Catedra de Chirurgie Oro-Maxilo-Faciala Pediatrică si Pedodonție Ion Lupan

Metodele de igienă individuală a

cavităţii bucale. Însuşirea practică a
periajului dentar şi a metodelor de
instruire
Studenta Moiseencu Maria
Profesor Eșanu Ion
Grupa S2001
 Metodele de igienă a cavității bucale
Una din posibilităţile de prevenire a cariei dentare şi a afecţiunilor parodonţiului este controlul
plăcii dentare efectuat zilnic, corect. Prin îndepărtarea zilnică, se obţine reducerea grosimii
plăcii şi a numărului de microorganisme existente la acest nivel.
Împotriva depunerilor de placă dentară se poate interveni prin folosirea:
A. Mijloacelor mecanice de control al plăcii dentare, reprezentate:
1. în principal- de periaj dentar;
2. auxiliar – de aţă dentară, scobitori, periuţe dentare şi unitufă, stimulatoare gingivale şi
răzuşa de limbă.
B. Mijloace chimice antiplacă.â
Dintele perfect curăţat este acoperit instantaneu de un depozit moale, reprezentat de
pelicula dobândită. Aceasta începe să fie colonizată rapid de germeni microbieni şi se transformă
în placă dentară microbiană. Pentru a i se reduce agresivitatea, placa trebuie curăţată zilnic de
pacientul conştientizat şi motivat în acest sens. Bolile plăcii bacteriene pot fi prevenite dacă placa,
în special cea de la nivelul suprafeţelor aproximale şi din zona coronară cervicală, este îndepărtată
complet prin proceduri de autoîngrijire.
Obiectivele periajului dentar
Obiectivele periajului dentar sunt:
1. de îndepărtare şi de întrerupere a ciclului de formare şi de maturizare a plăcii dentare microbiene;
2. de curăţire a suprafeţelor dentare de resturi alimentare şi de coloraţii extrinseci;
3. de stimulare a troficităţii şi de keratinizare a ţesuturilor gingivale;
4. iar, prin folosirea pastelor de dinţi profilactice (terapeutice), se obţine stoparea sau chiar vindecarea unor
afecţiuni reversibile, apărute la nivelul structurilor dento-parodontale.
Cerințele către tehnica de periaj
Orice tehnică de periaj trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
• să cureţe mecanic toate suprafeţele denfare;
• să nu lezeze ţesuturile dento-parodontale;
• să fie cât mai simplă, pentru a fi însuşită cu uşurinţă
• să fie executată sistematic, pe grupe de dinţi, atît vestibular cât şi
oral şi ocluzal.
 Metoda Bass de periaj dentar
Tehnica Bass este numită şi curătirea cerviculară datorită scopului principal al acestei metode de a realiza curăţirea perfectă a
şanţurilor cerviculare, cu reactivarea circulaţiei gingivale. Autorul recomandă folosirea periuţelor dentare moi, iar la sfârşitul
perierii, continuarea curăţirii spaţiilor interdentare cu ajutorul dental floss-ului.
Peria se plasează cu smocurile oblic, în unghi de 45°, în aşa fel încât vârful perilor să se sprijine pe marginea gingiei şi pe
feţele denfare. Se fac aproximativ 20 de mişcări orizontale de dute-vino pe feţele ocluzale, mişcările de presiune vibratorii la
nivelul feţelor vestibulare şi orale, pe fiecare segment de arcadă, pentru ca perii să pătrundă în şanţurile gingivale şi în spaţiile
interdentare. Pe faţa orală a frontalilor, peria va fi aplicată cu mânerul vertical. Pe feţele ocluzale, perii vor fi plasaţi
perpendicular pentru a pâtrunde în fosetele şi nişele masticatorii.
.
Metoda Bass de periaj dentar
Metoda se indică pacenţilor cu probleme parodontale ce prezintă spaţii interdentare libere, suprafeţe interdentare
expuse, postchirurgie parodontală, dar şi celor cu terapie protetică fixă care prezintă coroane de acoperire realizate cu limita
subgingivală, sau purtătorilor de anumite aparate ortodontice.
În cazul utilizării metodei sus-numite pot apărea un şir de probleme:
-sunt pacienţi care nu au o bună manualitate şi au dificultăţi cu aşezarea periuţei în unghiul de 45 cerut, şi în şanţul
0

gingival;
-în cazul celor exagerat de zeloşi, vibraţiile aplicate pot conduce la traumatizări cronice ale marginii gingivale.
Metoda Stillman de periaj dentar
La origine, Stillman a propus un periaj care să realizeze masajul şi stimularea troficităţii mucoasei gingivale cât şi curăţirea
ariei cervicale a coaroanelor dentare. Se recomandă ca suprafaţa activă a periuţei de dinţi să se plaseze parţial pe gingie şi parţial
pe dinte, în direcţia apicală.

Metoda de periere Stillman modificată

Prin aceasta se recomandă ca, la sfârşitul mişcării de vibrare-rotire recomandată de metoda Stillman, să urmeze o rotire totală a
periuţei spre ocluzal. Astfel se reduce posibilitatea de traumatizare a gingiei şi creşte eficienţa îndepărtării plăcii. Este o metodă
recomandată în principal curăţirii plăcii dentare de sub zonele subecuatoriale şi a suprafeţelor aproximale expuse, obţinându-se
curăţirea suprafeţelor dentare libere cât şi masarea gingiei.
Metoda Stillman de periaj dentar
Suprafaţa activă a periuţei este plasată spre apical, deci în sus la maxilar şi în jos la mandibulă. Cu suprafaţa laterală a
filamentelor, presăm cu blândeţe gingia, până când aceasta se albeşte uşor. Urmează rotirea periuţei spre un unghi de 45 cu axul
0

lung al dintelui, după care realizăm rotaţii scurte de vibrare-curăţire, în timp ce uşoara presiune se menţine. Fiecare grup dentar
curăţat va suporta asemenea mişcări de vibrare, obţinute prin rotirea mînerului din încheietura mâinii, cât numărăm până la 10;
sau efectuăm minimum 6 rotaţii pentru fiecare grup dentar. Pacientului i se atrage atenţia să se asigure că filamentele au pătruns şi
interdentar.
Pentru curăţirea feţelor palatinale ale frontalilor maxilari sau a feţelor linguale ale frontalilor mandibulari, se repetă perierea
descrisă la tehnica prin rulare, cu periuţa poziţionată în lungul ei.
Fără o plasare atentă a filamentelor, se pot produce leziuni traumatice ale ţesuturilor gingivale, mai ales că este indicată o
uşoară presiune.
 Metoda Charters de periaj dentar
Reprezintă o metodă de periere interproximală, având ca obiective curăţirea suprafeţelor dentare aproximale şi masajul
gingiei, prin care se obţine şi stimularea mecanică a circulaţiei sanguine locale.
Charters recomandă fie plasarea suprafeţei active a periuţei perpendicular pe suprafeţele dentare de curăţat, mai ales
când există multiple papile interdentare decapitate şi spaţii interdentare libere, fie într-un unghi de 45° spre ocluzal.
Indiferent de poziţia de pornire , pacientul forţează pătrunderea filamentelor în spaţiile interproximale. Cu filamentele
pătrunse interdentar, se realizează o mişcare uşoară de rotire-vibrare.
Metoda se indică pacienţilor:
-cu spaţii interdentare libere şi care oferă suprafeţe radiculare expuse;
-la îndepărtarea plăcii bacteriene de sub intermediarii lucrărilor protetice fixe;
-pentru curăţirea la nivelul componentelor aparatelor ortodontice fixe.
Deoarece metoda Charters este dificil de efectuat pe suprafeţele orale ale dinţilor, se recomandă ca acestea să fie periate
prin tehnica Stillman modificată.
 Metoda Fones de periaj dentar
Este metoda cea mai indicată pentru copii şi necesită o periuţă de dinţi moale, cu diametrul filamentelor cuprins între 0,15 şi
0,20 mm. Metoda presupune întroducerea periuţei între obraz şi suprafeţele dentare de curăţat, pacientul ţinând dinţii în
ocluzie. Constă în mişcări circulare largi dinspre posterior spre anterior, pe dinţi şi mucoasa gingivală, atrăgând chiar fundurile
de sac vestibular.
Trebuie însuşită de copii cât mai de timpuriu, făcându-se analogie între traiectoria periuţei şi spirala ce o desenează ei (copiii)
pentru a reprezenta fumul ieşind din coşul caselar. Suprafeţele linguale şi palatinale ale frontalilor sunt periate prin mişcări de
dute-vino antero-posterioare.
Copiii de varstă preşcolară nu au încă capacitatea de a efectua un periaj eficient şi deaceea se recomandă ca părinţii să-şi
asume rolul principal şi responsapilitatea efectuării periajului dentar. La această vârstă, dinţii temporari, prin crestele şi
tuberculii specifici, pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor şi morfologia arcadelor, permit realizarea unei curăţiri
satisfăcătoare prin mişcări orizontale.
Când mişcările sunt dominant orizontale, periajul devine traumatogen şi puţin eficace, ducând la favorizarea apariţiei
recesiunilor gingivale.
 Metoda standartă de periaj dentar
Arcada dentară este împărţită în 6 segmente: câte două frontale (incisivii şi caninii), premolarii, molarii, din stânga şi
din dreapta.
Periajul dinţilor şi a gingiilor se începe pe suprafeţele vestibulare ale molarilor superiori din dreapta şi treptat se periază
până la molarii superiori din stânga, urmează apoi perierea suprafeţelor masticatorii, după care urmează perierea suprafeţelor
palatinale. În aceiaşi consecutivitate se periază şi dinţii inferiori.
Plasarea filamentelor periuţei este sub un unghi ascuţit faţă de axul dintelui la perierea suprafeţelor vestibulare,
palatinale şi linguale atât a dinţilor superiori cât şi inferiori. Mişcările măturătoare vor fi spre în jos la maxilar şi spre în sus la
mandibulă, urmate de câteva mişcări orizontale înainte-înapoi şi se termină cu câteva mişcări de rotaţie. Efectuând un
semicerc periuţa revine la poziţia iniţială, după care se trece la următorul segment şi combinaţia de mişcări se repetă.
Suprafeţele ocluzale ale premolarilor şi molarilor sunt periate prin mişcări de rotaţie combinate cu mişcările orizontale
înainte-înapoi.
Pe fiecare suprfaţă dentară se vor efectua nu mai puţin de 10 mişcări, în total se vor realiza 400-500 mişcări.
 Metoda Leonard de periaj dentar
Leonard a descris şi a recomandat mişcările verticale, în care dinţii maxilari şi
mandibulari sunt periaţi separat. Cu dinţii cap la cap în regiunea frontală, plasăm suprafaţa
activă a periuţei în unghi drept cu axul lung al dinţilor. Perierea verticală, în sus şi în jos, se
face fără presiune exagerată, iar la final se indică o uşoară rotaţie, când se ajunge în contact cu
gingia. De reţinut, că dinţii maxilari şi mandibulari nu sunt curăţaţi prin aceleaşi serii de
mişcări, ci separat. Suprafeţele masticatorii sunt periate prin mişcări înainte-înapoi .
Metoda Reite de periaj dentar
Poziţia firelor periuţei este paralelă axului dintelui, vîrfirile libere se
vor plasa pe marginea gingivală. Mişcările sunt de alunecare de la
gingie spre coroana dentară. Suprafaţa periată - vestibulară, orală. Pe
suprafeţele masticatorii mişcările sunt de dute-vino.
Metoda de periere prin rulare
Este o tehnică recomandată pacientului cu parodonţiul marginal sănătos. Cu ajutorul ei se curăţă suprafeţele dentare libere, marginea
gingivală, mai puţin zona şanţului gingival.
Metoda de periere prin rulare se efectuează cu periuţe de duritate medie.
Indicaţii:
-la copii şi tineri cu ţesut gingival normal conturat şi relativ sănătos;
-în alternanţă cu tehnicile vibratorii (Bass,Charters, Stillman);
-sau ca etapă pregătitoare în implementarea unei noi metode de periere, precum Stillman, la care poziţia iniţială a periuţei este identică.
Suprafaţa activă a periuţei se plasează direct în treimea cervicală a dinţilor de curăţat şi pe gingia din vecinătate. Suprafaţa laterală a periuţei
este întrodusă paralel cu arcadele dentare şi spre apical, în timp ce porţiunea de plastic a periuţei, opusă suprafeţei active, se va găsi la nivelul
suprafeţei ocluzale sau al marginei incizale a dinţilor de periat. Cu partea laterală a filamentelor, presăm cu blândeţe gingia, care se poate albi
uşor, urmând să efectuăm din încheetura mâinii, rotirea periuţei, mişcare prin care filamentele realizează măturarea suprafeţelor de periat.
Filamentele rămân uşor îndoite, în mişcarea periuţei spre suprafaţa ocluzală a dinţilor periaţi, măturând, prin elasticitatea lor, suprafeţele dentare.
Mişcarea se repetă de cel puţin 6 ori pe fiecare grup dentar, atât pe suprafeţele lor vestibulare cât şi pe cele orale. Suprafeţele palatinale şi linguale
ale frontalilor vor fi periate cu periuţa plasată în lungul dintelui. Se va realiza o presare şi o rulare spre în sus la mandibulă şi spre în jos la maxilă.
Metoda de periere prin rulare
Metoda prezintă o serie de dezavantaje:
-prin plasarea filamentelor prea sus pe gingie în fazele iniţiale, de învăţare a acestei tehnici de periere se pot produce
escoriaţii la nivelul mucoasei gingivale;
-prin tendinţa de periere rapidă, mişcarea de rulare nu va permite o curăţire satisfăcătoare în zona cervicală a dinţilor
şi nici interdentar;
-repunerea vîrfului filamentelor direct pe gingie poate produce leziuni punctiforme ale gingiei.
Tehnica periajului mecanic
. În cazul unui periaj manual efectuat corect, individul trebuie să înveţe să-şi aplice periuţa într-o anumită poziţie, să
efectueze o anumită mişcare şi să o repete de câteva ori pe fiecare suprafaţă dentară, cu o presiune redusă, fără a îndoi
filamentele. În cazul periuţelor mecanice, pe lângă aceste aspecte apare şi mişcarea făcută de periuţă. În acest sens e necesar
de reţinut câteva aspecte generale:
-vom alege periuţe cu filament de nailon şi cu cap activ rotungit;
-vom selecţiona pastele de dinţi cele mai puţin abrasive;
-vom utiliza o cantitate redusă de pastă, care se întinde pe suprafeţele dentare de curăţat, înainte de a pune în funcţiune
periuţa mecanică, acţiune prin care evităm împrăştierea ei pe suprafeţele înconjurătoare;
-oricare din tehnicile de periaj manual descris anterior poate fi utilizată şi în cazul perierii dinţilor cu periuţele mecanice;
-periajul începe dintr-o zonă distal spre anterior, insistându-se asupra curăţirii structurilor şanţului gingival, accentuându-
se curăţirea suprafeţelor aproximale, dar şi a resturărilor stomatologice;
-mişcările se fac cu viteză şi presiune redusă, fără a produce îndoirea filamentelor;
-se evită curăţirea cu prea multă presiune la nivelul restaurărilor acrilice sau la nivelul cimentului radicular expus.
Mulțumesc pentru atenție