Sunteți pe pagina 1din 11

ARTICOL : EDUCAŢIA MEDICALĂ STOMATOLOGICĂ LA ELEVII CU VÂRSTA CUPRINSĂ ÎNTRE 6-18 ANI ÎN ŞCOLILE DIN ARAD

Rezumat :

Constituţia anatomică complexă care asigură substratul funcţional al segmentului bucal face ca acesta să îndeplinească atât un rol biologic important, cât şi unul social bine definit. Cavitatea bucală este una din piesele importante ale organismului, abaterile de la normal conducând atât la modificări ale conformaţiei elementelor anatomice ale acestui segment, cât şi la reducerea relaţiei organismului cu mediul extern Nu putem uita nici un moment că de sănătatea aparatului buco-dentar depinde sănătatea întregului organism. Pe lângă aceasta trebuie să ţinem cont de faptul că o dantură frumoasă şi îngrijită denotă o stare de sănătate bună a individului care degajă optimism şi vădeşte o preocupare permanentă de a-şi îngriji dinţii. Perioadele copilăriei, prepubertăţii, şi pubertăţii reprezintă etape de extremă importanţă în dezvoltarea aparatului dento-maxilar, precum şi în deprinderea regulilor de igienă specifice menţinerii integrităţii ţesuturilor dento- parodontale. Pe cele câteva elemente primordiale, însuşite temeinic în copilărie, se va înălţa edificiul complex al sănătăţii fizice şi psihice a individului. Educaţia sanitară stomatologică trebuie să aibă o largă aplicabilitate deoarece bolile carioase au atins astăzi un proces alarmant, până la 98% din populaţie, şi procesul creşte alarmant odată cu civilizaţia, fiind afectat mai ales odontonul şi parodonţiul.

Cercetarea asupra cariei efectuată pe un lot de 250 de elevi din cu vârsta cuprinsă între 6-18 ani a evidenţiat o creştere sistematică a intensităţii cariei în raport cu vârsta.

Datele prezentate mai sus evidenţiază insuficienta aplicare a măsurilor preventive ceea ce justifică necesitatea educaţiei sanitare stomatologice care se referă la:

medic dentist şi educaţia sanitară,

personalul auxiliar şi educaţia, sanitară,

educaţia populaţiei,

Morbiditatea foarte mare prin caria dentară la elevi înregistrată în ultimii ani ridică în faţa medicilor dentişti o serie de probleme de profilaxie şi terapeutică. Din acest motiv considerăm că cea mai eficace metodă carioprofilactică este prevenţia dentară. Insistăm prin acest studiu ca medicii dentişti şi toti factorii implicaţi direct în procesul educaţional al elevilor să dea o atenţie deosebită

educaţiei sanitare, prin toate mijloacele disponibile ( demonstraţii practice în orele de dirigenţie, prelegeri în legătură cu igiena, mijoace vizuale şi audio). Pentru a obţine un efect social-igienic este necesară înfiinţarea unor programe educaţionale care să aibe ca scop implementarea în şcoli şi grădiniţe a programelor de prevenţie dentară.

Cuvinte cheie :

prevenţia dentară, aparat dento-maxilar, igienă oro-dentară

Programul ‘’ Educaţia medicală stomatologică în şcolile arădene “ a urmărit modul cum se realizează educaţia medicală, informarea şi depistarea afecţiunilor oro-dentare şi a anomaliilor dentomaxilare la elevii de şcoală primară şi gimnazială. Demersul educaţional având menirea să formeze o persoană armonioasă, comportă o relaţie desăvârşită între trup şi suflet, finalitate ce tinde să fie atinsă şi prin intermediul educaţiei pentru sănătate, din care educaţia dentară trebuie să ocupe rolul principal. Pledoaria pentru realizarea acestui gen de educaţie porneşte de la considerentul că sănătatea constituie un aspect esenţial al vieţii umane. Forma fizică reprezintă nivelul de sănătate pe care îl are o persoană, iar starea psihică denotă integritatea sufleterască a acestuia. “ Dacă trupul întreg, afară de o mică parte care e vătămată sau ne doare, este sănătos, nu simţim sănătatea trupului, ci atenţia este îndreptată numai asupra durerii locului vătămat şi buna dispoziţie a întregului simţ vital este pierdută” ( A. SCHOPENHAUER). Cătă dreptate are şi cine dintre noi un a avut măcar un mic disconfort dentar îl poate contrazice. Istoriceşte am depăşit epoca antică, când perfecţiunea corporală întruchipa expresia elevată a frumuseţii, şi când oamenii nu conştientizau că neglijarea igienei corporale constituie, întâi de toate o sursă de boli. Trăim timpul unor mari transformări, ale realelor posibilităţi de a ne dezvolta fizic şi moral. Copii nostrii trebuie să înţeleagă că sunt parte a comunităţii, că fiecare este răspunzător de propria sănătate, iar împreună suntem datori să protejăm şi sănătatea celui de alături. Atât socala cât şi familia sunt exemple importante de comportament adecvat şi sănătos. Sarcina educaţiei pantru sănătate în care sănătatea dentară nu trebuie neglijată le revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a veghea şi călăuzi chiar de la naştere dezvoltarea fizică şi spirituală a copilului. Promovarea şi menţinerea sănătăţii se realizează prin educaţie pentru sănătate. În acest sens este necesară realizarea unor programe speciale în şcoli şi comunităţi pentru formarea unor valori pozitive faţă de sănătate, a unor convingeri şi

atitudini constructive cu rol important în prevenirea tuturor bolilor aparatului dento-maxilar. Obiectivele majore ale educaţiei medicale dentare sunt :

  • - informarea despre componentele de risc şi de protecţie a aparatului dento- maxilar

    • - formarea unor atitudini de acceptare a comportamentelor de protecţie şi

respingere a celor de risc

  • - practicarea comportamentelor de promovare şi menţinere a sănătaţii şi de

evitare a riscului de îmbolnăvire

  • - întărirea comportamentelor sănătoase.

  • - propagarea în comunitate şi mass-media a unui stil de viaţă sănătos.

Pornind de la înţelegerea aprofundată a acestor comportamente pro sănătate, dar şi a factorilor de risc, a sănătăţii ca stil de viaţă, diverşi specialişti (medici şcolari, psihologi, educatorii, învăţătorii, profesorii,e.t.c) trebuie să creeze copiilor un sistem temeinic de valori prin :

  • - promovarea şi menţinerea sănătăţii generale şi oro-dentare

  • - prevenirea şi tratarea bolilor dentare

  • - identificarea cauzelor şi corelativelor sănătăţii, dar şi ale afecţiunilor

  • - îmbunătăţirea sistemului medico-sanitar

atitudini constructive cu rol important în prevenirea tuturor bolilor aparatului dento-maxilar. Obiectivele majore ale educaţiei medicale

Profesorii

pot

face

acest lucru prin crerea unor de educaţie în care să discute cu elevii despre sănătate. Uneori elevii posedă mai multe informaţii la tema dată, preluate de la orele de biologie, din emisiunile televizate, de la cluburile sau cercurile pe care le frecventează, şi atunci discuţia devine mai coerentă şi mai interesantă. De asemenea profesorii pot da diverse teme pentru acasă trasând mai multe obiective:

ore

  • - să definească noţiunile de igienă

  • - să valorifice resursele oferite de natură în păstrarea sănătăţii oro-dentare

  • - să identifice semnele de manifestare a principalelor afecţiuni dentare

  • - să relateze despre regulile de igienă dentară personală

  • - să descrie principalele transformări anatomofiziologice ale aparatului dento-maxilar.

- să valorifice resursele oferite de natură în păstrarea sănătăţii oro-dentare - să identifice semnele de

Medicul dentist şcolar are posibilitatea dar şi obigaţia profesională de a supraveghea modul de dezvoltare şi de însănătoşire a aparatului dento-maxilar a copiilor din colectivităţi prin asistenţă stomatologică preventivă şi curativă:

  • - aplica măsuri de igiena orodentara, de profilaxie a cariei dentare şi a afectiunilor orodentare.

    • - depisteaza activ şi dispensarizeaza afectiunile orodentare.

-

urmăresc

dezvoltarea

armonioasă

a

aparatului

dento

-maxilar

prin

conservarea şi refacerea morfologiei dentare.

  • - asigura profilaxia funcţională de condiţionare a obiceiurilor vicioase.

  • - examinează parodontiul în vederea decelarii semnelor clinice de debut al unei îmbolnăviri cronice.

    • - examinează,

dentare.

stabilesc

diagnosticul

şi

efectuează

tratamentul cariilor

  • - împreună cu specialiştii stomatologi -parodontologi dispensarizeaza elevii

care prezintă anomalii dento-maxilare şi parodontopatii şi efectuează

tratamentele indicate de aceştia.

-

efectuează

educaţia

prescolarilor

si

elevilor

în

vederea

realizării

profilaxiei cariei dentare şi a anomaliilor dento-maxilare.

  • - colaborează cu medicul şcolar de medicina generală şi cu medicul de

familie sau de alte specialităţi pentru prevenirea afectiunilor orodentare prin care

se pot manifesta unele afecţiuni cronice.

  • - depisteaza precoce leziunile precanceroase şi formele de debut ale bolii

canceroase la nivelul cavitatii bucale şi indruma pacientul către serviciul de

specialitate ..

  • - întocmeşte la sfârşitul fiecărui ciclu de învăţământ bilanţul de sănătate

orodentara care va însoţi copiii şi ţinerii în ciclul următor. Acţiunea de prevenţie are o valoare reală doar în cazul în care este coroborată cu o educaţie sanitară corespunzătoare însoţită de periaj dentar corect şi eficient, cu paste fluorurate. Aplicabilitatea practică este condiţionată de :

calitatea şi cantitatea de informaţii transmise pacientului, perioada copilăriei este cea mai potrivită pentru formarea şi înrădăcinarea deprinderilor igienice. Ea trebuie făcută în raport cu nivelul de cultură sanitară şi înţelegere al copilului,deci pe grupe de vârstă. O activitate profilactică eficientă şi de calitate va avea ca rezultat direct prevenirea afecţiunilor buco-dentare la vârsta adultă ceea ce înseamnă economii ulterioare considerabile. Din păcate însă, trebuie să avem în vedere şi faptul că noi, ne adresăm unei populaţii cu un anumit standard socio-cultural ceea ce va influenţa mult receptivitatea la însuşirea informaţiilor pe care dorim să le transmitem, totuşi un început trebuie făcut……! În lucrarea de faţă am încercat să prezint succint câteva aspecte din rezultatele obţinute de-a lungul celor doi ani de studiu şi să ating obiectivele pe care mi le-am propus urmând dictonul “sublata causa, tollitur effectus” – adică:” eliminând cauza dispare şi efectul” !

Metodă de lucru

Adolescenţii se confruntă cu o mulţime de riscuri pentru sănătate, unul dintre ele fiind abseţa unei igiene bucale corecte care asociat cu alţi factori sau independent, stă la baza apariţiei unor afecţiuni dentare severe funcţionale şi fizionomice. Un număr semnificaţiv de elevi din şcolile din Arad sunt consumatori de carbohidraţi şi glucide ce genereză probleme legate de sănătatea aparatului dento-maxilar.

Printre primele obiective majore ale şcolii se înscrie promovarea sănătăţii prin formarea unui stil de viaţă sănătos prevenirea comportamentelor cu risc pentru sănătatea orodentară.

OBIECTIVELE

PLANIFICĂRII PREVENTIVE

COMPLEXUL DINTE-PLACĂ

OBIECTIVELE PLANIFICĂRII PREVENTIVE COMPLEXUL DINTE-PLACĂ Anularea interacţiunii dintre flora microbiană şi hidraţii de carbon. Creşterea gradului
OBIECTIVELE PLANIFICĂRII PREVENTIVE COMPLEXUL DINTE-PLACĂ Anularea interacţiunii dintre flora microbiană şi hidraţii de carbon. Creşterea gradului

Anularea interacţiunii dintre flora microbiană şi hidraţii de carbon.

   
OBIECTIVELE PLANIFICĂRII PREVENTIVE COMPLEXUL DINTE-PLACĂ Anularea interacţiunii dintre flora microbiană şi hidraţii de carbon. Creşterea gradului

Creşterea gradului de rezistenţă a ţesuturilor dentare.

   
OBIECTIVELE PLANIFICĂRII PREVENTIVE COMPLEXUL DINTE-PLACĂ Anularea interacţiunii dintre flora microbiană şi hidraţii de carbon. Creşterea gradului
OBIECTIVELE PLANIFICĂRII PREVENTIVE COMPLEXUL DINTE-PLACĂ Anularea interacţiunii dintre flora microbiană şi hidraţii de carbon. Creşterea gradului

OBIECTIVE MAJORE ÎN STRATEGIA SPECIFICĂ CARIO – PROFILACTICĂ.

FLORA

MICROBIANĂ

IGIENA BUCALĂ
IGIENA
BUCALĂ
OBIECTIVELE PLANIFICĂRII PREVENTIVE COMPLEXUL DINTE-PLACĂ Anularea interacţiunii dintre flora microbiană şi hidraţii de carbon. Creşterea gradului

STRUCTURA

DURĂ

ALIMENTAŢIA

Evaloarea riscului cariei la elevi am electuat-o utilizând metoda inspecţiei dentare şi de evidenţiere a plăcii bacteriene.

 

Clasa

Indicele de frecvenţă a

Indicele de intensitate a Indicele de

   

placă

 

cariei

- I F C -

cariei

- I I C -

bacteriană

înainte

după

înainte

 

după

înainte

după

I

96,4%

96,7%

4,92

4,96

85,7%

87,3%

a-II-a

96,6%

96,6%

5,10

5,21

83,2%

86,2%

aIII-a

97,1%

97,4%

5,09

5,18

86,1%

88,4%

aIV-a

96,7%

97%

5,12

5,13

87,8%

88,7%

În

vederea

evaluării

programului

de

educaţie

sanitară

am

ales

pentru

cuantificarea datelor culese de mine următorii indici:

Indicele de frecvenţă al cariei dentare – IFC

Indicele de intensitate al cariei dentare – IIC

Indicele de placă bacteriană.

Din datele statistice pe care le-am prezentat în tabelele anterioare rezultă o tendinţă de creştere a tuturor indicilor calculaţi pentru lotul martor şi o tendinţă de scădere a acestor indici la copiii incluşi în programul de educaţie sanitară. Grupul de elevi a fost examinat înaintea începerii educaţiei sanitare de prevenţie, rezultâd valori asemănătoare cu cele obţinute în urma examinării lotului martor. Între timp, au fost instruiţi în privinţa periajului corect şi a îmbunătăţirii igienei bucale, După acestea, indicii calculaţi de mine prezintă valori care arată o stagnare a evoluţiei agravante în raport cu lotul martor şi chiar o îmbunătăţire semnificativă a indicelui de placă, rezultat clar al eficienţei metodelor aplicate. Aceste rezultate obţinute într-un timp relativ scurt, dau o imagine în perspectivă privind eficienţa acestor metode dacă sunt aplicate pe timp mai îndelungat. Datele analizei arată că,cu toate aceste variaţii înregistrate de noi au fost destul de evidente, iar morbiditatea a crescut an de an, ajungând să fie cuprinsă în anul 2008 între 70 şi 85.5 % ( tab. 1-2 ).

TABELUL 1

Anul

când

a

Normali

1-2 C.R.E

3-5 C.R.E

TOTAL

Creşterea

 

fost

făcut

     

C.R.E

morbidităţii

 

studiul

2008

 

24

184

92

276

-------------

2009

 

16

201

83

284

12

C- carie

R-restaurare coronară

E-extracţie

 

TABELUL 2

 
 

Şcoala

Anul

Normali

1-2 C.R.E

3-5 C.R.E

TOTA

 

C.R.E

 

ŞCOALA

 
  • 2008 6

54

20

74

GENERALĂ

 
  • 2009 3

 

46

31

77

 

nr. 22

 

ŞCOALA

 
  • 2008 2

38

40

78

GENERALĂ

 
  • 2009 4

 

41

35

76

 

nr. 13

 

LICEUL

 
  • 2008 4

29

47

76

“VASILE

 
  • 2009 1

 

25

54

79

GOLDIŞ”

S-a observat că nu există diferenţe semnificative între numărul leziunilor dentare la copii de 6-18 ani de la şcolile periferice sau rurale faţă de şcolile centrale, ceea ce înseamnă că statul socio-economic nu influenţează. Această morbiditate crescută fiind considerată şi de alţi medici că nu reprezintă doar o caracteristică a şcolilor studiate de noi. Neputând să explicăm variaţiile regionale şcolare ale morbidităţii prin deosebiri importante în modul de alimentaţie a elevilor din rândul cărora am recrutat subiecţii analizaţi am pus această stare pe seama modului de viaţă, a standardului igienic şi a lipsei educaţiei şi prevenţiei dentare acasă şi în şcoli. Întrucât o serie de cercetători (cât şi rezultatele încurajatoare ale profilaxiei prin educaţie ) au dovedit importanţa acestei activităţi, am cercetat în primul rând existenţa educaţiei medicale stomatologice în şcoli şi gradiniţe, dacă există şi de cine este făcută. În acest sens am cooptat şi studenţi de la Facultatea de Medicină Dentară ‘’ VASILE GOLDIŞ “ şi de la Colegiul de Tehnică Dentară al aceleaşi universităţi. În urma derulării studiului am urmărit colectarea unor date care să constituie baza unei analize detaliate având drept scop final elaborarea unui program educaţional de prevenţie care să permită scăderea indicatorilor de carie, a indicatorilor de necesitate de tratament ortodontic, însuşirea de cunoştiinţe stomatologice, adecvarea comportamentului individual şi adoptarea unei

atitudini de de aceptare a tratamentului şi de creştere a adresabilităţii în rândul copiilor de 6-7 ani şi 12-18 ani. Se apreciază că nici 20% din cei cercetaţi nu practică un periaj corect. Mai mult un important număr de persoane nu posedă o periuţă de dinţi, iar pe alocuri mai există şi încă perii de dinţi familiale. Rezultatul acestei stări de fapt este un nivel scăzut de igienă bucală şi o creştere continuă a frecvenţei şi intensităţii cariei. Este necesar ca periajul corect să facă obiectul educaţiei încă de la vîrstă mică, vârsta formării deprinderilor,deci în grădiniţe şi şcoli în clasele primare. Acest lucru poate fi făcut prin lecţii practice de cum să folosim periuţa dentară cât şi prin diverse materiale de propagandă vizuală. Un periaj executat corect reduce frecvenţa carie cu 40%, de unde concluzia logică : periajul trebuie învăţat de la vârste cât mai mici pentru a beneficia din plin de efectul său profilactic. Pornind de la ceste considerente am studiat starea de igienă a cavităţii bucale la un lot de 250 copii cu vârste preşcolare. Ca metodă de lucru am procedat în felul următor:

Am cerut fiecărui copil să se prezinte cu periuţa de dinţi, cu care ocazie am verificat existenţa şi gradul de uzură a acesteia şi un pahar. S-a trecut apoi la punerea în evidenţă a plăcii bacteriene prin badijonare.

atitudini de de aceptare a tratamentului şi de creştere a adresabilităţii în rândul copiilor de 6-7
atitudini de de aceptare a tratamentului şi de creştere a adresabilităţii în rândul copiilor de 6-7

Cu această ocazie s-au arătat copiilor zonele intens colorate, insistându-se asupra semnificaţiei acestora. Elevii au practicat apoi periajul dentar asistat de specialişti până la dispariţia colorantului atrăgându-se atenţia că durata periajului trebuie să fie aceeaşi pe toate grupele de dinţi până la dispariţia colorantului. La câteva zile am prezentat elevilor imaginile înregistrate şi am expus un material de educaţie medicală referitor la igiena orodentară.

În ansamblu starea de igienă orodentară la copii cu vârsta cuprinsă între 6-18 ani este precară,

În ansamblu starea de igienă orodentară la copii cu vârsta cuprinsă între 6-18 ani este precară, doar 4.95% din ei având o situaţie favorabilă. Acest lucru se datorează atât lipsei de preocupare din partea verigii famile-şcoală-copil, cât şi tehnicilor incorecte de periaj. Pentru verificare, la un grup de copii s-a practicat periajul înaintea colorării, fără o prealabilă instruire ; nu s-a observat o diferenţă semnificativă faţă de elevii martori care nu au practicat periajul. La un alt grup învăţarea corectă a periajului prin lecţii practice şi educaţionale a precedat cu câteva săptămâni colorarea, acest lucru remarcându-se printr-o stare mai bună din punct de vedere al igienei orodentare. Prin punerea în evidenţă a depozitelor dentare moi, copii îşi dau seama de neajunsurile şi ineficienţa periajului pe care îl practicau în mod obişnuit, dar mai ales îşi dau seama de durata şi intensitatea necesară periajului corect. Pe lângă acest caracter educativ individual mai intervine apoi efectul colectiv; exemplul reciproc dorinţa de imitare de autocontrol. În concluzie putem afirma că este imperios necesar să se facă educaţia sanitară a elevilor cu toate mijloacele disponibile : demonstraţii practice în orele de dirigenţie, prelegeri în legătură cu igiena, sau mijloace vizuale. Pentru a obţine un efect social-igienic trebuie organizate cât mai multe şi variate acţiuni de igienizare a cavităţii bucale în colectivităţiile de elevi. Stimularea concursurilor între clase şi între grupe de elevi pe tema “ Cei mai curaţi dinţi “ , dotarea spaţiilor sanitare cu oglinzi la înălţimea potrivită vârstei elevilor, îmbunătăţirea autocontrolului prin efectuarea periodică a testelor de placă bacteriană, precum şi alte măsuri care să dezvolte la elevi deprinderile unei igiene oro-dentare corecte.

Bibliografie :

1. GRIVU OVIDIU, PODARIU ANGELA, BĂILA ANCA Prevenţia în stomatologie

2.EKSTRAD K.R , RICKETTS D.N, KIDD E.A Reproducibility and accuracy of three methods for assessment Ed. Caries res 1997

3.STOOKEY G.K Practical applications of earty caries detections methods Ed. Indiana university, School of Dentistry 2000

4.VERDONSCHOT E.H ANGMAR-MANSSON B Developments in caries diagnosis and their relationship to treatment decisions and quality of care. Ed. Caries res 1999

5.GALLUZZO F. Italiana di stomatologia nr. 5 1960

6.HOYDON P. Deutsche zahnarztliche Ed. Zeitschrift fur stomatologie nr. 15 1960

7.VENTURO B Annali di stomatologia nr. 1 1962

8.BĂBAN A. Consiliere educaţională Ed. Cluj Napoca 2001

9.RÎŞCANU R. Psihologia sănătăţii Ed. Polirom Iaşi 2001

10.MORARU I. Introducere în psihologia managerială Ed. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1995