Disciplina: Parodontologia clinică I

Lectia practica nr.5

Tema: Examinarea pacientului cu boala parodontală.
Instrumente și metode de examinare, stabilirea diagnosticului.

A elaborat:Durnea Doinita
Grupa:S1706
 Obiective:

 1. Examenul clinic: subiectiv (anamneza), clinic-obiectiv (instrumentar).

 2. Parodontometria. Noțiune. Criterii clinice de evaluare în timpul unui examen
parodontal: (stabilirea statusului parodontal) - nivelul marginei gingivale libere,
adâncimea pungii parodontale, pierderea atașamentului clinic, mobilitate, sângerare,
supurare, culoarea, conturul, textura, consistența țesutului gingival. Metode de relevare a
plăcii bacteriene.
 3. Indicii de apreciere a îmbolnăvirii parodontale (Indicele de placă, indicele de tartru,
Indicele de inflamație gingivală/ parodontală).
 4. Instrumentarul de examinare clinică obiectivă a pacientului cu boala parodontală.
 5. Sonda parodontală. Tipurile. Sonda parodontală electronica- Florida probe.
 6. Examenul paraclinic. Scop și obiective. Metode de examinare paraclinice: radiografice
(OPG, RVG, CT), de laborator ( hemoleucograma, analiza biochimică a sângelui), teste
microbiologice (examenul bacteriologic, PCR). Rolul lor în stabilirea diagnosticului
definitiv a bolii parodontale.
 7.Stabilirea diagnosticului. Criterii. Diagnosticul: preventiv, diferențial și definitiv.
 1. Examenul clinic : subiectiv (anamneza),
clinic-obiectiv (instrumentar).
Metoda de examinare a bolnavului parodontopat cuprinde 3 etape :

• cuprinde date referitoare la imbolnavirea relatate de

Anamneza bonav

• este realizata prin mijloace profesionale adecvate, in

Examinarea urma careia s estabileste un diagnostic de certitudine
clinica obiectiva sau prezumtiv;

Examene • contribuie la precizarea dignosticului , a alegerii

complemntare celor mai eficiente masuri profilactice si de tratament
 Anamneza
Reprezinta prima etapa a examinarii , care se bazeaza pe intrebari si
interpretarea raspunsurilor date de bolnav, precum si observatii asupra acestuia.
Prin anamneza se obtin date preinvind :
a) Indentitatea (nume, prenume, adresa, nr. de telefon)
b) Virsta :
 copii tineri –parodontita juvenila, gingivite/parodontite de pubertate;
 35-40 ani- parodontite agresive ;
 dupa 40 ani- parodotite cronice ”ale adultului”;
 virstnici- parodontopatii de involutie.

c) Sexul
d) Profesia: industrii(chimica , panificatie, produse zaharoase), suprasolicitari
ocluzale(dulgheri, timplari, croitori, cizmari, lucratori la circ ).
e) Motivele prezentarii – singerari la periaj , masticatie sau chiar spontan ;
sezatie de tensiune in oasele maxilare ; secretie purulenta din santul gingival, cu
miros fetid; retractie gingivala; mobilitate dentara anormala; dificultati de
mastecatie ; tulburari de vorbire; tulburari fizionomice : dinti alungiti, distanti;
hipersensibilitate la contactul dintilor cu alimente reci ,fierbinti ,acru si dulce.
f) Felul masticatiei si obiceiuri alimentare .
g) Istoricul bolii- debutul bolii, evolutia bolii , posibilul tratament si efectele lui.
h) Obiceiuri vicioase- fumat , consum de alcool, bruxism, inclestarea dintilor,
intrepunerea unor obiecte intre dinti .
i) Boli generale –hipertensiuen , reumatism cronic , cardiopatie ischemica ,
hepatita , diabet, TBC , SIDA, astm, sarcina, alergii . Se atrage atentia la
medicatia pe care o urmeaza pacientul pentru a omite sinergism intre anestezie
si medicamentele administrate de pacient .
 Examenul clinic stomatologic obiectiv: exobucal, endobucal.

Examenul clinic exobucal presupune analiza:

1. Facies – culoarea tegumentelor, reacţii vegetative (transpiraţie, paloare);
2. Normă de faţă, normă de profil, simetrie.
3. Se notează: “tegumente de aspect normal, profil drept, convex, concav, etaje egale, treaptă labială
normală sau inversată, şanţuri ale feţii simetrice, şterse, adânci, etc.”;
4. Puncte dureroase (prin palpare):
 puncte sinuzale,
 punctele de emergenţă ale nervilor feţii.

5. Deformări ale conturului feţei – prezenţa unor tumori, tumefacţii, abcese; notăm “tumefacţie,
deformare, înfundare în regiunea”, etc;
6. Pareze , parestezii, paralizii faciale, roşul buzelor, fanta palpebrală;
7. Obiceiuri vicioase – respiraţie orală (buze uscate), deglutiţie infantilă, masticaţie unilaterală, etc;
8. ATM – deschidere normală sau nu, în arc sau nu, fără deviaţie de la linia mediană sau nu, într-un timp,
în doi timpi, cu sau fără cracmente, crepitaţii, durere articulară, etc.;
9. Ganglioni limfatici – palpabili nedureroşi sau dureroşi în regiunea..., aderenţi, etc. în regiunea
submaxilară sau cervicală, etc.;
10.Glande salivare – palpabile dureroase sau nu, inflamaţie, etc.
Examen stomatologic endobucal
1. Examen odontal - se notează statusul odontal. Se noteaza prezenta/absenta leziunilor
odontale coronale , dintii lipsa, prezenta/absenta lucrarilor proetetice ,
prezenta/absenta implanturilor .
2. Examenul ocluziei- se examineaza DVO, DVR, DV care poate fi micsoarata prin
prierderea dintilor din zona de sprijinsi migrare vestibulara a frontalilor, contacte
dentare necorespunzatoare sau lipsa lor .
3. Examenul mucoasei: culoare, leziuni, tumefacţii/ orificiile glandelor salivare .
2. Parodontometria. Noțiune. Criterii clinice de evaluare în timpul unui examen
parodontal: (stabilirea statusului parodontal) - nivelul marginei gingivale libere,
adâncimea pungii parodontale, pierderea atașamentului clinic, mobilitate, sângerare,
supurare, culoarea, conturul, textura, consistența țesutului gingival. Metode de relevare
a plăcii bacteriene

Parodontometria
La etapa actuală, boala parodontală este
una dintre cele mai răspândite maladii
cronice cu caracter inflamator, cu o
incidență de până la 95% la persoanele
adulte. Mult timp şi din diferite motive,
parodontita a fost considerată boală a
vârstei inaintate. Astăzi, această concepţie
este reconsiderată, deoarece afecțiuni
parodontale se întâlnesc și la persoaneje
tinere, adolescenţi, copii şi că prolilaxia
bine efectuată demonstrează că țesuturile
parodontale pat fi păstrate sănătos până la o
vârstă înaintată Astfel Medicului
stomatolog, în revine rolul decisiv în
informarea populatiei cu cu privire la
importanța igienei cavităţii bucale si
tratarea maladiilor generale în prevenirea
boli paradontale.
Parodontometria este o metoda clinica de masurare si evaluare
inainte si in cursul tratamentului a retractiei gingivale, a adancimii
pungilor parodontale adevarate si a gradului de mobilitate.
Parodontometria se realizează cu ajutorul unei sonde parodontale
calibrate, inserate în șanțul gingival sau punga parodontală, cât mai
aproape de suprafața dintelui.
Cand se face sondaj parodontal?

 oricand se suspecteaza boala parodontala

 observaţie - bacteriemie tranzitorie
- precauţii la pacientul cu risc
• dupa controlul placii si detartraj
• dupa controlul inflamatiei, pentru a:
- preveni patrunderea intratisular a sondei
- preveni contaminarea profunda a tesuturilor
- elimina importante surse de erori
 Dificultati in sondaj si factorii de
influienta
SURSE DE ERORI
 dinti: carii, depozite de tartru
 sonda: durabilitatea constructiva a marcajelor
 examinator: vizibilitate scazuta, oboseala in cititrea reperelor
 FACTORI CE INFLUIENTEAZA
REZULTATUL
 diferenta dintre profunzimea clinica si histologica
 starea tesuturilor
 pozitionarea varfului sondei
 sangerarea la sondaj
Relevanta clinica a sondajului
parodontal
 pierderea de atasament reala
 latimea gingiei atasate
 nivelul osului si topografia leziunilor osoase
 afectarea furcatiilor
 stadiul de activitate / liniste al bolii
 determinarea extinderii afectarii parodontale
 topografia si clasificarea pungii
Mucoasa gingivală. Aspecte practice ale
examinării.

 Linia muco-gingivală, necesară a fi ştiută pentru a determina

înălţimea gingiei fixe şi keratinizate se evidenţiază prin tehnica
ruloului. Sonda parodontală orizontală este plasată pe mucoasa
alveolară în dreptul dintelui de examinat şi este deplasată
coronar. Deplasarea ţesutului se opreşte la nivelul liniei muco-
gingivale acolo unde gingia devine aderentă de periost.
 Sângerarea la sondare rămâne cea mai obiectivă modalitate de a
evidenţia inflamaţia gingivală. Pentru cuantificarea inflamaţiei
recomandăm realizarea indicelui de sângerare gingivală al lui
Ainamo et Bay (1975). Indicele evaluează absenţa (minus) sau
prezenţa sângerării (plus).
Frenurile şi bridele
 Aspecte teoretice.
 Examinarea frenurilor şi bridelor este şi ea realizată, datorită
problemelor pe care inserarea prea coronară a acestora le poate
antrena.
 Un fren lingual prea scurt poate avea consecinţe negative asupra
fonaţiei, deglutiţiei sau dezvoltării mandibulei. Frenul maxilar
interincisiv poate antrena probleme estetice sau compromite
intervenţiile terapeutice ortodontice sau parodontale.
 Bridele laterale, care trag de peretele sulcular asociat unui
parodonţiu fragil cu os dehiscent pot reprezenta zone de slabă
rezistenţă faţă de pierdera de ţesut parodontal.
 Frenectomia este indicată din motive parodontale, atunci când
patologia este asociată unei tracţiuni asupra gingiei marginale
(observarea mobilităţii marginii gingivale) sau dacă frenul este un
obstacol în calea realizării igienei orale.
 Aspecte practice. Frenul este pus în evidenţă printr-o tracţiune
forte asupra buzei.
 Culoarea,conturul,textura
 Parodonţiul normal = sănătos – suprafaţa gingiei este netedă, aspect de coajă de
portocală, culoare roz, fără inflamaţie.
 în gingivită - culoare roşu violaceu, tumefacţii, edem, mărirea în volum
a papilelor şi a marginii gingivale, sângerare spontană sau la palpare,
prezenţa plăcii bacteriene, consistenţa moale la palpare a papilelor şi
gingiei, desprinderea gingiei, a ataşării pe dinte, sau culoare roşu
aprins, congestivă, ulceraţii ale papilelor şi gingiei, pungă falsă.
 În periodontită  - inflamaţie, culoare roşu violaceu, edem gingival (tumefacţie),
retracţie gingivală, pungă falsă şi adevărară, gingivoragie, supuraţie, mobilitate,
migrare, fistule, miloliză, abcese parodontale. La percuţie dintele cu periodontită
are un sunet mat.
Punga parodontală şi nivelul de
ataşament.
 Profunzimea pungilor a fost de mult timp un criteriu de
diagnostic, de prognostic şi de alegere terapeutică. Profunzimea
efectivă a pungii este considerată astăzi mai puţin importantă
decât arhitectura ei şi flora sub-gingivală asociată.
 Punga parodontală este un spaţiu format de: o porţiune apicală
sau ataşamentul epitelio-conjunctiv, un perete moale sau epiteliul
pungii mai mult sau mai puţin ulcerat, un perete dur sau rădăcina
dentară, un orificiu de deschidere spre mediul oral.
 Punga parodontală conţine fluid gingival, bacterii aderente şi
libere, ciuperci, celule epiteliale Supuraţia poate să fie asociată
pungilor şi poate apare la sondare sau după presiune digitală.
Supuraţia reprezintă un semn tardiv al unei infecţii, dar nu poate
fi considerată ca un semn de activitate sau de prognostic.
Supuratie
 1)Punga gingivală sau punga falsă se datorează migrării coronare a marginii
gingivale ca şi consecinţă a creşterii de volum a gingiei (edem sau hiperplazie
gingivală), fără distrucţia parodonţiului, respectiv fără modificarea nivelului de
ataşament conjunctiv.
 2)Punga parodontală sau punga adevărată apare ca şi consecinţă a distrucţiei
parodonţiului de profund şi migrării apicale a inserţiei epiteliale. Distincţia între o
pungă falsă şi una adevărată este esenţială pentru diagnosticul de boală gingivală
sau parodontală. Ea se face în funcţie de poziţia bazei sulcusului faţă de JAC.
 Sondajul permite evaluarea a doi parametri importanţi: profunzimea pungii şi
pierderea de ataşament. Profunzimea pungii parodontale (probing deepth sau PD)
este distanţa dintre marginea gingivală liberă şi baza pungii şi se măsoară în mm cu
sonda parodontală. Nivelul de ataşament (probing attachement sau PA) este distanţa
între JAC şi baza pungii.

 Rezultatele PD nu ne furnizează informaţii exacte referitoare la cantitatea pierderii de

ataşament, deoarece poate să existe o amplă componentă inflamatorie, care
deplasează spre coronar marginea gingivală. Unii clinicieni nu măsoară PA decât
după faza de terapeutică iniţială . PA se obţine scăzând din PD distanţa dintre
marginea gingivală liberă şi JAC, aceasta în condiţiile în care clinicianul simte cu
sonda JAC. Daca marginea gingivală liberă depăşeşte coronar JAC, distanţa dintre
JAC şi marginea gingivală liberă se notează în fişa ca un număr negativ . De
exemplu, dacă distanţa dintre JAC şi marginea gingivală liberă este -2 mm şi PD este
6 mm, atunci PA va fi 4 mm.
 În mod ideal, sondajul se realizează în condiţii optime, numai după eliminarea
tuturor obstacolelor (tartru, obturaţii debordante.
 Pentru măsurarea pungilor parodontale se sondează trei locuri (mezial, distal şi
median) ale fiecărei feţe dentare (vestibulare şi orale) şi rezultatele se
înregistrează în foaia de observaţie. Locurile sănătoase se pot considera până
la valori de 3 mm.
 Tot în cele şase locusuri aferente fiecărui dinte se măsoară şi nivelul de
ataşament. Măsurătorile se notează în parodontogramă .
 În cazul diagnosticului individual (deci nu pentru măsurători epidemiologice),
pentru măsurarea zonelor proximale se recomandă sondarea angulată (oblică
sau mid proximal probing) .Este deosebit de important şi în acest caz,
standardizarea tehnicii de măsurare a pungilor, adică, ca de fiecare dată
poziţia sondei să fie aceeaşi; astfel se asigură obţinerea reproductibilităţii
intra-examinator. Considerăm că poziţionarea verticală, în axul dintelui, a
sondei împiedică de multe ori măsurarea corectă a PD. Sondarea de realizează
„cu blândeţe”.
Retracţia gingivală. Aspecte practice.

 Aceasta se măsoară în aceleaşi 6 locusuri ca şi adâncimea de

sondare şi pierderea de ataşament. Se înregistrează distanţa de la
JAC la marginea gingivală liberă (porţiunea din suprafaţa
radiculară expusă, vizibilă). În parodontogramă există spaţiu
special pentru înregistrarea acestui semn al pierderii de ţesut
parodontal .
 Pentru calcularea pierderii de ataşament, atunci când o RG este
prezentă se însumează valoarea RG şi a adâncimii la sondare.
 Leziunile interradiculare. Aspecte teoretice

 Leziunile de furcaţie sau inter-radiculare (LIR) rezultă ca urmare a distrugerii

osului alveolar, cu migrarea consecutivă spre apical a nivelului acestuia şi
expunerea zonei de bifurcare sau de trifurcare radiculară.
 Se consideră că cu cât trunchiul radicular este mai înalt, cu atât riscul de
descoperire a zonei de bi-sau trifurcaţie radiculară este mai redus.
 Furcaţiile sunt de trei ori mai frecvente la molarii maxilari decât la molarii
mandibulari. Cea mai frecventă cale de deschidere a furcaţiei la nivelul
molarilor primi maxilari este dinspre mezial, motiv pentru care este esenţială
căutarea acesteia prin sondare mezială. Furcaţia mezială a molarilor superiori
este de obicei plasată la 2/3 din distanţa vestibulo-palatinală, spre palat.
 Penetraţia bacteriană în aceste zone provoacă leziuni deosebit de dificil de tratat.
Furcaţiile proximale pot afecta septul osos inter-dentar şi pot compromite osul de
susţinere al dinţilor vecini, de aceea o decizie terapeutică este esenţial a se lua,
pentru eliminarea acestui factor local de risc pentru pierderea ulterioară de ţesut
parodontal. Controlul plăcii în zona leziunilor interradiculare este dificil de realizat,
atât personal cât şi profesional.
 Scopul terapiei corectoare parodontale în zonele cu LIR este de a elimina zona de
defect constituită în rezervor microbian (factor de risc) şi de a crea un mediu
accesibil terapiei parodontale de menţinere, atât pentru pacient cât şi pentru medic.
Decizia terapeutică are în vedere următoarele: ►LIR clasa 1 şi clasa 2 moderate pot
beneficia de odontoplastie corectoare, adică de modelare coronară în vederea
eliminării acestei zone, ►LIR clasa 1 şi 2 moderate mandibulare pot beneficia de
terapie de regenerare tisulară ghidată, ►LIR care s-au extins mai mult de 2/3 din
dimensiunea vestibulo-orală sau sunt complete se pot trata doar prin menţinere
(eventual odontoplastie care să asigure un acces optim) sau secţiunea radacinilor
(hemisecţiune, amputaţie radiculară).
Leziunile interradiculare. Aspecte practice.

 Căutarea zonelor de furcaţie, mai ales proximal se face clasic cu

ajutorul sondei Nabers. Utilizarea unei sonde parodontale standard
este posibilă. Uneori, aplicarea conurilor de gutta-percha şi
evaluarea radiografică permite obiectivarea leziunilor osoase.
 Leziunile interradiculare se pot clasifica în următoarele entităţi
(Hamp et al.1975)(10):
 ►clasa I - liză osoasă orizontală mai mică de 3 mm
 ►clasa a II - liză osoasă orizontală mai mare de 3 mm, nepenetrantă
 ►clasa a III - liză osoasă orizontală penetrantă, adică furcaţie total
permeabilă.
  
Clasa I - liză osoasă orizontală
mai mică de 3 mm
Clasa a II - liză osoasă orizontală
mai mare de 3 mm, nepenetrantă
Clasa-IV
Mobilitatea dentară. Aspecte
practice
 Mobilitatea dentară poate fi cuantificată cu ajutorul indicelui lui
Muhleman (1954) (după Lindhe 1998):
 ►0-ankiloză
 ►1- mobilitate fiziologică perceptibilă între două degete
 ►2- mobilitate transversală inferioară de 1 mm
 ►3- mobilitate transversală mai mare de 1 mm
 ►4- mobilitate axială.
 Mobilitatea este evaluată prin prinderea fiecărui dinte în parte
între cozile rigide a două instrumente, de exemplu oglindă şi
sondă. Valoarea mobilităţii este notată în parodontogramă.
Dupa o examinare corecta a pacientului se noteaza
in fisa paradontala si se stabileste statusul
paradontal.
 Datele obtinute sun inregistrare astfel;
Data examinarii_________
11 V retractie punga M O D I, II sau III
12
13
……..
Unde :
11,12,13,etc . Reprezinta dintele examinat;
retractia gingivala, reprezinta valoric in milmetri;
V=vestibular; M=mezial; O=oral; D=distal;
Punga parodontala, in milimetri;
I,II, III’’; gradul de mobilitate patologica
 Pentru aprecierea cat mai exacta a modificarilor clinice se poate compara valoarea
insumata a acestor semne clinice,exprimate in milimetri sau grade de mobilitate,
inainte si dupa tratament.
Se noteaza cu:
 r1 =retractie gingivala;
 p1 =adancimea pungilor;
 m1= gradul de mobilitate, inainte de tratament si cu:
 r2,p2,m2, valorile dupa tratament
 Din corelarea examinării globale a stării de inflamație parodontală cu valoarea
indicilor rezultați din examinarea parodontometrică, se poate aprecia starea
parodonțiului marginal astfel:
 — agravare, la valori sub O ale indicilor;
 — ameliorare, la valori cuprinse între 20 şi 80;
 — staţionară, la aceleașşi valori ale indicilor înainte şi după tratament;
 - Vindecare: reducerea mobilităţii şi retrocedarea semnelor de inflamație şi a
adâncimii pungilor parodontale.
 3.Indicii de apreciere a placii bacteriene

INDICELE DE IGIENĂ ORALĂ SIMPLIFICAT - O.H.I.-S

Indicele de igienă orală simplifcat (OHI–S) permite evaluarea separată a
depozitelor moi şi a celor dure, prezente pe suprafeţele vestibulare sau
orale a 6 dinţi de pe ambele arcade: 16, 11, 26, 31 - suprafețele
vestibulare; 36, 46 - suprafețele linguale.Calcularea indicelui de placă
simplifcat (DI-S) cât şi a aceluia de tartru (CI-S) se fac astfel:
• împărţim suma tuturor scorurilor obţinute pentru fiecare dinte în parte
la 6 (numărul de sextanţi).
• rezultatul este cuprins între 0 şi 3.
 INDICELE GINGIVAL PMA
Conform lui Massler (1969), indicele gingival
PMA se bazează pe conceptul că progresia
inflamaţiei este un indicator de severitate a afectării Indicele gingival PMA se calculează
gingivale. Inflamaţia gingivală porneşte de la
papilă (P), se continuă cu marginea gingivală (M) conform formulei:
şi, dacă progresează, ea va interesa şi ţesuturile
gingivale ataşate (A) (inserţia epitelială).
 PMA = suma scorurilor
x 100%
Coduri de evaluare a indicelui gingival PMA:
 0 - ţesut normal, lipsa inflamației;
3 x numărul de dinți examinaţi
 1 - inflamație prezentă doar la papila
interdentară (P), semnele clasice cind
tumeferea, congestionarea şi pierderea Criteriile de evaluare a indicelui
discretă de contur; gingival PMA:
 2 - inflamație moderată a gingiei  30% sau mai puțin - gingivită ușoară;
marginale (M), cu tumefiere, congestie,
modificare de contur (rotunjire) a papilei
 31-60% - gingivită de gravitate medie;
interdentare şi a marginii gingivale  61% și mai mult - gingivită gravă.
libere, cu tendinţă de sângerare gingivală
la palpare;
 3 - inflamaţie gingivală alveolară (A)
severă (vz. Fig. 19), cu modifcări
manifeste de formă şi volum, cu apariţia
de pungi gingivale, secreţie şi sângerare.
 4 - inflamaţie foarte severă, cu ulceraţii
şi pusee de gingivită acută ulcero-
 Indicele de afectare parodontala
Indice parodontal (PDI)
Valori
 0- absenta inflamatiei
 1- gingivita medie/moderata
localizata
 2-gingiivta medie/moderata
generalizata
 3-gingivita
severa(eritem,hemoragii,ulcer
atii)
 4-pierdere atasament 3mm
 5-pierdere atasament 3-6 mm
 6-pierdere atasament mai
mare de 6 mm
Indice de molibitate dentara :
 0-mobilitate fiziologica (fremitus)
 1-mobilitate orizontala-0,2-1mm
 2- mobilitate -1mm VO si MD
 3 –mobilitate 1mm VO,MD,si
vertical
Indece CPITN
 Prezenta /absenta singerarii la
sondaj
 Prezenta /absenta tartrului supra
si subgingival
 Prezenta /absenta pungilor
parodontale
 Foloseste sonda CPITN
 INSTRUMENTARUL UTILIZAT ÎN PARODONTOLOGIE
Instrumentarul folosit în parodontologie scopul său(îndepărtarea tartrului,
chiuretaj gingival sau îndepărtarea ţesutului bolnav ).
In funcţie de scopul pe care îl servesc, instrumentele se clasifică în :
 Instrumentar de examen clinic intraoral
 Instrumente şi aparate utilizate pentru diagnosticarea leziunilor
parodontale
 Sonde de parodontometrie
 Sonde exploratorii
 Instrumente pentru detartraj, debridare gingivală si chiuretaj radicular
 Endoscop parodontal
 Instrumente pentru finisarea si lustruirea suprafeţelor.
 Instrumentar pentru chirurgie
 Metode de relevare a placii bacteriene

A. Solutii colorante
1. Sol. Fuxina bazica 0,2-0,3 % - se utilizeaza prin clatirea lurii 20-30sec. Urmata de clatirea abundenta a gurii tinp de 30 sec.
2. Sol. albastru de metilen 2%- se foloseste prin tamponament usor.
3. Sol. Violet de gentiana 1%.
4. Sol. Albastru de toluidina 1%.
5. Sol. Hematoxilina 0,1% urmata de eozina 1%.
6. Sol. Iod-iodurata-Lugol.
7. Sol. Butler in doua nuante .

B. Sol. de fluorescenta DC galben nr.8 –se evidentiaza cu lamoa de lumina Plak-Lite.

C. Coloranti Bifazici coloreaza selectiv placa bacteriana tinara si cea matura:
 Sol.Dis-plaque- coloreaza placa recenta (2-3 zile)in rosu si placa veche (9-18zile) in albastru.

D. Eritrozina (drajeuri sau comprimate colorante Placolor) care in timp se dizolva in saliva si
coloreaza placa bacteriana
E. Produse tipizate sub forma de drajeuri: Placolor, Ceplac, Revelan, Mentadent, Red – Cote, care
se dizolva in saliva si coloreaza placa bacteriana.
Revelarea placii bacteriene se poate face in cabinetul stomatologic sau individual, acasa, de catre
pacient.
 4. Instrumentarul de examinare clinica obiectiva
a pacientului cu boala parodontala

• Asigura protectie operatorului si

Oglinda pacientului, vizibilitate cimpului
opreator.

Sonda • Controlarea suprafetelor dentare

dentara dupa detartarj.
• Manipularea unor instrumente mici,
Pensa sterile: ace , freze,conuri de hirtie
dentara sau gutaperca, pene, inele, benzi de
contur.
Majoritatea instrumentelor folosite în parodontologie sunt formate din:
mâner, parte pasivă şi parte activă.
 
1. Sonde de parodontometrie – specific acestor sonde este vârful butonat
şi partea activă calibrată, marcată în două culori.Cele mai utilizate sunt:
Michigan:3, 6, 8mm;
Williams: 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10 mm;
Goldman: 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10mm;
Plast-probe:3, 6, 9 mm.
Nabers, folosită in determinarea expunerii radiculare.
Spre diferenţă de toate celelalte sonde care sunt rotunde pe secţiune,
sondele Goldman şi Plast-probe sunt plate.
 
Fig. 1. Sonda Michiga n şi Na bers Fig. 2 Modul de folosire a sondelor pa rodontale
Sondele de parodontometrie sunt folosite pentru:
 detectarea prezenţei pungilor parodontale,
 detectarea configuraţiei pungilor parodontale
 măsurarea adâncimii pungilor parodontale.
Măsurarea trebuie făcută în câte trei puncte
pentru fiecare suprafaţă vestibulară şi orală a
dintelui (mezio-vestibulară, centro-vestibulară,
disto-vestibulară, mezio-orală, centro-orală,
disto-orală).
Pentru măsurarea corectă a adâncimii pungilor
parodontale, sondele trebuie inserate uşor oblic
faţă de axul longitudinal al dintelui.

Fig. 3. Folosirea corectă şi incorectă a sondelor pa rodonta le

Fig. 4. Mă sura rea corectă a furca ţiei interra dicula re.

Există trei generaţii de sonde de parodontometrie:
Sondele de primă generaţie – sonde manuale conventionate
Sondele de generaţia a doua – sonde cu presiune controlată şi
control vizual asupra valorilor sondării 
Sondele de generaţia a treia – sonde cu presiune controlată
electronic şi cu înregistrarea datelor direct în computerul la
care sunt conectate.
. Sonde exploratorii – sunt sondele folosite în mod obişnuit în examinarea
pacienţilor cu afecţiuni dentare. Acestea se folosesc pentru:
detectarea şi localizarea tartrului subgingival;
detectarea cariilor subgingivale;
detectarea neregularităţilor suprafeţei radiculare;
după detartraj şi chiuretaj radicular, pentru control.
 
. Instrumente pentru detartraj, chiuretaj şi planare radiculară.
Aceste instrumente se împart în două clase mari:
Instrumente pentru detartraj supragingival.
Instrumente pentru detartraj subgingival.
Sondele parodontale
 Sondele paradontale au partea activa subtire,marcata,iar capatul rotungit.In
paradontometrie se pot folosi urmatoarele tipuri de sonde paradontale;
-Williams
CP12
Michigan-3,6,8 mm
Goldman
Plast-Probe;3,6,9
A. Instrumente folosite în detartrajul supragingival.

Fig. 6. Instrumentar pentru deta rtra j supra - şi subgingiva l.

a. Secerile prezintă la partea activă două margini ascuţite care se unesc printr-un vârf
ascuţit . In funcţie de dinţii pe care acţionează, partea activă poate avea angulaţii
diferite, astfel:
- Seceri anterioare, cu partea activă cu o singură curbură. Se folosesc pentru
detartrajul dinţilor frontali. Aceste seceri au în secţiune formă triunghiulară, de
pătrat sau dreptunghi.
- Seceri posterioare, cu partea pasivă angulată şi partea activă de formă triunghiulară
pe secţiune. Se folosesc la molari şi premolari, interdentar.

Fig. 7. Seceri a nterioa re şi posterioa re. Pa rte a ctivă în form ă de triunghi.

 Mod de acţiune: împingere şi tracţiune a blocurilor de tartru supragingival. Există şi
seceri care au partea activă foarte fină, acestea putând fi folosite şi la îndepărtarea tartrului
subgingival.

Fig. 8. Modul de a cţiune a secerilor.

 a. Dălţile de detartraj au partea activă în continuarea axului părţii pasive şi a
mânerului, uşor curbată şi terminată cu o margine ascuţită bizotată la 45 de grade.

Mod de acţiune: dalta se

inseră interdentar, dinspre
vestibular spre oral în
poziţie orizontală. Se
execută o mişcare de
deplasare care dislocă
tartrul de pe suprafeţele
aproximale ale dinţilor
frontali.

Fig. 9. Dă lţi de deta rtra j.

 a. Săpăliga de detartraj are partea activă cu margine rectilinie, bizotată la 45 de grade.
Suprafaţa facială face cu partea pasivă un unghi de 99-100 de grade, iar unirea cu
feţele laterale formează muchii active, bine exprimate.
Atunci când partea pasivă este rectilinie şi scurtă se foloseşte la dinţii frontali, iar când
este angulată faţa de mâner şi mai lungă este indicată la dinţii laterali.
Mod de acţiune: instrumentul se poziţionează vertical, paralel cu axul dintelui, pe
suprafeţele vestibulare sau orale ale dinţilor şi pe cele proximale care mărginesc spaţii edentate.
Marginea ascuţită se introduce sub depozitul de tartru şi se fac mişcări de smulgere şi tracţiune
spre suprafaţa ocluzală.

Fig. 10. Să pa liga de deta rtra j şi modul de folosire.

 Pilele sau răzuşele au partea activă formată din mai multe muchii ascuţite, paralele,
înclinate la un unghi de 90-105 grade faţă de bază. Baza poate fi rotundă sau ovală, de diferite
dimensiuni, iar partea pasivă are angulaţii diferite în funcţie de zona unde este folosit
instrumentul (frontal sau lateral).

Fig. 12. Pilele sa u răzuşele.

 B. Instrumente folosite în detartrajul subgingival.
Cele mai eficiente instrumente folosite la înd epărtarea tartrului subgingival sunt
chiuretele parod ontale. Acestea prezintă dimensiuni reduse în grosime şi lăţime si nu prezintă
vârfuri ascuţite ce pot traumatiza ţesutul parodontal. La fel ca şi celelalte instrumente
parodontale şi chiuretele sunt formate din 3 părţi pe cale vom d etalia mai jos:
o Partea activă are două margini ascuţite care se unesc la vârf după o curbură
convexă în formă d e lingură. Din întâlnirea suprafeţei faciale cu cele d ouă
suprafeţe laterale se formează două muchii ascuţite care îndepărtează tartrul,
realizează chiuretajul gingival şi fac planare radiculară.
o Partea pasivă prezintă curburi variate ce ajută la aplicarea intimă a părţii active
pe fiecare suprafaţă a rădăcinii dinţilor.
o Mânerul are forme şi dimensiuni variate. Pentru a fi manipulat mai uşor, acesta
este gol. Pe suprafaţa sa pot exista impresiuni digitiforme sau striaţii
transversale. Poate fi colorat diferit, în funcţie de codul fiecărei chiurete.
In secţiune chiuretele prezintă o formă semicirculară.

Fig. 14. Chiureta pa rodonta lă.

 Există două tipuri de chiurete: universale şi speciale.
1. Chiuretele universale au suprafaţa facială situată la un unghi de 90 de grade faţă de
axul longitudinal al părţii pasive.
Indicaţii:
- Detartrajul supragingival sau din şanţul gingival la persoanele sănătoase, fără pungi
parodontale sau furcaţii descoperite.
- In pungile parodontale adevărate, unde acţionează atât asupra rădăcinii dintelui cât
şi asupra peretelui moale gingival al pungii.

Fig. 15. Chiurete universa le.

 1. Chiuretele speciale sunt reprezentate în special de chiuretele Gracey. Acestea au
următoarele caracteristici:
- Suprafaţa facială se situează la un unghi de 70 de grade faţă de axul longitudinal al
părţii pasive.
- Au două margini tăioase, dintre care doar una este activă ( cea cu unghiul de 110
grade).
- Sunt active pe anumite zone şi suprafeţe radiculare.

Fig. 16. Chiurete specia le Gra cey

 Endoscop parodontal.
Acest instrument permite vizualizarea prezenţei şi a localizării depozitelor de tartru
subgingivale . Poate mări imaginea până la 24-46 de ori, permiţând astfel practicianului să
realizeze o planare radiculară şi finisare a suprafeţelor detartrate net superioară celei obişnuite.

Fig. 19. Sistemul perioscop a l firmei Denta l View.

 .Instrumente pentru finisarea si lustruirea suprafeţelor după detartraj.

Sistemul Eva reprezintă cel mai atraumatic şi mai eficient sistem de îndepărtare a
obturaţiilor în exces situate pe suprafeţele aproximale ale dinţilor.
Indicaţii:
- îndepărtarea depozitelor dure de tartru;
- netezirea suprafeţelor radiculare şi îndepărtarea cementului necrotic în zonele expuse prin
retracţie gingivală;

Este format dintr-o piesă de mână specială la care se aplică o pilă de formă triunghiulară,
cu o faţă diamantată şi cu cealaltă netedă. Pila se antrenează într-o mişcare de dute-vino.

Fig. 20. Sistemul Eva

 Sistemele de curăţare cu jet de aer şi pudră ( Prophy Jet).
Acest sistem se bazează pe folosirea unui jet de apă caldă şi bicarbonat de sodiu care
acţionează prin abrazie mecanică. Studiile efectuate de-a lungul anilor au demonstrat afectarea
serioasă a cementului şi a dentinei descoperite, afectarea gingiei şi a ligamentului joncţional.
De aceea s-a încercat înlocuirea bicarbonatului de sodiu cu trihidroxid de aluminiu.
Contraindicaţii:
- pacienţi cu patologie respiratorie sau hemodializă;
- pacienţi cu HTA,
- pacienţi cu boli infecţioase.

Fig. 23. Sistemul Prophy Jet.

 6. Examenul paraclinic . Scop si obiective .
Examenele complementare sunt utile si
necesare in unele situatii pentru precizaea
formei clinice de imbolnavie si a
caracteristicilor ei particulare in vederea
instiruirii unui tratament eficient
Examenul modelelor de studiu ofera date
privind
 Starea dintilor si a artcadelor dentare
 Relatiile ocluzale
 Caracterele morfologice normale si patologice ale
parodontiului marginal de invelis
 Stabilirea planului de tratament .
Fotografia reda aspectul clinic inainte si
dupa tratament .
Fotometria, halografia prezinta imaginea
clinica in mod tridimensional , stereoscopic.
Examenul radiologic(indispensabil pentru
aprecierea starii parodontiului profund):
 In incidenta izometrica , ortoradiala- cea mai
fidela pentru axaminarea unor detalii de structura.
 Panoramica monomaxilara –poate deforma
imaginea zonelor laterale
 Ortopantomografia –valoroasa in vederea de
ansamblu, dar nu ofera detalii clare ale unor zone
limitate .
 Radiografii efectuate dupa introducerea in
pungile parodontale a unor ”testori
radioopaci”(con de gutaperca) precizeaza
adincimea acestora si diferenta dintre
profunzimea clinica si cea morfo- patologica.
 IMR –bazata pe rezonanta magnetica nucleaza
,ofera imagini clare de la suprafata pina in
profunzime ale tuturor structurilor
viscerocraniului , deci si ale parodontiului
marginal.
Testele biochimice Teste microbiologice
 Izolarea bacteriilor prin culturi si
 Tesctul biochimic
identificarea acestora prin metode
PERIOGRAD al clasice (biochimice , antigenice)
aspartat- sau moderen (folosind teste de
aminotransferazei hibridizare ADN)
apreciaza starea clinica  Reactia de polimerizare in lant (PCR)-
de sanatate sau gradul ofera posibilitatea de a colecta chiar si o
singura molecula de ADN din materialele
de imbolnavire biologice colectate si multiplicarea ei .
inflamatorie ale Prin aceasta metoda a fost posibila
parodontiului marginal. detectarea simultana a mai multor specii
bacteriene prezente intr-un produs
 Determinarea valorilor bacteriologic. Calitatile acestei metode o
unor constante : recomannda a fi utilizatat pentru
decelarea unor prezumtive specii
hematocrit, leucocite, microbiene in situatii in care nu au putut
VSH, glicemie, fi evidentiati patogeni parodontali , ca in
involutiiile gingivoparodontale.
lipidemie,
colesterolemie,
7.Stabilirea diagnosticului . Diagnostic :
preventiv, diferential si definitiv.

 Diagnosticul preventiv/pozitiv  Diagnosticul diferential

este rezultatul examinarii prin trebuie elebort in mod
anamneza, aprecierea obiectiva obligatoriu deoarece in unele
a starii parodontiului marginal cazuri diagnosticul primar
si prin examen complimntare
pozitiv poate fi gresit .
utile si uneori obligatorii pentru
precizarea starii de
imbolnavire. Diagnosticul
pozitiv stabilit initial are totusi
un caracter relativ , deoarece in
cursul evolutiei bolii pot aparea
elemente noi care influenteaza
diagnosticul.