Sunteți pe pagina 1din 16

Universitatea de Stat de Medicin i Farmacie

Nicolae Testemianu

Referat
Tema: Sigilarea fisurilor dentare. Eficiena
metodei n prevenirea cariei dentare la copii.

A efectuat:urcanu Nicoleta
gr.101, Bli

Chiinu,2015

SIGILAREA ANTURILOR SI A FOSETELOR DENTARE

Generalitati
Aparitia cariilor dentare in santuri si gropite la dintii posteriori a fost semnalata de mult timp. In
1803, Fox descrie neregularitatile suprafetelor masticatorii ale molarilor si le pune in relatie cu
existenta cariilor dentare. El crede ca santul ocluzal reprezinta defecte de formare a smaltului
din perioada de dezvoltare a dintelui.
In 1935, Robertson semnaleaza faptul ca aparitia cariilor este corelata cu locurile de retentie
alimentara. Porinind de la aceasta observatie clinica, susceptibilitatea la carie a fost legata
direct de forma si profunzimea santurilor ocluzale.
In 1935, Day si Sedwich semnaleaza un procent de 45% de carii ocluzale la copii de 13 ani la
molarii permanenti.
In 1970, Centrul National de Statistica Sanatatii din Statele Unite efectueaza o ancheta
epidemiologica supra cariei pe esantioane concludente din intreaga populatie. Se constata din
totalul cariilor existente, 49% sunt carii ocluzale la copii si adolescenti intre varsta de 5-17ani.
Cariile ocluzale, reprezinta procese patologice care isi au debutul foarte timpuriu, 67% din
totalul leziunilor carioase constatate la dentitia temporara fiind leziuni ocluzale cu punctul de
plecare in santuri si gropite, iar 65% dintre primii molari definitivi au carii la 12 ani si acestea
sunt ocluzale. In momentul de fata se considera ca 90% din totalul cariilor primilor molari
permanenti sunt localizate in santuri si gropite ocluzale.
Statistici efectuate in Finlanada, au scos in evidenta urmatoarele fapte:

Procesele carioase de fisura sunt frecvente pana la 15 ani;

70% dintre cariile fisurale sunt obturate la 20 de ani;

cariile noi de fisura sunt mai rare, dar predomina cele secundare si
cariile noi aparute pe suprafetele aproximale (81%);

aproximativ 25% din suprafetele aproximale sunt afectate si numai 5%


din suprafetele vestibulare si orale.
Mecanisme de producere a cariilor fisurale

De multe ori intrarea in aceste fisuri este mai mica decat diametrul firelor din periutele de dinti,
situatii in care fisurile profunde creaza mari sanse agentilor cariogeni locali de a produce carii.
La orginea acestor carii se afla desigur tot placa bacteriana.
Microscopia electronica arata multe urme de celule vii si celule moarte mai ales coci grampozitivi cu o mica rata a diviziunii. Numai in straturile superficiale, care inchid gura fisurii, placa

se aseamana cu cea a suprafetelor netede, iar organismele nu sufera o schimbare esentiala


gradata, paralela cu varsta placii.
Studii ample despre carie arata ca diferentele organismului prezinta o oarecare selectivitate in
alegerea suprafetei dintelui pe care o ataca.
O mare varietate de microbi pot initia cariile de la nivelul fosetelor si fisurilor ocluzale. Studii
efectuate pe sobolani gnatobiotici monoinfectati au pus in evidenta colonizarea si producerea
cariilor fisurale cu microorganisme ca:

S. Mutans, S. Salivarius;

L. Acidophilus, L. Casei;

Actinomices viscosus, A. Israeli, etc.

Variatia mare a microflorei din astfel de locuri arata ca fiecare fisura este un sistem ecologic
separat.
Studiile recente arata ca nu cantitatea de placa acumulata in santuri si gropite este aceea care
duce la aparitia cariei, compozitia microflorei placii fiind cea care determina patogenitatea.
Echilibrul ecologic stabilit intr-o fisura sau pe alta suprafata dentara depinde de mai multi
factori:

Adezivitatea bacteriilor in placa si la suprafata, deoarece odata fixate pot favoriza sau
impiedica acumularea altora in acelasi loc;

Posibilitatea de furnizare locala de hrana.

Lucrarile lui Mortimer (1964, 1968) au sugerat ca leziunile carioase sunt cel mai adesea initiate
in fisuri, iar directia atacului se face de-a lungul prismelor intr-un unghi de aproximativ 30 fata
de axul fisurii. Tot el clasifica fisurile din santuri in superficiale si adanci (profunde).
De asemenea, autorul afirma ca atacul carios poate fi initiat de ambii versanti ai fisurii,
intodeauna cu un sens bine determinat:

Dinspre ocluzal la o fisura ingusta si;

De la baza fisurii in cele superficiale.

Diagnosticul cariilor fisurale

Examenul cu sonda si oglinda permite aprecierea morfologica si coloratiilor fisurale si


gropitelor.
Evaluarea unei fisuri cu ajutorul unei sonde duce adesea la o subestimare a profunzimii.

Sondarea poate vatama integritatea smaltului de suprafata, partial demineralizata si subtire,


aflat deasupra corpului leziunii care evolueaza in smalt compromitand astfel capacitatea de
remineralizare si ducand la accelerarea evolutiei procesului carios prin structura smaltului.

Sigilare suprafetelor dentare


Este considerata logic ca fiind metoda cea mai sigura de profilaxie primara, sigilarea
presupunand examen clinic si manopere terapeutice specifice.
Este metoda de imunizare a suprafetelor dentare cu reliefuri accentuate (la scurt timp de la
eruptie), la pacientul cu risc cariogen crescut, dar cu igiena orala precara.
Sigilantii pot contine sau nu particule minerale in rasina. Actualmente se prefera sigilanti
fotoactivi, datorita rezistentei crescute la fractura si uzura. Sigilantii transparenti au avantajul ca
permit detectarea percolarii sau cariilor recurente, din stadii timpurii, in timp ce integritatea
sigilantilor opaci este mai usor de verificat. Sigilantii moderni contin in jur de 30% din masa,
particule minerale dispersate, care au rol in ameliorarea proprietatilor mecanice.
Obiective
inchiderea reliefurilor retentive ocluzale si orale la dintii recent erupti pentru a se impiedica
transformarea zonelor de stagnare a P.B. in nise ecologice de carie.
Materiale:

periute, paste sau pulberi abrazive fara glicerina sau fluor;

sigilant:

Helioseal (alb opac, anta/fotopolimerizare);

Conciel (alb opac, anta/fotopolimerizare);

Deloton (alb opac, anta/fotopolimerizare);

Aplicatoare.

Indicatii:
pacientul cu risc crescut de imbolnaviri prin carie:

Santurile ocluzale ale molarilor si premolarilor;

Santuri si gropite ce prezinta coloratii intrinseci ale smaltului de la care nu s-au pus in
evidenta carii dentinare subjacente prin examen clinic si radiologic;

Sant si gropite cu smalt colorat si decalcifiat dar fara carii dentinare la acelasi dinte,
evidentiate clinic si radiologic;


Gropitele si santurile vestibulare si orale ale molarilor; fosetele angulare ale incisivilor.
Containdicatii:
prezinta concomitenta a cariilor proximale:

Santuri putin exprimate, care sunt apreciate ca zone cu risc scazut;

Pacienti cu tulburari ocluzale;

Pacienti cu indici crescuti de frecventa a cariei;

Pacienti cu igiena orala si alimentara defectuoasa;

Pacienti necooperanti.

INDICATIILE SI CONTRAINDICATIILE SIGILARII DENTARE


1. INDICATIILE

Chiar daca copilul are o buna dieta, o igiena orala excelenta, un mediu optim fluorizat isi
viziteaza regulat dentistul, totusi caria ocluzala ramane probabila la multi copii in afara
situatiilor cand santurile si fisurile sunt sigilate.
Este necesara o examinare prudenta si minutioasa a dintilor ce urmeaza a fi sigilati pentru
ca nu toti dinti pot beneficia de aceasta tehnica (Hinding cit. de 7).
CRITERII MAJORE in stbilirea indicatiilor (Isler cit. de 34):
1. existenta unei zone circumferentiale sanatoase de smalt,
2. absenta leziunilor carioase in dentina
INDICATIA MAJORA o reprezinta santurile si fosetele ocluzale , vestibulare si orale ale
molarilor, premolarilor si incisivilor permanenti la dintii erupti, susceptibila la carie, aplicata cat
mai precoce dupa eruptia acestor dinti cu conditia ca aceste formatiuni anatomice sa fie
retentive (34).

Determinante de FACTORII:
1.

A. GENERALI
varsta pacientului
1. Optima la copii si adoloscenti (Simonsen cit. de 34) astfel:
a. la 3-4 ani pentru dintii temporali,
b. la 6-7 ani pentru molarul de 6 ani,
c. la 11-13 ani pentru molarul de 12 ani si premolari, datorita faptului ca receptivitatea la
carii a dintilor permanenti tineri este maxima in intervalul de 24 de luni de la eruptie (in
special molarul 1 si 2), dintii trebuie sa fie erupti suficient pentru a se obtine o suprafata
uscata (34) si este necesar sa nu fie tesut gingival deasupra suprafetei ocluzale care sa
intefereze cu procesul de aplicare (56).

2.La adulti daca exista posibilitatea unei recrudescente a suscetibilitatii la carie (in sarcina
si in cursul tratamentelor medicamentoase sau radioterapice ce induc xerostomie) (29).
Britanicii recomanda ca toate santurile si fosetele vulnerabile sa fie sigilate indiferent de
perioada scursa de la eruptie (perioada de suscebilitate s-a marit datorita maririi ritmului de
evolutie) (34), dar sigilarea fara discriminare a tuturor dintilor cu risc scazut de aparitie a
cariei duce la o reducere a eficientei datorita costului, deci este preferabila tintirea
sigilarilor la indivizi si dinti cu risc de aparitie a cariei in santuri si fosete.
2.
3.
4.
5.
6.

copii cu comportament fizic si psihic deficitar obligatorie in colectivitatile de copii cu


handicap care nu isi pot efectua igiena orala (Surmont cit. de 34).
copii ce refuza fluoroprofilaxia.
copii ce consuma mari cantitasi de dulciuri.
receptivitatea pacientului de a veni la controale perioadice (pacienti ce nu pot efectua
multe sedinte).
capacitatea de cooperare cu medicul stomatolog.
B. REGIONALI
1. dentatie: la dintii temporari si permanenti recenti erupti,
2. gradul de igiena orala,
3. susceptibilitatea crescuta la carie (la cei cu activitate carioasa mediei si moderata),
4. carii multiple ale dintilor temporari (34),
5. pacientii cu nivel crescut de streptococ mutans (Surmond cit.34),
6. fluoroprofilaxia (sau alte metode de profilaxie) folosite in atecedente sau in prezent (6),
ea asigurand o protectie selectiva, partiala la nivelul reliefului negativ de pe fata ocluzala
(Ast cit. de 4), sigilarea fiind parte a unui program complet de profilaxie si nu o metoda
izolata (unii pacienti sau parinti neintelegand zona specifica de profilaxie reprezentata de
aceasta metoda) (56).
7. eruptii precoce ale dintilor permanenti si temporari
C. LOCALI
1. topografie: la santurile si fosetele santurilor ocluzale ale molarilor, premolarilor si
foramen caecum ale dintilor frontali. In aceasi cavitate bucala, medicul trebuie sa
ierarhizeze ordinea aplicarii sigilarilor, dand prioritate molarului 1 permanent si apoi
molarul 2 permanent, stiind ca ei sunt cei mai susceptibili la carie lasand locul urmator
pentru premolari si molarul de 18 ani.
2. profunzimea si desenul detaliilor in relief (anatomia ocluzala) :
a. santuri si fisuri adanci, profunde cu proasta coalescenta,
b. existenta unor santuri si fosete aberante,
c. santuri si fisuri fara indicatie de sigilare in vecinatatea altora care se sigileaza
(Charabeau cit. de 34).
3. dinti cu defecte de dezvoltare de coalescenta,
4. statusul odontal criterii de tratament, in corelare cu cele 3 diagnostice posibile:

a. suprafata ocluzala sanatoasa se sigileaza dintii recent erupti cu santuri si fisuri


adanci intacte, fara carii aproximale la indivizii cu multe leziuni ocluzale. Nu se
sigileaza dintii sanatosi erupti in urma cu 4 ani, care au santuri si fosete largi,
coalescente si prezinta carii aproximale la indivizii cu multe leziune aproximale.
b. Suprafata ocluzala posibil cariata - se sigileaza dintii cu suprafete aproximale
sanatoase, sonda se agata dar nu detecteaza zona moale si nu se observa
smalt al demineralizat, sau santurile si fisurile sunt marmorate, dar procesul
carios nu poate fi decelat.
c. Suprafata ocluzala cariata se pregateste o cavitate pentru amalgam sau pentru
compozit posterior sau se obtureaza preventiv cu rasina. Ripa (cit. de 34),
recomda sigilarea santurilor si fisurilor sanatoase la dinti cu crestere transversale
sanatoase ce separa santurile si fosetele ocluzale.
Medicului ii revine sarcina de a stabili daca sigileaza sau nu o suprafata in functie de
riscul aparitiei cariei, rezultand 2 atitudini (34):
1.

asteptarea primului semn de carie si apoi sigilarea tuturor suprafetelor suspecte


cu riscul sigilarii unor leziuni incipiente;
2. considerarea tuturor copiilor potentiali la sigilare.
2 CONTRAINDICATIILE
A. DE ORDIN GENERAL
1. copii a caror stare generala necesita efectuarea tratamentelor stomatologice cu anestezie
generala;
2. imposibilitatea cooperarii cu pacientul (copii neadaptati, necooperanti);
3. dupa cativa ani (4 sau mai multi) de la eruptie.
B. DE ORDIN LOCOREGIONAL
1. pacientii la care nu se pot efectua o uscare corecta in timpul procedurii (14);
2. leziuni carioase ce intereseza detalii de relief sau alte suprafete netede (carii aproximale) ale
aceluiasi dinte (6);
3. leziune carioasa palpabila cu sonda;
leziune carioasa in dentina;
5. existenta reconstituirilor la nivelul dintilor vizati;
6. pacienti cu risc scazut de carie (relativ);
7. pacienti cu malocluzie (ocluzie traumatica).
. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE SIGILARII
AVANTAJELE:
1. reprezinta o tehnica de rutina simpla si nenociva;

2. nu necesita nici o preparare de cavitate (tehnica noninvaziva);


3. greseli ca exces de sigilant sau bule de aer in sigilant, pot fi usor observate si
corectate in timpul aplicarii (48);
4. verificarea acoperirii si polimerizarii corecte este foarte usoara (18);
5. pot fi reinoite fara a acuza nici un prejudiciu dintelui care ramane intact;
6. inlocuieste cu succes printr-o tehinca
largite) obturatiile cu amalgam de argint;

consrvatoare

(sub

forma

de

sigilari

7. ofera o protectie esentiala in intervalul in care exista cel mai mare risc la carie;
8. efectul profilactic poate fi crescut prin adaugarea de fluor in sigilant.
DEZAVANTAJELE SI INCONVENIENTELE
1. necesita personal calificat;
2. efectul este tranzitoriu,ele trebuiesc refacute periodic datorita deteriorarii imbinarii
adezive in timp;
3. nu beneficiaza toate suprafetele (cele aproximale);
4. nu poseda calitatile unor produse active profilactice,asigurind doar rolul de bariera
mecanica a zonelor retentive (la cele fara eliberare de ioni de fluor) ;
5. transparenta unor materiale face dificil controlul prezentei lor(8) ;
6. nu se poate aplica la un numar mare de subiecti.

Etapele de lucru
Sigilarea dintelui este o manopera neinvaziva, complet nedureroasa, care nu presupune
efectuarea anesteziei si de obicei nici folosirea frezelor. Este o tehnica foarte usor de aplicat la
copii, fiind foarte bine tolerata de acestia. Conditia esentiala pentru a beneficia de sigilare este
ca dintele/dintii respectivi sa nu prezinte nici un inceput de carie.
Sigilarea consta de fapt in blocarea fisurilor si a fosetelor dintilor cu materiale specifice
(sigilanti). Caracteristica materialului de sigilare este ca transforma zonele ocluzale retentive ale
dintelui in suprafete netede, usor de igienizat. Efectul profilactic poate fi marit prin adaugarea de
fluor in materialul sigilant. In acest fel se va elibera continuu fluor, care se stie ca este un
protector pentru smaltul dintelui .
Patrunderea materialului in fisuri si fosete cat si aderenta lui sunt asigurate prin gravarea
acida a smaltului. Metoda este indicata atat pentru molarii temporari (in jurul varstei de 3-4 ani),
cat si pentru molarii permanenti (6-8 ani pentru primul molar, respectiv 11-12 ani pentru al doilea
molar definitiv) si premolari (intre 9-12 ani, in functie de momentul eruptiei. In principiu, orice
dinte poate fi sigilat cu conditia sa nu aiba nici o carie.

1. Aplicarea digei;
2. Curatirea suprafetei dintelui se face cu abrazive fara ulei sau glicerina sau substanta
fluorurate vehiculate cu periute rotative spalarea suprafetelor si uscarea cu spray de apa si
aer.
3. Mordansarea smaltului:

se utilizeaza acid fosforic in concentratie de 37% sub forma de solutie sau gel de
consitenta cat mai fluida, aplicat prin pensulare, injectare sau cu ajutorul unui burete sau a unei
bulete de vata bine condensate;

acidul fosforic este lasat sa actioneze 15-30s;

spalarea cu apa timp de 10-15s si uscarea cu spray de apa si aer. Suprafetele de smalt
va avea aspect alb, cretos mat.
4. Aplicarea sigilantului;
se realizeaza cu ajutorul unor aplicatoare speciale cu varful de unica folosinta;

sigilantul trebuie sa acopere toate santurile, fosetele, precum si versantii cuspizilor


adiacenti;

sigilantul se mentine 10s, pentru a permite saturarea si pentrarea optima a smaltului


mordansat. In cazul unui sigilant cu priza fotoindusa, se fotopolimerizeaza un timp 60s.

5. Indepartarea digai;
6. Adaptarea functionala refacerea morfologiei functionale a suprafetelor sigilate se face prin
verificarea ocluziei cu hartie de articulatie si indepartarea contactelor premature cu pietre
diamantate;
7. Reevaluarea pacientului - este o etapa necesara, integritatea sigilantului verificandu-se la
fiecare 6 luni.
Mentinerea in timp a rezultatului depinde de:

acuratetea tehnicii, calitatea produselor utilizate;

modul de polimerizare; tipul rapoartelor de ocluzie;

igiena orala.

Evaluarea in timp a rezultatelor: arata mentinerea timp de 3-4 ani a sigilantului.


Incidenta cariei dentare in urma introducerii sigilarii, se reduce cu 65-80%.

MATERIALE FOLOSITE IIN SIGILARE


1.GENERALITATI,CLASIFICARE

1.1.Definitie
Un sigilant al santurilor si fosetelor este un material care se introduce in santurile si
fisurile ocluzale ale unor dinti cariosensibili, se leaga de suprafata smaltului prin
retentivitati mecanice furnizand o protectie mecanica si fizica impotriva actiunii
bacteriilor orale si substratului nutritiv al acestora,ce creaza un mediu acid esential
pentru initierea cariei dentare (48, 56).
Materialele de sigilare sunt icluse in categoria materialelor de prevenire. Din aceasta categorie
fac parte gelurile bucale si protectorii bucali (Craing si col. Cit. de 34).
Majoritatea sigilantilor folositi in clinica sunt compusi pe baza de Bis- GMA (un produs de
reactie al bisfenol A si glicidili metacrilat). Tehnica de aplicare si sigilare variaza dupa tipul de
produs (56).
1.2. Conditiile impuse unui sigilant (4) :
1. sa fie fluid (materialele cu vascozitate mica umecteaza cel mai bine smaltul gravat);
2. sa fie aderent la suprafetele gravate (puternic si durabile aderente de dinte) ;
3. priza rapida in conditiile cavitatii bucale ;
proprietati termice si mecanice cat mai aproape de cele ale teseturilor dure dentare, totusi
nu necesita o rezistenta mare la abrazie, intrucat trebuie sa se spele treptat de pe suprafata
de autocuratire (4);
5. biocompatibilitatea: sa nu afecteze tesutul pulpar, partile moi invecinate organismului in
general. Pina in acest moment nu se cunosc cunoasc efecte adeverse;
6. sa nu perturbe ocluzia;
7. sa aibe calitati fizionomice satisfacatoare;
8. impermeabile;
9. sa patrunda in detaliile morfologice.
6.1.3. Proprietatile ideale ale unui sigilant (Dental Advisor 86 cit .de 34):
1. penetranta inalta,
2. timp de lucru mediu,

3. timp de priza scurt,


absortia redusa a apei,
5. expansiune termica redusa,
6. rezistenta inalta la uzura,
7. evaluarea procentula 100.
La ora actuala din variatatea de produse comerciale existente, cele mai apropiate de
aceset cerinte individuale sunt materiale de sigilare granulare fotopolimerizabile la lumina
vizibila.
Dupa Studervant si col. (cit de 34), sigilantii au 3 efecte importante:
1. umplu in mod mecanic santurile si fosetele adanci cu o rasina acido-rezistenta,
2. blocheaza locusul preferat al streptococului mutans si al altor
microorganisme cariogene,
3. usureaza manoperele de curatare a santurilor si fosetelor.
1.Clasificarea (4)
A. Dupa tipul de material:
1. Rasini diacrilice clasificate la randul lor:
a. dupa modul de initiere a procesului de polemizare in :
1. autopolimerizabile (cu initiere chimca), de obicei cu o amina tertiala sau un peroxid
organic,
2. fotopolimerizabile:
a. in spectrul radiatile ultraviolete (eterul metilic sau etilic al benzoinei )
b. in spectrul radiatiei vizibile (diacetona si un agent de reducere-

amina)

c. dupa continutul in umplutura organica in:


1. incarcate (granulate)
2. neincarcate (negranulate)
2. Cimenturi ionomer de sticla.
A. Dupa coloratie: preferinta pentru unul din acestea este individuala.
1. transparente ele sunt mai greu de depistat la controalele periodice), se folosesc la
indivizi ce doresc sa mascheze orice aparenta de interventie profesionala.
a. clare: Nuva-Seal (L.D. Caulk Co.), Epoxylite (Lee)

b. roz
c. galbui-portocalii: Delton (Johnson), Oralin (SS White)
2. opace (produse colorate permit o mai mare precizie a legarii sigilantului cu asigurarea
vizuala a extinderii periferice la jumatatea inaltimii planurilor inclinate). Concise White Sealant
(3M ESPE) (alb), Delton
3. de culoarea dintelui (translucente): Nuva-Cote (L.D. Caulk Co.).
B. Dupa clasa de material sigilant (34, 39)
1. prima generatie (activitate prin raze ultraviolete) au dat rezultate slabe datorita
dezavantajelor care decurg din utilizarea pentru activarea radiatiilor ultraviolete si deficientilor
de tehnica propriu-zisa.
Materiale: Alpha-Seal, Nuva-Lite, Alphalite
2. a doua generatie (cu polimerizare chimca)
Sigilanti neregulati: Delton Pit and Fissure Sealant (Johnson & Johnson), Concise White
Sealant (3 M ESPE),
Sigilanti granulati: Estiseal, Kerr Pit (Kerr), Nuva-Cote (L.D.Caulk Co.),
3. a treia generatie (sigilanti fotopolimerizabili la lumina vizibila)
Sigilanti negranulari: Status Arrow2, Helioseal (Vivadent), Fissurit (Vovo), Delton LC (De Trey),
Visio-Seal (ESPE), Concise LC White Sealant (3M ESPE);
Sigilanti granulati: Prisma Shield (L.D. Caulk Co.), Fluoroshield (L.D. Caulk Co.) Estiseal Lite
Cure, Fissurit F(Voco).
Sigilanti cu eliberare de fluor: Fissurit(Voco),Helioseal F(Vivadent).
2. RASINI COMPOZITE
In prezent, majoritatea materialelor folosite pentru sigilare au o compozitie chimica similara
cu cea a materialelor compozite.Principala diferenta consta in faptul ca sigilantii trebuie sa
fie mult mai fluizi pentru a patrunde in santuri si fosete ca si in zonele demineralizate ale
suprafetei de smalt (21, 16).
COMPOZITIE CHIMICA
1.

FAZA DE DILUTIE este compusa din:

A. Monomeri de baza. La baza celor mai multe materiale de sigilare stau dimetacrilatul,
rasina bis-GMA (bisfenol A-glicidil metacrilat) sau UDMA (uretan dimetacril).
Rasina bis-GMA (rasina Bowen) este un monomer metacrilic rezultat in urma reactiei
dintre bis fenol A si glicidil metacrilic, reactie catalizata de un sistem peroxidamina. Ea este
o molecula hibrid mare care seamana cu o rasina epoxidica, numai ca in locul gruparilor
epoxidice se gasesc grupari metacrilat.

B. Monomeri de dilutie. Pentru a fi folosita ca material de sigilare, rasina Bis- GMA, care
se prezinta sub forma unui lichid vascos, trebuie diluata cu alti monomeri pentru a
capata fluiditatea necesara (Wei cit. de 34).
Pentru obtinerea unui sigilant cu viscozitate adecvata, scazuta, se amesteca, 3 parti
Bis- GMA cu o parte de metacril (Craig si col. Col.cit.de 34). In functie de compozitia
chimica a matricei monomerului apar diferente intre proprietatile de scurgere ale polimerului
final (materialul de sigilare). Materialele de sigilare alcatuite din monomer uretanic sunt mai
elastice si mai adecvate decat cele alcatuite din monomer Bis- GMA (Park si col. Cit de 34).
C. Inhibitori de polimelizare. Sunt folositi pentru a creste perioada de depozitare a
materialului fiind un procent de sub 0, 1 % determinand si o stabilitate mai buna a culorii
si o perioda de inducere dupa amestecarea compozitului autopolimerizabil (17).
D. Sistemul de initiere. Este diferit in functie de tipul initierii polimerizarii rasinii, ce se
poate realiza prin:
1.
activare chimica (initiatori chimici). In cazul acestora activatorul (accelatorul) o
amina tertiala se amesteca cu un compenent care contine intiatorul- peroxid de
benzoid- din rectie rezultand radical libari, care initiaza polimerizarea. Acesta este
descompus si de caldura sau lumina, de aceea se recomnda ca compozitul sa fie
depozitat intr-un mediu rece, intunecat si curat.(17).
2.
uilizarea unei surse externe de energie (initiatori fotochimici).
a.
lumina ultravioleta: aceasta contine o substanta sensibila la sursa de lumina, respectiv
in cazul razelor ultraviolete benzoil metil eter sau alkil benzoil eter.
b.
lumina vizibila: aceasta contine de asemenea o substanta chimica sensibila, in cazul
luminii vizibile diketone sau ketonice aromatice, folosite in concerntratie de aproximatie
0.2%. Aceasta absoarbe lumina din domeniul vizibil, se produce o stare de tripla
excitare care impreuna cu amina dau radical ce initieaza polimerizarea (17).
c.
acceleratorii: amine aromatice tertiare ce sunt folosite pentru a interactiona cu initiatorii
pentru a produce radical liberi necesari initierii reactiei de polimerizare a matricei.
d.
componenti aditivi.Sunt:
a. stabilizatori de lumina ultravioleta,
b. diferiti coloranti ca dioxidul de titan ce se adauga pentru recunoasterea mai usoara a
agentilor de sigilare
c. pigmenti in cantitati mici pentru a imbunatatii rezultatul estetic(17).
2. FAZA DISPERSATA (anorganica). Materialelor de sigilare pe baza de rasina
Bis-GMA li s-au adus unele imbunatatiri dintre care trebuie amintite introducerea unor
microgranule de dioxid de siliciu sau chiar cuart (sigilantti granulari) si a unor pigmenti coloranti.
Sigilantii granulari sunt mai rezistenti la uzura si abraziune decat cei negranulari dar au
aceasi rezistenta de legatura,timp de priza si rata de retentie.
Intr-un studiu comparativ privind rezistenta de leatura si forfecare,tiparul de fractura si
micropenetrabilitatea marginala, Park si colab. (cit.de 34) au constatat ca sigilantii granulari
valorile medii ale rezistentei de legatura la forfecare sunt mai mari decat in cazul sifilantilor
negranulari, in schimb nu ezista diferente semnificative in privinta micropenetrabilitatii
marginale.
Diferentele in privinta rezistentei de legatura pot fi puse pe seama capacitatii sigilantilor
granulari de a se adapta in timp la suprafata de smalt demineralizata sau pe diferenta de
compozitie chimica dintre cele doua grupuri de sigilanti.

Diferentele din compozitie chimica a matricei monometrice produc diferente in proprietatile


de curgere ale polimerilor finali, monomerul uretanic conferind rasinii elasticitate si adeziunea
mai mare.
3.

AGENTI DE CUPLARE . Pentru ca un compozit sa aiba proprietati mecanice


substantial imbunatatite , transferul stresului mecanic intre implutura (cu mare
duritate) si matricea polimerului mai ductila, trebuie sa fie efectiv.(17).

Agenti de cuplare ataseaza faza anorganica intarita si reactioneaza cu faza anorganica intarita
si reactioneaza cu faza organica. Cei mai comuni agenti de cuplare sunt silanii.
GENERATII DE MATERIALE
Din punct de vedere al introducerii in activitatea practica, se disting trei generatii de
materialede sigilare pe baza de dimetacrilat:
1.

prima generatie reprezentata de rasinele fotopolimerizabile cu lumina ultravioleta, cu


lungime de unda de 30, 65 de nm.
2.
a doua generatie este reprezentata de rasinile cu polimerizare chimica
(autopolimerizabile).
3.
a treia generatie cuprinde rasinile fotopolimerizabile cu lumina vizibila. Sistemul lor de
initiere este sensibil la razele de lumina din zona albastra a spectrului, raze cu lungimea
de unda in jur 480 nm.
In momentul de fata acest sistem de fotopolimerizare constitue metoda cea mai utilizata
pentru polimerizarea materialelor de sigilare pe baza de rasina.
2.1. Sigilanti cu polimerizare chimica (sigilanti autopolimerizabili).
In cazul acestora initiatorul si accelatorul trebuie pastrat separat,de aceea sigilantii a caror
polimerizare este initiata chimic, se prezinta sub forma unui sistem bicomponent alcatuit din
doua paste sau din paste si lichid. Unul din componente contine initiatorul iar celalat contine
accelatorul.
Priza materialului se realizeaza de obicei in 1- 2 minute printr-o reactie exotermica (Hicks
Cit. de 34).
2.2. Sigilanti fotopolimerizabili cu lumina vizibila
Deoarece pentru declansarea reactiei este necesara lumina, diketonica si amina pot sta
impreuna, fara a reactiona de aceea sigilantii fotopolimerizabili se prezinta sub forma unui
sistem monocomponent livrat in seringi de plastic opace sau mici carpule (Craig si colab.cit. de
34).
Reactia de priza a sigilantilor fotopolimerizabili poate fi initiata si prin
folosirea laserului (34), in special a laserului cu argon. Acesta produce o raza de lumina
vizibila de culoare albastru verde, cu lungime de unda monocromatica similara cu cea produsa
cu sursele de lumina vizibila.
Avantajele folosirii laserului sunt:
-

reducerea timpului de priza;


controlul asupra energiei de radiatie specifice, asupra lungimii de unda si
asupra zonei de expunere;
scaderea cantitatii de rasina nepolimerizata;
cresterea rezistentei la intindere si a rezistentei de legare;

smaltul expus laserului are rezistenta crescuta la factorii cariogeni;

Avantajele sigilantilor fotopolimerizabili fata de cei autopolimerizabili (Hicks cit. de 34).


-materialul se intareste in 10-20 de secunde;
- nu se mai incorporeaza bule de aer, deoarece materialul nu se pregateste prin amestecare;
- materialul isi pastreaza aceasi vascozitate pe toata perioada patrunderii lui in porii smaltului
demineralizat, priza survenind cand se produce fotoactivarea.
Dezavantajul sigilantilor fotopolimerizabili este reprezentat de costul sursei de lumina
vizibila.
In timpul utilizarii sursei de lumina vizibila, datorita intensitatii ei este necesara protectia
ochilor.
2.2.3.

Sigilanti fotopolimerizabili cu lumina ultravioleta

Dezavantejele care decurg din activarea cu lumina ultravioleta a facut ca aceasta prima
generatie sa dea rezultate mai slabe. La obtinerea acestor rezultate au contrbuit desigur si
deficientele de tehnica propriu-zisa a sigilarii. In prezent nu se mai foloseste acest gen de
sigilare.
Au performante clinice mai slabe in privinta retentiei materialului decit sigilantii
autopolimerizabili, performante subliniate prin urmarirea pe perioade variabile de timp (1, 2,7
ani) a sigilarilor efectuate cu materiale din cele doua categorii.
Rezultatele mai slabe se datoresc :
a. inconstantei fascicolului provenit de la sursa de raze ultraviolete.
b. Incapacitatii luminii ultraviolete de a penetra in profunzimea zonelor de smalt
demineralizate in care patrunde sigilantul.
In felul acesta se realizeaza o polimerizare necorespunzatoare a benzilor de material
patrunse in spatiile create prin demineralizarea smaltului, periclitand de fapt, insusi mecanismul
de retentie al sigilantului (Pinkam, Wei cit. de 34).
La acestea se adauga si potentialul de a produce deteriorari ale retinei datorita expunerii
lungi la lumina ultraviolete.
Cand activarea se obtine prin folosirea luminii vizibile, calitatea polimerizarii, nu este
capabil sa polimerizeze straturi mai groase de rasina.

2.4.

Sigilanti care elibereaza fluor

Pentru cresterea eficientei clinice, in special pentru imbunatatirea protectiei anticarioase au


fost concepute si rasini de sigilare care elibereaza fluor. Aceste materiale sunt rasini
schimbatoare de ioni (Tanaka cit . de 34). Fluoarul din sigilant poate ajunge la smaltul subiacent
in perioada de contact putand proteja smaltul de efectele negative (12).
Incoeporarea fluorului In aceste materiale se poate face prin 2 metode (Ripa cit. de 34).

1. schimb anionic (cand un compus organi de fluor este legat chimic la rasina),
2. prin aditie de sare fluorata la rasina nepolarizata.
Eliberarea ionilor de fluor din rasinilie de sigilare are loc printr-un mecanism
de difiziunie sau substituire .Ionii hidroxili si ionii clorura inlocuiesc ionul de fluor din ionul
de sigilare. Ionul de fluor difuzeaza catre suprefata si este eliberat in solutie (Rawls cit. de 34).
Fluorul eliberat este incorporat in smalt.
In felul acesta ionii de fluor eliberati favorizeaza procesul de remineralizare al smaltului
demineralizat. In plus chiar in conditiile desprinderii materialului de sigilare, suprafata de smalt
ramane rezistenta la carie (Tanaka cit. de 34).
Cantitatea cea mai mare de fluor este eliberata in primele 24 de ore, dupa care are loc o
scadere treptata a procesului. Eliberarea de fluor continua cel putin pe o perioada de 2 ani
(Verbeek cit. de 34).
In prinvinta proprietatilor adezive ale sigilantilor care elibereaza fluor, o serie de cercetari
arata ca ele sunt inferioare proprietatilor adezive ale sigilantilor conventionali (Rawls, Coolez
cit . de 34). In schimb Marcu- Shamer si colab intr-un studiu de laborator si Morphis si Toumba
(cit de 34) intr-un studiu clinic arata ca incorporarea de fluor in matricea materialului de sigilare
nu determina influente semnificative in ce priveste retentia.

4.6.2.5.

Produse comerciale

Din multitudinea de sigilare existente ADA, Consiliul pentru materiale denater, instrumente
si echipamente au acceptat o serie de produse comerciale considerandu-le sigure si
eficiente. De asemenea au fost acceptate provizoriu unele produse comerciale cu posibilatea
reconsiderarii calificativului pe masura ce se primesc informatii suplimentare favorabile asupra
biocompatibilitatii, eficientei carioprofilactice si retentiei (34).
Din multitudinea materialelor existente, preyentam citeva pentru ilustrare: Admiral Seal
(Voco), Fisseal (Promedica), Dyract Seal (Detrey Dent Sply), Sealant (Bisco), Smart Seal
(Detax), Helio Seal Clear Croma (Vivadent).