A

12.
Abcesul odontogen al spaiului jugal: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul
diferenial, tratamentul.
13.
Abcesul spaiului temporal: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul.
14.
Abcesul lojei infratemporale: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul.
15.
Abcesul odontogen al spaiului submandibular: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul,
diagnosticul diferenial, tratamentul.
16.
Abcesul orbitei: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.
17.
Abcesul spaiului pterigomandibular: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul
diferenial, tratamentul.
18.
Abcesul spaiului laterofaringian: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferenial,
tratamentul.
19.
Abcesul rdcinii limbii: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferenial,
tratamentul.
53.
Arsurile n teritoriului OMF: tipurile, tabloul clinic i tratamentul n diferite grade de arsuri.
61.
Ameloblastomul: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenial i tratamentul.
62.
Adenomul pleomorf al glandelor salivare: patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenial i tratamentul.
67.
Afeciunile precanceroase ale pielii i marginii roii a buzelor. Afeciunile precanceroase ale mucoasei
cavitii bucale.
C
4.
Clasificarea proceselor inflamatorii ale regiunii OMF.
11.
Caracteristica general a abceselor i flegmanelor regiunii oro-maxilo- faciale.
25.
Complicaiile neurologice ale inflamaiilor regiunii OMF (tromboza sinusului cavernos, abcesul cerebral,
meningita): etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.
30.
Complicaiile locale i generale ale osteomielitei odontogene a maxilarelor.
32.
Carbunculul: etiopatogenia, clinica, diagnosticul, tratamentul medicamentos i chirurgical
49.
Complicaiile imediate n traumatismele OMF (asfixia): clasificare, diagnostic, primul ajutor.
50.
Complicaiile imediate n traumatismele OMF (hemoragia): clasificare, diagnostic, primul ajutor.
51.
Complicaiile secundare i tardive n traumatismele OMF.
56.
Contractura, trismusul i anchiloza temporo-mandibular: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul
diferenial, tratamentul.
58.
Chisturile epiteliale odontogene de origine inflamatorie: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul
diferenial i tratamentul.
59.
Chisturile epiteliale odontogene de dezvoltare: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenial
i tratamentul.
60.
Chisturile i fistulele congenitale cervicale: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenial i
tratamentul.
65.
Chistul sebaceu: etiologia, clinica, diagnosticul diferenial, tratamentul.
68.
Clasificarea TNM a tumorilor maligne din regiunea OMF.
E
5.
Etiologia, patogenia i anatomia patologica a proceselor inflamatorii ale regiunii OMF.
64.
Epulisul: clasificare, etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenial i tratamentul.
F
20.
Flegmonul de planeu bucal (Angina Ludwig): topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul,
diagnosticul diferenial, tratamentul.
21.
Flegmonul difuz hemifacial: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferenial,
tratamentul.
31.
Furunculul: etiopatogenia, clinica, diagnosticul, tratamentul medicamentos i chirurgical.
43.
Fracturile de mandibul: formele clinice, etiologia, tabloul clinic comun pentru toate tipurile de fracturi.,
diagnosticul i tratamentul.
44.
Fracturile de mandibul cu deplasare: etiologia, mecanismele de deplasare, tabloul clinic, diagnosticul i
tratamentul.
45.
Fracturile orizontale ale maxilarului superior: clasificarea, formele clinice, etiologia, patogenia, tabloul
clinic, diagnosticul i tratamentul.

46.
Fracturile de complex zigomatic: clasificarea, formele clinice, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul i
tratamentul.
47.
Fracturile oaselor nazale: clinica, diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.
H
63.
Hemangioamele: patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenial i tratamentul.
I
Istoricul catedrei de Chirurgie OMF.
37.
Infeciile specifice n teritoriul OMF (sifilis): anatomia patologic, clinica, diagnosticul, tratamentul.
38.
Infeciile specifice n teritoriul OMF (tuberculoza): anatomia patologic, clinica, diagnosticul, tratamentul.
L
10.
Limfadenitele: etiopatogenie, simptomatologie, forme clinice, tratament, profilaxie
55.
Luxaiile de mandibul: varieti, mecanism de producere, tratament.
M
23.
Mediastinita: etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.
48.
Metodele ortopedice i chirurgicale utilizate n tratamentul fracturilor oaselor masivului facial.
54.
Maladiile articulaiei temporo-mandibulare: artrita, artroza etiologia, diagnosticul, diagnosticul
diferenial, tabloul clinic i tratamentul.
69.
Metode chirurgicale proprotetice la nivelul mucoasei i patului osos.
N
57.
Nevralgiile nervului trigemen: varieti, diagnostic diferenial, tratament,
O
27.
Osteomielita odontogen a maxilarelor: clasificarea, etiologia i patogenia.
28.
Osteomielita odontogen acut a maxilarelor: anatomia patologic, clinica, diagnosticul, tratamentul
general i local.
29.
Osteomielita odontogen cronic a maxilarelor: anatomia patologic, clinica, diagnosticul, tratamentul
local i general.
P
2.
Perforarea sinusului maxilar n timpul exrtaciei dentare. Cauzele i tratamentul. Indicaiile ctre
spitalizare a bolnavilor cu complicaii dup extracii dentare.
3.
Profilaxia complicaiilor la efectuarea extraciei dentare.
6.
Patologia de erupie a dinilor: etiologie, diagnostic, tratament .
7.
Pericoronarita seroas: diagnostic, clinica, tratamentul, complicaiile pericoronaritei i profilaxia lor.
8.
Pericoronarita purulent: diagnostic, clinica, tratamentul.
9.
Periostita odontogen: etiopatogenia, anatomia patologic, clasificarea, clinica, diagnosticul,clinica i
tratamentul .
35.
Parotidita (formele): etiopatogenia,clinica, tratamentul.
39.
Plgile regiunii OMF: clasificare, tabloul clinic.
40.
Plgile regiunii OMF: tratamentul.
52.
Plgile prin arm de foc n regiunea OMF: clasificare, particularitile tabloului clinic i ale tratamentului.
R
22.
Rolul spaiilor interfasciale i intermusculare ale capului i gtului n difuzarea infeciei n prile moi
maxilo-faciale. Cile de rspndire ale infeciei.
S
26.
Septicemia: etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.
33.
Sinusita odontogen maxilar acut: etiopatogenia, clinica,tratamentul.
34.
Sinusita odontogen maxilar cronic: etiopatogenia, clinica,tratamentul.
36.
Sialoadenita glandei submandibulare: etiopatogenia, clinica, tratamentul.
T
24.
Tromboflebita venelor faciale: etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.
41.
Traumatismele dento-paradontale: clasificarea, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul.
42.
Tratamentul n diferite forme de traumatisme dento-paradontale.
66.
Tumorile cutanate benigne ale regiunii maxilo-faciale. Tumorile epiteliale benigne ale cavitii bucale.
70.
Tratamentul chirurgical al parodontitelor marginale

1.
Istoricul catedrei de Chirurgie OMF.
Catedra chirurgie oro-maxilo-facial (OMF) a fost fondat n anul 1961. Pn la 1 iulie 1968 ef al
catedrei a fost Nicolai Fetisov, Savant Emerit, doctor habilitat n medicin, profesor universitar . n
aceast perioad cu suportul confereniarilor V. Titarev, A. Guan, V. Ocuco au fost puse bazele
clinice ale catedrei, au fost trasate direciile principale de dezvoltare a specialitii, a fost iniiat
pregtirea prin doctorat i secundariat clinic a cadrelor naionale.
Din 1968 pn n 1994 catedra a fost condus de profesorul Arsenie Guan. n aceast perioad
potenialul tiinifico-didactic al catedrei a crescut considerabil, a fost perfecionat procesul de
studii, au fost modernizate bazele clinice, a fost organizat cursul de instruire postuniversitar,
ulterior acesta fiind transferat n componena facultii de perfecionare a medicilor.
n perioada 1995 2012 catedra a fost condus de ctre Dumitru cerbatiuc, doctor habilitat n
medicin, profesor universitar. Din 2010, la iniiativa colectivului, catedra poart numele
eminentului savant i pedagog Arsenie Guan.
n anul 2013 n componena catedrei a fost transferat cursul de chirurgie OMF i implantologie
oral a Facultii de Educaie Continu n Medicin i Farmacie i, actualmente, ea se numete
Catedra Chirurgie Oro-Maxilo-Facial i Implantologie Oral Arsenie Guan. ef de catedr a fost
numit Valentin Topalo, doctor habilitat n medicin, profesor universitar .
2.
Perforarea sinusului maxilar n timpul exrtaciei dentare. Cauzele i tratamentul. Indicaiile ctre spitalizare
a bolnavilor cu complicaii dup extracii dentare.
Deschiderea sinusului se poate produce chiar dupa extractia cu clestele a unui dinte sinusal.
Alteori sinusul se deschide in timpul chiuretajului alveolar. De multe ori deschiderea accidental a
sinusului maxilar poate trece neobservata; se produce o singerere ceva mai abundenta a alveolei
respective, singele avind uneori un character aerat. Daca se exploreaza cu un stilet butonat se
constata ca fundul alveolei este complet disparut, stiletul patrunzind in cavitate. In aceste cazuri
este bine ca explorarea cu stiletul sa fie cit mai putin traumatizanta pentru a nu infecta sinusul.
Este contraindicate manevra Valsava care in aceste cazuri va mari bresa mucoasa favorizind
infectarea sinusului prin alveola postextractionala. Atitudinea terapeutica va urmari cicatrizarea
alveolei fara incidente favorizind inchiderea per primam a comunicarii bucosinusale. Se va face
toaleta plagii urmarind ca alveola sa fie acoperita complt cu gingivomucoasa. In cazul in care
alveola este mare cu pereti ososi indepartati nepermitind alunecarea si suturarea
gingivomucoasei nu pot fi complt afrontate se vor aplica 1-2 fire de sutura care vor apropia cit mai
mult gingia vestibulara de cea palatinala, micsorind gura alveolei. In ambele situatii se va urmari
aplicarea cit mai intima a gingivomucoasei pe osul subiacent aplicind pentru o perioada de 7-8zile
un tampon iodoformat care va fi mentinut cu ligature de sirma in 8 trecute in punte peste alveola
respective. Se recomanda pacientilor ca timp de 2-3 saptamini sa nu-si sufle nasul si sa mentina o
igiena bucala si antisepsie nazala riguroasa.
Impingerea radacinilor in cavitateasinusala se produce daca in timpul extractiei cu
elevatoarele a radacinilor premolarilor si molarilor superiori se actioneaza cu instrumentele catre
fundul alveolei. Radacinele dentare impinse sub mucoasa sinusala se extrag pe cale alveolara
largita, dupa tehnica descrisa de Wasmundt. De o parte si de alta a alveolei se fac 2 incizii
vertical-oblice divergente pina in fundul santului vestibular. Se decoleaza periosteomucoasa cit
mai sus pina la podeaua sinusului, descoperindu-se restul radicular. Cu o pensa sau chiureta se
prinde restul radcular si se extrage. Resturile radiculare impinse in plina cavitate sinusala este
necesar sa fie extrase cit mai urgent, in maximum 48 ore de la producerea accidentului prin
trepanarea sinusului la locul de electie (metoda Caldwel Luc) , pentru a nu determina infectarea
mucoasei sinusale.

3.

Profilaxia complicaiilor la efectuarea extraciei dentare.

Instrumentele de extracie i cmpul pe care stau acestea trebuie s fie sterile. Medicul se va spla pe mini folosind
substane antiseptic i dezinfectante specifice unei manopere chirurgicale, i de asemenea va purta mnui de protecie;
pentru extraciile simple nu este obligator folosirea mnui lor chirurgicale sterile. Extraciile complicate sau cele care se
complic pe parcurs i necesit crearea de lambouri i trepanri osoase vor cere o inut chirurgical (halat steril, masc,
mnui sterile pentru medic i asistent) i un cmp steril pe pacient care s previn infectarea plgii. Instrumentarul va fi
ales n funcie de tipul extraciei. Chiuretajul alveolei postextracionale este necesar dup orice extracie dentar, pentru a
indeprta esuturile patologice restante esut de granulaie periapical sau parodontal, granuloame sau chisturi peria picale,
Chiuretajul fundului alveolei se va face cu presiune bine dozat, pentru a evita eventualele complicaii. Astfel, n cazul
molarilor i premolarilor superiori, se va evita o apsare prea puternic a fundului alveolei, pentru a nu crea o comunicare
oro-sinuzal, in cazul in care spaiul subantral (dimensiunea osului care separ sinusul maxilar de fundul alveolei
postextracionale) este redus,

Prevenie. Cea mai important din acest punct de vedere este o anamnez complet i corect condus, pentru a identifica
potenialii factori de risc sau eventuale tulburri de hemostaz in antecedentele persona le patologice. n primul rnd,
inaintea unei extracii dentare, pacientul va fi intrebat dac a avut vreodat fenomene de hemoragie persistent (in
contextual altor extracii dentare, a amigdalectomiilor sau n urma unor pl~gi accidentale, etc.). Trebuie difereniat~ din
anamnez o tulburare a hemostazei de sngerrile postoperatorii normale. De exemplu, o mic sngerare pe o durat de 12
24 de ore postextracional este
normal. Dac pacientul relateaz ns c sngerarea postextracional a durat mai mult de 24 de ore i au fost necesare
ngrijiri medicale, atunci exist o suspiciune. n al doilea rnd, se vor obine informaii privind eventuala medicaie a
pacientului, care poate interfera cu sngerarea . Nu se vor efectua extracii dentare la pacientii aflai in tratament cu
anticoagulante orale, fr un consult interdisciplinar. Principial, medical care a prescris respectivul anticoagulant va indica
pacientului intreruperea administrrii de anticoagulante orale si, dac este nevoie, inlocuirea acestora cu deriva i heparinici
injectabili. Nu se va intrerupe tratamentul cu anticoagulante sau citostatice fr consultul medicului care lea prescris. n al
treilea rnd, se vor identifica din anamnez bolile care se asociaz cu un risc crescut de sngerare. Dac se deceleaz o
tulburare a hemostazei, de origine vascular, plachetar sau plasmatic, se vor lua toate msurile de precauie in vederea
extraciei dentare, dac aceasta nu se poate temporiza pn la corectarea deficitului de hemostaz. La pacienii cu risc,
extracia se va realiza ct mai atraumatic posibil, mai ales fr sfacelizri sau dilacerri ale prilor moi. Hemostaza prin
compresie este de obicei insuficient. Se sutureaz plaga postextracional i aplicarea unui pansa ment supraa lveolar com
presiv ar trebui s fie eficient . Se recomand ca pacienii s rmn sub supraveghere nc o perioad de timp (30-60 de
minute), pentru a fi siguri de obinerea hemostazei. n unele situaii, la pacienii cu risc, pentru a diminua riscul de
hemoragie postextracional, se recomand realizarea in prealabil a unor gutiere conformatoare, care vor fi aplicate peste
creasta alveolar, avnd effect de compresie mecanic i limitare a hemoragiei sau hematomului, precum i de protecie a
alveolei.

4.Clasificarea proceselor inflamatorii ale regiunii OMF.

A. Infecii nespecifice
1. Infecii periosoase: spaiul vestibular, spaiul palatinal, spaiul corpului mandibular
2. Infeciile spaiilor fasciale
a) primare maxilare: buccal, canin, infratem poral
b) primare mandibulare: buccal, submandibular, submentonier, sublingual
c) secundare: maseterin, pterigomandibular, temporal superficial i profund, laterofarigian,
prevertebral, parotidian,
d) localizri particulare: abcesul limbii, abcesul orbitei

3. Supuraii difuze: flegmonul planeului buccal, flegmonul difuz hemifacial,

4. Fasciite necrozante
5. Limfadenite: acute. cornice
6. Infecii osoase: osteoperiostit, osteit, osteomielit:- supurat acut,- supurat cronic,
- nesupurat, osteonecroz
B. Infecii specific:1. Actinomicoz,2. Sifilis,3. TBC
5.
Etiologia, patogenia i anatomia patologica a proceselor inflamatorii ale regiunii
OMF.
Flora microbian implicat in supuraiile cervico-faciale este polimorf, mixt i nespecific
(streptococi i stafilococi grampozitivi, bacterii gram-pozitive i negative, germeni aerobi i
anaerobi).
Germenii cel mai frecvent implicai sunt Streptococul beta-hemolitic, Stafilococul auriu i
Pseudomonas aeruginosa.
Inflamatia semnele principale calor, rubor, dolor, tumor si functia lesa. Se caracterizeaza prin
reactii vasculare, exsudative si alterative. Reactii vasculare dupa o scurta vasoconstrictie
initiala urmeaza o vasodilatare arteriolo-capilara cu hyperemia active si cresterea permeabilitatii
capilare. Aceste fenumoene sunt declansate de
stimuli nervosa si de mediatorii chimici
(histamine si serotinina). Are loc diapedeza leucotitelor, ce vor migra spre focarul inflamator.
Reactiii exsudative formarea edemului inflamator. Exsudatul e constituit din component lichida
(plasma ) si celulara (polimorfonucleare, monocite si macrofage) din cauza cresterii permeabilitatii
vasculare. Are loc fagocitoza. Reactii alterative degenerarea si necroza celulelor si a
substantelor intersitiale determinate de agentul pathogen sau de tulburarile circulatorii.
Mecanismele patogene care stau la baza supuraiilor perimaxilare sau ale spaiilor fasciale
sunt:
1. calea transosoas prin care un process patologic periapical migreaz de-a lungul canalelor
Hawers, ajungnd subperiostal. Dup decolarea i erodarea periostului apare tabloul clinic de
supuraie periosoas sau de supuraie a spaiilor fasciale primare. Procesul supurativ difuzeaz
ntotdeauna transosos, pe calea minimei rezistene, respectiv pe direcia in care procesul alveolar
are dimensiunea cea mai redus.
2. calea submucoas care este intlnit in parodontopatiile marginale profunde sau in accidentele
de erupie dentar. Colecia supurat difuzeaz intre os i fibromucoasa acoperitoare, dnd
natere supuraiilor periosoase sau de spaii fasciale primare.
3. calea direct care este intlnit in traumatism ele cu retenie de corpi strain precum i in cazul
"punciilor septice".
4. calea limfatic in care infeciile faringoamigdaliene i dento-parodontale difuzeaz direct in
ganglionii locali sau loco-regionali.
Supuraiile din sfera oro-maxilo-faciaI pot fi determinate de:
patologia dento-parodontal, complicaiile tratamentelor stomatologice, complicaiile
anesteziei loco-regionale, complicaiile extraciei dentare, traumatisme cranio-faciale, corpi
strini ptruni accidental prin mucoas sau tegumente, stafilococii cutanate extinse la nivelul
spaiilor,fasciale nvecinate, litiaza glandelor salivare n stadiul de "abces salivar", osteomielita
oaselor maxilare, infecii faringo-amigdaliene, tumori osoase benigne (chisturi) sau maligne (cu
zone necrotice centrale) ce se pot suprainfecta, extinzndu-se In spaiile fasciale vecine.

Procesul supurativ cantonat initial periapical erodeaz corticala osoas cea mai subire i
ajunge la nivelul prilor moi periosoase. Evoluia spre o supuraie periosoas sau spre o supuraie
a spaiilor fasciale este influenat de relaia topografic dintre locul n care procesul supurativ a
erodat corticala osoas i inseriile musculare de la nivelul maxilarului sau mandibulei
Spaiile fasciale care pot fi afectate direct de procesul supurativ dup difuziunea sa transosoas i
erodarea corticalei, se numesc spaii fasciale primare. Ele sunt vecine cu zona proceselor
alveolare ale maxilarului i ale mandibulei.
n lipsa tratamentului adecvat, supuraia se extinde de la spaiile fasciale primare la spaiile
fasciale secundare. n cazul afectrii acestora infecia devine sever, iar complicaiile i
morbiditatea se amplific. Amploarea proceselor supurative depinde i de tipul i virulena
agentului patogen, de poarta de intrare, intervalul scurs de la apariia primelor simptome, starea
loco-regional a prilor moi dar i de statusul general i capacitatea de aprare a organismului.

6.

Patologia de erupie a dinilor: etiologie, diagnostic, tratament .

Din punct de vedere al manifestrilor clinice, patologia erupiei dentare se clasific in:
Tulburari cronologice de erupied dintii temporary: erupia precoce; erupia tardiv;
Etiologia pt er.d. temporari
greutatea la natere; sexul; vrsta mamei i numrul de nateri; momentul naterii - respectiv naterile premature,
naterea prin cezarian.
Variaiile patologice in cronologia erupiei dinilor temporari sunt condiionate, in primul rnd, de factori generali:
rahitism; sifilis congenital; rubeola prenatala => produc ntrzieri mari n erupia dentar; anomalii cromozomiale (n
special sindromul Down) => secven neobinuit de erupie i ntrzieri n erupie; febrele eruptive => erupia accelerat
a grupelor dentare n curs de erupie. Exist i factori locali care influeneaz cronologia, cum este cazul erupiei precoce a
dinilor temporari n zona incisiv: dinii natali sau neonatali.
n erupia precoce a dinilor permaneni sunt, astfel, incriminai:
Factori locali: poziia superficial a mugurelui dentar; extracia precoce a dintelui temporar
accelereaz, uneori erupia dintelui permanent succesional; procese inflamatorii periapicale ale
dinilor,temporari, cu rizaliz accentuat;, exces de spaiu pe arcada
Factori generali: endocrinopatii: hipertiroidism, hipergonadism, hiperpituitarism; boli febrile.
n erupia tardiv a dinilor permaneni sunt incriminai:
Factori locali: persistena dinilor temporari pe arcad peste vrsta normald de exfoliere;,
obstacole
n calea erupiei dentare (dini supranumerari, fibromucoas dens, osteoscleroza posttraumatic,
,formaiuni tumorale); lipsa spaiului pe arcad; modificri de poziie ale mugurelui dentar;
angioamele viscero-craniului; amelogeneza imperfectd, forma hipoplazica; fibromatoza
gingival ereditar
; hiperplazii gingivale n tratamentele medicamentoase cu:
anticonvulsivante., ciclosporina A (administrat n interveniile,dup transplanturi de organ),
blocante ale canalelor de Ca (nifedipin, verapamil, utilizate la copii pentru a controla
hipertensiunea indus de ciclosporine administrate dup transplanturi);
Factori generali: endocrinopatii: hipotiroidism, hipoparatiroidism; carene alimentare, tulburri
psihice (oligofrenia); iradieri ale mamei n timpul
Tulburari topografice de erupie:

 ectopia, heterotopia, transpoziia, nu sunt specifice dinilor temporari. Ectopia dinilor

temporari apare uneori n despicturi, interesnd dinii situai pe linia despicturii
Tulburri de dinamic a erupiei:
incluzia, reincluzia
Principalele date privind incluzia dentar sunt furnizate de investigaia radiologic:
existena dintelui inclus; poziia dintelui inclus; adncimea incluziei i direcia axului dintelui
inclus; morfologia coronar i radicular; raporturile cu dinii vecini; raporturile cu structurile
anatomice invecinate:sinusul maxilar, fosele nazale, canalul mandibularetc
eventuale cauze ale incluziei: dini supranumerari, persistena dinilor temporari (anchiloz sau
absena rizalizei), formaiuni tumorale (odontoame, adamantinoame);
eventuale complicaii ale incluziei dentare:chisturi foliculare, focare de osteit, lezarea dinilor
vecini etc; starea dinilor vecini.
TRATAMENT: Extracia molarilor temporari In reincluzie este indicat ori de cte ori, clinic i
radiologic,
se stabilete c au determinat blocaje de erupie sau modificri de poziie ale dinilor permaneni,
in cazul heterotopiei se practic extracia dintelui interest.
Diagnostic:Pentru
stabilirea
indispensabil,ortopantomograma.

diagnosticului,

examenul

radiologic

este

Cunoaterea acestor date este indispensabil pentru elaborarea diagnosticului i, n funcie de

tipul patologiei, alegerea conduitei terapeutice: extracia dentar (tehnica de extracie) sau
tratamentul interdisciplinar chirurgical-ortodontic de aducere pe arcad a dintelui inclus.

7.
Pericoronarita seroas: diagnostic, clinica, tratamentul, complicaiile pericoronaritei i
profilaxia lor.
Este un proces septic al sacului pericoronar care constituie punctul de plecare al
altor complicaii septice in prile moi perimaxilare, in os(osteite, osteomielte, in
ganglioni(adenite) i la distan(- tro mboflebita sinusului cavernos,- pulmonare,septicemii
Clinic.Bolnavul acuz dureri spontane sau provocate de intensitate variabil, jen
n deglutiie i discret trismus. Obiectiv, se remarc distal de molarul de 12 ani, n
regiunea retromolar, o mucoas hiperemic, congestiv, tumefiat, la presiune,
de sub capuonul de mucoas apare o secreie serosanguinolent, iar la palparea cu
sonda dentar se poate percepe coroana molarului de minte, este prezent adenita
submandibular . Fenomenele inflamatorii pot retroceda dup cteva zile, fie
spontan, fie printr-un tratament antiseptic locaL De multe ori ns, aceast faz
congestiv evolueaz ctre o form supurativ, instalndu-se pericoronarita
supurat.
Tratament: Primui timp: tratamentul complicatiilor inflamatorii: se fac spalituri
bucale largi, frecvente, cu solujii antiseptice slabe, calde sau ser fiziologic; aplicatii
de apa oxigenata pulverizata cu atoimzorul sau du$uri de oxigen; badijonarea
capisonului mucos cu clorura de Zn 1020%; agenti fizici (ultrascurte, diatermie);
antialgice. Cauterizarea atenta cu acid tricloracetic poate determina uneori
resorbtia capus onului mucos. Al doilea timp: tratamentul cauzal, dupa retrocedarea
fenomenelor inflamatorii, poate fi conservator :decapisonarea cind molarul se afla
in pozitie corecta, are spatiu suficient pt eruptie, TRATAM. radical Extractia M3.
Profilaxie: Germectomia M3, inainte de mineralizarea apexurilor

8.

Pericoronarita purulent: diagnostic, clinica, tratamentul.

Clinic. Bolnavul poate prezenta o stare general mai mult sau mai puin febril (3839,C), inapeten, jen n deglutiie i trismus. Cu sonda dentar se poate palpa
coroana molarului de minte. Prin evacuarea spontan a secreiei purulente de sub
capuonul de mucoas, pericoronarita poate ceda, capuonul mucos se poate
retrage progresiv, iar dintele Ii poate continua erupia, fapt ntlnit atunci cnd
dintele este inclus submucos, cu spaiu sufficient pe arcad, ntr-o incluzie In ax
vertical, iar capuonul de mucoas este subire. De cele mai multe ori ns,
procesul infecios ntreinut de pericoronarit duce la apariia unor complicaii
septice n prile moi perimaxilare, n oasele maxilare, n ganglioni sau la distan .
Difuzarea procesului septicn spaiile fasciale primare sau secundare mandibulare
poate duce la apariia unor infecii ale acestor spaii.
Tratamentul. Drenajul sacului pericoronar este un procedeu chirurgical de
urgen in cazul Pericoronaritei supurate, Incizia va interesa toat grosimea
capuonului de mucoas pn la molarul de minte, Plaga este irigat apoi cu o
soluie antiseptic iar drenajul se realizeaz cu o me iodoformat, Pe cale general
se administreaz antialgice i antiinflamatorii, Se realizeaz astfel drenajul
supuraiei de sub capuonul de mucoas, permind astfel erupia molarului de

minte. Decapisonarea cind molarul se afla in pozitie corecta, are spatiu suficient
pt eruptie.

la tratamentul precedent se adan^ pri^nite in regiunea angulomandibulara,

antibiotice in raport cu mtensi- tatea leziumi $i incizia capu$onului mucos. In
celelalte complicate inflamatorii, tratamentul general, medical $i chirurgical, este
variabil de la caz la caz.

9.
Periostita
odontogen:
etiopatogenia,
anatomia
clasificarea, clinica, diagnosticul,clinica i tratamentul .

patologic,

Etiologia $i patogenia. Periostita apare de cele mai multe ori ca o complicatie a

periodontitei cronice, ca rezultat al supuratiei chistului radicular sau folicular.
Periostita sc dezvolta deseori din forma abcedanta a parodontopati ilor sau se
prezinta ca complicatie la eruptia dificila a dintclui de minte; poate sa fie ca un
simptom al osteomielitei odontogenc acute a maxilarului.
Tabloul clinic. Luand In considerate ca periostita se localizeaza de cele mai dese
ori pe partea vestibulara a procesului alveolar, se determine tumefierea parti
corespunzatoare a fetei (palpebrei inferioare, regiunii jugate, parotideo-maseterice,
buzei superioare, fundului nasuiui). Localizarea in regiunea maxilarului inferior duce
la edematerea buzei inferioare; tesuturilor moi in apropierea mandibulei $i partii
cervicale corespunzatoare. Periostitele acute localizate in regiunea palatului dur
provoaca durere violenta. Formarea unui abces sub periost se caracterizeaza printro tumefiere cu hiperemie la suprafata, decolarea periostului care este foarte
dureroasa mai ales, la contact cu limba. Deseori periostita poate sa declanseze
osteomielita procesului palatinal al maxilarului. Schimbarile in sange sunt
caracteristice pentru un proces inflamator.
Periostita trebuie diferentiata de periodontita acuta, osteomielita acuta, abcesele i
flegmoanele tesuturilor moi. Importante sunt periostitele cronice, in care durerile
spontane si la presiune sunt minime, dar deformarea mareata a reliefului osos, pe
buna dreptate, ingrijoreaza. Radi- ografic, se poate observa ingrosare a
periostului, cu delimitarea neta a corticalei osoase. Diagnosticul diferential se face
cu osteomielitele cronice, sau chiar cu sarcoamele, adeseori pentru precizarea
diagnosticului fiind necesara biopsia.
Tratamentul periostitei trebuie infaptuit tinand cont de stadiul de dezvoltare a
maladiei si a starii objective a bolnavului. In perioada initiala, cand inca nu se
observa fluctuate, trebuie de activat in sensul pastrarii dintelui cauzal, utilizand
metodele fizio- terapice - termofor, lampa albastra, solutii in combinatie cu
antibiotice (penicilina, biomicina, oxacilina) si sulfamide. In caz de dezvoltare a unui
abces subperiostal, este indicata intervenpa chirurgicala prin deschiderea abcesului.
Dupa deschiderea abcesului se clateSte cavitatea bucala cu solupe de permanganat
de kaliu 1:1000, rana se dreneaza. La starea grava a bolnavului se indica
antibiotice, sulfamide si tratament fizioterapeutic. Daca in timp de 2-3 zile situatia
bolnavului nu se amelioreaza, inseamna ca periostita a treCut in osteomielita sau
flegmon. De aceea este necesara spitalizarea bolnavului pentru un tratament
intensiv.
10. Limfadenitele:
tratament, profilaxie

etiopatogenie,

simptomatologie,

forme

clinice,

Etiologia adenitelor este foarte variata. Cel mai des limfadenitele sunt de natura
odontogena, fiind urmarea unei gangrene pulpare, paraodontopatii marginale
cronice, periodontite, eruppi dificile. Gingivostomatitele si inflamapile amigdaliene
pot fi, de asemenea, punctul de plecare al infectiei.
TAbloul clinic. Se poate constata adenita acuta sau cronica. Aspectul clinic al
adenitei variaza in functie de localizare si stadiul evolutiv. Evolutia are loc conform
etiologiei Si tratamentului. Adenita acuta se manifesta prin aparitia unui nodul
dureros, mobil, dar care se fixeaza prin prinderea tesutului din jur - periadenita. De
cele mai multe ori se intalnese adenita acuta submandibulara, parotidiana,
jugulocarotidiana si geniana. Adenitele se caracterizeaza prin supuratii, care
prind la inceput ganglionii si numai pe urma tesutul vecin. Ulterior nodulul creste in
volum, devine dureros spontan si, la presiune, se fixeaza de tesuturile din jur
datorita procesului de periadenita. Semnele generale la inceput sunt
nesemnificative. Aparipa supuratiei se manifesta clinic printr-o alterare a starii
generale, cu febra, astenie, iar local tegumentele care ra limfonodulul devin
congestive, se percepe fluctuenta la nivelul de bombare maxima. Daca puroiul a
depasit bariera limfonodulara, supuratia difuzeaza in loja respectiva, capatind
caracterul unui abces.
Adenitele acute evolueaza in cele cronice; uneori insa de la bun inceput ele pot
avea evolutie cronica, datorita unor infectii repetate, atenuate, dentoparodontale
sau amigdaliene. Limfonodulii de volum au consistent ferma, sunt mobili, fara
reactie de periadenita, nedurerosi spontan sau la presiune. Starea generala este
alterata. Pot evolua sub aceasta forma luni si chiar ani de zile, se pot acutiza.
Diagnosticul este extrem de dificil, intrucat nodulii limfatici cervicofaciali sunt
afectati si de serie de procese patologice, fie de origine inflamatorie specifica, fie
de origine virala, fie de boli de system sau tumori.
Tratamentul adenitelor infecpoase cervicofaciale de origine bucodentara va fi
diferit in functie de forma procesului si de stadiul evolutiv al inflamatiei. Adenitele
acute in faza de cruditate se pot vindeca dupa un tratament general cu antibiotice,
vitamine si aplicatii locale de prisnite, urmat, bineinteles, de suprimarea factorului
cauzal. Pentru a nu se croniciza este necesar ca antibioticele sa fie administrate in
doze adecvate, eficiente, iar suprimarea factorului cauzal sa se faca tot sub
protecptie de antibiotice.
Local afara de prisnite se folosesc bai bucale si vor fi utilizati agenti fizici unde
ultrascurte, roengenterapie. In cazul adenitelor supurante, colectia ganglionara va fi
evacuata chirurgical, folosindu-se urmatoarele metode: punctia evacuatoare,
drenajul filiform, incizia. Adenitele cronice, daca sunt urmarea unei adenite acute,
pot beneficia de un tratament antimicrobian nespecific cu vaccinuri, la care se
adauga agenti fizici si, bineinteles, suprimarea portii de intrare.
Profilaxia
:
tratamentul
afectiunilor
gingivostomatitelor, furunculilor.

dento-paradontale,

amigdaliene,

11. Caracteristica general a abceselor i flegmanelor regiunii oromaxilo- faciale.

Abcesul constituie supurata circumscrisa sub forma unei colectii cu continut

purulent. Este constituit din tesuturi necrozate, celule partial sau total distruse,
germeni fagocitari sau chiar vii; in jurul colectiei exista o bariera biologica celulara
de origine histiocitara (membrana piogena) alcatuita din vase de neo- formatie,
histiocite, limfocitc, plasmocite, polinucleare, iar la periferie din fibroblasti.
Consistenta si mirosul puroiului sint in funcfie de germenii cauzali eventual de
terapia antibiotica instituita. Se manifesta clinic printr-o tumefiere dureroasa care
intereseaza partile moi perimaxilare deformind regiunea respective, cu pielea sau
mucoasa acoperitoare in tensiune, rosie, congestiva, la palpare dind senzatia de
fluctuenta. Starea generaia este alterata: febra, frisoane, tahicardie, uneori tulburari
ale diurezei. Clinic, dupa incizie si drenaj se vindeca. Daca nu se face tratamentul
chirurgical adecvat, supuratia; se poate deschide spontan, raminind fistula cu
margini anfractuoase, poate difuza in lojile vecine cu care comunica sau poate
invada osul din vecinatate, producind osteomielita.
Flegmonul este forma difuza a proceselor supurative. Se caracterizeaza prin
absenta colectiilor limitate si tendinta invadanta, extensiva a procesului septic,
acesta infiltrind tesuturile; tromboza septica vasculara urmata de necroza cu
aparitia de bule gazoase datorita actiunii germenilor anaerobi si sfacele. Clinic, se
prezinta ca tumefaefii difuze, infiltrative, edematoase, pielea si mucoasa destinse,
cianotice, livide, neavind aspect net inflamator; la palpare se percepe un infiltrat
dur, dureros care se pierde difuz in tesutul sanatos. Uneori se percep si crepitatii
gazoase. Starea generals cu aspect septicotoxic tradeaza diminuarea sau absenta
reactiei de aparare a organismului.

12. Abcesul odontogen al spaiului jugal: topografia, etiologia, tabloul

clinic, diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.
Topografia: Este cuprins intre arcada temporo-zigomatica,marginea inferioara a
orbitei, marginea inferioara a mandibulei, santul naso-genian si marginea anterioara
muschiului maseter. Peretele intern este format din mucoasa cavitatii bucale
dublata de muschiul buccinator, iar peretele extern este format de pielea obrazului.
Muschiul buccinator realizeaza adevarata diafragma care imparte loja obrazului
intr-un compartiment extern si altul intern.
Etiologia: Punctul de plecare pentru supuraiile spaiului bucal pot fi infeciile
dentoparodontale ale molarilor maxilari i mandibulari, mai rar ale premolarilor
Tabloul clinic: Examenul clinic obiectiveaz o tumefacie voluminoas a regiunii
geniene care este initial ferm apoi devine pstoas, iar pe msur ce se produce
exteriorizarea procesului supurativ, se constat fluctuen; marginea bazilar
rmne accesibil palprii, tegumentele acoperitoare sunt congestionate, destinse
i lucioase, edemul de vecintate terge reliefurile faciale ntinzndu-se spre
regiunea palpebral, temporal, parotideomaseterin i submandibular, Dac
punctul de plecare este reprezentat de molarii mandibulari,trismusul este prezent
mucoasa jugal este congestionat, edemaiat n dreptul dintelui cauzal,
amprentele lsate de faa vestibular a dinilor laterali fiind prezente, Starea
general este alterat cu febr, frison, tahicardie.
Diagnosticul diferenial . Celulita genian dat de Haemophilus inFluenzae, care
este o infecie neodontogen a spaiului bucal, deseori extinzndu-se spre regiunea
orbital, flegmonul difuz hemifacial are o duritate "lemnoas" fiind asociat cu o

stare general toxico-septic; adenite geniene supurate - au un debut nodular;

formaiuni tumorale benigne (lipoame, angioame, limfangioame), sau maligne nu
prezint semne inflamatorii; chist sebaceu genian suprainfectat;
Tratamentul. Tratamentul chirurgical implic incizia i drenajul coleciei supurate
precum i suprimarea factorului cauzal dentar, drenajul optim se realizeaz pe cale
cutanat submandibular. Abordul oral nu permite un drenaj eficient al spaiului
bucal, dar n cazul unor exigene fizionomice din partea pacientului rmne ca
opiune, sub rezerva unui posibil drenaj inefficient i a necesitii unui abord cutanat
ulterior, indiferent de calea de abord aleas, drenajul se realizeaz cu tuburi de
politen pereche fixate prin sutur i meninute 24 - 72 ore, Tratamentul implic de
asemenea suprimarea factorului causal dentar, antibioterapie, analgezice i AINS.
13. Abcesul spaiului temporal: topografia, etiopatogenia, clinica i
tratamentul.
Topografia: Regiunea temporal cuprinde urmtoarele planuri anatomice de la
suprafa spre profunzime: pielea, esutul celular subcutanat, muchiul temporal,
periostul, planul scheletic. Colecia purulent va putea fi localizat ntre muchi i
piele sau ntre muchi i os.
Etiopatogenia. procese dentoparodontale, mai ales cu punct de plecare de la
molarii superiori;
-inepturi de natur
divers a regiunii temporale; -corpi strini n retenie la nivelul regiunii temporale;
-propagarea infecieii de la nivelul lojilor din vecintate.
Clinica.Starea general poate fi influenat, bolnavul prezentind febr, frison,
indispoziie.Pe plan local, bolnavul prezint o tumefacie la nivelul regiunii
temporale, cu pielea congestionat, neted, lucioas; este constant prezent edemul
regiunilor nconjurtoare. Palparea este dureroas, evideniaz infiltraia n cazul
coleciilor profunde i fluctuena n cazul celor superficiale (localizate intre muchi i
tegument).
Diagnosticul diferenial.-plgile inepate ale regiunii temporale, snt de obicei
insoite de edem marcat, nu prezint caracterele unei colecii purulente;-abcesul
fosei infratemporale este de obicei localizat inferior n raport cu cel temporal, are o
simptomatologie local i general mult mai sever; -tumorile temporale au o
evoluie mult mai lent, nu prezint semnele inflamaiei.
T

t
a
m
e
n
t
u
l
Tratamentul chirurgical const din incizie i drenaj. Incizia va
fi fcut la polul cel mai decliv al formaiunii purulente, va avea un caracter vertical
sau uor oblic, descendent, pentru a fi evitat lezarea vaselor i a nervilor din
profunzime. Ulterior se ptrunde cu o pens n colecie ntre muchi i piele sau
ntre muchi i os. Drenajul se va face cu o lam cauciuc pentru 24-48 de ore.
14. Abcesul lojei infratemporale: topografia, etiopatogenia, clinica i
tratamentul.
Topografia
-lateral de ramul ascendent mandibular i arcada temporozigomatic,
-medial: apofiza pterigoid median, constrictorul
superior al faringelui i peretele faringian,
-superior de
baza craniului, cu aripa mare a sfenoidului nuntru i osul temporal nafar,
-anterior
de
tuberozitatea
maxilarului,
-posterior glanda parotid.

Fosa infratemporal e/e separat de m.pterigoidian intern i fascia

interpterigoidian
n
2
compartimente:
(pterigomandibular
extern)
i
(pterigonamxilar intern),deci prosesele infecioase pot fi localizate n unul sau
ambele. n aceast fos se gsesc trunchiurile nervoase maxilar i
mandibular,ramurile terminale ale arterei maxilare interne, esut lax n abunden.
Etiologie.
-Procesele
septice
dentare,
osoase,
sinuzale;
-Infecia
de
la
dinii
superiori
(n
deosebi
molarul
III);
-Lojile
vecine
infectate
cu
care
comunic(orbit,
l.submandibular,spa.laterofaringian,
gl.parotid,
fosa
temporal)
-Traumatismele;
-Puncia septic n cazul anesteziilor la tuberozitate i spina Spix;
-Punciile sinuzale defectuoase.
Clinica. Debutul este marcat de alterarea strii generale asociat cu trismus,
reacie acut ganglionar loco-regionaI, ascensiune termic i hemicranii de
intensitate medie. Procesul supurativ fiind plasat profund este mult timp mascat de
structurile anatomice invecinate. n stadii avansate se deceleaz un edem colateral,
plasat n regiunea temporal, care duce la dispariia reliefului ridicat de arcada
temporo-zigomatic, ce apare infundat. Extinderea edem ului inflamator periorbital
duce la inchiderea total sau parial a fantei palpebrale. Examenul oral relev o
bombarein fundul de sac vestibular superior, posterior de creasta zigomaticoalveolar,
mucoasa
acoperitoare
fiind
congestionat.
Palparea
regiunii
perituberozitare este extrem de dureroas, uneori ins aceast manevr este
imposibil de efectuat, datorit trismusului intens i a tumefaciei prilor moi
geniene. Difuzarea procesului supurativ spre caudal prin bombarea peretelui lateral
al faringelui se manifest prin disfagie, iar trismusul persistent semnaleaz
interesarea i a spaiului pterigomandibular.
Tratamentul.Va fi chirurgical, asociat cu cel madicamentos. Deschiderea exo- sau
endobucal se face n funcie de localizarea i extinderea procesului. Pe cale
endobucal pterigomandibular se deschid supuraiile din compartimentul
respectiv, printr-o incizie de 3-4 cm de-a lungul marginii anterioare a ramului
mandibulei, se introduce pensa Kocher ntre m.pterigoidian intern i faa intern a a
ramului mandib., se dreneaz cu o lama de cauciuc.
Calea endobucal
retromaxilar este folosit n supuraiile spaiului pterigomaxilar, se face o incizie
perituberozitar n fundul anilui vestibular superior,se introduce pensa cu directia
n sus, napoi i nuntru cu 2-2,5 cm. Se dreneaz cu lama de cauciuc pe 3-4 zile.
Calea cutanat se utiliz. n supuraiile ambelor compartimente a fosei infratemp.,i
n cele asociate cu regiunile vecine.Inciziile cutanate pentru deschiderea abceselor
de fosa infratemporal - incizii temporale, suprazigomatice, subzigomatice si
submandibulare.Deseori ele se asociaz cu incizii endobucale. n caz dac supuraia
este de origine sinuzal(empiem sinuzal), se trepaneaz pereii sinuzali anterior i
posterior, urmat de drenaj.
15. Abcesul odontogen al spaiului submandibular: topografia, etiologia,
tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.
Topografie : loja submandibular face parte din lojile planeului bucal i este
situat nuntrul ramului orizontal al mandibulei, fiind limitat:
superior i median - de muchii milohioidian, hioglos i de mucoasa planeului
bucal.

inferior i lateral - de platisma, de fascia cervical superficial i de tegumente.

lateral - faa intern a mandibulei, sub linia milohioidian.
anterior pntecele anterior al digastricului.
Etiologia:
Procese septice plecate de la molarii inferiori; Litiaza salivar
submandibular suprainfectat; Adenitele supurate submandibulare; Procese
septice din lojile adiacente.
Tabloul clinic: Dureri spontane, vii cu iradieri spre ureche; masticaia, deglutiia i
chear fonaia sunt dureroase; trismusul apare precoce. Simptome locale: Infiltrat
dureros;Tumefacie;Tegumente destinse i lucioase; Palparea extrem de dureroas;
Mucoasa congestionat i edemaiat, . Simptome generale: Starea generala este
alterat, septic;Febr;Frisoane;Cefalee;
Diagnosticul diferenial. litiaza submandibular supurat("abcesul salivar),In
care tumefacia este ritmat de alimentaie i se evacueaz secreie purulent prin
caruncula salivar la presiunea exercitat pe gland; abcesul spaiului corpului
mandibular ce manoneaz marginea bazilar, nepermind palparea acesteia;
adenita submandibular acut supurat n care pacientul afirm un debut nodular al
afeciunii i nu prezint trismus; adenopatii specifice (luetice sau TBC) care se
caracterizeaz prin lipsa semnelor inflamatorii acute; adenopatii metastatice ale
tumorilor maligne oro-maxilo-faciale;
Tratamentul: Incizia n anul mandibulolingual, n dreptul ultimilor molari, Ct mai
aproape de os
Pentru supuraiile spaiului submandibular cu evoluie cutanat, incizia tegumentar
este plasat decliv, la dou Iimi de deget sub marginea bazilar, pentru a evita
astfel lezarea ramului marginal al mandibulei din nervul facial. Dup deschiderea
spaiului submandibular se plaseaz dou tuburi de dren fixate la tegument pentru
48-72 de ore, i se practic irigaii cu soluii antiseptice. Incizia oral se face numai
n cazul abcesului submandibular cu evoluie n "recesus". Ea este plasat In anul
mandibulo-lingual la nivelul bombrii maxime In dreptul molarilor inferiori. Dup
evacuarea secreiei purulente se plaseaz o lam de dren pentru 24-48 de ore. Se
asociaz tratamentul medicamentos reprezentat de antibiotice, analgezice i AINS,
iar dup remiterea fenomenelor inflamatorii acute i a trismusului se Indeprteaz
dintele cauzal.
16. Abcesul orbitei: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul,
diagnosticul diferenial, tratamentul.
Topografia.
Regiunea orbitara este subimpartita de capsula lui Tenon in 2 loje: loja
anterioara(precapsulara), loja posterioara(retrocapsulara).Abcesul orbitei se
localizeaza in compartimentul posterior.
Etiologia.
Supuraiile orbitei recunosc drept cause procese infecioase ale regiunilor vecine i
anume ale spaiului infratemporal i ale spaiului bucal, la care se asociaz
sinuzitele acute supurate etmoidale, frontale i maxilare. Este de reinut faptul c
esutul adipos periocular prezint o capacitate redus de aprare.
Tabloul clinic.

Bolnavii prezint un edem palpebral intens localizat la nivelul pleoapei superioare

sau inferioare interesnd unghiul intern sau extern In funcie de cauza care a
determinat apariia procesului supurativ. Edemul se accentueaz progresiv
Inchiznd In totalitate fanta palpebral. Pacienii prezint dureri pulsatile localizate
la nivelul orbitei. Tegumentele pleoapelor sunt congestionate i luci oase. Tabloul
clinic este Intregit de chemozis i exoftalmie moderat. Presiunea pe globul ocular
este dureroas. Se Inregistreaz o mobilitate diminuat a globului ocular dar
reflexul fotomotor i vederea sunt pstrate. Abolirea reflexului fotomotor reprezint
un semn de gravitate. Starea general se altereaz precoce cu febr, frison,
tahicardie.
Diagnostic diferenial
abcesul spaiului infratemporal, care poate fi nsoit de celulit orbitar, dar
tergerea reliefului arcadei temporozigomatice,trismusul intens precum i
tumefacia perituberozitar sunt caracteristice;
trombo{lebita
sinusului cavernos, unde tabloul clinic este dominat de semnele neurologice i
oftalmologice;
abcesul palpebral, unde supuraia este localizat ntr-un anumit sector al
pleoapei, iar interesarea globului ocular i a esutului grsos periorbitar este absent.
TratamentTratamentul chirurgical va consta n incizia i drenajul coleciei supurate.
Astfel supuraiile cu punct de plecare etmoidal vor fi incizate In unghiul orbital
intern. Cele cu punct de plecare In sinusul frontal vor fi incizate la nivelul marginii
superioare a orbitei. Infeciile orbitale cu punct de plecare sinusul maxilar i spaiul
infratemporal vor fi incizate de-a lungul marginii inferioare i unghiului extern al
orbitei. Tratamentul chirurgical va fi Insoit de terapie medicamentoas (antibiotice,
analgezice i AINS).

17. Abcesul spaiului pterigomandibular: topografia, etiologia, tabloul

clinic, diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.
Topografia: medial: m. pterigoidian medial; lateral: faa intern a ramului
mandibular;
inferior: chinga pterigomaseterin; anterior: rafeul pterigomandibular;
posterior: glanda parotid;
Etiologie. Abcesul de spaiu pterigomandibular este dat de procesele infecioase
ale molari/or inferiori, ce erodeaz corticala intern deasupra inseriei m.
milohiodian dar i de puncii anestezice "septice" (injectite) la spina Spix
Tablou clinic. Trismusul intens este caracteristic i pentru procesele supurative
cantonate la nivelul spaiului pterigomandibular. Deschiderea forat a gurii
determin deviaia mentonului de partea sntoas, spre deosebire de supuraia de
spaiu maseterin, unde aceeai manevr duce la deviaia mentonului de partea
bolnav. Medial de plica pterigomandibular se constat o tumefacie fluctuent la
palpare, acoperit de o mucoas congestionat. ngustarea istmului faringian
determin disfagie i odinofagie.
Diagnostic diferenial: supuraii ale spaiului laterofaringian (compartimentul
anterior), n care exist
o ngustare marcat a ismului faringian, pacientul acuznd un torticolis dureros;
osteomielita de ram mandibular, unde evoluia bolii este ndelungat, semnul

Vincent d'Alger pozitiv, iar examenul radiologic confirm diagnosticul; formaiuni

tumorale de spaiu pterigomandibular, unde simptomatologia inflamatorie este
absent.
Tratament: Dup disecia planurilor superficiale se secioneaz chinga
pterigomaseterin, ptrunznd cu pensa intre m. pterigoidian medial i faa intern
a ramului mandibular. Drenajul este realizat cu dou tuburi de dren fixate la
tegument. Evoluia nefavorabil a supuraiilor spaiului pterigomandibular abordate
pe cale oral necesit completarea drenajului pe cale extern tegumentar. Se
asociaz tratamentul medicamentos reprezentat de antibiotice, analgezice i AINS.
ndeprtarea cauzei dentare este obligatorie dup rezoluia fenomenelor
inflamatorii acute.

18. Abcesul spaiului laterofaringian: topografia, etiologia, tabloul clinic,

diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.
Topografia:

medial: muchii constrictori superior i mijlociu al faringelui; lateral: m.

pteriogoidian medial i capsula parotidian; superior: baza craniului; inferior:
osul hioid; anterior: rafeul pterigomandibular, spaiul sublingual i
submandibular; posterior: spaiul retrofaringian.

Etiologie: pericoronaritele supurate ale molarilor de minte, amigdalite, otite medii,

parotidite supurate ce au efracionat capsula, cuprinznd ntregul spaiu parotidian.
Tablou clinic: Supuraiile compartimentului anterior (prestilian) duc la bombarea
peretelui lateral al faringelui spre linia median, deviind uvula de partea
controlateral. Tumefacia localizat subangulomandibular semnific extinderea
procesului infecios spre regiunea inferioar a compartimentului anterior. Trismusul
este uneori accentuat ca urmare a interesrii m. pterigoidian medial. Dispneea apare
prin pensarea cilor aeriene superioare existnd cazuri clinice cnd se poate
constata i devierea traheei. Sunt prezente de asemenea febra i frisonul. Disfagia i
odinofagia
sunt
consecutive
ngustrii
istmului
faringian.
Implicarea
compartimentului posterior este semnalat prin prezena tumefaciei peretelui
postero-lateral al faringelui i a pilierului amigdalian posterior. Trismusul este discret
(neexistnd muchi masticatori cu traiect n compartimentul posterior), dar apare
torticollis dureros prin implicarea nervului accesor.
Diagnostic diferential. flegmonul amigdalian, n care amigdala este n totalitate
mrit i prezint cripte purulente; abcesul de spaiu submandibular cu evoluie n
recessus, n care peretele lateral al faringelui nu este afectat; tumori
latero{aringiene, care au o evoluie mult mai lent i nu prezint semen inflamatorii.
Tratamentul. Supuraiile compartimentului anterior sunt deschise prin incizii orale.
Incizia va fi plasat vertical, paralel cu rafeul pterigomandibular Gonciunea dintre
m. constrictor superior al faringelui i m. buccinator). Se ptrunde cu pensa in
spaiul dintre m. pterigoidian medial i m. constrictor superior al faringelui. n acest
compartiment este prezent artera faringian ascendent, ram din carotida extern,
lezarea ei ducnd la hemoragii cu risc vital, supuraiile localizate in compartimentul
posterior sunt drenate pe cale cutanat, incizia fiind plasat submandibular. Dup
incizia submandibular prin disecie boant, se deschide regiunea inferioar a
compartimentului posterior, urmnd traiectul creat n prealabil de pens i se
identific m. digastric i procesul stiloid. Explorarea acestui spaiu se va face innd
cont de prezena nervilor cranieni IX,X,XI,XII, artera carotid intern i vena jugular

intern. Drenajul se realizeaz cu dou tuburi de politen fixate la tegument pentru

24-72 de ore, pe care se fac irigaii cu soluii antiseptice. Tratamentul medicamentos
va include antibiotice, analgezice si AINS. Suprimarea factorului cauzal dentar este
obligatorie.
19. Abcesul rdcinii limbii: topografia, etiologia,
diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.

tabloul

clinic,

Topografia. Localizat la nivelul parenchimului lingual. Supuratia poate fi localizata

lateral in tre muschii genioglosi si hioglosi sau central intre cei 2 genioglosi,
interesind atit portiunea libera, cit si baza limbii.
Etiologie. Supuraiile limbii pot fi cauzate de leziuni traumatice cu sau fr retenie
de corp strin, suprainfectarea unui hematom sau formaiunii tumorale i difuzarea
unor procese septice din spaiile fasciale vecine.
Tablou clinic. Supuraia poate fi cantonat la nivelul celor dou treimi anterioare
(partea mobil) ale limbii sau n treimea posterioar a acesteia, fiind plasat
superficial sau profund n plin parenchim lingual. Uneori, supuraia poate avea un
character limitat, cu prezena semnelor de supuraie pe o zon relativ bine
delimitat De cele mai multe ori ns, supuraia intereseaz difuz parenchimul
lingual . La examenul clinic limba este tumefiat in totalitate pe marginile ei se
deceleaz amprentele dinilor laterali. Central sau periferic se poate decela o zon
de maxim bombare in funcie de sediul abcesului. n cazul abceselor profunde ale
limbii nu se poate decela o zon de bombare maxim, limba fiind mrit n
totalitate, infiltratul inflamator extinzndu-se i la nivelul planeu lui cavitii orale.
Datorit macroglosiei bolnavii in gura intredeschis. Orice micare a limbii este
extreme de dureroas, deglutiia i fonaia fiind extrem de dificile. Bolnavii sunt
agitai datorit tulburrilor funcionale iar starea lor general este alterat.
Insuficiena respiratorie obstructiv periferic poate evolua n cazuri grave pn la
asfixie.
Diagnostic difereniat. chisturi dermoide ale bazei limbii, suprain{ectate;
tumori maligne ale limbii suprainfectate.
Tratament. Incizia va fi plasat oral sau cutanat in funcie de localizarea coleciei
supurate. Incizia oral este indicat in supuraiile celor dou treimi anterioare ale
limbii (partea mobil). Ea va fi precedat de o puncie care va dirija o incizie corect
a coleciei. Inciziile orale sunt longitudinale, paralele cu linia median respectiv cu
marginea limbii plasate la locul de bombare maxim. Drenajul va fi asigurat prin
lame de cauciuc sau tuburi de politen fixate la mucoas.

20. Flegmonul de planeu bucal (Angina Ludwig): topografia, etiologia,

tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.
Topografia. Procesul supurativ cuprinde toate structurile planeului bucal: spaiile
submandibulare, spaiile sublinguale i spaiul submentonier, supuraia difuz se
poate extinde spre spaiul laterofaringian, spaiul infratemporal, limb, regiunea
cervical anterioar, dar i descendent spre torace, Focarul hipertoxic gangrenos
principal este localizat cel mai frecvent la nivelul spaiului sublingual
Etiologia. "Angina Ludwig" are ca punct de plecare procese septice
dentoparodontale sau pericoronaritele supurate ale molarilor de minte inferiorL

Tablou clinic. Afeciunea debuteaz prin tumefactia lojii sublinguale,apoi sint

prinse de procesul inflamator si lojile submandibular si submentonier, procesul
trecnd de partea opus. La tumefactia difuza care cuprinde intregul etaj inferior al
feei se adaug un edem al regiunilor genian bilateral i a regiunilor
anterocervicala i anterotoracica.Tegumentele nu au seme de inflamatie acut, sunt
cenusii-violacee,marmorate, prezint flictene si sfacele . La palpare apare duritate
lemnoas,far semne de fluctuient. Examenul endobucal evidentiaz mucoasa
sublingual proeminent in creasta de coco,poate depi marginea incizal a
d.infer. ; mucoasa apare in tensiune, de culoare rosietic-violacee, acoperit de
depozite alb-cenusii fibrinoleucocitare. Limba este tumefiat in totalitate, pe
marginile
ei
laterale
se
vd
amprentele
dinilor.
Pacientul
prezint
trismus,hipersalivaie,halena fetid.Tulburri funcionale: masticatie, deglutitie ,
fonatie, respiratie.
Starea general toxico-septic se instaleaz n primele 2
zile. Bolnavul e/e agitat,facies pmntiu,subicteric,cianotic, febra 39-400 C..Apoi
pulsul devine tahicardic(120/min) greu perceptibil, febra scade la 37-37,50.
Flegmonul de planeu bucal poate determina tromboflebite sau tromboze septice
ale sinusurilor craniene, meningite septice sau se poate extinde spre mediastin
ducnd la apariia mediastinitelor acute sau a gangrenei pulmonare.
Diagnostic difereniat. supuraiile spaiilor {asciale ale planeului bucal;
adenopatii metastatice de nivel I suprain{ectate.
Tratament. Tratamentul chirurgical este obligatoriu, neputnd fi nlocuit de cel
medicamentos. Incizia cutanat are form de "potcoav" i se ntinde de la un unghi
mandibular la cellalt. Ea este plasat decliv de tumefacie cu dou Iimi de deget
sub marginea bazilar. Se secioneaz tegumentul, esutul celular subcutanat,
platisma i fascia cervical. Pentru deschiderea i drenarea tuturor spaiilor
implicate este necesar secionarea muchiilor milohioidieni bilateral i a ambelor
pntece anterioare ale muchilor digastrici
21. Flegmonul difuz hemifacial: topografia, etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul, diagnosticul diferenial, tratamentul.
Topografia. Flegmonul difuz hemifacial intereseaz In evoluia sa urmtoarele
spaii: spaiul bucal, spaiul maseterin, temporal, infratemporal, submandibular i se
poate extinde la nivelul sinusului maxilar i orbiteI.
Etiologia. Flegmonul difuz hemifacial are ca punct de plecare leziuni dentoparodontale, traumatisme cranio-faciale, precum i stafilococii cutanate faciale.
Tablou clinic. Debutul mimeaz o supuraie a spaiului bucal sau mai rar a
spaiului submandibular. Tumefacia are ns o tendin extensiv, cuprinznd
progresiv regiunea parotideomaseterin, temporal, palpebral i cervical.
Tumefacia este dur la palpare, fr zone de f1uctuen, prezentnd n stadii
avansate crepitaii gazoase. La periferie apare un edem de nsoire localizat
palpebral, la nivelul piramidei nazale i buzelor, ducnd la dispariia reliefului zonei
afectate. Tegumentele sunt cianotice i n tensiune fr o delimitare net fa de
esuturile sntoase. La inspecie se observ o mucoas jugal tumefiat cu
amprente dentare i acoperite de "false mebrane", ntreaga regiune fiind
inextensibil. Pacientul prezint trismus i halen fetid. Starea toxico-septic,
discordana puls-temperatur i modificrile probelor biologice sunt, de asemenea,
caracteristice. Flegmonul hemifacial se poate complica cu osteomielite ale
maxilarului i mandibulei, tromboflebite de sinus cavernos sau meningite. La
distan pot apare supuraii pleuropulmonare sau hepato-renale.

Diagnostic diferenial. abcese ale spaiului bucal, unde procesul, supurativ este
limitat iar starea general nu prezint fenomene toxico-septice. tumori jugale
suprainfectate, n care prezena formaiunii tumorale precede episodul supurativ
acut supraadugat.
Tratamentul. Tratamentul chirurgical urmrete drenarea tuturor spaiilor afectate
prin incizii cutanate i orale, fr a respecta considerentele fizionomice cervicofaciale.lnciziile cutanate vor fi plasate submandibular, suprazigomatic, temporal i
periorbital, deschiznd spaiile submandibular, maseterin, infratemporal, temporal,
periorbital. Inciziile orale sunt plasate n vestibulul superior prelungite
perituberozitar i n vestibulul inferior prelungite de-a lungul marginii anterioare a
ramului mandibular. Prin debridare instrumental sau manual se realizeaz o
comunicare ntre inciziile cutanate i cele orale. Drenajul este asigurat pentru 5-7
zile cu cte dou tuburi de dren fixate la tegument sau mucoas pentru fiecare
spaiu implicat n procesul supurativ, pe care se realizeaz irigaii cu soluii
antiseptice de 4-6 ori pe zi. ndeprtarea factorului ca uzal dentar este obligatorie.
Tratamentului chirurgical i se asociaz o terapie medicamentoas ce vizeaz att
procesul infecios ct i sindromul toxicoseptic ca i n cazul flegmon ului difuz al
planeu lui bucal.

22.
Rolul spaiilor interfasciale i intermusculare ale capului i gtului n
difuzarea infeciei n prile moi maxilo-faciale. Cile de rspndire ale
infeciei.
Mecanismele patogene care stau la baza supuraiilor perimaxilare sau ale spaiilor
fasciale sunt:
1. calea transosoas prin care un process patologic periapical migreaz de-a lungul
canalelor Hawers, ajungnd subperiostal. Dup decolarea i erodarea periostului
apare tabloul clinic de supuraie periosoas sau de supuraie a spaiilor fasciale
primare. Procesul supurativ difuzeaz ntotdeauna transosos, pe calea minimei
rezistene, respectiv pe direcia in care procesul alveolar are dimensiunea cea mai
redus.
2. calea submucoas care este intlnit in parodontopatiile marginale profunde sau
in accidentele de erupie dentar. Colecia supurat difuzeaz intre os i
fibromucoasa acoperitoare, dnd natere supuraiilor periosoase sau de spaii
fasciale primare.
3. calea direct care este intlnit in traumatism ele cu retenie de corpi strain
precum i in cazul "punciilor septice".
4. calea limfatic in care infeciile faringoamigdaliene i dento-parodontale
difuzeaz direct in ganglionii locali sau loco-regionali.
La maxila difuzarea infectiilor se face catre Vestibular : radacinile incisivilor centrali,
caninilor
si premolarului 2. Cu exceptia celor plecate de la incisivii laterali si
radacinile palatinale a molarilor si premolarului 1, ce evolueaza spre bolta Palatina.
Radacinile caninilor favorizeaza difuzarea infectiei catre obraz si orbita.
La mandibula difuzarea se face spre Vestibular de la incisivi pina la primii
premolari.Premolarii secunzi si primii molari au radacinile in mijlocul procesului
alveolar, iar molarii 2 si 3, apropiate de tabla linguala.

Anatomia fetei si gitului favorizeaza raspindirea infectiei in diferite regiuni

anatomice. Pe fata si git sunt multe spatii anatomice umplute cu tesut adipos care
comunica una cu alta, atit la suprafata cit si la adincime. Trecerea infectiei dintr-o
regiune in alta poate fi pe diferite cai, prin continuitate, prin parcursul placilor
fasciale, pe parcursul vaselor sanguine, a nervilor, pe suprafetele osului. Spatiile
interfasciale sunt umplute cu tesut celuloadipos, deaceea ele au un rol important in
raspindirea infectiei cu atit mai mult ca ele sunt strabatute de vase si nervi care
favorizeaza difuzarea infectiei dintr-o loja in alta.
23. Mediastinita: etiologia,
diferenial, tratamentul.

tabloul

clinic,

diagnosticul,

diagnosticul

Mediastinita poate fi cauzat de extensia anatomic a supuraiilor odontogene. Este

o complicaie rar, dar extrem de grav, care impune un tratament de urgen
pentru salvarea vieii pacientuluI. Clinic, se manifest prin alterarea strii generale
a pacientului, cu stare febril accentuat, dispnee, i uneori durere toracic,
mediastinal; simptomul Popov (aparitia tusei la percutia calcaneului), sunt de
asemenea prezente leucocitoza i neutrofilia cu devierea formulei VSH spre stnga.
Diagnosticul se stabilete pe baza unui CT toracic. Tratamentul are caracter de
urgen i const In drenaj mediastinal cu abord prin toracotomie deschis, n
asociere cu tratament cu combinaii de antibiotice n doze mari.

24. Tromboflebita venelor faciale: etiologia, tabloul clinic, diagnosticul,

tratamentul.
Etiologia: Furuncul, carbunculTromboflebita regiunii maxilofaciale este
inflamatie acuta a venelor si tesuturil0r inconjuratoare cu tromboza intravasculara.
Venele fetei sunt anatomic strins legate prin venele angulara, orbitala superioara
inferioara cu sinusul cavemos. Astfel infectia din regiunea fetei poate trece
intracranian provocand sinus trombozus.
Clinic, Se caracterizeaza prin simptomele: edem, infiltratia tesuturilor In jurul
venelor faciala angulara, dureri acute de-a lungul vendor (la inceput venele se
palpeaza ca un fascicol dureros), pielea deasupra infiltratului este hiperemiata,
cianotica. Edemul se raspandeste in regiunile anatomice vecine, deseori se observa
vene dilatate pe fata. Starea generala a bolnavului este alterata, cu simptome de
intoxicate grava slabiciune, febra (39-40C), frisoane, paliditate, schimbari vadite in
formula leucocitara si sistemul de hemostaza (scurtarea timpului de coagulare a
sangelui, marirea continutului de fibrinogen)
Tratamentul 1) Determinarea microflorei si sensibilitatii ei la antibiotice,
aprecierea indicilor coagulogramei si indicatia antibioticelor cu spectrul larg si
anticoagulantelor.2)
Administrarea plasmei antistafilococice immune.3) Pentru
micsorarea intoxicatiei se introduce intravenos 400 ml de hemodez,500 ml sol. de
glucoz!5% cu acid ;ascorbic (5 ml), solutia Ringer, vitaminele ,1,5 6, 12. Se ia
in considerate diureza.4) Transfuzii de sange cu heparina. 6) Hiposensibilizante - sol.
de gluconat sau clorura de calciu intravenos 10 ml de 10%. 7) Deschiderea
i
drenarea abceselor cu prelucrarea medicameritoasa locala (H2O2 3%,
hemotripsin!).9)
Se indiCA heparina in doza 2500-5000 UA la fiecare 4-6 ore sub
controlul coagulogramei.
25. Complicaiile neurologice ale inflamaiilor regiunii OMF (tromboza
sinusului cavernos, abcesul cerebral, meningita): etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul, tratamentul.

Tromboza sinusului cavernos avnd drept cauz o infecie odontogen se poate

produce prin formarea de emboli septici, care vor fi antrenai n fluxul venos
(tromboflebita septic). Se descriu dou ci de diseminare, una anterioar (prin
vena angular n spaiul infraorbitar, apoi prin vena oftalmic spre sinusul cavernos)
i una posterioar (prin vena facial transvers, plexul venos pterigoidian, baza
craniului, sinusul venos pietros inferior, sinusul bazilar, sinusul cavernos) . Clinic,
tromboza sinusului cavernos debuteaz cu dureri oculare i sensibilitate la presiune
pe globii oculari, asociat cu febr, frisoane i alterarea strii generale. Un semn
clinic precoce este pareza nervului cranian VI (abducens), cu imposibilitatea
micrilor de lateralitate ale globului ocular. n evoluie, apar edemul palpebral,
chemozis, ptoz bulbar i afectarea nervilor cranieni III (oculomotor), IV (trohlear)
i a ramului oftalmic al nervului V (trigemen). Astfel, pacientul va prezenta
oftalmoplegie, cu pierderea reflexului fotomotor, midriaz i hipoestezia regiunii
frontale i a pleoapei superioare, examenul fundului de ochi poate pune n eviden
congestie venoas i hemoragii retiniene, Avnd n vedere anastomozele ntre
sinusurile cavernoase stng i drept, tromboza se poate extinde rapid de partea
opus, n acest caz simptomatologia avnd caracter bilateral. Diagnosticul de
certitudine se stabilete pe baza examenului CT. Tratamentul este specific
neurochirurgicaL.
Abcesul cerebral este o complicaie rar a infeciilor odontogene, avnd ca
mechanism diseminarea cerebral a infeciei prin venele emisare sinusurilor
infectate spre parenchimul cerebral. Clinic, apar semne indirecte de hipertensiune
intracranian (cefalee, grea, vom, edem papilar, convulsii) i de afectare
neurologic focal (variabile n funcie de aria cerebral afectat), Diagnosticul se
confirm prin CT cu substan de contrast, care pune n eviden leziuni circulare
captante. Tratamentul este specific neurochirurgicaL
Meningita este o complicaie relativ rar a infecii lor odontogene, Totui,
reprezint cea mai frecvent complicaie neurologic a infeciilor oro-maxilo-faciale,
Clinic, se manifest prin alterarea strii generale i a strii de contien, febr,
cefalee, vom, rigiditatea cefei, semnul Kernig (poziia clinostatic este imposibil
fr flexia membrelor inferioare) i semnul Brudzinski (flexia membrului inferior pe
bazin induce flexia gambei pe coaps i de asemenea flexia similar controlateraI).
Diagnosticul se stabilete prin examenul lichidului cefalo-rahidian, punndu-se n
eviden bacterii, leucocite, scderea glucozei i creterea proteinemiei LCR.
Tratamentul este specific neurologic'

26.

Septicemia: etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.

Septicemia este o infectie generalizata datorata patrunderii in circulatia sangvina,

continuu sau intermitent, a germenilor patogeni si a toxinelor lor dintr-un focar
septic cunoscut sau nu, manifestata clinic prin fenomene toxice infectioase si cu o
evolutie extrem de grava. Este favorizata de interventii chirurgicale, manevre sau
explorari invazive cu nerespectarea masuriloe de asepsie si antisepsie, asociat cu
tare organice sau stari de imunosupresie.
Etiologie: Cauza determinanta este reprezentata de germeni microbieni gram
pozitivi (stafilococ, streptococ, pneumococ etc.) sau gram negativi (gonococ,
meningococ, enterobacterii etc.), aerobi sau anaerobi; fungi (mai ales Candida
albicans, iatrogen prin antibioticoterapie ce distruge echilibrul dintre flora saprofita
si cea parazita).

Tablou Clinic: Debut (dupa incubatie de ore - 2-3 zile): frison solemn urmat de
ascensiune termica (40-41C), cu alterare progresiva a starii generale
Perioada de stare propriu-zisa: - frisoane frecvente (moment optim de recoltare a
sangelui pentru hemoculturi), febra de diferite tipuri (in functie de germenul cauzal:
pneumococ - febra in platou, piocianic - febra intermitenta etc.) sau chiar
normo/hipotermie;- spleno-hepatomegalie; - alterare dramatica a starii generale
(cefalee, greturi, varsaturi, ameteli, agitatie, delir, apatie, adinamie, alterari ale
starii de constienta, hipotensiune arteriala pana la colaps, icter, diaree,oligurie,
eruptii cutanate, hemoragii digestive de stress)
Diagnostic: explorari bacteriologice: recoltari de produse biologice (urina, secretii
bronsice, fecale, lichid de dializa, exsudat al plagii operatorii, hematom, catater de
perfuzie etc.) pentru bacterioscopie directa si culturi cu antibiograme; examenul
fundamental consta in efectuarea de hemoculturi repetate (o hemocultura negativa
nu exclude diagnosticul de septicemie); se recolteaza sange din vene (obisnuit),
artere (in endocardita) sau maduva (in micoze), cu repetare saptamanala,
considerandu-se focar sterilizat daca se vor obtine minim 2 hemoculturi succesive
negative la interval de 7 zile, sub tratament antibiotic
- explorari bioumorale: leucocitoza cu neutrofilie (rareori leucopenie, in cazurile
extrem de grave, la organisme tarate), anemie, VSH crescut, dezechilibre biologice,
diselectrolitemii, sediment urinar modificat etc.
Tratament profilactic: tratamentul corect al plagilor si afectiunilor valvulare,
asanarea completa a oricarui focar septic, respectarea riguroasa a principiilor de
asepsie si antisepsie in cursul oricarei manevre invazive, utilizarea rationala a
antibioticoterapiei.
Tratament curativ: in serviciul de terapie intensiva, realizat de catre o echipa
complexa cu structura interdisciplinara: reanimator, chirurg, infectionist, internist,
cardiolog, neurolog, etc.)
Tratamentul medical consta in:
- antibioticoterapie endovenoasa cu spectru larg in doze mari (posibil si antifungice) asociat cu corectarea dezechilibrelor functionale si metabolice (transfuzii
de sange proaspat, perfuzii cu solutii coloide si cristaloide, anabolizante, vitamine);cresterea rezistentei nespecifice a organismului (vaccinoterapie, gama-globuline);medicatie patogenica (corticoterapie pentru protectia membranelor celulare in
socul toxico-septic, heparinoterapie pentru preventia coagularii intravasculare
diseminate, oxigenoterapie hiperbara, seruri imune specifice);- medicatie
simptomatica (analgezice, antipiretice, etc.); - in anumite situatii impunandu-se si
tratament suportiv organic (resuscitare respiratorie, oxigenoterapie pe sonda
endonazala pana la respiratie artificiala - asistare sau protezare ventilatorie, dializa
extrarenala etc.)
Tratament chirurgical
In cazul depistarii de focare infectioase localizate, se va impune desfiintarea
acestora prin evacuare, lavaj/toaleta locala si drenaj corect, in unele cazuri
sacrificarea organului afectat , reinterventie precoce in cazul infectiilor reziduale
postoperatorii etc.
27. Osteomielita odontogen a maxilarelor: clasificarea, etiologia i
patogenia.

Etiopatogenie. Osteomielita poate avea drept cauz diseminarea hematogen de

la un focar septic principal aflat la distan. Ea poate avea multiple localizri la
nivelul osului afectat. Un alt mecanism de producere al osteomielitei poate fi
nsmnarea direct. n acest caz germenii ptrund la nivelul osului prin extensie
de la procese infecioase dento-parodontale sau dup un traumatism chirurgical sau
accidental. Flora microbian responsabil de apariia osteomielitei este
reprezentat de stafilococul alb i auriu, streptococul hemolitic i Escherichia coli.
Factorii favorizani ai apariiei osteomielitei sunt reprezentai de scderea
rezistenei organismului (diabet, agranulocitoz, leucemie, anemie, malnutritie,
etilism cronic, febre eruptive), virulena crescut a florei microbiene dar i o
antibioterapie incorect condus.
Clasificarea: osteomielite supurate (acute sau cronice); osteomielite
nesupurate, de tip cronic sclerogen (Garre); osteomielite dup infecii specifice
(TBC, sifilis, actinomicoz).
28. Osteomielita odontogen acut a maxilarelor: anatomia patologic,
clinica, diagnosticul, tratamentul general i local.
Tablou clinic. Afeciunea apare brusc cu alterarea strii generale (febr, frison,
insomnie, tahicardie). Durerea se amplific rapid, devenind paroxistic i iradiind la
nivelul hemicraniului. La examenul local se constat o tumefacie difuz, cu
tegumente acoperitoare destinse, lucioase i indurate. Procesul supurativ determin
mobilitatea dintelui cauzal i deformarea ambelor corticale osoase. n cazul
osteomielitei cu localizare mandibular apare precoce anestezia labio-mentonier
(semnul Vincent d'Alger). n osteomielita maxilarului se instaleaz hipoestezie sau
anestezie in teritoriul de distribuie al nervului infraorbitar. Simptomatologia se
amelioreaz in momentul fistulizrii muco-tegumentare, cnd se evacueaz secreie
purulent i chiar unele sechestre lameliforme. Tumefacia i semnul Vincent persist
chiar i dup fistulizare. La explorarea traiectelor fistuloase se deceleaz un os
moale, osteitic. Osteomielita supurat acut a maxilarului se poate extinde sinusal
(se adaug tabloului clinic semnele clinice de sinuzit maxilar acut) sau orbitar
(cu apariia diplopiei, chemozisului, edemului palpebral inferior).
Diagnosticul. Semnele radiologice de osteomielit apar dup un interval de
aproximativ o sptmn, cnd se produce o demineralizare osoas de 30 - 60%.
Imaginile radiologice sunt de "os marmorat" sau de "miez de pine", in care
alterneaz zonele de osteoliz cu zonele de osteocondensare, avnd un contur
neregulat. Imaginea radiologic clasic de "sarcofag" este reprezentat de o zon
de radiotransparen (osteoliz), ce inconjoar la distan o zon de radioopacitate.
Tratamentul chirurgical urmrete drenarea procesului septic prin incizia
supuraiilor i lrgirea fistulelor, asociat cu irigaii abundente cu soluii antiseptice.
Antibioterapia de prim intenie va folosi antibiotice cu spectru larg, rezultatul
antibiogramei optimiznd schema terapeutic. Extracia dinilor ca uza li se face ct
mai precoce.
29. Osteomielita odontogen cronic a maxilarelor: anatomia patologic,
clinica, diagnosticul, tratamentul local i general.
Osteomielita odontogen cronic supurata
Clinica. Starea general a pacientului nu este modificat, ins la examenul clinic se
constat deformarea ambelor corticale mandibulare, semnul Vincent este pozitiv
(anestezie labiomentonier) i pot aprea multiple fistule cutaneo-mucoase. La
explorarea fistulelor cu stiletul butonat se obiectiveaz un os moale, osteitic.

Radiologic in osteomielita supurat cronic se deceleaz zone de radiotransparen

avnd un contur neregulat ce inconjoar sechestrele osoase.
Diagnostic/TRATAMENT: n osteomielita supurat cronic sechestrectomia trebuie
temporizat pn exist o confirmare radiologic a delimitrii complete a
sechestrului (la 3-5 saptmni de la debut). Corticotomia este o alt opiune
terapeutic, indicat dup amendarea fenomenelor supurative acute. Ea const in
indeprtarea corticalei avasculare favoriznd aciunea antibioticelor asupra
germenilor microbieni din medular. Intraoperator dup sechestrectomie i sau
corticotomie se vor aplica pe suprafaa osoas perle acrilice cu gentamicin care
elibereaz lent antibioticul. Tratamentul chirurgical va fi asociat cu antibioterapie
conform antibiogramei. Osteomielita maxilarelor este o afeciune grav intodeauna
cu evoluie variabil. Faza acut a osteomielitei este urmat constant de perioade
cu evoluie cronic. Dup eliminarea sechestrelor exist "iluzia" unei vindecri, dar
afeciunea de baz rmne latent asimptomatic putndu-se acutiza oricnd.
Osteomielita cronic nesupurat Garre: este o afeciune rar i apare cu predilecie
la tineri, la care activitatea osteogenetic este nc intens. Aspecte clinice:
Pacientul prezint o tumefacie extins de-a lungul substratului osos, care este dur
la palpare i evolueaz lent progresiv. La examenul radiologic se observ ingroarea
periostului i deformarea corticalei osoase cu dispariia spaiilor medulare.
Tratamentul const in administrarea de antibiotice, indeprtarea oricrui posibil
focar etiologic dentar i monitorizarea deformrii timp de 4-5 luni in timpul
manevrelor de extracie se recomand, dac este posibil, recoltarea unui fragment
osos in vederea examenului histopatologic pentru a exclude diagnosticul de
displazie fibroas, dac nu se constat remisiunea progresiv a simptomatologiei,
se realizeaz o rezecie modelant, calea de abord preferat fiind cea oral.

30. Complicaiile locale i generale ale osteomielitei odontogene a

maxilarelor.
Netratata, afectiunea poate dura perioade indelungate de timp(luni,ani) in care
dupa delimitarea sechestrelor, acestea se elimina prin fistulile mucoasei sau
tegumentare, iar osul regenereaza. De asxemenea, se poate croniciza, inflamatia
devine productive imprimind un aspect clinic pseudotumoral, care des impune
biopsia.
Pe parcursul evolufiei, osteomielita difuza poate genera supuratii ale partilor moi
faciale, ale orbitei, ale sinusului maxilar, tromboflebita sinusului cavernos, supuratii
pulmonare, septicopiemii, artrite temporo-mandibulare. Procesul de sechestrare se
insoteste de pierderi osoase care diminua rezistenta osului, cu posibilitatea
producerii de fracturi in os patologic, pseudartroze, sechestrarea condilului sau prin
instalarea anchilozei temporo-mandibulare in perioada de crestere, defecte intinse
de maxilar, cu comunicari largi buco-sinusale, constrictii ale mandibulei, care se
trateaza dupa stingerea completa al procesului septic. . Dintii din vecinatatea
focarului infectios se mobilizeaza si sint eliminati fie spontan, fie data cu
eliminarea sechestrelor.
31. Furunculul:
etiopatogenia,
medicamentos i chirurgical.

clinica,

diagnosticul,

tratamentul

Furunculul este un proces inflamator purulent al foliculului pielos i esuturilor

nconjurtoare. Ulterior inflamaia se rspndete pe glanda sebacee i esutul
conjunctiv nconjurtor.
Etiologie: Furunculul cel mai des este provocat de stafilococul auriu i mai rar de
stafilococul alb.Se relateaz i cazuri de implicare a altor germeni (ex. streptococul
beta-hemolitic). Factorii predispozani, sunt microtraumele i murdria suprafeei
pielii, murdria pielii cu particule aspre de praf (var, cement, crbune) ndeosebi n
combinarea cu microtraume n timpul brbieritului sau strivirea acnelor. Un rol
important n apariia furunculelor i furunculozei l are scderea forelor protectoare
a organismului ca rezultat a bolilor cronice, avitaminozei, diabetului zaharat,
condiiilor meteorologice nefavorabile, rcirea sau supranclzirea corpului,
dereglrilor sistemului nervos, endocrin. Furunculele feei de obicei se localizeaz n
regiunea buzei, mentonier, nasului, mai rar n regiunea frontal i jugal.
Tabloul clinic: I faz (Infiltrativ)- apare hiperemie i edem fr limite clare, cu
dureri nensemnate. Timp de 1-2 zile n regiunea foliculului pielos se formeaz un
nodul limitat, esuturile nconjurtoare se infiltreaz, hiperemia pielii n regiunea
afectat se nteete i apar dureri pronunate. Specificul furunculelor feei este c
prezint un edem pronunat a esuturilor, ce nconjoar nodulul deoarece esutul
subcutan este frmicios; II faz ( Abcedant)- caracterizeaz prin apariia
puroiului i necrozei. Peste 3-4 zile dup nceputul afeciunii apare o dezintegrare
purulent a esuturilor, care clinic se manifest prin fluctuaie. Dup deschiderea
furunculului se elimin cantiti variate de puroi cu snge. n regiunea defectului
epidermului se observ burbionul necrotic a furunculului- capul, care se nltur
uor cu pinceta. Dup aceasta apare un ulcer cutanat cu esut granulos, infiltraie
i edem a esuturilor nconjurtoare. Dup terapie intensiv efectuat la timp,
infiltraia tegumentelor treptat scade i procesul parcurge ulterior fr abcedare;
etapa III- e caracteristic regenerarea plgii cu formarea cicatricei.
La aceti pacieni apare cefalee, frisoane, fatigabilitate general, toate acestea
fiind simptomele intoxicaiei. Cel mai grav parcurg furunculele n regiunea buzei
superioare, n regiunea triunghiului nazo-labial, n aceste cazuri pot apare
complicaii grave (tromboflebita venelor faciale i sinusului cavernos, septicemie,
meningoencefalit).
Tratament . n ambulator de obicei se trateaz furunculele fr complicaii la
etapele iniiale. n primul rnd e necesar de nlturat orice excitant extern
brbieritul, traumarea tegumentelor n regiunea furuncului, aplicarea pe focar i
esuturile nconjurtoare a pansamentului cu semialcool 3-5 zile, pe o or nu mai
mult, ca s nu fie provocat arsur sau iritaia pielii. Furunculele n faza a II se
trateaz n staionar. Terapia general asigur lupta cu infecia (inhibarea
activitii microorganismelor) i intoxicaia. Terapia local n faza acut a afeciunii
se petrece pentru drenarea puroiului i exsudatului din focarul purulent.
Terapia antibacterian:Ceftriaxon 1g-2ori n zi; Dezintoxicaie 30 60 ml de lichid/kg

corp:Sol.
Refortan
6%;Sol.fiziologic;Sol.
Ringer;
Tratament
desensibilizant:Dimedrol, suprastin, fencarol.
Cu scopul profilaxiei trombozei sinusului cavernos se indic anticoagulante cu
aciune direct:2500-5000 UI Heparin i/v de picurat cu intervale 4-6 ore, dup
aceea i/m. Cu scopul scderii activitii factorului XIII i ridicarea fibrinolizei se
indic acid nicotinic cte 0,05g 1-2 ori pe zi.

Tratamentul chirurgical al furunculelor feei se efectueaz n cazurile abcedrii,

dup incizie cavitatea se dreneaz, se aplic pansament cu unguentum levomicoli.
Pentru rezorbia infiltratului se indic parafinoterapie, electroforeza cu lidaz.
32. Carbunculul: etiopatogenia,
medicamentos i chirurgical.

clinica,

diagnosticul,

tratamentul

Carbuncul este o inflamaie acut purulent necrotic a ctorva foliculi pieloi i

glandelor sebacee cu formarea infiltratului i necrozei difuze a pielei i esutului
adipos subcutanat.
Etiopatogenia ca si la furuncul...Dezvoltarea carbunculului ca i a furunculului se
ncepe cu formarea pustulei, dar la carbuncule brusc apare infiltrat dureros, care se
rspndete nu numai pe piele, dar i n esutul adipos subcutan. Pielea deasupra
infiltratului este de culoare cinuiu-roietic. Pentru carbuncule e caracteristic
apariia ctorva focare pio-necrotice, ulterior n regiunea central a carbunculului
apare ramolirea i detaarea esutului necrotic.
Clinica.Carbunculele feei sunt nsoite de obicei de limfadenit regional. Starea
pacienilor e grav, febr 39o-40oC cu frisoane pronunate. Apar i alte simptome
(leucocitoza pronunat, devierea formulei leicocitare spre stnga, creterea brusc
a vitezei sedimentrii hematiilor, paliditatea esuturilor).
Carbunculele feei mai des dect furuncule se complic cu tromboflebita venelor
faciale i sinusului cavernos, septicopiemie.
Tratament: carbunculele se trateaz n staionar. Terapia general asigur lupta
cu infecia (inhibarea activitii microorganismelor) i intoxicaia. Terapia local n
faza acut a afeciunii se petrece pentru drenarea puroiului i exsudatului din
focarul purulent. Terapia antibacterian:Ceftriaxon 1g-2ori n zi; Dezintoxicaie 30
60 ml de lichid/kg corp:Sol. Refortan 6%;Sol.fiziologic;Sol. Ringer; Tratament
desensibilizant:Dimedrol, suprastin, fencarol. Cu scopul profilaxiei trombozei
sinusului cavernos se indic anticoagulante cu aciune direct:2500-5000 UI
Heparin i/v de picurat cu intervale 4-6 ore, dup aceea i/m. Cu scopul scderii
activitii factorului XIII i ridicarea fibrinolizei se indic acid nicotinic cte 0,05g 1-2
ori pe zi. Tratamentul chirurgical La carbuncule se efectueaz deschiderea larg a
infiltratelor. Pentru rezorbia infiltratului se indic parafinoterapie, electroforeza cu
lidaz.
33. Sinusita
odontogen
clinica,tratamentul.

maxilar

acut:

etiopatogenia,

Sinuzita maxilara odontogena reprezinta inflamatia mucoasei sinusului maxilar

instalata consecutiv unei infectii dentare netratate la timp sau tratate
necorespunzator, aflata in vecinatatea sinusului. Sinuzita maxilara odontogena
presupune obligatoriu existenta unui focar de infectie la nivelul dintilor sinusali (cel
mai implicat fiind molarul 1, apoi molarul 2, premolarul 2, molarul 3, premolarul 1,
mai rar caninul) si nu poate fi tratata singular, ci doar prin asocierea unei terapii de
inlaturare a factorului care a declansat boala.
Etiologia.
Factori predispozanti: diminuarea rezistentei generale a organismului
fata de infectii, obstructia
ostiumului din meatul mijlociu prin edemul mucoasei,
prin polipi sinusali sau prin deviatie de sept, alergii
Factori determinanti: infectiosi-odontogeni:

Parodontita apicala granulomatoasa cronica sau in puseu acut, prezenta la dintii

sinusali.;Chist radicular sau folicular suprainfectat;Granulom;Pungile parodontale
adanci de la nivelul molarilor si premolarilor;Infectiile radiculare latent la dintii cu
necroza pulpara sub obturatii vechi, cu carii secundare;Tratamente endodontice
traumatizante prin impingerea tesutului gangrenos sau a materialului de obturatie
dupa de apex;extractia dentara cauza cea mai frecventa, prin plaga alveolara care
deschide accidental sinusul, prin chiuretaj exagerat, sau prin impingerea de resturi
radiculare.
Infectiosi-neodontogeni:Rinite etmoide;Tumori (epulis)
Clinic : Debut acut cu dureri in dintele cauzal sau in locul alveolei dintelui extras.
Durerea pulsatila cuprinde apoi etajul mijlociu al fetei, cu iradieri in regiunea
orbiara, fronto-temporala, occipitala, exacerbata la pozitia decliva a capului.
Senzatie de tensiune, de plenitudine, obturare unilaterala a fosei nazale, dereglari
de respiratie si fonatie, disosmii, cacosmia subiectiva sant prezente.Tegumentele
geniene de partea bolnava sant moderat tumefiate si congestionate, dureroase la
presiune. Presiunea digitala exercitata pe peretele sinusului este dureroasa, iar
palparea santului vestibular superior este dureroasa in fosa canina si in dreptul
dintelui cauzal. Prin alveola care nu are tendinta sa se inchida, se evacueaza puroi,
semnul Valsalva pozitiv (pacientul sulfa nasul cu narile pensate manual de catre
medic, aerul din nas ajunge in sinus si de aici, prin fistula, in cavitatea bucala,
antrenand si secretie mucopurulenta). Endonazal, rinoscopia anterioara releva
edemul si hiperemia mucoasei, puroi in fosa nazala unilateral. Starea generala este
alterata, apatie, inapetenta, curbatura, febra 38-39.
Diagnostic Radiografie;Daca se efectueaza cu stilet butonat introdus printr-o
fistula alveolara, radiografia arata prezenta acestuia in plina cavitate sinusala,
nefiind necesara introducerea substantei de contrast.Diafanoscopie transparenta
scazuta a sinusului in caz de empiem (semnul Heryng) Punctie;Rinoscopie
anterioara,Termometria,Endoscopia optica, Examen
histologic,
de
laborator,
antibiograma
Tratament : tratament de urgenta (drenarea sinusala), extractia obiectului,
drenarea
endodontica,
punctia
diagnostic,
medicamentos.
Tratamentul
medicamentos antibiotice (+antifungice), analgetice, hiposensibilizante (CaCl2,
dimidrol, suprastin), vasoconstrictoare (Sanorin, naftizin, otilin), antipiretici,
dezintoxicare.
Tratament chirurgical drenaj endodontic, inlaturarea
factorului cauzal (extractia), punctia, lavaj, inlaturarea corpilo straini.
34. Sinusita
odontogen
clinica,tratamentul.

maxilar

cronic:

etiopatogenia,

Etiologia.
Factori predispozanti: diminuarea rezistentei generale a organismului
fata de infectii, obstructia
ostiumului din meatul mijlociu prin edemul mucoasei,
prin polipi sinusali sau prin deviatie de sept, alergii. Factori determinanti: infectiosiodontogeni:
Parodontita apicala granulomatoasa cronica sau in puseu acut,
prezenta
la
dintii
sinusali.;Chist
radicular
sau
folicular
suprainfectat;Granulom;Pungile parodontale adanci de la nivelul molarilor si
premolarilor;Infectiile radiculare latent la dintii cu necroza pulpara sub obturatii
vechi, cu carii secundare;Tratamente endodontice traumatizante prin impingerea
tesutului gangrenos sau a materialului de obturatie dupa de apex;extractia dentara
cauza cea mai frecventa, prin plaga alveolara care deschide accidental sinusul,
prin chiuretaj exagerat, sau prin impingerea de resturi radiculare.
Infectiosi-neodontogeni:Rinite etmoide;Tumori (epulis)

Semnele clinice ale sinuzitei maxilare cronice de cauz dentar sunt variabile,
asemntoare cu cele din sinuzita acut, dar mult mai estompate: -uoar jen
dureroas In zona sinusului afectat, In special In poziia decliv a capului; -dac
exist durere, aceasta este prezent mai ales dimineaa, putnd s dispar
temporar In cursul zilei, odat cu drenajul gravitaional al secreiilor; -uneori cefalee
matinal; -rinoree anterioar i/sau posterioar, cu caracter muco-purulent,
unilateral; -iritaie faringian;-laringite recidivante cu accentuarea disfoniei la
trezirea din somn; -obstrucie nazal i tuse iritativ; -halen fetid; -stare general
nealterat (uneori indispoziie general, cu senzaie de oboseal); -refluarea
lichidelor pe nas.
Tratament Scopul este de a inlatura factorul etiologic, de a actiona asupra
agentului microbian, prelucrarea medicamentoasa a sinusului maxilar, limitarea
extinderii procesului infectios, ridicarea imunitatii organsimului. Metode: tratament
de urgenta (drenarea sinusala), extractia obiectului, drenarea endodontica, punctia
diagnostic, medicamentos. Tratamentul medicamentos antibiotice (+antifungice),
analgetice, hiposensibilizante (CaCl2, dimidrol, suprastin), vasoconstrictoare
(Sanorin, naftizin, otilin), antipiretici, dezintoxicare. Tratament chirurgical in
sinusita cronica de origine dentara fara comunicare buco-sinusala, se va suprima
cauza, extragand dintele in conditii de perfecta securitate, fara a perfora sinusul.
Daca fenomenele de sinusita persist, se va face cura sinusala prin procedeul
Caldwell-Luc sau Denker. In cazul prezentei comunicarii buco-sinusale, ce intretine o
sinusita cronica, tratamentul este doar chirurgical, urmata de inchiderea orificiului
de comunicare in unul sau doua planuri.
35. Parotidita (formele): etiopatogenia,clinica, tratamentul.
Se cunosc :
-parotidita acuta epidemica(oreionul);parotidita
catarala;parotidita supurata; parotidita gangrenoasa

inflamatorie

Parotidita cronica- parenchimatoasa, interstitiala

Etiopatogenie :
In majoritatea cazurilor flora bacteriana nespecifica implicata in aparitia
sialadenitelor nespecifice este reprezentata de: Staphylococcus aureus, streptococi,
pneumococi,
microorganisme gramnegative ( Escherchia
Coli, Haemophilus
influenzae, Klebsiella, Proteus etc
Clinica: Parotidita acuta catarala este, cel mai des, unilaterala. Debutul este lent,
marcat prin senzatia de uscaciune a gurii, durere spontana in regiunea parotidiana,
exagerata la masticatie, trismus, tumefierea regiunii, cu pielea intinsa, congestiva si
edematiata, asimetrie faciala cauzata de marirea in volum a regiunii preauriculare,
glanda este marita in volum, edematiata, palparea dolora, cantitatea de saliva
neschimbata sau scazuta din cauza edemelui parenchimului glandei. Limfonodulii
regionali mariti in volum, inrautatirea starii generale, insomnie, inapetenta, cefalee,
marirea temperaturii corpului.Anamneza: prezenta durerilor in gat, poate aparea
stomatita, dureri dentare sau a fost o trauma a glandei salivare. In decurs de 3-4
zile, sialadenita catarala poate retroceda sau evolua spre forma supurativa (in
aceasta etapa starea generala se altereaza, durerile se intensifica si devin
permanente, pulsatile,putind fi prezent si un trismus moderat. Tumefierea regiunii
parotidiene este mai accentuata, difuza, intinsa spre regiunile vecine. Pielea intens
congestionata, rosie, infiltrata. La presiunea pe glanda se scurge puroi. Netratata
infectia poate depasi capsula glandulara si determina abcesul lojei
parotidiene/submandibulare. Parotidita acuta gangrenoasa se intalneste foarte rar.
Simptomele generale sant grave: adinamie, subdelir, dispnee, diaree. Regiunea

parotidiana este mult tumefiata, pielea rosie, violacee, se pot percepe crepitatii
datorita gazelor.
Tratament profilactic asanarea cavitatii bucale; curativ general: antibiotice
(macrolide), antihistaminice.TRAT. local: comprese cu Dimetilsulfoxid 5%, alcool
camfor Dimetil sulfoxil 10% cu adaos de hidrocortizon, dimidrol, analgina.
Secretia salivara va fi stimulata prin sialogoge si masticoterapie, iar in caz de
obstructiee pe canalul Stenon, se vor practica instilatii intracanaliculare cu tripsina
sau antibiotice. In stadiul supurativ, cand supuratia intereseaza si loja parotidiana,
se va practica incizia si drenajul. Incizia localizata subangulomandibular va fi lunga
de 3-4 cm, paralela cu gonionul si la 1 cm inauntrul sau. Ulterior va patrunde cu
pensa atat la nivelul lojei parotidiene, cat si in parenchimul parotidian.
Parotiditele cronice :Parotidita cronica parenchimatoasa cuprinde 2 stadii: de
acutizare si remisie.
Stadiul de acutizare : Date subiective: glanda salivara marita in volum, durere
moderata care se intensifica la masticatie, starea generala instabila, temperatura
corpului ridicata, insomnie, inapetenta. Gust de puroi in cavitatea bucala.
Anamneza: maladia a mai existat in trecut, a trecut de la sine sau a fost tratata in
stationar. Semne clinice: asimetria moderata a fetei din cauza edemului tesuturilor
in regiunea glandei, pielea deasupra glandei neschimbata la culoare, glanda de o
consistenta dura, dureroasa, daca nu este o acutizare primara atunci suprafata
glandei este denivelata; deschiderea dureroasa a gurii; orificiul ductului este dilatat;
mucoasa cianotica, pastuoasa, cu amprentele dintilor. Din duct se elimina saliva
vascoasa in cantitate redusa, uneori cu urme de puroi. Tratament: general
(antibiotice macrolide; antihistaminice, vitamine), local (instilarea ductului cu
fermenti proteolitici, comprese pe glanda cu dimetilsulfoxid 5%), dupa diminuarea
durerii - masajul glandei si dieta pentru stimularea eliminarii salivei.
Stadiul de remisie :Glanda salivara este marita in volum, nedureroasa sau putin
dureroasa la palpare. Anamneza: acutizari sporadice a maladiei, care au fost tratate
in stationar sau la domiciliu. Semne clinice: fata asimetrica, cauzata de edemul
tesuturilor pe partea afectata, pielea deasupra glandei nu este modificata. La
palpare se depisteaza glanda salivara, care este dura, marita in volum, neuniforma,
nedureroasa. Deschiderea libera a gurii, mucoasa in jurul ductului salivar de nuanta
cianotica, pastoasa, orificiul ductului este dilatat. La apasare se elimina saliva
vascoasa si tulbure.
Metode suplimentare de diagnostic:
USG, Sialografia de contrast (se depisteaza
cavitati multiple sau unitare, umplute cu substanta de contrast, mai des prezinta
forma de strugure).
Tratament: Curs de tratament profilactic (peste 3, 6 si 12 luni) care include:
antihistamine; injectarea vitaminelor din grupa B si C; spasmolitice; preparate
homeostatice Sialogran, Likovir; biostimulatori nespecifici (nucleinat de natriu);
instilarea uleiului de maces in duct de 3 ori pe luna.
Parotidita cronica interstitiala: Acuze: glanda salivara marita in volum.
Anamneza: marirea glandei a fost precedata de o inflamatie acuta.
Semne clinice: asimetria fetei cauzata de marirea tesuturilor pe partea afectata,
pielea deasupra glandei nu este modificata. Palpatoriu glanda se simte marita in
volum, indurata, nedureroasa, cu suprafata neteda. Deschiderea libera a gurii. La
masaj, se elimina saliva neschimbata.

Tratament: - medicamentos: preparate homeostatice Sialogran, Licovir;

biostimulatori nespecifici; instilarea uleiului de maces in duct de 3 ori pe luna.fizioterapeutic: USG, laser, electroforez 5% sol. iodid de kaliu; - chirurgical: in
cazul acutizarilor mai mult de 6 ori pe an inlaturarea glandei. Complicatii posibile:
acutizarea bacteriala a glandei, abcese si flegmoane.
36. Sialoadenita
tratamentul.

glandei

submandibulare:

etiopatogenia,

clinica,

Se dezvolta datorita patrunderii infectei pe cale canaliculara in glanda.

abul clinic. Starea generala este alterata, febra, dureri subangulomandibulare,
hiposialie. Tumefiere in regiunea data fara limite precise, pielea hiperemiata,
intinsa. Se determma marirea glandei submandibulare, durere, duritate. Mucoasa
submandibulara este edematiata, prin orificiul canalului Wharton intredeschis,
tumefiat iese puroi la presiune pe glanda.
Tratamentul curativ consta in antibioticoterapie, analgezice, vitaminoterapie,
rehidratarea intensa, suspnerea starii generate, stimularea secrepei salivare prin
sialogoge, masticoterapie, tratament rezolutiv local, injecti intracanaliculare cu
tripsina sau antibiotice, igiena bucala; in stadiul supurativ - incizie i drenaj. Incizie
la un lat de deget dedesubtul marginii bazilare a mandibulei.

37. Infeciile specifice n teritoriul OMF (sifilis): anatomia patologic,

clinica, diagnosticul, tratamentul.
Sifilisul este o boal sistemic cu un tablou larg de manifestri clinice cauzat de
treponema pallidum. Evoluia infeciei luetice se desfoar in mai multe stadii.
Incubaia dureaz aproximativ trei sptmni de la contactul infectant.
Stadiul primar se caracterizeaz prin ancrul sifilitic la nivelul esuturilor moi,
putnd fi localizat in afara sferei genital, respective pe buz, gingie, limb,
amigdal. ancrul de inoculare este o leziune ulcero-eroziv neinflamatorie, rotund
cu margini reliefate, lucioase, roiatic, avnd baza indurat dar nedureroas.
Leziunea primar poate fi unic sau multipl, este insoit de adenopatie regional,
dur, mobil i nedureroas. Tabloul clinic se remite complet i spontan in doupatru sptamni.
Stadiul secundar, numit i stadiul de diseminare se caracterizeaz prin prezena
leziunilor cutaneo-mucoase de tipul sifilidelor i micropoliadenopatie dur,
nedureroas, localizat cervical i peritrohlear. Sifilidele sunt leziuni plurimorfologice
de tip eritematos, papulos, erozive, plci mucoase, cheratozice. Sifilidele pot fi
localizate frecvent la nivelul limbii, buzelor i comisurilor labiale. Perioada
secundar dureaz in medie ase sptmni.
Stadiul teriar prezint la nivelul prilor moi tuberculi i gome. Tuberculii sunt
noduli unici sau multipli care se pot ulcera. Sunt localizai n derm, fibromucoasa
palatinal, limb (glosita scleroas). Manifestrile clinice ale sifilisului teriar nu
includ adenopatia. Gomele au aspect pseudotumoral lsnd prin ramolire i ulcerare
defecte intinse. Ele pot fi localizate in bolt, vI, limb. Dup ulcerare i cicatrizare
se instaleaz tulburri funcionale.
La nivelul oaselor maxilare sint dou entiti patologice: sifiloamele, localizate la
mandibul i gomele, la nivelul maxilarului. La nivelul mandibulei, sifiloamele pot fi
circumscrise sau difuze. Sifilomul circumscris debuteaz endoosos ducnd la

deformri osoase. Se insoete de durere, trismus i semn Vincent pozitiv. Sifilomul

difuz are un aspect pseudotumoral, iar dup ramolire elimin sechestre i Ias
deFecte osoase ample. La nivelul maxilarului, gomele determin prin evoluia lor
apariia de comunicri oro-nazale largi, localizarea de elecie a acestora fiind in
zona anterioar a bolii pe linia median. Diagnosticul pozitiv se stabilete pe
baza examenului clinic cu stabilirea etapei evolutive i a reaciilor serologice
specifice. Tratamentul este specific dermatovenerologie.
38. Infeciile specifice n teritoriul OMF
patologic, clinica, diagnosticul, tratamentul.

(tuberculoza):

anatomia

Tuberculoza primar este localizat la nivelul porii de intrare plasat mucozal,

unde se deceleaz complexul format din ancru i adenopatie satelit, sancrul este
o leziune ulcerativ extins in suprafa, cu margini subiri, roii-violacee,
nedureroas la palpare, localizat la nivelul gingivomucoasei n zona posterioar a
cavitii orale, mucoas jugal, pilieri amigdalieni i limb, Adenopatia satelit este
unilateral, nedureroas i evolueaz rapid cu apariia periadenitei i a fistulizrii
tegumentare, Starea general este alterat progresiv cu febr vesperal i
curbatur,
Diagnosticul pozitiv se face n urma examenului clinic, lDR la tuberculin,
punciei cu inoculare la cobai i a biopsiei ganglionare,
Tratamentul este chirurgical doar n cazul adenitelor suppurate. Concomitent cu
incizia i drenajul coleciei purulente se recolteaz probe pentru examenul
microbiologic i anatomopatologie; Tratamentul medicamentos antituberculos
este condus de medical specialist pneumo-ftiziolog care va stabili, n funcie de
stadiul de evoluie, tipul antibioticelor i chimioterapicelor, dozele acestora i durata
tratamentului.
Tuberculoza secundar . Se manifest la bolnavii purttori a unei infecii bacilare,
La nivelul prilor moi din sfera oro-maxilo-faciaI putem ntlni trei entiti clinice:
ulceraia tuberculoas, goma i lupusul tuberculos. Ulceratia tuberculoas este
localizat la nivelul palatului, buzelor si feei dorsale a limbii. Leziunea este unic,
rotund, cu margini delimitate, reliefate, fundul ulceraiei este neregulat i prezint
granulaii glbui. Ulceraia este foarte dureroas, spontan i la palpare, uneori fiind
nsoit de adenopatie satelit. Diagnosticul pozitiv se face pe baza examenului
anatomo-patologic ce evideniaz foliculul tuberculos. Goma este localizat cel mai
frecvent lingual putnd debuta superficial sau profund. Etapele evolutive ale gomei
sunt: cruditate, ramolire, ulcerare i cicatrizare. Goma n stadiul de ramolire se
poate suprainfecta ("abces rece") i poate fistuliza eliminnd un coninut purulent
galben-verzui. Examenul bac Lupusul tuberculos este caracterizat prin prezena
unor leziuni nodulare unice sau multiple (lupoame, tuberculi lupici) care evolutiv
trec prin stadiile specifice ale tuberculozei. Localizrile cele mai des ntlnite sunt la
nivelul vlului palatin, buzei inferioare i fibromucoasei procesului alveolar maxilar.
Tuberculoza osoas apare de regul la copii, calea de diseminare fiind exclusive
hematogen i se localizeaz n zonele active biologic respectiv cartilaje de
cretere. Se poate localiza central sau periferie, Indiferent de localizare apare o
deformare osoas progresiv i se modific caracteristic aspectul tegumentelor i
mucoaselor acoperitoare. Prin fistulizare se elimin esutul necrotic, cazeumul i
sechestrele osoase. Adenopatia satelit este prezent n toate stadiile evolutive,
Tratament. Indiferent de stadiul evolutiv, dup diagnosticul pozitiv, tratamentul
specific este condus de medicul pneumoftiziolog,teriologic al produsului biologic
evacuat conine agentul patogen (bacilul Koch).

39.

Plgile regiunii OMF: clasificare, tabloul clinic.

Plagile pot fi:

1. inchise si deschise; 2. functie de profunzime: superficiale si plagi profunde; 3.
externe si interne;
4. functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere: plagi contuze
care pot fi superficiale sau profunde; plagi zdrobite; plagi taiate; plagi intepate;
plagi muscate; plagi impuscate.
*Gravitatea: plagi usoare ce nu intereseaza elemente anatomice importante ca
nervi, glande salivare, cai lacrimale sau plagi grave cu lezarea acestora si cu
pierderi de substanta
*Timpul scurs de la accident: recente (pin la 24 ore), vechi ( dupa , cu infectare).
*Numarul si intinderea plagilor: unice sau multiple, limitate sau intinse
Tablou clinic:-contuziile: leziuni inchise, fara solutii de continuitate a tegumentelor
ssau mucoasei. Edem, tumefiere difuza, echimoze, hematoame interstitiale sau
localizate.
-excoriatiile: leziuni superficiale ale pielii prin frecare pe un plan dur, pot fi incluziuni
intradermice de nisip, gudron realizind tatuaj traumatic. Suprafata cruda, singerind,
dureroasa, edem, echimoze.
-plagi taiate: margini netede, liniare sau neregulate, apopiat sau intredeschis,
intrerup sau nu continuitatea orificiilor fetei. -plagi penetrante: unipolare, au orificiu
de intrare, un traiect si un fund in partil moi , pe planul osos fracturat sau in sinus
maxilar. In plagi intepate orificiu poatee fi mic, cu margini nete, fara corpi straini.
Mai des orifiiu e neregulat, cu margini rupte, in profunzime corpi straini, planul osos
poate fi fracturat.
-plagi transixiante : orificiu de intarre mai mic, marini rasfrinte inauntru. Orificiu de
iesire mai mare, nerregulat, cu lambouri sintecate, aruncate in afara, prinn care pot
iesi eschile osoase sau parti moi.
-plagi contuze: margini neregulate, rupte, cu langhete cutanate retractate, uneori
cu decolari de lambouri faciale sau pierderi de substanta masive. Insotite de lezarea
vaselor, nervilor, glandelor salivar, asociate frecvent cu fracturi a maxilarelor.
-plagi produse prin explozii: plagi penetrante multiple cu patrundere de corpi straini,
des cu arsuri de gradul 1 si sau impregnatii de pulbere in teutul facial.
40.

Plgile regiunii OMF: tratamentul.

1. Contuzii, vanatai. Primul ajutor consta in aplicarea de comprese reci( care se pot
realiza, de ex., prin inmuierea unui prosop in apa rece, stoarcerea lui de excesul de
apa si infasurarea acestuia in jurul partii afectate) sau a unei pungi de gheata. Nu
se aplica punga de gheata direct pe piele.
2. Plagi minore cu sangerari mici cum ar fi julituri, taieturi mici si zgarieturi minore
pot fi spalate cu apa de la robinet si sapun daca sunt murdare. Se sterg cu tifon
steril si se acopera cu pansament special preparat sau improvizat.
3. Pansarea corecta a plagilor:

1. Se curata zona cu ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii,

spre pielea sanatoasa din jur( nu se utilizeaza vata- se folosesc comprese sterile sau
un material moale, curat).
2. Se spala apoi pielea din jur( cu sapun lichid, alte substante detergente) si se
dezinfecteaza cu ajutorul unor substante antiseptice: alcool, rivanol).
3. Plaga se curata si se dezinfecteaza, de eventualii corpi straini, cu apa oxigenata.
Corpii straini superficiali, care nu sunt indepartati cu apa oxigenata, se vor
indeparta, cu grija, cu pensete sterile sau cu degetele dezinfectate( cu alcool, apa si
sapun) si apoi rana se dezinfecteaza din nou. Daca obiectul infipt nu iese prea mult
din rana se face un pansament, cu grija sa nu fie presat acel obiect. Daca obiectul
este lung si a ramas prea mult afara din rana, pansamentul se face in jurul
obiectului, pentru a acoperi rana. Corpurile straine infipte nu trebuie scoase. In
ambele cazuri se solicita apoi ingrijiri medicale. Nu se toarna pesta rana substante
antiseptice iritante: alcool, tinctura de iod. Nu se aplica pe rana prospata substante
grase, de tipul alifiilor sulfamidate sau al alifiilor cu antibiotice.
4. Se acopera apoi plaga cu un strat de comprese sterile( eventual si un strat de
vata- in caz de singerari, dupa care se efectueaza bandajarea.
5. Daca sangerarea e intensa, primul ajutor se va adresa hemoragiei.
41. Traumatismele
clinic, diagnosticul.

dento-paradontale: clasificarea, etiologia,

tabloul

Leziuni dentare:
1.

Fisuri ale smaltului sau smaltului si dcntinei fara pierdere de substanta

2.

Fracturi coronare:

a.
simple, nepenetrante in camera pulpara, interesind smaltul sau smaltul si
dentina;
b.
complicate, penetrante in camera pulpara., interesind smaltul, denlina si
pulpa
3.
Fracturi radiculare: a.in treimea cervicala; b.in treimea medie; c.In treimea
apicala
4.

Fracturi corono-radiculare: a.nepenctrante , b.penetrante, c.cominutive

II. Leziuni parodontale:

1.Contuzii parodontale;
2.Luxatii dentare partiale: a.in sens vestibulo-oral cu luxate vestibulara sau orala
b.

in sens mezio-distal cu luxatie laterala in spatiul unui dinte absent

c.

in ax, cu usoara intruzie sau extruzie

3.

Luxatii dentare totale, cu deplasarea complete a dintelui din alveola

Etiologia:
Factori favorizanti numerosi pot interveni: malpozitii dentare, proalveolie
superioara, prognatism; tulburari de articulafie dentara; fragilitatea din- telui prin
hiper- sau hipocalcifiere; fragilitate dentara consecutiva unei de- pulpari prealabile;

diminuarea rezistentei dentare prin carii prof

coronoradiculare; parodontopatii marginale cronice.

unde,

obturatii,

dispozitive

Factorul determinant este reprezentat in majoritatea cazurilor printr-un

traumatism exterior produs in imprejurari diverse: accidente de joaca, mai ales in
jurul virstei de 10 ani cind copiii sint mai exuberanti si mai greu de supravegheat;
accidente de strada, caderi pe regiunea incisiva; accidente de circulate; accidente
sportive sau de munca; agresiuni prin loviturii de pumn sau cu un corp contondent.
Mai rar leziunile sint de natura iatrogena prin aplicarea brutala a unui deschizator
de gura, in cursul extractor dentare sau a altor intervened chirurgicale maxilofaciale. Fracturi dentare se pot produce in timpul masticatiei cind in alimente se
gasesc fragmente de oase sau alte corpuri dure.
Tablou clinic:
Fisurile coronare se examineaza cu lupa, sonda dentara i prin transiluminare; ele
sint dificil de evidential clinic; pot determina sensibilitate la variatii termice .
Fracturile coronare nepenetrante. In raport cu important pierderii de scbstanti
coronari pacientul acuza sensibilitate sau durere tranzitorie la schimbari de
temperatura sau excitanti chimici. La acestea se adauga semnele contuziei
porodontale. Marginea ascutita a unei coroane fracturate poate determina eroziuni
ale buzelor sau limbii.
Fracturi coronare penetrante. In fracturile penetrante cu expunerea pulpei vii,
pacientul acuza dureri intense, spontane, cu iradiatii exacerbate la contact si la
variatii termice si chimice.La examen se pune In evidenta fie un corn pulpar
descoperit, fie camera pulpara deschisa cu pulpa hemoragic, fie fragmentul coronar
fracturat ramas aderent la pulpa.
Fracturile coronare a dintilor temporari sint rare, cel mai adesea trante,
datorita volumului relativ considerabil al camerei pulpare; se insotesc frecvent si de
luxatie.
Fracturile radiculare uneori slnt descoperite mult timp dupa traumatism prin
examen radiografic. Examenul radiografik stabileste diagnosticul de fractura, pune
In evidenta sediul liniei de fractura, rapoartele fragmentdor si existenta unei fracturi
alveolare concomitente.
In fracturile corona-radiculare nepenetrante fragmental mic, mentinut adesea pe loc
datoritl insertiei pe el a fasciculelor periodontale, este mobil.
Fracturile penetrante deschid camera pulpara,
expunerea

se insotesc de dureri vii prin

In fracturile cominutive, dintele este distrus in mai multe fragmente dentare

ontuziile paradontale determina dureri spontane, surde, exacerbate de contactul
cu antagonistii, Dintele traumatizat prezinta usoara mobilitate si da o senzatie de
dinte mai lung .
Luxatiile partiale a dint. temporari si ermanenti slnt frecvente; pacientul acuza
dureri dentare acentuate de mobilizare, percutie sau masticatie.
In luxatiile dentare totale , alveola cu peretii mai mult / mai putin indepartati este
okupata de keaguri, fibromucoasa gingivala singereaza, dintele atirna in gura sau
lipseste

42.

Tratamentul n diferite forme de traumatisme dento-paradontale.

*Tratamentul fisurilor dentare: prin badijonare cu solutii

trcloracetic, florura de sodiu, bonding, lac cu calciu si fluor).

coagulante

(acid

*Tratamentul fracturilor coronare simple,nepenetrante: slefuirea smpla-nivelarea

marginilor ascutite si control EOD in dinamica. Restaurarea coroanei cu o coroana
decorativa. Se pot forma doua orificii parapulpare n coroana dintelui, se fixeaza doi
pivoti si se aplca fragmentul fracturat. Tratament endodontc cind pulpa e
necrotizata.
*Tratamentul fracturilor coronare complicate penetrante: pastrarea pulpei prin
coafaj cu pansament cu pasta de hidroxid de Ca sau oxid de Zn. Pulpectomie sau
amputata vitala, tratament endodontic, restaurarea coroanei. Reducerea luxatiei si
imobilizarea. Extractie in caz de rezorbtie radiculara. Uneori obturatia calitativa a
canalului si repozitia lui cu imobilizare.
*Tratamentul fracturilor radiculare:reducerea deplasarii si imobilizarea dintelui. In
fractura in 1/3 cervicala tratament endodontic, stift intraradicular, coroana
artificiala, scoaterea dintelui din ocluzie. In alte cazuri se imobilizeaza pe dinti vecini
cu sirma, coroana se modeleaza. Pentru fracturi in 1.3 medie-extractie radiculara
sau implant endodontic. Pentru fractura apexului radicular-endodontic, inlaturare
apex, imobilizare cu pivot, scoatere din ocluzie.
*Tratamentul fracturilor coronaradiculare penetrante si cominutive: extractia
dintelui.
*Tratamentul fracturilor coronoradiculare nepenetrante: fragmentul mic se inlatura.
Extractie. Sistemul bont-bracket.
*Tratamentul contuziilor paradontale: se scoate dintele din ocluzie, imobilizarea
dintilor, EOD. Endodontic mai tirziu, daca apar modificari in pulpa.
*Tratamentul luxatiei dentare partiale: repozitionarea dintelui, suturarea
fibromucoasei, imobilizare pe 4 saptamini. EOD in dinamica, endodontic cind pulpa
e necrozata. Imobilizarea dintelui prin anchilozarea lui cu compozite-se face incizie
amucoasei pe plica de tranzitie, se decoleaza lambou, se foreaza orificiu in alveola
si dinte, se obtureaza orificiu si se sutureaza mucoasa. *Tratamentul luxatiilor
dentare totale: replantare dinte timpm de 2 ore dupa trauma, extractii dentare. In
avulsie se trateaza endodontic, se replanteaza, se imobilizeaza coroana pe dinti
vecini, sutura plagii, restaurarea coroanei.

43. Fracturile de mandibul: formele clinice, etiologia, tabloul clinic

comun pentru toate tipurile de fracturi., diagnosticul i tratamentul.
Formele clinice:
Dup numrul liniilor de fractur: fracturi unice ; fracturi duble ; fracturi triple;
fracturi cominutive
Dup gradul de interesare osoas, se descriu: fracturi incomplete (fisuri) ;
fracturi complete (fracturi propriu-zise)

Dup localizarea anatomic a liniei de fractur: fracturi ale corpului mandibular:fracturi paramediane;- fracturi laterale ; fracturi ale unghiului mandibular;
fracturi ale ramului mandibular:- fracturi verticale ale ram ului ;- fracturi oblice ale
ramului; - fracturi orizontale ale ramului, mediane: fracturi ale condilului
mandibular:- fracturi subcondiliene joase (fracturile apofizei condiliene) ; fracturi
subcondiliene nalte (fracturile colului condilului); fracturile capului condilian;
fracturi ale apofizei coronoide
Etiologia -traumatismele, agresiunea, accidentele de circulatie, caderile
accidentale, accidentele de munca ,de sport; -spontan, in os patologic cind
rezistenta e scazuta datorita unor afectiuni generale sau locale ca osteodistrofii,
osteoradionecroza, osteomielite, tumori; -in timpul unor interventii chirurgicale ca
extirpari de tumori, extracti de dinti inclusi sau obisnuite cind rezistenta osului e
scazuta sau prin tehnica incorecta.
Tablou clinic:
SUBIECTIV:
*Durerea: este vie, puternica, se accentueaza la miscarile la mandibulei sau la
presiuni exercitate pe os. *Hemoragii din cavitatea bucala sau din plaga prezenta in
exterior la nivelul mandibulei
*Tulburari functionale: jena in deglutitie, dereglari de fonatie,imposibilitatea
efectuarii masticatiei.
*Tulburari estetice , deformarea fetei,
tesuturilor moi, hematomului, tumefactie.

prezenta

edemului,prezenta

plagilor

*Pierderea sensibilitatii anestezii sau hipoestezii pe teritoriul nervului alveolar

inferior.
*Mobilitatea dintilor saua pierderea lor in urma traumei.
OBIECTIV:
*Semne de intreruere a continuitatii osoase:
-deformari osoase a etajului inferior al fetei. -mobilitatea anormala a fragmentelor
osoase -crepitatii osoase; -diminuarea sau absenta transmiterii miscarilor in ATM
-modificarea raportului de ocluzie
*Tulburari functionale:
-durerea la efectuarea examenului clinic -dereglari in fonatie, jena in deglutitie
*Semne asociate leziunii:
-edemul partilor moi, echimoze, hematoame, excoriatii sau plagi perimandibulare,
hemoragii -tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior,
hipoestezii ,anestezii.
-luxatii sau fracturi dentare, hematoame, plagi ale mucoasei fixe si mobile la nivelul
procesului alveolar si fundul de sac vestibular
*Palpator: - evidentierea punctelor dureroase ;-discontinuitatea osoasa -infundari
sau proeminente osoase; -decalaje intre fragmente;-mobilitate anormala a
fragmentelor, uneori crepitatii osoase.

Tratamentul: Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a

fracturii ,astefel se previne deplasarea secundara a fracturii deja existente si
inlaturarea diferitelor dereglari functionale care pot pune in pericol viata
accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie cerebrala).Profilaxia suprainfectarii
Eliberarea oricarui obstacol anatomic sau mecanic din caile respiratorii sau
traheostomia. Reducerea fracturilor: care consta in repozitionarea fragmentelor in
pozitia anatomica.
Tratamentul medicamentos al fracturilor mandibulei:
*Antibioprofilaxia pentru a combate infectia si evita complicatiile: lincomicina,
morfociclina, vibramicin, cefalexin.
*Antialgice pentru a reduce durerea: tramadol, ketamina, carbamazepina.
*Antiinflamatoare nesteroidiene pentru a reduce edemul: indometacina, ibuprofen,
naproxen. *Administrare ser antitetanic in caz cind a fost contact cu pamint sau alte
materiale contaminate.
44. Fracturile de mandibul cu deplasare: etiologia, mecanismele de
deplasare, tabloul clinic, diagnosticul i tratamentul.
Etiologia: factorii care influenteaza deplasarea fragm.:1. forta traumatismului;
2.contractia muschilor inserati pe mandibular, ridicatorii ascensioneaza fragm.
fracturat, suprahioidienii coboara fragmentul si actiune centripta mai au,3. locul si
directia liniei de fractura ce duc la deplasari orizontale si vertical, 4. dintii implantati
pe fragmentele fracturate sau pe arcada antagonista se pot opune unei deplasari .
Mecanisme de deplasare:
*Deplasari primare: sub actiunea unui agent vulnerant cu energie cinetica mare
care produce fractura directa sau indirecta cu deplasari.
*Deplasari secundare: sub influenta unui factor activ cum ar fi musculatura inserata
pe mandibula, preum si de factori apasivi ca localizarea si directia liniei de fractura,
statusul dentar.
*Dupa directia deplasarii: deplasari verticale, orizontale, anterioare, posterioare.
Fracturile mediane (mediosimfizare): Linia de fractur este situat ntre cei doi
incisivi centrali inferiori, avnd traiect oblic descendent para median ctre marginea
bazilar, ocolind simfiza mentonier. La examenul clinic oral,se constat prezena
unei plgi liniare a fibromucoasei gingivale ntre cei doi incisivi centrali inferiori,
nsoit de echimoze perifocale la nivelul fundului de sac vestibular frontal inferior i
al mucoasei labiale inferioare, precum i la nivelul mucoasei planeu lui bucal
anterior. Se observa deplasri secundare n care fragmentele fracturate se
deprteaz i se apropie la nchiderea i respective deschiderea gurii determin
aa-numita "ocluzie n armonic".
Fracturile paramediane mandibulare.: Deplasare primara sau secundara sub
actiunea fortei musculare, fragmentele nu sunt simetrice. Cel mare e tras inapoi si
in jos realizind inocluzie in plan vertical si orizontal. Fragmentul mic e tras in sus de
maseter si temporal si inauntru de pterigoidieni raport normal de ocluzie. Se
observa o plaga a fibromucoasei la nivelul focarului de fractura, mobilitate anormala
a fragmentelor osoase, echimoze genio-labiale si in 1/3 anterioara a planseului
bucal.

Fracturile laterale (ale corpului mandibulei). Deplasari primare si secundare.

Fragmentul mare e tras in jos si inapoi catre partea fracturata de suprahioidieni, cel
mic in sus si inapoi de temporal si pterigoidian intern si inauntru de pterigoidian
extern. Daca deplasarile sunt mari e interesat canalul mandibular cu hemoragii si
hipoestezii pe ramurile terminale a alveolarului inferior. Clinic tumefactii in regiunea
geniana si submandibulara, in focarul de fractura, echimoze sau hematoame in
planseul bucal, disfagie, mai rar tulburari respiratorii. Ocluzia modificata.
Fragmentul mare in inocluzie, cel mic in ocluzie normala, lingualizat sau mult
ascensionat. La deplasari orizontale se scurteaza corpul mandibulei si devierea
mentonului.
Fracturile unghiului mandibulei.*Favorizata de curbura osului, eruptia tardiva sau
incluzia molarului de minte. 17-25 %. Prin trauma directa sau indirecta aplicata pe
barbie. Daca linia fracturii trece in plina insertie musculara nu au loc dislocari, daca
inaintea insertie se produc deplasari importante: fragmentul mare anterior e tras in
jos si inapoi de suprahioidieni, lateral de pterigoidian extern de partea sanatoasa.
Fragmentul mic tras in sus si inainte de maseter, temporal si pterigoidian intern. In
fracturi cu deplasari- tumefactii voluminoase periangulo mandibular, trismus,
echimoze sau hematoame in planseul bucal. Mobilitaea fragmentelor se percepe
greu. Fragmentul mare in inocluzie veticala si laterodeviat catre fractura.
Fragmentul distal mult ascensionat sau cu deplasari minime cind directia liniei de
fractura e favorabila.
Fracturile ramului ascendent al mandibulei.
Cele verticale sunt longitudinale situate in masa musculara maseter si pterigoidian
intern, de la marginea bazilara pin la incizura sigmoida fara deplasari. Cele
orizontale sunt transversale, de obicei in 1/3 mijlocie a ramului, cele oblice cu linia
de la incizura sigmoida pin la marginea posterioara a ramului. Cele orizontale si
oblice cu scurtarea ramului prin tractiune in sus de maseter si pterigoidian intern,
fragmentul inferior si deplasarea fragmentului mic anterior si median prin contractia
temporalului si pterigoidina extern. Linia mediana e deviata catre partea bolnava,
contact prematur pe ultimii molari. Are loc tumefactia regiunii parotido-maseterina,
dureri la presiuni laterale pe ram, trismus. Inocluzia frontala remisa la presiune pe
menton sau contractie mai puternica a muschilor realizind ocluzia in doi timpi. Dintii
in contact distal de partea fracturii. Daca e interesat canalul mandibular sub spina
Spix pot fi tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior.
FracturilE apofizei condiliene. Zdrobirile capului condilian des asociate cu
fractura cavitatii glenoide, peforarea conductului auditiv extern ,leziuni ale
menisculului. Prezenta limitarea miscarilor mandibulei, dureri la palpare, miscarile
condilului se percep infundat, otoragie. Fara tulburari a ocluziei. -extracapsulara
poate interesa gitul condilului-fracturi subcondiliene inalte, baza apofizei condiliene.
Capul gitului e deplasat sau luxat din cavitatea glenoida. Portiunea inferioara e
ascensionata prin actiunea muschiului pterigoidian intern si temporal, are loc
scurtarea ramului ascendent mandibular. Mentonul e deviat catre partea fracturata,
dureri la presiunea laterala preauriculara, la palpare in conductul auditiv extern
miscarile condilului sunt absente, ocluzia in doi timpi.
FracturiE apofizei coronoide. Coronoida fracturata complet cu linia de fractura
oblica din incizura sigmoida in jos si anterior catre baza apofizei cind muschiul
temporal tractioneaza portiunea fracturata din apofiza coronoida in sus si inainte,
sub arcada zigomatica se produce o limitare dureroara a deschiderii guri , sau
fracturi incomplete.

45. Fracturile orizontale ale maxilarului superior: clasificarea, formele

clinice, etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul i tratamentul.
*Clasificare:
-fracturi cu componenta dento-alveolara :a)fractura de creasta
alveolara,tuberozitate,bolta palatina; b)fracturi orizontale inferioare
subzigomatice(LeFort I); c)fracturi orizontale mijlocii (disjunctii cranio-faciale joase
-LeFort II)
-fracturi combinate centrale si laterale:a)fracturi suprazigomatice(disjunctii craniofaciale inalte -LeFort III); b)disjunctii intermaxilare; c)fracturi suprazigomatice
asociate cu disjunctii intermaxilare cu fracturi ale tavanului orbitei si osului frontal.
-fracturi care nu intereseaza dintii si alveolele: a) ale regiunii centrale(oase
nazale,sept nazal,apofiza frontala maxilara sau etmoid); b)complexul zigomatico maxilar.
Etiologia-accidentele rutiere,agresiunile,caderile,accidentele de munca si sportul
sunt factorii cei mai frecventi,mai rar provoaca leziuni traumatice muscaturile de
animale,arma de foc,factorii iatrogeni,fracturile patologice.
*Mecanismul de producere:cel mai frecvent se produc printr-un mecanism
direct,traumatismul actionind fie pe maxilar,fie pe proeminentele nazala sau
zigomatica.Directia agentului vulnerant,intensitatea traumatismului si locul de
aplicare pot provoca fracturi partiale sau totale,cu sau fara dislocari ale etajului
mijlociu al fetei.Mecanismul indirect rar intilnit ,fractura se produce kind mandibula
loveste violent maxilarul prin intermediul arcadelor dentare.
Simptomatologia fracturilor orizontale ale maxilei (Lefort I)
Linia de fractura incepe de la apertura piriforma ,trece deasupra apofizelor alveolare
prin peretele extern al foselor nazale si superior de baza sinusului maxilar,fosa
canina,tuberozitatea maxilara,apofiza pterigoidiana in portiunea inferioara ,vemer si
cartelajul septal,desprinzind complet potcoava maxilarului si bolta palatina de restul
masivului facial. *Clinic: echimoze labiogeniene in sacul vestibular, bolta
palatina,paraalveolar si valul palatin.Dureri in repaus si la presiune in sacul
vestibular si retrotuberozitar.Bolnavul nu poate rupe cu dintii alimentele. Mobilitate
anormala,tulburari de ocluzie moderate,dereglari de sensibilitate a dintilor si a
mucoasei gingivale,senzatii de corp straini in faringe,respiratia nazala
dereglata,greturi.Asimetrie cauzata de edem al tesuturilor moi ale buzei
superioare .Tumefactia e cauzata de edemul posttraumatic si hemoragia in tesut.
Simptomul de treapta, denivelare ori prabusire se determina la palparea apofizei
alveolare, mai bine se evidentiaza la sutura zigomaticoalveolara.
Simptomatologia fracturilor maxilei (Lefort II).
Linia de fractura trece prin oasele nazale,apofiza ascendenta a maxilarului,osul
lacrimal,rebordul
orbitar,peretele
median
al
orbitei,peretele
inferior
al
orbitei,peretele anteriolateral al sinusului maxilar, pe sub arcada zigomatica ,spre
tuberozitate,apofiza pterigoidiana,complexul etmoidal cu sau fara lezarea bazei
craniului.*Clinic:echimozepalpebrale,suborbitaleiconjunctivo- bulbare,echimoze n
fundul
de
sac
vestibularsuperior,deformaiafeeiprin
nfundareaetajuluimijlociu,mobilitateamaxilaruluinbloc,cunasulipodeaua

orbitei.Bolnavii pot prezenta epifora si epistaxis pe ambele narine,emfizem

subcutanat.
Simptomatologia fracturilor maxilei (Lefort III).
Linia de fractur trece prin oasele nazale,apofiza ascendent a maxilarului, peretele
intern al orbitei, peretele extern al orbitei, apofiza frontala a malarului, pina la
apofiza pterigoida. De obicei cedeaza i arcada temporo-zigomatica, astfel c
masivul facial este desprins complet de baza craniului. Aceste fracturi sunt produse
de traumatisme la nivelul rdcinii nasului.
*Clinic:- nfundare marea pereteluimijlociu,faa aprnd turtit; mobilitate mare a
masivului facial n sens orizontal i vertical, cu mobilitatea nasului, oaselor malare i
a globilor oculari. La nchiderea i deschiderea gurii, nasul i globii ocular se ridic i
coboar, retrognatism,ocluzie invers frontal, inocluzie frontal,echimoze i edeme
palpebrale "n ochelari".Licvoree ascunsa,bolnavul inghite cu saliva si lichidul
cefalorahidia, tulburari oculare :diplopie,exoftalmie-ca rezultat al hematomului
retrobulbar,enoftalmie.
Tratamentul de urgenta in fracturile maxilei. Tratamentul consta in reducerea
si imobilizarea provizorie a fracturii , astfel se previne deplasarea secundara a
fracturii deja existente si inlaturarea diferitelor dereglari functionale care pot pune
in pericol viata accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie cerebrala). Profilaxia
suprainfectarii - administrarea antibioticelor cu spectru larg, si administrarea serului
antititanic,pentru combatera durerii-analgezice. Pentru oprirea hemoragiei este
necesar tamponamentul anterior si posterior al nasului. Eliberarea oricarui obstacol
anatomic sau mecanic din caile respiratorii sau traheostomia. Imobilizarea de
urgenta blocheaza etajul mijlociu pe baza craniului cu ajutorul mandibulei. In acest
scop se folosesc bandajele mento -cefalice si fronda mentoniera,prastia,dispozitiv in
zabala.Se pot folosi de asemenea in fracturile verticale si oblice ligaturile din sirma
in punte,care unesc grupuri de dinti de o parte si de alta a liniei de fractura,atele
monomaxilare fixate prin ligaturi de dinti,atele preconfectionate.
46. Fracturile de complex zigomatic: clasificarea,
etiologia, tabloul clinic, diagnosticul i tratamentul.

formele

clinice,

fracturi anterioare:pot fi: - fr deplasare - fisuri ale complexului zigomatic; - cu

deplasare:
- pariale - limitate la: - rebordul orbital inferior sau peretele lateral al orbitei;podeaua orbitei - fractura tip blow-out;
- peretele antero-lateral al sinusului maxilar;
-totale:- fractura-disjuncie de malar: - fractura cominutiv a malarului:
fracturi posterioare: - fr deplasare ("n lemn verde"); - cu deplasare - liniile de
fractur pot fi: - unice; duble;- triple ;- cominutive
Clinica. Fracturi anterioare fr deplasare edem post-traumatic al regiunii
zigomatice i palpebrale;
echimoz palpebral "n monoclu" i echimoze ale
conjunctivei bulbare; puncte dureroase la palpare la nivelul suturilor osului
zigomatic; discret hipoestezie in teritoriul n. infraorbital; uneori epistaxis
unilateral; deschiderea gurii n limite normale.
Fracturi posterioare fr deplasare: discret echimoz sau escoriaie in dreptul
arcadei temporo-zigomatice; palpare moderat dureroas la nivelul arcadei
temporo-zigomatice.

Fracturi posterioare cu deplasare: nfundarea reliefului osos al arcadei

temporozigomatice, cu perceperea unei discontinuiti osoase "in treapt", "n an"
sau "n V", in funcie de numrul liniilor de fractur (unice, duble, triple), care este
ulterior mascat de edem; discret echimoz sau escoriaie n dreptul arcadei
temporo-zigomatice; limitarea micrilor mandibulare, care este mult mai
evident dect n fracturile anterioare, fragmentul osos infundat presind pe apofiza
coronoid i pe tendonul m. temporal.
Tratament: Fracturile fr deplasare nu necesit dect un tratament antiinflamator
local i pe cale general. Fracturile cu deplasare, indiferent de forma anatomoclinic, necesit obligatoriu tratament chirurgical, care trebuie instituit precoce, n
maximum 5-6 zile de la producerea traumatismului. Dup 10-15 zile, reducerea
fracturii devine dificil prin organizarea calusului interfragmentar. Reduse n timp
util, fracturile complexului zigomatic se consolideaz n 15- 20 de zile. Tratamentul
chirurgical are rolul de a reduce i menine n poziie anatomic fragmentul osos
fracturat i de a restabili, acolo unde este cazul, funcionalitatea globului ocular i
mandibulei. Intervenia chirurgical se realizeaz cu abord cutanat sau oral, cel mai
frecvent prin metode instrumentale sau, mai rar, prin osteosintez.
47. Fracturile oaselor
diferenial, tratamentul.

nazale:

clinica,

diagnosticul,

diagnosticul

Din punct de vedere anatomoclinic, traumatismele piramidei nazale pot interesa:

scheletul osos;
scheletul cartilaginos; piramida nazal n totalitate.
Clinica. Indiferent de forma anatomo-clinic, o serie de semne clinice sunt
commune traumatismelor piramidei nazale: durere spontan i la presiune;
edemul piramidei nazale, nsoit sau nu de echimoze, escoriaii sau plgi.
Tumefacia i echimozele piramidei nazale pot masca fracturile scheletului osos sau
cartilaginos; deformarea reliefului piramidei nazale n fracturile cu deplasare;
crepitaii osoase i mobilitate anormal a oaselor proprii nazale; emfizem
subcutanat atunci cnd fractura este deschis la nivelul foselor nazale sau sinusului
etmoidal; epistaxis bilateral, marcat; obstrucie nazal, anosmie, rinolalie
nchis; rinoscopia anterioar evideniaz soluiile de continuitate ale mucoasei
nazale, fracturile de sept nazal sau fragmentele osoase nfundate.
Tratamentul. Fracturile fr deplasare se vindec spontan, fr consecine
anatomice sau funcionale. Tratamentul fracturilor cu deplasare urmrete refacerea
morfologic i funcional a structurilor nazale traumatizate, prin repoziionarea
fragmentelor osteocartilaginoase, in vederea recalibrrii i permeabilizrii foselor
nazale. Reducerea fragmentelor fracturate se face prin manevre concomitente exoi endonazale. Imobilizarea fracturii este indispensabil i const n asigurarea unei
presiuni endo- i exonazale. Tamponamentul foselor nazale se execut strns, n
uoar hipercorecie, cu me iodoformat, ce serveste si ca hemostaza.
48. Metodele ortopedice i chirurgicale
fracturilor oaselor masivului facial.

utilizate

tratamentul

ortopedica: -dispozitive si aparate prefabricate

*imobilizare de urgenta: bandaj mento-cefalic,fronda mentoniera,ligaturi
interdentare
monomaxilare(ligatura
hipocratica"in
8"ligatura
"in
scara"Panroy,ligatura in punte),intermaxilare(ligatura LeBlanc-fixarea mandibulei la
nivelul maxilei simetric de o parte si alta,ligatura Ernst- 2 dinti de la maxilari +2
dinti mandibulari,ligatura Ivy-pentru dintii cu retentivitate mica kiar si pentru cei
frontali),dispozitive monomaxilare(atela vestibulara simpla,atela dubla vestibulo

orala,arcuri bracket),bimaxilare,dispozitive mandibulo craniene(fronda mentoniera

cu capelina,dispozitivul Darcisac,casca Guinestet).
*imobilizare definitiva-prin mijloace
intermaxilare si mandibulo-craniene)

ortopedice

(dispozitive

monomaxilare,

*chirurgicala-osteosinteza.
Tratamentul definitiv in fracturile maxilei. Se realizeaza prin metode
ortopedice, chirurgicale sau combinat. Reducerea fragmentelor de fractura a
maxilarului
superior
se
efectuiaza
prin
mai
multe
metode
:manuala,ortopedica,instrumentala si chirurgicala. Reducerea manuala: scopulrepunerea fragmentelor fracturate in pozitie anatomica.Calitatea reducerii se poate
aprecia dupa ocluzia dentara, restabilirea continuitatii si a conturului osos, inaltimea
dintre apofizele alveolare. Reducerea ortopedica: se face cu ajutorul tractiunii
elastice
intermaxilara,
intermaxilomandibulara
sau
intercraniomaxilare.Se
confectioneaza atele individuale cu diferite forme de cirlige care se aplica pe
arcadele dentare.Inelele de tractiune elastica intermaxilare sunt orientate astfel
inkit sa reduka fractura. Reducerea instrumentala:reducerea osului zigomatic cu
ajutorul kirligului Limberg. Reducerea chirurgikala:se deschide focarul ,bonturile
osoase se reduc si se imobilizeaza cu fir metalic,miniplaci,tije. Imobilizarea fracturii
are drept scop punerea in repaus a fragmentelor fracturate pentru a forma un calos
osos interfragmentar.Fracturile orizontale ,tip Lefort 1,2,3 se imobilizeaza prin
metode
ortopedice:
1.atele
Vasiliev(preconfectionate),atele
confectionate
individual,placi palatinale; 2.dispozitivul cefalic -capelina din gips sau pinza,casca
Guinestet,casca Budin; 3.Dispozitiv bucal-placa palatinala cu 2 bare metalice fixate
de ea,gutiera metalica,atele metalice,atela monomaxilara.
Fracturile oblice sau verticale: placi palatinale,atele metalice ,monomaxilare,atele
cu tractiuni elastice in fracturile cu deplasare in plan orizontal. Tratamentul
chirurgical:se foloseste mai rar,in unele fracturi multiple,la bolnavii cu leziuni ale
calotei craniene,la care nu se pot aplica dispozitive cefalice.Se foloseste
osteosinteza cu fir metalic,focarele de fractura descoperindu-se prin plagile faciale
existente sau prin incizii.Dupa descoperirea si reducerea fracturilor se coapteaza
fragmentele cu fire metalice de osteosinteza.

49. Complicaiile imediate n traumatismele OMF (asfixia): clasificare,

diagnostic, primul ajutor.
Formele (clasifi carea) de asfixie n traumatismele OMF (SKODA): 1. Stenotic. 2.
Valvular (Klapan). 3. Obturare. 4. Dislocare. 5. Aspirare.
1. Asfixia stenotic. Edem al faringelui, laringelui i ligamentelor vocale ori
obturarea cu un hematom sau emfi zem. Tratamentul de urgen const n
intubarea orotraheal sau nazotraheal, dac nu este sufi cient, atunci se
efectueaz i traheostomia.
2. Asfixia valvular (Klapan). Lambou de esut al palatului moale, peretele
posterior al laringelui sau limbii ce obtureaz cile respiratorii superioare i
deregleaz respiraia. La expiraie lamboul se deplaseaz superior, la inspiraie
obtureaz cile respiratorii superioare i din ce n ce n plmni rmne mai puin
oxigen. Tratamentul trebuie s fi e ct mai urgent i const n ridicarea lamboului i
suturarea, fi xarea lui sau incizm lamboul.

3. Asfixia prin obturare. Obturarea cilor respiratorii cu corp strin (dinte, piatr,
obiect metalic sau de mase plastice, materie, buci de proteze), chiaguri de snge,
mase vometante. Tratamentul: nlturarea corpilor strini, chiagurilor de snge cu
un tifon nfurat n jurul degetului ori cu un dispozitiv de aspiraie. Traheostomia.
4. Asfixia prin dislocare. n cazul fracturii mentoniere bilaterale ori a lezrii
muchilor ce fi xeaz limba (m. geniohioid, m. mylohioid, m. digastricus). Limba se
deplaseaz posterior i obtureaz cile respiratorii superioare. Poziia bolnavului
fr cunotin: culcat cu capul lateral pe partea afectat sau cu faa n jos.
Bolnavul cu cunotin n poziie semieznd ori semiculcat. Se fi xeaz limba cu
diferite mijloace: suturarea limbii, fi xarea limbii cu bold, ligaturarea, fi xarea cu fi
xator de limb. Repoziia i fi xarea temporar a fragmentelor fracturate cu ajutorul
pansamentului standard de transport.
5. Asfixia prin aspirare. Aspirarea corpilor strini n cile respiratorii superioare
(mas vometant, chiag, eschil, dinte). Tratamentul const n aspiraia cu ajutorul
tubului introdus n trahee.
50. Complicaiile
imediate
n
traumatismele
clasificare, diagnostic, primul ajutor.

OMF

(hemoragia):

Clasificarea hemoragiilor: 1. dupa vasul de sange: arteriala; venoasa; capilara.

2. dupa locul in care curge sangele: externe- la suprafata corpului;interne( ex.
hematonul); exteriorizate- hemoragii produse intr-un organ care comunica cu
exteriorul: - direct( din nas, gura, ureche;v- la distanta fata de orificiu
Acordarea primului ajutor:
1. Nu se ridica in picioare un accidentat cu hemoragie importanta. Se aseaza cu
capul mai jos decat restul corpului. 2. Rana se panseaza numai dupa incetarea
hemoragiei.
3. Daca accidentatul a pierdut mult sange, pana ce se ajunge la primul punct
sanitar, el trebuie culcat cu capul mai jos decat picioarele, pentru prevenirea
anemiei creierului.
4. Daca ii este sete i se dau cantitati mici si repetate de bauturi calde, i se vor
incalzi mainele si picioarele cu sticle de apa calda si i se vor administra calmante.
Metode de realizare a hemostazei in hemoragii externe:
a) Pansamentul compresiv: se foloseste in hemoragiile capilare si in hemoragiile
venoase mici, dar nu se utilizeaza daca in rana se afla corpuri straine
ascutite. Acest tip de pansament se aplica, in special, cand nu poate fi utilizat
garoul. b) Compresiunea manuala: se realizeaza prin apasarea arterei
afectate pe un plan osos, cu ajutorul unuia sau mai multor degete sau chiar
cu ajutorul pumnului, functie de calibru vasului si de profunzimea acestuia.
51.Complicatiile secundare si tardive in traumatismele OMF.
Complicatii secundare.Infectia este cea mai frecventa complicatie secundara,fiind
favorizata de faptul ca fracturile din portiunea dentata sunt deschise in cavitatea
bucala,contaminindu-se din mediul septic
inca in primele ore dupa
accident.Fracturile deschise la tegumente se contamineaza in 6-8 ore.Focarele de
fractura pot fi contaminate de la procesele patologice de origine dentara sau
parodontala shi de la chisturile osoase suppurate,cind fractura sa produs in os
patologic . Prezenta unor mici fragmente osoase libere in focarul de fractura

creeaza conditii favorabile aparitiei supuratiilor.Fracturile de mandibular se pot

complica cu osteite sau osteomielite acestea fiind favorizate de mediul septic
bucal.Complicatii tardive, pot fi consolidarea intirziata,pseudoartroza,constrictia
,consolidarea vicioasa,anchiloza temporomandibulara.
52.Plagile prin
tratament.

arma

de

foc

in

reg.OMF,Clasificare,tablou

clinic

si

Clasificarea plgilor prin arm de foc

1.Exist plgi transfixiante, oarbe i tangeniale.
a.Plgile transfixiante prezint orificiu de intrare i de ieire. De obicei, orificiul de
intrare este mic, cel de ieire poate fi mai extins chiar i de zeci de ori.Gravitatea
plgii se apreciaz funcie de localizare, direcie i profunzimea ptrunderii
agentului contondent n esuturi, de asemeni i de particularitile anatomice ale
regiunii afectate.
b.Plgile oarbe prezint doar orificiul de intratre i sunt nsoite de incadrarea n
esuturi a corpilor strini.
c.Plgile tangeniale apar n urma aciunii agentului vulnerant prin tariectorie
tangenial. Aceste plgi se refer la categoria de uoare, n afar de cazurile cnd
are loc ruperea unor anumite pri ale feei ( nas, menton, pavilionul auricular etc. ).
2.n funcie gravitate plgile se mpart n uoare, de gravitate medie i grave.
a.Ctre cele uoare se refer plgile prilor moi ale feei fr defect veritabil, fr
afectarea vaselor mari, a trunchiurilor nervooase, a canalelor de secreie a
glandelor salivare, fracturile dentare, a oaselor scheletului facial fr deplasarea
fragmentelor.
b.Plgile de gravitate medie sunt caracterizate prin afeciuni mai extinse ale
esuturilor moi, fr defecte veritabile, care prezint leziuni ale formaiunilor
anatomice( limba, planeul bucal, glandele salivare, nasul, pavilioanele auriculare),
ntreruperea vaselor arteriale, trunchiurilor nervoase, fracturi ale oaselor scheletului
facial cu deplasare (fr defect ).
c.Plgile grave se caracterizeaz prin afeciunea esuturilor moi, nsoite de
ntreruperi tisulare cu formarea defectelor veritabile; plgi penetrante n cavitatea
oral, nazal, sinusal cu apariia defectelor oaselor scheletului facial; afectarea
vaselor arteriale i venoase magistrale, a trunchiurilor nervoase de importan
vital ( trigemen, facial, lingual, vag, plexul cervical etc. ). Plgi grave de asemeni
se consider i cele oarbe, la care proiectilul rmne n vecintatea vaselor
sanguine magistrale.
3.Plag unic izolat este afectat o regiune anatomic ( cap, gt, torace,
abdomen, bazin, extremiti ) de un agent vulnerant unic. Mai frecvent aa plgi
sunt cauzate de glonte.
Plag unic asociat cu un agent vulnerant sunt afectate mai multe regiuni
anatomice.
Plag multipl izolat afectarea unei regiuni anatomice prin ageni vulnerani
multipli ( schije ).
Plag multipl asociat afectarea ctorva regiuni anatomice prin intermediul mai
multor proiectile.

Etapele Tratamentului:
Prima etap prelucrarea chirurgical a plgii faciale i cavitii orale
A doua etap prelucrarea chirurgical a plgii osoase
A treia etap repoziionarea i fixarea rigid a fragmentelor oaselor maxilare
A patra etap drenarea plgii

A cincea etap suturarea plgii

Tratamentul medicamentos al plgilor prin arm de foc

1. Prima faz faza inflamatorie.

Cu scopul curirii plgii de esuturile necrotizate: soluie hiperotnic,

unguente hidrosolubile, fermeni proteolitici.
Cu scopul inhibrii infeciei:
unguente hidrosolubile multicomponente, chimiopreparate, antiseptice.
Cu
scop de evacuare aconinutului: drenarea, soluii hipertonice.
2.A doua faz de regenerare:

Cu scopul inhibrii infeciei: unguente cu antiseptice.

granulaiilor: ung. combutec, algipor.

Creterea

3.A treia faz: Organizarea cicatricii: ung. solcoseril.

53.Arsurile in teritoriul OMF.Tipuri,tablou clinic si tratament.
Arsurile sunt divizate n:

termice;

chimice;

actinice (cauzate de radiaii ionizante);

Ctre arsurile termice se refer trauma prin electrucutare.

COMBUSTIILE TERMICE
Arsurile de gradul I sunt caracterizate prin hiperemie pronunat a
tegumentelor, edem a esuturilor i durere violent. La combustiile de gradul I este
afectat numai epidermul, din aceast cauz fenomenele inflamatorii, edemul i
durerea retrocedeaz in termeni de timp redui. nu rmn cicatrici evidente
Arsurile de gradul II prezint lezionarea mai profund a tegumentelor, dar cu
pstrarea stratului papilar. n afar de simptomele caracteristice pentru combustiile
de gradul I, relatm apariia bulelor, umplute cu lichid seros, aprute n urma
descuamrii epidermului. Dac arsura nu se infecteaz, exudatul se resoarbe, iar
suprafaa afectat peste 14-16 zile se epitelizeaz. n cazul suprainfectrii are loc
granularea plgii cu epitelizarea ulterioar pe parcursul ctorva sptmni. Dup
combustiile de gradul II se formeaz cicatrici plate atrofice i se modific
pigmentarea tegumentelor.
Arsurile de gradul III A afecteaz parial ori n totalitate stratul papilar, dar cu
pstrarea glandelor sudoripare, sebacee i a foliculilor pieloi. Aceste arsuri se
vindeca prin granularea plgii. Dup ele tegumentele prezint retracii cicatriceale.
Arsurile de gradul III B sunt nsoite de necroza tuturor strturilor tegumentare.
Aceste combustii se vindec per secundam, trecnd prin stadiul de granulaie,
epitelizarea are loc concentric (de la margini), ceea ce duce la apariia unor cicatrici
deformante.
Arsurile de gradul IV lezeaz esuturile mai profund, fiind nsoite de
carbonizarea tegumentelor i necroza esuturilor subiacente. Dup arsurile de

gradul III B i IV se formeaz cicatrici cu caracter hipertrofic, rebele la tratamentul

chirurgical (cicatrici cheloide). Arsurile de gradul III i IV sunt considerate profunde
(grave). Ele se suprainfecteaz n toate cazurile.
Regula palmei este bazat pe faptul, c suprafaa palmei pacientului este
de cca. 1% din suprafaa corporal total. Pentru aprecierea suprafeei afectate se
mai utilizeaz regula noimilor (Wallace): toracele i abdomenul constituie 18% de
tegumente; membrele superioare 9%; capul i gtul 9%; membrele inferioare
cte 18% etc.
PARTICULARITILE COMBUSTIILOR FEEI
Suprafaa teritoriului OMF constituie 3,12% din toat suprafaa corpului
uman. Combustiile feei, gtului i prii pieloase a capului sunt asociate cu lezarea
cilor respiratorii i globilor oculari, fapt care induce ocul termic i altereaz starea
rnitului. Inervaia i vascularizarea bogat feei, starea psihic afectat a
pacientului cu faa mutilat determin gravitatea strii pacientului chiar i n cazul
arsurilor izolate de gradul II-IV.
Relieful feei este neregulat, iar tegumentele difer ca grosime pe diferite
poriuni. Din aceast cauz pe fa chiar i pe suprafee apropiate n urma aciunii
aceluiai agent termic pot apare combustii de gravitate diferit. Arsuri profunde
apar mai frecvent pe poriunile proeminente ale feei: arcadele supraorbitare,
pavilioanele auriculare, nas, buze, regiunile mentonier i zigomatice; adeseori este
afectat regiunea frontal, pleoapele. n cazul arsurilor profunde n locul
sprncenelor se formeaz o cicatrice, care idnuce ectropionul pleoapei superioare,
iar prul nu mai crete.
Tratament:
n cazul combustiilor de gradul I tratamentul const n prelucrarea antiseptic local
cu soluii antiseptice (furacilin, permanganat de kaliu etc.) i aplicarea
unguentelor, emulsiilor, gelurilor
anestetice i
(sau) antibacteriene, (ung.
streptomicin 5%, ung. Sintomicin 5% etc.). Se recomand aplicarea local a
compreselor cu ghea. Pacientului se indic analgetice i o cantitate mare de
lichide. Peste 3-4 zile hiperemia tegumentelor scade i ncepe descuamarea, care
dureaz cteva zile.
n combustiile de gradul II dup prelucrarea antiseptic a suprafeei afectate,
coninutul bulelor se aspir n condiii aseptice, pstrnd integritatea epidermului.
Dup aceasta timp de 10-16 zile pe suprafaa afectat se aplic emulsii, unguiente,
geluri.Unii autori recomand prelucrarea cu sol. De permanganat de potasiu 1%. n
acest caz plaga se epitelizeaz sub crust. De obicei, peste 3 sptmni pielea se
elibereaz de crust. Sub ea se formeaz epiteliu tnr, ginga, care este sensibil
ctre radiaiile ultrafiolete i la rece. Tratamentul general const n administrare de
analgetice, antibiotice, uneori sunt indicate infuzii. Tuturor pacienilor obligator le
este administrat anatoxina antitetanic.
n combustiile de gradul III-IV o atenie deosebit este acordat tratamentului
maladiei termice (lupta cu ocl, intoxicaia i infecia). Local se efectueaz
prelucrarea primar chirurgical a plgii cu nlturarea corpilor strini, prelucrarea
antiseptic i aplicarea unguientelor, emulsiilor i gelurilor. Ulterior tratamentul este
direcionat ctre debridarea esuturilor necrotice i pregtirea suprafeei ctre
plastia cu piele liber. Necrectomia (nlturarea crustei) pe fa se face ct mai
econom, etapizat, n timpul pansamentelor. Dup acoperirea plgii cu esut de
granulaie (peste 3-4 sptmni) pentru profilaxia apariiei unor cicatrici

deformante cheloide pe fa se efectueaz plastia cu lambou despicat de piele

liber fr perforare.
54.Maladiile
ATM.Artrita
si
diferentiat,tab clinic si tratament.

artroza.Etiologie,diagnostic,diagnostic

Etiologie:Patrunderea germenilor patogeni in ATM prin diferite cai: Direct(traume

deschise),
Din
vecinatate(extinderea
proceselor
infectioase
ca
esteite,furuncu,oteite,abcese etc) Pe cale hematogena(artite din cursul bolilor
infectioase ca scarlatina ,febra tifoida,rujeola)
Tablou clinic- Triada simptomatica(Dureri ,limitarea miscarilor madibulare,semnele
inflamatiei)
Dureri:spontane,intense,pulsatile, cu iradieri in ureche,reg temporala si geniana.
Miscarile ATM-inial sunt reduse mai apoi
trism.Masticatie imposibila,deglutitie dificila.

imposibile

datorita

durerilor

shi

Semnele inflamatorii:tumefactie preauriculara,tegumente congestionate,la palpare

o impastare dureroasa .Bolnavii prezinta stare septica cu febra ,frisoane.
Formele usoare congestive care nu ajung la supuratie sunt reversibile 10-15
functiile revin la normal.Formele purulente tind sa se exteriorizeze si se extind la
tes.invecinate.Poate duce la anchiloza.
Diagnostic:Se face pe baza semnelor locale shi generale.Radiologic in stadiul
incipient modificari nu sunt,stadiile avansate arata neregularitati ale condililor
mandibulari.
Diag.Diferentiat-Foliculita,furuncul pretragian,Limfadenita pretragiana(dureri nu
sunt la deschiderea cav.buc).Otomastoidite supurate(miscarile sunt posibile)
Tratament-Local si general.Aplicatii de prnie,roentghenterapie in doze
antiiflamatorii.Antibiotice cu spetru larg de actiune.Articulatia e pusa in repaus cu
fronda mentoniera. In formele purulente se face artrotomia(drenarea puroiului).
Atrozele ATM- sunt atritele cronice.Lipsesc semnele inflamatiei si sunt prezente
leziuni distructiv-degenerative,care afecteaza toate elementele articulatiei.
Etiologie:Factori traumatici (microtaumatisme)edentatii totale,edentatii partiale
terminale,obturatii incorecte,migrari dentare astfel miscarile articulatiei devin
haotice traumatizante,rezulta suprasolicitarea articulatiei.
Tablou clinic: In prim stadiu apar modificari ale capsulei si ligamentelor acestea isi
pierd elasticitatea.Meniscul sufera proces de resorbtie marginala si centrala.
Durere,cracmente si tulburari in mecanica articulara(Durerea iradiaza in reg
invecinate).Diagnostic: Existenta cracmentului,
Tratment:Aplicarea gutierelor de relaxare shi inlaturarea factorilor cauzali(proteze
defecte, edentatii).
55.Luxatiile de mandibula:varietati,mecanism de producere,tratament.
Varietati:Luxatii anterioare,posterioare,laterale,recidivante.
Mecanism de producere:Anterioare:In miscarea de deschiderea a gurii,condilul
mandibular aluneca impreuna cu meniscul pe panta posterioara a tuberculului
temporal,aici fiind oprit de proeminenta maxima a acestuia in special de
ligamentele shi capsula articulara.In aceasta forma de luxatie excursia anterioasa
exagerata a condilului mandibular insotit de menisc micsoreaza panta permitind

astfel condilului mandibular sa depaseasca condilul temporal si sa treaca pe

versantul anterior nearticulat al acestuia inaintea radacinei transverse a
zigomei.Simptome durere vie,imposibilitatea inchiderii gurii,hipersalivatie.Menton
coborit si impin inainte,Muschii maseteri si temporali in tensiune .
Tratament. Ortopedic, in cazuri exceptionale chirurgical.Cu ambele police
infasurate cu tifon introducem pe fetele ocluzale ale molarilor inferiori iar celelalte
degete prindem bine marginea bazilara a mandib.Apasam in jos,dupa care inapoi
shi ricarea mand in poz normala.
Luxatii posterioare:mecanism caderi pe barbie,Tratament repunere.
56.Contractura trismul si anchiloza ATM.Etiologie,patogenie,tab.clinic
diag.diferential,tratament
Contractura=Este limitarea permanenta,totala sau partiala a miscarilor
mandibulei,datorita imbolnavirilor sau sechelelor dupa procese patologice.
Etiopatogenie:Poate fi de cauza periarticulara,musculara,cutaneo-mucoasa. Cel
mai des sunt cele musculare,cutaneo-mucoase si periarticulare.
PERIARTICULARA:apare dupa supuratii sau traumatisme articulare,dupa interv
chirurg pe ATM.Se produce o transformare sclerocicatriceala a capsulei articulare si
ligamentelor care devin inextensibile.
MUSCULARA apare prin scleroza muschilor ridicatori ai mandibulei,sau hipertonia
lor.Scleroza apare in urma unor traumatisme musculare,corpi straini
intramusculari,fracturi de mandibula vicios consolidata.Fibrele musculare isi pierd
elasticitatea
CUTANEO-MUCOASA din cauza cicatricilor retractile,scleroase,ale tegumentelor
obrajilor si regiunii maseterine,ale tesutului subcutanat,mucoasei jugale.In urma
traumatismelor cu pierdere de substanta ramin cicatrice,bride scleroase care
impiedica miscarile mandibulei.
Cinica.Constrictiei de mandibula
Sunt accentuate limitarea miscarilor de coborire,mai putin a celor de lateralitae si
propulsie.Bolnavul simte ca o piedica si nu poate deschide gura.Deschiderea fortata
a gurii provoaca dureri.Mandibula deviaza lateral de partea leziunii.Endobucal se
pun in evidenta cicatricele sau bridele mucoasei bucale.Miscarile condilului
mandibular au o amplitudine redusa,in functie de gradul de constrictie.Apar
dereglari de masticatie,fonatie,lipsa de autocuratire,aparitia carii,halena
fetida.Bolnavii se alimenteaza cu alimente moi.
Diagnosticul: Pe baza semnelor clinice si radiografice.
Radiografic nu se observa leziuni in ATM insa pot fi observate cauzele care au dus la
constrictie(fracturi vicios consolidate,corpi straini in partile moi).
Diagnosticul diferential se face cu trismusul si anchiloza tempor-mandib.
Tratamentul conservativ si chirurgical in constrictia mandibulei.
Conservativ:asuplisarea tesuturilor cicatriceale si mobilizarea
mandibulei.Mecanoterapia cu agenti fizici si enzime.Mecanoterapia-dispozitive care
deschid gura,dilatarea se face lent progresiv,amplitudinea dilatarii se creste cu 12mm pe zi timp de 30-40 zile.Injectii cu hialuronidaza,masaj raze ultrascurte.

Chirurgicale:Numai daca conservator nu-s rezultate si trebuie de inlaturat

obstacolul.ex:-sectiunea simpla a bridelor cutanate sau mucoase
Indiferent de metoda trebuie dupa asta mecanoterapia.
Anchiloza temporo-mandibulara=Limitarea permanenta a miscarilor mandibulei
datorita organizarii unuii tesut osos care sudeaza mandibula de osul
temporal,practic dispare articulatia.
Cauzele anchilozei post-infectioase sunt supuratiile otomastoidiene,supuratii in
jurul ramului ascendent mandibular,scarlatina.Prin traumatisme se distrug
elementele articulare.timpul minim de instalare este de 5 lui pentru traumatism
direct si 18 luni pentru indirect.
Clinica.Anchilozei temporo-mandibulare.Absenta totala a miscarilor mandibulei.In
anchiloze partiale arcadele pot fi indepartate pe 0,5- 1mm.Mentonul este deviat
spre partea bolnava.Hemimandibula de partea bolnava este mai scurta.Linia
interincisiva este deviata de partea bolnava.In anchiloze bilaterale relieful
mentonului este sters,bolnavii in profil au aspect de pasare .Incisivii inferiori sunt
vestibularizati.Lipsa igienizarii duce la form depozitelor mari de tartru.Vocea este
suierata printre dinti si are o intensitate redusa.Starea generala afectata din cauza
alimentatiei slabe.
Tratamentul anchilozei temporo-mandibulare.Trebuie prevenita afectiunea:orice
lovitura pe menton trebuie sa fie urmata de o examinare minutioasa a ATM,in caz de
fractura condiliana imobilizarea va fi urmata obligatoriu de mecanoterapie.In
anchilozele formate singurul tratament este cel chirurgical,se urmareste crearea
unei noi articulatii pentru a reda miscarea mandibulei.Artroplastia cu interpozitie de
piele totala.Pielea introdusa intre cele 2 suprafete singerinde opreeste formarea
calusuui osos,induce metaplazia cartilaginoasa.Mecanoterapia este obligatorie.
57.Nevralgiile nervului trigemen:Varietati,diagnostic
diferential,tratament.
Mai este numita ticul dureros al fetei.Afectiune ce influenteaza persoanele ce au
depasit 40 ani ,mai frecvent femei.
Etiologie.Necunoscuta cu certitudine,se presupune ca este vorba de schimbari
degenerative ale ganglionului Gasser sau modificari structurale ale ramurilor de
distributie.Hipoxii sau ischemii ganglionare.Mai precis este un mecanism
central,hiperexcitabilitate periferica trigeminala cauzata de un dezichilibru
metabolic .
Simptome:Dureri paroxistice,de intensitate maximala dar de scurta durata(citeva
secunde)au caracter fulminant.Durerea este pe traiectul ramurei maxilare sau
mandibulare.
Diagnostic:Se pune pe caracterul durerii,intervalul liber nedureros,declansarea
crizei la atingerea zonei trigger,absenta de semne neurologice sau a unor leziuni
dentoparodontale,sinusale.
Tratament:Conservatoare:Tricloretilena 20-30 pic pe zi timp de 4-6 sapt.apoi 2 zile
in sapt pe 2 luni. Vitamina B12.Tegretol- Antieleptic.
Blocaj chimic.Alcoolizarile sau fenolizarile ganglionului Gasser.
Chirurgical:smulgerea unor fibre nervoase .

58. Chisturile epiteliale odontogene de origine inflamatorie:etiologia,

patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenial i tratament.
Chisturile odontogene sunt formatiuni patologice in forma de sac,alc din o
menbrana captusita cu epiteliu.Iau nastere in grosimea maxilarelor pe seama
epiteliului odontogen, in legatura cu dezvoltarea sau inflamatia uzind osul din jur
prin presiunea continutului intrachistic.
Chist radicular-(Periapical)Se dezv in jurul apexului unui dinte pe seama resturilor
Malassez,consecutiv iriatiei sau infectiei cronice periapicale.Chistul radicular
prezinta cea mai frecventa neoformatiune de origine dentara. Chistul periodontal
lateral inflamator-varietate mai rara a chistului radicular ,se dezvolta lateral fata de
radacina unui dinte devital,la nivelul orificiului unui canal aberant,a unei cai false
sau a unei fracturi radiculare.
Chistul rezidual-ia nastere pe seama unui epiteliogranulom periapical neindepartat
cu ocazia extractiei dentare.
Etiologie:Celulele epiteliale ramin latente un timp indelungat, activarea si
proliferarea este initiata sub actiunea unor stimuli necunoscuti.Continutul chistului
este un lichid steril cu aspect serocitrin cu cristale de colesterina avind presiune
intrachistica.
Clinica:Au perioda de dezvoltare latenta intraosoasa shi perioda de
ecteriorizare.Simptomele lipsesc,dureri nu sunt.Se depisteaza ocazional pe baza
radiografiilor.Uneori apare o bombare vestibulara rotunda nedureroasa.
Tratament:chirurgical(extractia dintelui cauzal sau rezectie apicala) si
marsupializarea chistului.
59. Chisturile epiteliale odontogene de dezvoltare:etiologia, patogenia,
tabloul clinic, diagnosticul diferenial i tratament.
Chistul dentiger(folicular,pericoronar)-Peretele chistului se insera la coletul unui
dinte inclus inconjurind coroana acestuia situata intrachistic.Se dezvolta prin
modificarea chisitica a organului smaltului unui dinte inclus si acumularea lichidului
chistic intre coroana si epiteliul smatului,
Chistul de eruptie- Este o varietate de chist dentiger situat superficial in jurul
coroanei unui dinte cel mai adesea temporar ,in curs de eruptie.Chistul are o
culoare albastruie si e elastic .
Chistul periodontal lateral de volutie-este un chist mic ,cu perete subtire ,dezvoltat
lateral in raport cu radacina unui dinte vital prin degenerarea chistica a resturilor
epiteliale din periodont,
Chistul primordial- se dezvolta in locul unui dinte prin degenerarea organului
smaltului unui dinte normal sau supranumerar inainte de a se fi format smaltul si
dentina shi este captusit cu epiteliu malpighian stratificat cheratinizat.
Tratament:chirurgical(extractia dintelui cauzal sau rezectie apicala) si
marsupializarea chistului.
60.Chisturile si fistulele congenitale cervicale: etiologie,patogenie,tablou
clinic,diagnosticul diferentiat si tratament.
Chisturile si fistulele mediane- Provin din canalul tireoglos,care in mod normal se
oblitereaza in cea dea 6 saptamina de viata intrauterina.Chisturile si fistulele sunt
localizate pe traiectul canalului tireoglos,suprahioidian sau mai rar subhioidian.

Simptome.Fomatiuni ovalare cu diamentru 2-6 cm.Tegumentele nu prezinta aspect

modificat.La palpare consistenta elastic,sint aderente de osul hioid.
Diagnostic diferentiat:Chist dermoid,ranule subhioidiene,adenite submentoniere.
Fistulele mediane apar fie spontan,fie dupa extirparea unui chist.Sunt situate supra
sau subhioidian.Clinic nu provoaca tulburari decit fizionomice.Se pot
suprainfecta.Fistulografia cu subst de contrast (lipidol) pune in evidenta traiectul
fistulei si raporturile cu osul hioid.
Chisturile si fistulele laterale ale gitului sunt situate dea lungul
m.sternocleidomastidian constituind vestigii ale tractului timo-faringian.Adera de
coarnele osului hioid.Deseori au raporturi intime cu carotida externa si interna.
Continutul chistului este un lichid tulbure,laptos,cu multe celule epiteliale
descuamate.Apar la pubertate,fara tulburari functionale.Diag.Diferential :
Limfangioame chistice,adenopatii cronice specifice.
Fistulele laterale au un orificiu la tegumente shi al 2-lea la peretele lateral al
faringelui,Prin fistula se scurge lichid clar,usor viscos asemanator salivei.
Tratament:Chisturile se extirpa in totalitate avind grija de elem anatomice din
vecinatate(vasele mari a gitului).Fistulele se extirpa sau cauterizeaza cu acid
tricloracetic.

61. Ameloblastomul: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul

diferenial i tratamentul.
Ameloblastomul este o tumor benign, lent distructiv, invaziv local,are cretere
lent, evoluie ndelungat, poate atinge dimensuni mari. Dup o perioad de
dezvoltare intraosoas asimptomatic, prin creterea tumorii de produce deformaie
osoas cu suprafaa neted, regulat nedureroas, acoperit de pri moi cu aspect
normal. Deformaia treptat umple vestibulul bucal, devine neregulat, cu zone dure
sau fluctuente. Au loc deplasri dentare, sau lipsa unui dinte permanent neextras.
Exteriorizarea are loc mai des vestibular, dar i ctre planeul bucal deplasnd
limba, sau chiar laterofaringian. Exteriorizarea extraoral este adesea n regiunea
unghiului mandibular. ameloblastomul maxilarului poate deplasa globul ocular. n
dependen de extinderea dimeniunilor tumorii apar tulburri de masticaie,
deglutiie, fonaie, respiraie. nu se constat adenopatie metastaze sau tulburri
generale. n forma solid ameloblastomul se paote ulcera intra sau extraoral, zona
respectiv prezentnd muguri crnoi vegetani, sngernzi.
Radiografic ameloblastomul prezint imagini osteolitice, n form de bule de
spun cu spaii largi i septuri subiri, sau fagure de miere cu spaii mici, si septuri
grose. Mai rar imaginea este unilocular. Dinii din zona tumorii pot avea rizaliz.
tablele ososase suflate, ntrerupte.
Diagnostic diferenial cu chisturi odontogene/neodontogene, cheratochisturi,
fibromixom odontogen, sarcom(evoluie rapid, adenopatie, metastaze, afect starea
general).
Tratamentul exclusiv chirurgical. A fost ncercat enucleerea si chiuretajul, dar a
fost urmat de recidive 75% . Pu evitarea recidivelor, extirparea tumorii cu rezecie n

esut osos sntos, dac intereseaz toat grosimea madibulei se face hemirezecia
de mandibul imediat cu dezarticulare temporomandiblar.
62. Adenomul pleomorf al glandelor salivare: patogenia, tabloul clinic,
diagnosticul diferenial i tratamentul.
Tumor mixt care se dezvilt din gladele salvare mici. Poate fi ntilnit la buz,
obraz, limb, planeu bucal, palat moale i dur. debutul este nodular cu evoluie
lent civa ani, nedureroas spontan sau la presiune. Snt tumori bine delimitate,
de consisten renitent, nu infiltreaz esuturile din jur, se ulcereaz cnd au ajuns
la o dimensiune prea mare(peste 3 cm). exteriorizndu-se la mucas sau piele.
Se difereniaz de carcinoamele cu debut nodular care au evoluie rapid, si de
chisturi salivare cu evoluie profund, de consisten elastic.
Tratamentul este chirurgical, extirparea tumorii prin decolarea sa de esuturile
nconjurtoare, fr a se leza capsula pu a nu rmne resturi de esut tumoral care
vor da recidiv.
63. Hemangioamele: patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenial i
tratamentul.
Tumoare congenital format din hiperplazia esuturilor vasulare, frecvent pe
obraz, buze, limb.
Se descriu trei forme: 1. Stelate-mici dilataii capilare dispuse radia, n centru un
punct rou. apar la persoane vrstnice, adesea snt multiple, nu au extindere prea
mare.
2. angioame plane- numite pete de vin, snt superficiale, cuprind o
suprafa de piele care i pstreaz aspectul normal. Coloraia poate fi roz-palid,
roie-violacee, albastru-nchis. Prin presiune coloraia dispare, demonstrnd originea
vascular. 3. Angioame tuberoase-aspect de tumoare, apar la natere, i cresc
progresiv n volum, sau pot pot tmne staionare, regresnd n timp. ele pot fi
simple(vasele dilatate formeaz tumori limitate) i cavernoase(vase dilatate ce
comunic formnd lacuri sangvine difuze, fr limite precise, evoluie rapid,
invadnd esuturile vecine). au culoare roie-violacee, bombeaz la nivelul
tegumentelor sau mucoasei, snt de consisten moale, se reduc la presiune, apoi
revin.
Diagnosticul n formele superfciale e simplu, iar n cele profunde cu component
fibroas sau lipomatoas, se face puncie exploratorie. cele endobucale, prin
ulcerare se pt suprainfecta sau produce hemoragii puternice.
Tratament: angioamele stelate pot fi electctrocoagulate. Angioamele plane-se
practic iradierea prin radioterapie de contact, buckyterapie sau radiu, cu pericolul
apariiei unei radiodermite, degenerri maligne. Deasemenea se pot trata prin
krioterapie. n angioamele plane superificale se poate practica abraziunea cutanat
superficial. n angioamele plane profunde se practic excizia. Angioamele
tuberoase mici sunt extirpate chirurgical., dac defectele pot fi restabilite cu
esuturi din vecintate. la angioamele mari, se depisteaz pediculii vasculari, se
ligatureaz pediculii, apoi se extirpeaz tumoarea, si se face plastia. Dac este
prezent o irigare dubl arterio-venoas, se face embolizarea comunicrii aretiovenoase cu esut muscular din vecintate, sau se face sclerozarea prealabil cu
soluii chinin-uretan-antipirin, moruat de sodiu, psiliat de sodiu, astfel se reduce
volumul tumorii. n angioamele gigante, se pot practica ligaturi intratumorale n
saltea, cu fire neresorbabile, ce limiteaz tumoarea foarte mult.

64. Epulisul: clasificare, etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul

diferenial i tratamentul.
Pseudotumaore de granulaie, nespecific, dezvoltat pe seama elementelor
parodoniului si a fibromucoasei ginginvale. Nu recidiveaz dac a fost extirpat
complet.
Etiologie: frecvent ntre 20-40 ani, i la femei n sarcin. Favorizat de tulburri
hormonale, discrazii sangvine, si determinat de iritaii, inflamai cronice cauzate de
tartrul dentar, margini ascuite a cariilor de colet, resturi radiculare, gingivite
cronice, fistule de origine dentar, obturaii debordante. la femei n sarcin se dezv
pe fondul unei gingivite hiperplazice.
Se localizeaz mai des pe partea vestibular a regiunii incisivocanine inferioare sau
superior ntre incisivi sau nivelul premolarilor. conform structurii histologice se
deosebesc: epulis granulomatos, angiogranulomatos sau telangiectazic, fibros, cu
fibroblaste, osteogen, epulis cu celule gigante.
Clinic epulisul debuteaz cu hipertrofie gingival localizat la o papil interdentar
sau la marginea liber gingival, mai rar intraalveolar. creterea este lent, fr
dureri, evoluia n suprafa i nu n profunzie. epulisul paote fi sesil cu baz larg
de implantare, sau pediculat. are dimensiuni mici sau mijlocii, poate atinge mrimea
unui mr.
Epulisul granulomatos, telangiectazic, cu celule cigante- are adesea suprafa
mamelonat, roie-violacee, consisten elastic, sngereaz uor, se ulcereaz.
Epulisul fibros sau osteogen, e de dimensuni reduse, acoperit cu mucoas palid,
are consisten ferm sau dur. formaiunea nconjoar totdeauna unul sau mai
muli dini, determinnd deplasarea, mobilizarea lor.
Radiografic: iMAgine de osteoliz marginal redus sau dimpotriv uoar
condensare si exostoz pe creasta alveolar care ptrunde n baza formaiunii.
Evoluia spre ulceraia mucpasei, hemoragie, infecie, pierderea dinilor. recidiveaz
dac nu s-a ndeprtat n ntregime sau nu a fost nlturat factorul cauzal.
Diagnostic diferenial: cu carcinom gingival(evolueaz rapid, osteoliz mai
accentuat, adenopatie regional), cu fibromatoza gingival localizat(tumoare
dur, mucoasa normal), hiperplazia epitelio-conjunctiv.
Diagnosticul se face obligator n baza examenului histopatologic.
Tratament:asanarea cavitii bucale, tratamentul strilor infecioase gingivale,
tratamente dentoparodontale i protetice corecte. Tratamentul curativ: tratament
general al afeciunilor favorizante, nlturarea factorului iritativ cauzal, i extirparea
tumorii prin incizia n jurul bazei de implantare, n mucoasa sntoas. tumora se
ndeprteaz, apoi se chiureteaz, se regularizeaz planul osos, poate fi necesar
extracia a 1-2 dini. Pe plag se aplic compres iodoformat, cicatrizarea trebuie
supravegheat.
65. Chistul sebaceu: etiologia, clinica, diagnosticul diferenial,
tratamentul.
Este situat subcutan, intradermic, sub forma unui nodul, de mrime variabil de
0,5-2 cm. consisten pstoas, rar fluctuent. tumoarea e aderent de planul
superficil, mobil pe planul profund. conine o substan amorf, glbuie, pstoas.
se infecteaz uor. Are perete intern format din celule epidermice i un strat

periferic dispus n palisad. la nivelul de maxim bpmbare pot prezenta orificiu

ombilical, cu punct negru.
Diagnostic diferenial de chist epidermoid(histologicpatologic, i peretele
constituit din epiteliu normal cu strat cornos)
tratament-chirurgical se extirpeaz membrana complet, dac rmn resturirecidiveaz. chisturile care au supurat se extirp mai greu, au aderene.

66. Tumorile cutanate benigne ale reg.max-fac. Tumorile epiteliale ale

cavitatii bucale.
Angiomul, Limfangomul, Papilomul, Adenomul, adenomul pleomorf, botriomicomul,
lipomul, chistul sebaceu, chistul mucoid, chistul colloid, gusa linguala, ranula,
chistul dermoid, chisturile si fistulile branhiale.
Angiomul-tumoare cong., formata prin hiperplazia tesut. Vasc. Sunt 3 forme:
stellate, plane si tuberoase. Ang.stelate mici dilatatii capilare dispuse radiar, avind
in centru un punct rosu.Multiple, fara intindere mare. Ang. Plane- sau pete de vin, se
pastreaza relieful si pilozitatea tesut.inconjuratoare, coloratia variabila. La
vitropresiune coloratia dispare. Ang. Tuberoase apar la nastere, care cresc
progresiv in volum, prin prolif.endoteliului si dilatatia vaseelor, pot fi simple,
cavernoase, bombeaza la nivelul tegumentelor sau mucoasei, de consist. Moale,
elastic..
Trat.- pot fi electrocoagulate cu un ac foarte fin intrdus in centrul
formatiunii.Iradieri prin radioterapie de contact, buckyterapie sau radiu, crioterapie.,
abraziunea cutaanata superficiala, in formele prof excizia.
Limfangiomul- tum.con, loc. In obraz, se poate extinde in planseu, laterofaringian,
de-a lungul vaselol mari ale gitului, parotid, limba. Palpare- moale, nereductibila,
insotitaa de macroglosie, si macrocheilie. Alc. Din multiple cavitati captusite cu
endoteliu.Trat. numai chirurgical
Papilomul- mai des la copii, pe limba, muc obraz, bolta palatine sau lueta.Cauzetraumatisme mici si repetate.dezv.lentaa cu pedicul de implantare ingust sau larg,
dimensiune variabile, max 7-8mm,Trat.extirpare chirur.
Adenomul- mai des la buz.sup., sau alte reg cu glande saliv mici.Continut-adenoame
multiple ale gl.sal.labiale.Simptome-buz sup apare dubla, la palpare- o algomerare
de noduli mici, rotunzi, nedurerosi,Dig.dif cu macrocheilia. Trat.chirurg. cu extirp
plastic, impreuna cu gl.salivare hipertrofiate.
Adenomul pleomorf tumora mixta, se dezv. Din gl. Salivare mici, la buze, obraz,
limba, planseu buccal, palat moale si dur Debut nodularm cu evol.lenta,
nedureroasa spontan sau la presiune., de consistenta renitenta, nu infiltreaza
test.din jur, ulcereaza la dimensiuni mari. Trat.extirpare chirug
Botriomicomul-t.hiperplazica, de natura infectioasa,buza, muc.jugala sau
lingual.Format din testu conjunctiv inflamator cu vase neoformate, pedicul patrunde
in derm. Cauza traumtisme, nu depasesc 1 cm in diam.,culoare rosie,
supr.granulata.Trat.chir
Lipomul se dezv in obraz.Poate ajunge la 5-6 cm, forma rotunj, bombata,
pseudofluctuenta. Alcatuita din tesut adipos.Fara insinuari in dezvoltare.Trat. chir,
dar risc de lez.a nerv facial, sau canal.Stenon.

Chistul sebaceu subcutan, nodul de marime variab, 0,5-2cm.consist pastoasam rar

fluctuenta, aderantala planul superficial, mobile la planul profund,contine o subst
amorfa, galbuie., se infecteza usor, Trat.extirpare complete a membrane.
Chistul mucoid se form din gl.salivare mici, mai frecv la buz inf., muc obraz sau
limbii. Cav.chistica delimitate la periferie de zona de scleroza, cu histiocite si
epiteliu malpigian atrophic, pluristratificat. Diam 3-15 mm.Trat chir cu gl.sal
Chistul colloid din resturi embrionare ale canalului tireoglos.,mai des la copii. In
limba
Gusa linguala- t.solida dezv din tes.tiroidian aberrant la baza limbii. Localizat intre
osul hyoid, foramen caecum si epiglota.
Ranula-formatiune tumorala chistica a lanseului buccal cu continut mucoid, mai des
la adolescent. Se dezv Din resturi epiteliale sau ale canalului tireoglos. Localizarisublingual sau suprahioidian. Trat extirparea membrane chistice in intregime sau
marsupializarea.
Chistul demoid t.cong, la planseu buc, sau limbam reg.orbito-malara, din resturi
epiteliale incluse in tesut in decursul alipirii arcurilor branhiale, datorita unor infectii
in dezv intrauterine.Sunt descopr accidental,crestere in volum deplaseaza limba,
ingreunarea deglut si fonatiei.La presiune lasa o amprenta sub forma de godeu.
Trat.chir
Chist si fist branhiale localizate in reg.cervico-faciala, provin din canalul
tireoglosChisturile mai des pina la 30 de ani, fistulae apar dupa extirparea
incomplete a unui chist,
67.Afectiunile precanceroase ale pielii si marginii rosii a buzelor.
Afectiunile precanceroase ale mucoasei cavitatii bucale.
Ale pielii pigmentarea melanica(crestereaa in exces de melanina),
leucoedemul(mucoasa jugala aspect albicios, opalescent, usor plicaturat, ca un val
translucid), gl.sebacee(pot fi gasite la niv buzelor, sub forma de noduli mici
galbui,mai rarefiati, izolati.), hipertrofia simpla a gl. Salivare mici.
Ale mucosae eritroplazia(Maladia Bowen), leucoplazia, lichen plan, candidoza
bucala, lupusul eritematos
Eritroplazia etio.necunoscuta 2 forme Granulara si atrofica
Leucoplazia- traumatismele, factori hormonali. 3 forme simplex, verucoasa,
eroziva.
Aceste leziuni pot aparea deseori sub forma de ulceratii sau placarde sau zone
albicioase, hiperkeratozice(diskeratozice. Pot coexista cu carcinomul.)Adesea
formele de leucoplazie prezinta zone hiperkeratizice, care pot suferi modificari
maligne. Suprafetele lor pot fi acoperite cu cruste serohematice. Pe parcurs lez
indureaza, marginile devin proeminente.La nivelul limbii au forme ulcero-erozive,
putin dureroase, forma nodulara. La nivelul planseului buccal aspect de mici
ulceratii. La nivel mucoasei jugale- debut ulcero-eroziv, forma proliferativeexofiticamai rar. La nivelul gingiei si crestei alveolare 0 forma proliferativa, cu nodul
mic, aspect de papilom.
68.Clasificarea TNM a tumorilor maligne din reegiunea OMF.
TNM a cancerelor de buza

T0 Carcinom in situ(preinvaziv,) T1- t.strict superficiala sau exofitica, cu diametrul

pina la 2cm, T2 t.cu infiltratie minima in profunzime, cu peste 2 cm in diam, dar
nedepasind 4cm, T3 t.cu diam m.m de 4cm, infiltrate masiv in profunzime si tesut
labiale din jur, T4- t.invadeaza osul
N0- limfonoduli nepalpabili, N1- limfonodul unilaterali cu diam max,3cm, mobile,
N1a- apreciati clinic neinvadati, N1b- apreciati clinic invadati, N2- limfonod.
Homolaterali, controlaterali sau bilaterali de max 6cm, mobile, N2a
a.cl.neinvadati, N2b- invadati, N3 Limfon.unilaterali, bilat sau controlat. Fixate de
testu.adiacente
M0- faraa metastaze la distanta, M1- cu metastaze. Stadiul I T0T1 N0M0, Staddiul
II T2 N0M0, Stadiul III T3, T1, T2, T3 N0M0, N1M0, Stadiul IV 0 T4 si restul
TNM a cancerelor de limba
T0- carcinoma in situ, T1- t.urcerativa sau nodulara cu diam.max 2cm., T2-t.diam 24cm, T3- t.diam peste 4cm, limba isi pastreaza inca mobilitatea, T4 T.invadeaza
tesut inconj, limba este fixa
N si M fix ca la buza, plus stadializarea la fel
TNM a cancerelor de plaseu buccal
T0- carcinoma preinvaziv, in situ, T1- t.maxim 2cm, T1a- t.strict superficiala, avind
grosimea de max2cm, T1b- t. are o grosime mai mare de 2cm, T2- t. c diam 2-4 cm.,
T3- t. cu diam. Mai m.de 4 cm, cu invazie in profunzime, fara interesarea osului sau
limbii, T4- t.invadeazaa madibula, limba, loja amigdala
N si M fix ca si la ceilalti, inclusive stadializarea
TNM a cancerelor de obraz
T0- c.in situ, T1- t.superficiala sau exofitica al carui diam max 2 cm, tesut
neinfiltrate in prof,T2- diam 2-4cm, infiltratul tisular se mentine in suprafata,
nedepasind muschiul buccinators, T3- diam depaseste 4cm, infiltratul se extinde
pina la m.bucc, teg.nu sunt infiltrate, comisura intermaxilara neinteresata, T4t.masiva perforeaza teg. Sau invadeaza sinusul maxilar, madibula, fosa
retromaxilara
N si M ca la toti+ stadializarea
TNM a cancerelor de madibula cu debut gingivaT0- t.nedecelabila clinic, T1-t. cu diam max2cm, localizata la niv gingiei sau
parodontiului fara mobilitate dentara, T2- t.dia 2-4cm, cu distructia procesului
alveolar si mobilitate dentara, T3-tumora mai mare de 4 cm, cu invazie in
profunzime, tulburari de sensibilitate; N si M la fel

TNM a cancerelor de mandibula cu debut endoosos

T0- t. nedecelabila clinic, T1 t.centrala cu diam pina la 2 cm, cu hipoestezii si
odontalgii, fara deformatie osoasa, T2 t.cu dia2-4 cm, cu derormare osoasa,
mobilitate dentara redusa, neexplicabila printrun factor local, T3- t mai mare de 4
cm, cu erodarea corticalei, pastrind insa integritatea periostului, T4- t. cu invazia
partilor moi:obraz, planseu, loje submandibulare, fosa infratemporala
N si M la fel

TNM a cancerelor infrastructurii maxilarului

T0- t.nedecelabila clinic, T1- t. cu diam pina la 2 cm, localizata pe mucoasa
gingivala sau fibromucoasa palatine fara invazie osoasa, T`2- dia 2-4 cm, cu
dostructie osoasa limitata la nivelul procesului alveolar sau boltii palatine, fara a
invada mucoasa sinusala, T3- t cu peste 4 cm, cu invazia sinusului maxilar, T4- T
invadeza obrazul, orbita, fosa infratemporalam celulele etmoidale
N si M la fel
TNM a cancerelor cu debut in mezostructura maxilarului
T0-t.neevidentiabila clinic, T1- t.localizata la nivelul mucoasei care captuseste un
singur perete al sinusului, fara eroziune sau distructie osoasa, T2-t.localizata la
nivelul intregii mucosae sinusale, fara distructia peretilor ososi, T3- t.extensiva
invadind peretii ososi maxilari si cellule etmoidale anterioare, T4- t.masiva cu
invazia partilor moi preimaxilare, a etmoidului, sfenoidului, nazofaringelui, fosa
infratemporala, baza craniului
N si M la fel
69.Metode chirurgicale proprotetice la nivelul mucoasei si patului osos
La nivelui partilor moi excizia si modelarea plastic a hipertrofiilor si hiperplaziilor
mucosae si submucosae, a frnurilor si bridelor cicatriciale
Excizia si modelarea plastic a fibromatozelor gingivale si tuberozitare se obtin prin
incizii de pepene, dea lungul hipertrofiei si se excizeaza portiunea., marginile
lamboului se apropie si se sutureaza.
Excizia hiperplaziilor fibromucoasei palatine- prin incizie in jurul bazei lor de
implantare, fara suture- cicatrizarea per secunda, adica cu meso iodoromata.
Excizia hiperplaziilor epitelioconjuctive vestibulare- se excizeaza si daca santul
vestibular este adinc nu se sutureaza-cicatrizare per secunda si daca santul este
slab pronuntat se sutureaza
Excizia sau alungirea plastic a frenurilor si bridelor cicatriciale vestibulare prin
frenoplastia, frenectomia cu frenoplastie
Plastia santurilor periosoase- pentru deplasarea insertiilor mucosae si musculare in
sens apical(Vestibulo-plastia pprin tunelizare, cu epitelizare secundara, prin
procedeul Kazanjian- incizia pina la periost, se adinceste sacul vestibular si se aplica
suturi la noul fund de sac vestibular adincit la periost)
Pastia santurilor paralinguale si santurilor perituberozitare, Plastia santurilor
periosoase cu grefa libera de piele- acoperirea suprafetelor periostice,
Vestibuloplastia cu grefa libera de mucoasa
Interventii chirurgicale asupra planului osos- Rezectii modelante- regularizarea
crestei alveolare endetate, rezectie modelanta ac restei alveolare in protruzie,
rezectie modelanta a hiperostozelor tuberozitare Tehnica.Incizia, decolarea
periostului, rezectarea planului osos cu:freze sub racire la fiziosispenser sau cu
piezotomul, reacoperirea cu lamboul modificat., Rezectia modelanta a torusurilor
Inaltarea crestei alveolare- prin tehnica tunelizarii, cu utilizarea materialelor de
grefare(alo, auto, xenogene), Regenerarea tisulara ghidata cu utilizarea placutelor
de titan enforsate
Implantarea

70.Tratamentul chirurgical al parodontitelor marginale cornice

Gingivoplastia modelanta- excizia partial, prin incizie cu bizou intern a portiunii
gingivale inexces sau neregulata, modelinduse marginea gingivala
Frenoplastiile si frenectomiile. Frenotomia-incizia frenului si cicatrizarea secundara.
Frenoplastia incizia frenului cu modelarea acestuia prin plastii in Y, V, Z.
Frenectomia- incizia frenului cu excizia suprlusului de tesut, urmat de plastia
defectului.
Chiuretajul parodontal inchis si deschis
Gingivectomia simpla cu pensa Crane-Kaplan se marcheaza profunzimea pungilor,
urmeaza incizia conform punctelor singerinde cu excizia mucosei incizate si daca sa
facut incizia cu bizou intern se sutureaza, daca a fost incizie cu bizou extern se
protejeaza cu ciment parodontal
Operatii cu lambou- crearea si decolareaa unui lambou gingiva-periostic vestibular
si uneori oral, expunerea si indepartarea leziunilor parodontal si restabilireaaz
conturului osos fiziologic.
Operatia cu lambou Widman-Neuman incizia la niv dintilor interesati pe vestibular
si oral, dea lungul marginii gingivale libere, sectionind papilele interdentare si la
extremitati 2 incizii vertical-oblice, pentru a obtine un lambou trapezoidal.decolarea
lamboului, chiuretarea pungilor si repozitionarea lamboului cu excizarea portiunii
marginale in exces, pentru formarea unei noi jonctiuni.
Operatia cu lambou prin incizie cu bizou intern si deplasare apicala a lamboului
mucoperiostic
Extractia dentara.Amputatia radiculara.Hemisectia.