Ministerul Sănatăţii al RM

U.S.M.F “N. Testimiţanu”

Catedra PAB

Sigilarea fisurilor
dentare
Profesor: Plamadeala Svetlana
Student: Buraga Alexandra
Grupa: 3303 08.11.2013
 Generalitati
Aparitia cariilor dentare in santuri si gropite la dintii
posteriori a fost semnalata de mult timp.
 In 1803, Fox descrie neregularitatile suprafetelor masticatorii ale molarilor
si le pune in relatie cu existenta cariilor dentare. El crede ca santul ocluzal
reprezinta defecte de formare a smaltului din perioada de dezvoltare a
dintelui.
 In 1935, Robertson semnaleaza faptul ca aparitia cariilor este corelata cu
locurile de retentie alimentara. Porinind de la aceasta observatie clinica,
susceptibilitatea la carie a fost legata direct de forma si profunzimea
santurilor ocluzale.
 In 1935, Day si Sedwich semnaleaza un procent de 45% de carii ocluzale
la copii de 13 ani la molarii permanenti.
 In 1970, Centrul National de Statistica Sanatatii din Statele Unite
efectueaza o ancheta epidemiologica supra cariei pe esantioane
concludente din intreaga populatie. Se constata din totalul cariilor
existente, 49% sunt carii ocluzale la copii si adolescenti intre varsta de 5-
17ani.
 Cariile ocluzale, reprezinta procese
patologice care isi au debutul foarte
timpuriu, 67% din totalul leziunilor
carioase constatate la dentitia temporara
fiind leziuni ocluzale cu punctul de
plecare in santuri si gropite, iar 65%
dintre primii molari definitivi au carii la 12
ani si acestea sunt ocluzale. In momentul
de fata se considera ca 90% din totalul
cariilor primilor molari permanenti sunt
localizate in santuri si gropite ocluzale.
Statistici efectuate in Finlanada, au scos
in evidenta urmatoarele fapte:

 Procesele carioase de fisura sunt frecvente pana la

15 ani;
 70% dintre cariile fisurale sunt obturate la 20 de
ani;
 Cariile noi de fisura sunt mai rare, dar predomina
cele secundare si cariile noi aparute pe suprafetele
aproximale (81%);
 Aproximativ 25% din suprafetele aproximale sunt
afectate si numai 5% din suprafetele vestibulare si
orale.
 Mecanisme de producere a
cariilor fisurale
 De multe ori intrarea in aceste fisuri este mai mica decat diametrul
firelor din periutele de dinti, situatii in care fisurile profunde creaza
mari sanse agentilor cariogeni locali de a produce carii. La orginea
acestor carii se afla desigur tot placa bacteriana.

 Microscopia electronica arata multe urme de celule vii si celule

moarte mai ales coci gram-pozitivi cu o mica rata a diviziunii.
Numai in straturile superficiale, care inchid gura fisurii, placa se
aseamana cu cea a suprafetelor netede, iar organismele nu sufera
o schimbare esentiala gradata, paralela cu varsta placii.

 Studii ample despre carie arata ca diferentele organismului prezinta

o oarecare selectivitate in alegerea suprafetei dintelui pe care o
ataca.
 O mare varietate de microbi pot initia cariile de
la nivelul fosetelor si fisurilor ocluzale. Studii
efectuate pe sobolani gnatobiotici monoinfectati au
pus in evidenta colonizarea si producerea cariilor
fisurale cu microorganisme ca:

 S. Mutans, S. Salivarius;
 L. Acidophilus, L. Casei;
 Actinomices viscosus, A. Israeli, etc.
 Variatia mare a microflorei din astfel de
locuri arata ca fiecare fisura este un
sistem ecologic separat.

 Studiilerecente arata ca nu cantitatea

de placa acumulata in santuri si gropite
este aceea care duce la aparitia cariei,
compozitia microflorei placii fiind cea
care determina patogenitatea.
 Echilibrul ecologic stabilit intr-o
fisura sau pe alta suprafata
dentara depinde de mai multi
factori:

 Adezivitatea bacteriilor in placa si la

suprafata, deoarece odata fixate pot favoriza
sau impiedica acumularea altora in acelasi
loc;

 Posibilitatea de furnizare locala de hrana.

 Lucrarile lui Mortimer (1964, 1968) au sugerat ca
leziunile carioase sunt cel mai adesea initiate in fisuri,
iar directia atacului se face de-a lungul prismelor intr-
un unghi de aproximativ 30º fata de axul fisurii. Tot el
clasifica fisurile din santuri in superficiale si adanci
(profunde).

De asemenea, autorul afirma ca atacul carios

poate fi initiat de ambii versanti ai fisurii, intodeauna
cu un sens bine determinat:

 Dinspre ocluzal la o fisura ingusta si;

 De la baza fisurii in cele superficiale.
 Diagnosticul cariilor
fisurale
 Examenul cu sonda si oglinda permite aprecierea
morfologica si coloratiilor fisurale si gropitelor.
 Evaluarea unei fisuri cu ajutorul unei sonde duce
adesea la o subestimare a profunzimii.
 Sondarea poate vatama integritatea smaltului de
suprafata, partial demineralizata si subtire, aflat
deasupra corpului leziunii care evolueaza in smalt
compromitand astfel capacitatea de remineralizare
si ducand la accelerarea evolutiei procesului carios
prin structura smaltului.
 Sigilare suprafetelor
dentare
 Este considerata logic ca fiind metoda cea mai sigura de profilaxie primara,
sigilarea presupunand examen clinic si manopere terapeutice specifice.

 Este metoda de imunizare a suprafetelor dentare cu reliefuri accentuate (la scurt

timp de la eruptie), la pacientul cu risc cariogen crescut, dar cu igiena orala
precara.

 Sigilantii pot contine sau nu particule minerale in rasina. Actualmente se prefera

sigilanti fotoactivi, datorita rezistentei crescute la fractura si uzura. Sigilantii
transparenti au avantajul ca permit detectarea percolarii sau cariilor recurente,
din stadii timpurii, in timp ce integritatea sigilantilor opaci este mai usor de
verificat. Sigilantii moderni contin in jur de 30% din masa, particule minerale
dispersate, care au rol in ameliorarea proprietatilor mecanice.

 Obiective – inchiderea reliefurilor retentive ocluzale si orale la dintii recent erupti

pentru a se impiedica transformarea zonelor de stagnare a P.B. in nise ecologice
de carie.
 Materiale
 periute, paste sau pulberi abrazive fara glicerina
sau fluor;

 sigilant:
o Helioseal (alb opac, auto/fotopolimerizare);
o Conciel (alb opac, auto/fotopolimerizare);
o Deloton (alb opac, auto/fotopolimerizare);
• Aplicatoare.
 Indicatii:
 Santurile ocluzale ale molarilor si premolarilor;

 Santuri si gropite ce prezinta coloratii intrinseci ale

smaltului de la care nu s-au pus in evidenta carii
dentinare subjacente prin examen clinic si radiologic;

 Sant si gropite cu smalt colorat si decalcifiat dar fara carii

dentinare la acelasi dinte, evidentiate clinic si radiologic;

 Gropitle si santurile vestibulare si orale ale molarilor;

fosetele angulare ale incisivilor.
 Containdicatii:
 Santuri putin exprimate, care sunt apreciate ca
zone cu risc scazut;

 Pacienti cu tulburari ocluzale;

 Pacienti cu indici crescuti de frecventa a cariei;

 Pacienti cu igiena orala si alimentara

defectuoasa;

 Pacienti necooperanti.
 Etape de lucru
1. Procedura de sigilare incepe cu indepartarea placii bacteriene printr-
un periaj profesional, cu pasta non-abraziva si care nu contine
fluoruri sau constituenti uleiosi ce pot scadea eficitatea acidului.

2. Apoi se izoleaza dintele cu diga de cauciuc sau aspiratorul salivar si

se usuca cu ajutorul unor pansamente absorbante.

3. Mordansarea smaltului
 se utilizeaza acid fosforic in concentratie de 37% sub forma de
solutie sau gel de consitenta cat mai fluida, aplicat prin pensulare,
injectare sau cu ajutorul unui burete sau a unei bulete de vata bine
condensate;
 acidul fosforic este lasat sa actioneze 15-30s;
 spalarea cu apa timp de 10-15s si uscarea cu spray de apa si aer.
Suprafetele de smalt va avea aspect alb, cretos mat.
 Etape de lucru
4. Aplicarea sigilantului;
 se realizeaza cu ajutorul unor aplicatoare speciale cu varful de
unica folosinta;
 sigilantul trebuie sa acopere toate santurile, fosetele, precum si
versantii cuspizilor adiacenti;
 sigilantul se mentine 10s, pentru a permite saturarea si pentrarea
optima a smaltului mordansat. In cazul unui sigilant cu priza
fotoindusa, se fotopolimerizeaza un timp 60s.
5. Indepartarea digai;
6. Adaptarea functionala – refacerea morfologiei functionale a
suprafetelor sigilate se face prin verificarea ocluziei cu hartie de
articulatie si indepartarea contactelor premature cu pietre
diamantate;
7. Reevaluarea pacientului - este o etapa necesara, integritatea
sigilantului verificandu-se la fiecare 6 luni.
Etape de lucru
Mentinerea in timp a rezultatului depinde de:
 acuratetea tehnicii, calitatea produselor utilizate;
 modul de polimerizare; tipul rapoartelor de ocluzie;
 igiena orala.

Evaluarea in timp a rezultatelor: arata mentinerea

timp de 3-4 ani a sigilantului.
Incidenta cariei dentare in urma introducerii
sigilarii, se reduce cu 65-80%.
 VĂ MULŢUMESC
PENTRU ATENŢIE!!!