TRATAMENTUL DE MENTINERE(LOCAL

SI GENERAL-VIZITE PERIODICE
PROFILACTICE).ROLUL SI
IMPORTANTA LUI IN TRATAMENTUL
COMPLEX AL BOLII PARODONTALE
Igiena cavitatii bucale.
 Indepartarea placii microbiene si prevenirea
acumularii ei pe dinti si suprafetele gingivale
adiacente reprezinta conditia esentiala pentru
mentinerea starii de sanatate gingivale si parodontale.
 La bolnavii paradontopati indepartaea placii
favorizeaza procesul de vindecare, iar la bolnavii
tratati impiedica aparitia recidivelor.
 Pacientului i se va arata modul corect de spalare a
dintilor si controlul curatarii cu revelatori de placa.
 Bolnavul va fi educat sa foloseasca fire dentare
pentru o buna curatare a suprafetelor de contact ale
dintilor.
 Se pot recomanda si stimulatori interdentari.
Periile dentare:
 Natura, provenienta;
 Numar;
 Lungime;
 Diametru;
 Aranjament;
 Consistenta:moi,tari;
 Flexibilitate:rigide,suple.
Periile cu peri naturali:
 Perii de camila,de porc;
 Avantaje:suplete,nu produc traumatisme,se incarca
bine si retin pasta de dinti.
 Dezavantaje:degradare mecanica ,o gama limitata
privind consistenta si flexibilitatea.
Periile aspre favorizeaza:
 Retractia gingivala;
 Suprainfectarea gingivala si aparitia abceselor;
 Uzura cementului radicular cu formarea unor
margini ascutite.
Ce tipuri de perii dentare sunt indicate pentru
mentinerea rezultatului obtinut?

 Sant recomandate periutele cu fire de par sintetice.

 Perii de par natural corect intretinute,spalate bine dupa fiecare
intrebuintare,schimbate la primele semne de inmuiere si rarile a
filamentelor, de obicei la intervale de timp cuprinse intre 4-8 luni.
 Dimensiunea partii active a periutei de dinti trebuie sa fie de
maximum 25-30 mm si latimea de 10-12 mm ,iar randurile de par
sa fie situate la distanta de 2-2,5 mm in numar de trei.
 Spalarea dintilor se va face timp de 5-10 min de doua ori pe
zi ,dupa servirea mesei.
 Calitatea spalarii se va verifica cu ajutorul solutiei
Lugol,sol.Fuxina bazica etc.
Periile cu materiale sintetice se caracterizeaza prin:

 Omogenitatea materialului;
 Uniformitatea dimensiunilor in lungime si
diametru;
 Rezistenta mecanica;
 Flexibilitate ;
 Nu retin apa si detrisurile organice.
Periajul cu perii de dinti actionate electric:

 Prin deplasarea orizontala rectilinie alternativa

(dus –intors) se obtin rezultate mai bune in periajul
santului gingival decat prin folosirea manuala a
periilor obisnuite.
Pastele de dinti:
 Parodontax (pe baza de bicarbonat de sodiu 67 %)
contine fluor,extracte si uleiuri de plante.
 Beneficii: antibacterian, ajuta la ridicarea ph-
ului ,emolient ,absoarbe petele de
suprafata,dezinfectant.
 Forhans medico speciale- are
o actiune antiseptica,continand
fluor si clorura de zinc.Clorura
de zinc este o molecula cu o
dovedita activitate
antibacteriana si
astrigenta.Este eficace
impotriva sangerarilor
gingivale parodontitei,dupa
tratamente chirurgicale si
detartraj.
 Biorepair plus paradont
gel
 Este indicat in caz de inflamatii
gingivale,parodontite ,eroziuni.
 Contine microrepair,acid
hialuronic si lactoferina.
 Nu contine fluor .
 Se foloseste zilnic.
 Sensodyne rapid
 Contine fluor si florura de staniu care diminua
sensibilitatea dintilor,dar in plus reduce
inflamatia,deci poate fi folosit cu succes in cadrul
bolii parodontale.
REEVALUAREA CLINICĂ A
PACIENTULUI
PARODONTOPAT.
PERIODICITATEA.
APRECIEREA STATUSULUI
PARODONTAL. ELEMENTE
DE DISPENSARIZARE
Reevaluarea clinică a pacientului parodontopat prin
tehnicile de determinare a plăcii bacteriene și a
tartrului.
 Reevaluarea se face cu scopul verificării eficienței
tratamentului și a calității igienei orale.
 Se conduce după indicii de igienă orală:
Indicele parodontal (RUSSELL)

 O. absenţa inflamaţiei gingivale și în parodonţiul profund;

 1. gingivită moderată, care nu circumscrie coletul dintelui;
 2. gingivită avansată, care circumscrie coletul dintelui, fără leziuni
aparente ale inserţiei epiteliale.
 În continuare sunt prezentate grade mai mari ale infiamaţiei aradontale
până la:
 6. gingivită cu pungi și distrucția inseriei epiteliaie. Dinţii suni încă bine
implantaţi, masiicaţia se realizează normal. Padioiogic, se observă pierderi
ale masei osului alveolar până ia o jumătaie din lungimea rădăcinii;
 8. distrucție avansată a osului parodonial, tulburări de masiicaţie severe,
sune! mat |a percuţia dinţilor cu un instrument metalic, mobilitate dentară
axială.
Indicele de prezenţă a pungilor parodontale

Sunt luate în considerare pungile adevărate, mai

adânci de 3 mm după tratament antimicrobian.
indicele se poate exprima procentual prin:
Număr de suprafețe dentare cu pungi :
X = Numar de suprafete dentare cu pungi/ Număr
total de suprafețe dentare X 100
Indicele de igienă bucală: IHB
 Are două componente:
 -indicele de placă;
 indicele da tartu.
 Valoarea indicelui de placă și, respectiv, a indicelui de tartru rezulță prin
însumarea valorilor constante pe șase suprafeţe preselectate: — suprafeţele
vestibulare ale primilor molari superiori;
 — supraietele linguale ale primilor molari interiori;
 — suprafețele vestibulare ale incisivilor centrali superior drept şi inferior stâng.
 Valorile indicelui de placă sunt:
 0. absenţa plăcii;
 1. placă supragingivală în treimea de colet a dintelui;
 2. placă în treimea mijlocie a coroanei;
 3. placă în treimea incizală sau ociuzală a coroanei.
 Valorile indicelui de tartru sunt:
 0.absenţa tartrului;
 1. tartrul supragingival în treimea de colet a dinielui;
 2. tartru în treimea mijlocie a coroanei;
 3, tartru în treimea incizală sau ocluzală a coroanei.
 Valoarea totală a indicelui de igienă bucală rezuită din
însumarea indicelui de placă şi tartru.
 X = numarul de suprafete cu placa/numarul total al
suprafetelor dentare X 100
Indicele de placă SILNESS și LOE
 Se realizează cu ușurință și, de aceea, poate fi utilizat în studii
epidemiologice ale unor comunităţi mari de persoane.
 Indicele de placă are următoarele valori: ;
 0. absenţa plăcii;
 1. placa nu se observă cu ochiul liber pe suprateţeie dentare decât după
răzuire cu vârful rotunjit al sondei de parodontometrie;
 2. placa bacteriană este vizibilă cu ochiul liber ca un depozit în, pelicular;
 3. acumulare de placă în strat gros, care acoperă șanțul gingivai de la
marginea gingivală liberă până la suprafaţa dentară.
Indicele de retenţie a plăcii (LOE)
 0. absenţa cariilor, tartrului sau a unor obturaţii cu
margini neregulate în apropierea gingiei;
 1. tartru supragingival, carii, obturaţii cu margini
neregulaie;
 2. tartru subgingival, carii, obturaţii cu margini
neregulate;
 3. tartru abundent supra. și subgingival, carii marii
și profunde, obturaţii cu defecte marginale mari şi
retentive.
Substanțe relevatoare de placă
 Albastru de metilen 2%
 Violet de gențiană 1%
 Fucsină bazică 0,2-0,3%
 Albastru de toluidină 1%
 Hematoxilină 0,1%
 Sol. Lugol
 Fluorosceină
 2-Tone cu eritrozină
Periodicitatea prezenței pacientului la medicul
parodontolog.

 După tratamentul parodontal pacientul se prezintă

pentru control la medicul parodontolog peste 2
săptămâni, o lună, apoi în primul an odată la 3 luni,
al doilea an odată la 6 luni, după care anual sau
dacă apar recidive.
Aprecierea statusului parodontal prin determinarea
profunzimii pungilor patologice și compararea cu cele
anterioare.
 La primul examen clinic pacientului i se face
parodontograma, care se folosește în diagnosticarea
afecțiunii parodontale.
 După tratament și la fiecare vizită de control
deasemenea se face parodontograma care se
compară cu cele anterioare pentru a evalua calitatea
și evoluția tratamentului.
 Parodontograma se face cu ajutorul sondelor
parodontale care au marcaje și vârful butonat.
 Sondarea se face în 6 puncte: meziovestibular, pe
centrul feței vestibulare, distovestibular, meziooral,
pe centrul feței orale și distooral.
 Cu ajutorul marcajului se poate determina
adâncimea șanțului gingival sau a pungii
parodontale; datele sunt înscrise în fișa
parodontală.
Dispensarizarea pacienților cu afecțiuni

 Dispensarizarea înseamnă luarea la evidență și

controlul periodic al pacienților parodontopați.
 În acest scop, la fiecare vizită este convenită data
de prezentare ulterioară; astfel, în primul an vizita
se face odată la 3 luni iar în următorul an odată la 6
luni.
 Ține de responsabilitatea pacientului de a se
prezenta regulat la vizitele de control.
 In procesul de dispensarizare deosebim 2 etape:
 prima etapă o constituie selectarea bolnavilor pentru supraveghere la dispensar,
 iar cea de a doua — desfăşurarea unui complex de acţiuni de terapie şi însănătoşire.
 Conform formelor nozologice, spre dispensarizare se pretează următoarele
grupe de bolnavi:
 persoanele cu stadii preclinice de gingivita şi prezenţa unor factori de risc;
 bolnavii cu gingivite ;
 bolnavii cu forme uşoare şi medii de parodontite ;
 bolnavii de parodontoze indiierent de forma de gravitate în vîrstă de pină la 60 de
ani;
 bolnavii cu parodontolize în vîrstă de pînă la 30 de ani;
 bolnavii tineri cu parodontite grave.
 Pentru etapa a doua remarcăm două grupe de bolnavi: cei care au urmat un
tratament activ şi bolnavii aflaţi sub supraveghere (perioada de -remisiune).
Concluziile in urma dispensarizarii
 Concluziile în urma dispensarizării și aprecierea
eficienței acesteia se realizează în două etape.
Aprecierea primei etape cuprinde întregul proces
de dispensarizare, depistarea la timp a afecţiunilor
(manifestările timpurii), luarea la timp în evidența
medicului.
 Criteriile celei de a doua etape, sînt:
 desfășurarea integrală a acțiunilor curative şi de însănătoșire,
respectarea termenelor de examinare şi a numărului persoanelor
transferate din grupele de tratament activ în grupele de supraveghere.
 Utilizăm aprecieri cantitative şi calitative pentru dispensarizare.
 Aprecierea cantitativă cuprinde ponderea absolută a persoanelor luate
din nou în evidenţă; numărul persoanelor, în procente, ieşite din
evidența de dispensar în decurs de un an ; divizibilitatea medie a
examinărilor active ce revin unui bolnav într-un an; ponderea absolută
a bolnavilor care nu s-au prezentat spre examinarea de control.
 Aprecierea calitativă a dispensarizării include ponderea absolută
a celor insănătoşiți ; ponderea absolută a bolnavilor în perioada
de remisiune ; durata perioadei de refacere ; frecvența agravării
afecţiunilor.
 În procesul de apreciere a dispensarizării se ţine seama și de
numărul extracțiilor ca urmare a mobilității dentare.
 Concluziile privind starea parodonţiului se fac conform
următoarelor aprecieri: însănătoşire, remisiune, ameliorare,
agravare.
 Aceşti indicatori stau la baza situațiilor de analiză a fiecărei grupe
de bolnavi conform formelor nozologice, gravităţii. îmbolnăvirii
şi circumstanțelor agravante ale acţiunilor generale.
Rezultatele dispensarizarii:
 Rezultatele dispensarizării sînt apreciate după 2—3
ani de la începerea tratamentului.
 Dacă asistența curativ-profilactorie a bolnavilor cu
afecţiuni parodontale este organizată corect, în
tratament se află persoane cu forme timpurii de
îmbolnăviri (gingivite, parodontite uşoare etc.),
numărul persoanelor vindecate crește, perioadele de
remisiune cresc, se reduce numărul bolnavilor cu
forme agravate ale afecțiunii (parodontite grave,
abcese, parodontoze grave etc.).