MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Absolvent:
XXXXXXXXXX

Cluj-Napoca
20X
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

XXXXXXX XXXXXX XXXXXX

XXXXX XXXXX XXXX XXXX

Coordonator ştiinţific:
XXXXXXX. XXXXXXXXXX

Absolvent:
XXXXXXXXXXXX

Cluj-Napoca
20XX
Rezumat: Această lucrare abordează importanța educației în sănătatea orală ca și o condiție
esențială pentru un comportament igienic sănătos.
Scop: Programele de promovare au influență asupra comportamentelor sănătoase şi de
menţinere a unei stări de igienă orală corespunzătoare în rândul elevilor din clasele I-IV,
obiectivul final fiind sensibilizarea factorilor responsabili de a introduce în programa şcolară a
instituṭiilor de învăṭământ, a orelor de educație dentară.
Metoda: Se propune ca cercetarea să fie efectuată pe un număr de 1.000 de participanți, elevi
din clasele I-IV, designul de cercetare utilizat fiind un design bifactorial experimental,
transversal, mixt. Instrumente de măsurare utilizate: chestionar, grila de observație.
Rezultate: Există o legătură între orele de educație dentară și comportamentul copiilor în ceea
ce privește frecvența periajului dentar zilnic, respectiv există o legătură între orele de educație
dentară și comportamentul copiilor în sensul reducerii nivelului anxietății privind vizitele la
medicul stomatolog, această afirmație riscând să fie greșită în mai puțin de 5% din cazuri.
Concluzie: Pentru a crește o generație sănătoasă, este nevoie să ne educăm copiii, astfel încât
una dintre valorile cele mai importante ale acestora să fie sănătatea, în acest sens programele
de prevenție, de promovare a unor comportamente sănătoase sunt o necesitate vitală.
Cuvinte cheie: ore de educație dentară, igienă orală, frecvența periajului dentar zilnic,
anxietate
 CUPRINS

CAPITOL 1. INTRODUCERE ........................................................................................... 5

1.1. Prezentarea problemei ............................................................................................. 5
1.2. Explorarea importanţei problemei ............................................................................ 6
1.3. Prezentarea literaturii relevante ................................................................................ 8
1.4. Precizarea obiectivelor specifice şi a fiecărei ipoteze formulate ............................. 16
CAPITOL 2. METODĂ ..................................................................................................... 17
2.1. Designul de cercetare ............................................................................................. 17
2.2. Participanţi ............................................................................................................ 20
2.3. Instrumentele de măsurare ..................................................................................... 22
2.4. Procedura de lucru ................................................................................................. 23
CAPITOL 3. REZULTATE ............................................................................................... 27
CAPITOL 4. DISCUŢII ..................................................................................................... 34
CAPITOL 5. CONCLUZII ALE CERCETĂRII ................................................................. 37
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 38
CAPITOL 1. INTRODUCERE

1.1. Prezentarea problemei

Sănătatea copiilor de azi, determină sănătatea societății de mâine.

În general, sănătatea este prețuită doar în momentul în care o pierdem. „Este mult mai
ușor să previi, decât să vindeci” este un slogan pe care l-am auzit în nenumărate rânduri,
începând cu factorii politici, decidenți ai societății civile, părinți, prieteni, etc. Sunt foarte multe
persoane care nu au cunoștințele necesare pentru a avea comportamente de prevenție, iar aceste
cunoștințe sunt aproape inexistente în rândul copiilor. Pentru a crește o generație sănătoasă,
este nevoie să ne educăm copiii, astfel încât una dintre valorile cele mai importante ale acestora
să fie sănătatea, în acest sens programele de prevenție, de promovare a unor comportamente
sănătoase fiind o necesitate vitală.
Organizația Mondială a Sănătății definește promovarea sănătății ca: „procesul care
permite unei persoane să își controleze și să își îmbunătățească starea de sănătate”, iar legislația
UE definește: „scopul promovării sănătăţii este de a îmbunătăţi standardele generale de
sănătate în comunitate prin îmbunătăţirea cunoştinţelor despre factorii de risc şi încurajarea
populaţiei să adopte comportamente şi stiluri de viaţă sănătoase”. În elaborarea și
implementarea educației pentru sănătate, este necesar să se respecte standardele internaţionale,
în special ale Uniunii Europene, iar programele, proiectele realizate să fie un rezultat al
cooperării între specialiştii din diferite domenii (experţi medicali, psihologi sociologi şi
filologi).

Pe baza studierii literaturii de specialitate, am identificat ca și problemă specifică,

nivelul scăzut de sănătate orală al populației, problema care poate avea repercursiuni foarte
grave, ceea ce ne determină să luăm măsuri în vederea implementării unui program de
prevenție la nivel național, care va aduce numeroase beneficii pentru societatea românească.
Scopul acestei cercetări este de a evalua influența programelor de promovare a
comportamentelor sănătoase şi de a menţine o stare de igienă orală corespunzătoare în rândul
elevilor din clasele I-IV, obiectivul final fiind sensibilizarea factorilor responsabili de a
introduce în programa şcolară a instituṭiilor de invăṭământ, a orelor de educație dentară.
 5
1.2. Explorarea importanţei problemei

„Afecţiunile orale reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, implicând un

cost social şi economic considerabil. Acestea pot determina consecinţe semnificative asupra
stării de sănătate, fiind implicate în etiologia multora dintre bolile cronice. Afecţiunile orale,
printre care putem enumera cariile dentare, pierderea dinţilor, boala periodontală, au un impact
major asupra indivizilor, dar şi asupra societăţii, prin impactul economic şi prin reducerea
calităţii vieţii. Afecţiunile dentare generează durere şi suferinţă în rândul copiilor şi tinerilor,
urmate de absenteismul de la activităţile şcolare. Un alt efect care trebuie avut în vedere este
impactul psihologic şi social al afecţiunilor dentare în rândul populaţiei tinere. Bolile
periodontale şi bolile gingivale sunt asociate cu complicaţii la nivel sistemic, ceea ce constituie
o povară asupra sistemului sanitar. Exceptând predispoziţia copilului pentru diverse afecţiuni
orale, există numeroşi factori favorizanţi ai apariţiei cariei dentare, bolii parodontale şi
cancerului. Igiena deficitară, alimentaţia inadecvată, consumul de alcool şi tutun,
nefrecventarea cabinetelor dentare constituie doar câteva dintre comportamentele care
favorizează afecţiunile orale. Cele mai multe afecţiuni orale pot fi prevenite, cu reducerea
nivelului de expunere la factorii majori de risc şi promovarea unui stil de viaţă sănătos.

Factorii socio-comportamentali şi de mediu au un rol semnificativ în bolile orale ceea ce poate

fi modificat prin programele de promovare a comportamentelor sănătoase şi de menţinere a
unei stări de igienă orală corespunzătoare, prin conştientizarea populaţiei tinere asupra
importanţei sănătăţii orale şi a factorilor de risc care o pot afecta, prin creşterea nivelului
cunoştinţelor necesare menţinerii unei stări de sănătate orală în rândul copiilor şi
adolescenţilor.” se arată în Raportul național de sănătate orală la copii și tineri – 2012.

O nouă declaraţie a OMS, identifică 21 de obiective pentru secolul 21, cu o nouă

politică de sănătate: „Sănătate pentru toţi în secolul 21”, obiectivul 4 al acestei declaraţii se
referă la „Sănătatea oamenilor tineri”.
„Statisticile arată o Românie cu o stare de sănătate orală precară: 80% dintre români au
probleme dentare, cariile fiind cea mai frecventă afecţiune, respectiv 71%. Rezultatele celui
mai nou studiu privind sănătatea orală la copii, derulat de «Zâmbeşte România», arată că patru
din zece copii de până în 13 ani au deja carii pe dinţii definitivi, fapt îngrijorător, dat fiind că
unii dinţi definitivi încep să apară foarte devreme, la vârsta de şase ani. În plus, aproape 90%
din dinţii permanenţi afectaţi ai copiilor sunt afectaţi de carii care sunt neglijate şi nu sunt
tratate, ceea ce afectează încă de timpuriu starea generală a danturii”, a declarat
 6
conferenţiar dr. Adina Dumitrache, şef al disciplinei sănătate orală şi ştiinţe comportamentale,
de la Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină şi Farmacie Bucureşti.

Potrivit studiului, 75% dintre copiii între 5 şi 13 ani au carii pe dinţii temporari.
Totodată, în medie, trei sferturi din dinţii afectaţi ai acestor copii prezintă carii netratate, iar
4% din dinţii afectaţi au fost extraşi din cauza cariilor. Patru din zece copii de până în 13 ani
au carii la dinţii definitivi şi aproape 90% dintre acestea sunt netratate. Incidența ridicată a
cariilor atât în cazul dinților temporari, cât și al celor definitivi, arată lipsa unui comportament
de prevenție și nevoia de educare cu privire la regulile esențiale pentru o igienă orală corectă.
De asemenea, nivelul ridicat de carii netratate din ambele tipuri de dinți indică necunoașterea
consecințelor pe care le poate avea absența tratamentului asupra stării generale de sănătate.
Totodată, studiul arată că 38% dintre copii au placă dentară microbiană semnificativă, fapt ce
semnalizează o stare precară de igienă orală. Placa dentară favorizează apariția cariilor și
problemelor gingivale și este un indicator pentru faptul că cei mici nu au o igienă orală
corespunzătoare.
Pentru a ne lupta cu statisticile care ne arată nivelul scăzut de sănătate orală, ce
afectează populaṭia de toate vârstele, trebuie să ne axăm pe prevenṭie, iar aceasta începe cu
educarea copiilor. Facilitarea accesului la informaṭii despre igiena orală, cea mai simplă şi la
îndemână metodă de prevenṭie, precum şi explicarea consecinṭelor neglijării ei, încurajarea
vizitelor la stomatolog – toate acestea sunt foarte importante pentru o mai bună sănătate orală.
(Rodica Nassar, 2012)
„Conceptul care stă la baza promovării sănătăţii, educaţia pentru sănătate are drept
scopuri:
- informarea-educarea populaţiei în domeniul medical, pentru a cunoaşte
manifestările bolilor şi prevenirea lor;
- dobândirea unor atitudini şi deprinderi care să fie favorabile sănătăţii;
- implicarea activă a populaţiei în domeniul păstrării sănătăţii, oamenii putând să
ia decizii privind propria stare de sănătate.” (Irina Dincă, 2006)
„Nimeni nu poate schimba lumea peste noapte. Pentru orice schimbare este nevoie de
un şir întreg de activităţi care presupun implicarea celor pentru care se va produce schimbarea
(grupul ţintă), identificarea unor mesaje cheie de transmis, precum şi stabilirea unor strategii
de abordare a schimbării şi punere în practică a unor planuri de lucru. Toate acestea înseamnă,
de fapt, pledoarie. Pledoarie (advocacy): activitatea de atragere a atenţiei
 7
comunităţii la o problemă importantă şi direcţionarea decidenţilor către găsirea unei soluţii
pentru problema respectivă.” (Irina Dincă, 2006)

1.3. Prezentarea literaturii relevante

„Sănătatea este influenţată de mai mulţi factori. Unii, precum stilul de viaţă şi
comportamentul, pot fi controlaţi de către individ, dar în general oamenii au puţin control
asupra unor probleme precum veniturile, condiţiile de locuit, reţelele de transport sau calitatea
aerului. Promovarea sănătăţii ia în considerare şi nevoia de a crea mediul favorabil unor alegeri
benefice pentru sănătate. De asemenea, recunoaşte şi nevoia de a furniza informaţii potrivite
şi la timp pentru a ajuta oamenii să facă «alegeri sănătoase». Promovarea sănătăţii este diferită
de promovarea unor produse sau servicii comerciale. «Sănătatea» nu este palpabilă la fel cum
este un produs comercial şi beneficiile în a urma îndemnul unui mesaj de sănătate nu sunt, în
multe cazuri, obţinute imediat. În cazul produselor şi serviciilor comerciale beneficiile vin
imediat după ce publicului consumator i se cere să acţioneze într-un anumit fel.
Un program de prevenție implică furnizarea coordonată de informaţii sau o serie de
evenimente şi activităţi. Scopurile unui program de sănătate de informare publică:
- să schimbe credinţe şi atitudini;
- să furnizeze noi informaţii;
- să încurajeze adoptarea unor practici noi sau o schimbare a stilului de viaţă.” (Eduard
Petrescu, 2006)
„Comportamentul, în sens larg, este orice activitate pe care o realizează un organism,
internă sau externă, care este observabilă şi măsurabilă. E ceea ce face un organism. Oamenii
reacţionează la mediu, dar mai ales acţionează asupra lui luând în considerare semnificaţiile şi
consecinţele evenimentelor. Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaţii. Kreitler şi
Kreitler (1992) propun teoria orientării cognitive a personalităţii în care elementul major este
acordarea de semnificaţii. Aceasta nu se produce ca un proces cognitiv raţional şi voluntar în
care se cântăresc beneficiile şi pierderile, ci ca un proces dinamic în care convingerile şi
motivaţiile orientează semnificaţia şi deci declanşarea comportamentului. Atribuirea de
semnificaţii implică procesări ale informaţiei despre stimul.
Cogniţiile influenţează sănătatea deoarece determină asumarea unui anumit stil de viaţă
sanogen sau patogen care la rândul său are efecte vizibile la nivelul sănătăţii unei
 8
persoane. Factorii cognitivi amintiţi în paragrafele de mai sus au fost integraţi în mai multe
modele care şi-au propus să explice modul în care apar comportamentele de sănătate şi de risc
şi cum poate fi modificat stilul de viaţă pentru a promova sănătatea. Cele mai cunoscute modele
cognitive sunt modelul învăţării sociale (Bandura, 1977, 1986), modelul convingerilor despre
sănătate (Rosenstock & Becker, 1974, 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen,
Fishbein, 1985, 1988).
Teoria comportamentului planificat – TCP (Ajzen, Fishbein, 1985, 1988) face parte
din categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicţie a comportamentelor de
sănătate. TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea
anumitor comportamente sanogene, respectiv patogene. Aceste convingeri iau forma unor
norme subiective, care pot fi norme descriptive, adică ce crede o persoană despre modul în
care anturajul apropiat se comportă (ex. prietenii mei se spală pe dinți; prietenii mei fumează;
colegii mei fac sport; prietenii mei folosesc întotdeauna centura de siguranţă când sunt în
maşină; fraţii mei îşi fac regulat controlul medical) sau norme injunctive, adică modul în care
persoana percepe încurajările celor apropiaţi de a practica sau nu anumite comportamente (ex.
prietenii mei doresc ca și eu să încep să mă spăl pe dinți; prietenii mei doresc ca şi eu să încep
să consum alcool; prietenii mei doresc să renunţ la băuturile alcoolice; persoanele apropiate
mie m-ar aproba dacă eu aş începe să slăbesc). Aceste norme subiective crează presiune asupra
persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor comportamente.

Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex. este amuzant să
merg pe jos zilnic 10 km; este plictisitor să am grijă ce mânănc; este înţelept să nu mai mănânc
atat de multă ciocolată; este o prostie să mă las de fumat). Alte două componente esenţiale ale
modelului TCP, alături de norme şi atitudini sunt: controlul comportamental perceput (ex. pot
să mă spăl de 2 ori/zi pe dinți; pot să mă las de fumat; ştiu unde trebuie să merg pentru testul
Papanicolau; ştiu cum să fac faţă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de
alcool), respectiv intenţia de a practica comportamentul (intenționez să mă spăl de 2 ori/zi pe
dinți; intenţionez ca în următoarele 2 luni să merg pentru un control general la medic).

Normele subiective, atitudinea şi perceperea controlului comportamental sunt cei mai

buni predictori pentru intenţia de a practica un anume comportament, iar intenţia la rândul ei
este un bun predictor pentru comportament.
Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenţia unei persoane
de a adopta acel comportament (de ex. „Intenţionez să fac exerciţii fizice regulat”). Intenţia
reflectă motivaţia unei persoane de a adopta comportamentul, precum şi timpul şi efortul pe
 9
care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen, 1991). Intenţia este la rândul său
determinată de atitudini, norme subiective şi percepţia controlului comportamental.
Prin urmare, pentru schimbarea unor comportamente de risc, este necesară intervenţia
la nivel atitudinal, al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepţia propriului control
asupra acelor comportamente de risc, şi al formulării intentenţiei de practicare cotidiană a
comportamentelor sănătoase. Multe cercetări empirice susţin validitatea acestui model, care nu
este scutit nici de critici.
Rolul factorilor comportamentali în etiologia, evoluţia şi recuperarea din boală este
astăzi tot mai clar precizat şi înţeles. Peste 50% din cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate
(inclusiv Europa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali.
Importanţa factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin
acumularea unor studii epidemiologice şi prospective relevante.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor
datorare stilului de viaţă, ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaţă.
Cercetătorii din domeniul psihologiei sănătăţii au dezvoltat mai multe modele
explicative (de ce se practică sau nu anumite comportamente), predictive (factori, caracteristici
care pot să anticipeze practicarea unor comportamente specifice) sau de intervenţie (pentru
modificarea comportamentelor de risc sau întărirea a celor de protecţie).
Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi DiClemente, 1984, 1986) a fost elaborat
iniţial pentru a înţelege schimbarea comportamentului de a fuma (figura 4.1.) Ulterior a devenit
unul dintre cele mai populare modele de modificare comportamentală, utilizat cu succes în
cazul tratamentului pentru adicţii şi probleme comportamentale, cum ar fi: controlul greutăţii,
exerciţiul fizic, consumul de droguri şi abuzul de alcool.
Asumpţia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui comportament se
realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de stadii, caracterizate de atitudini,
credinţe şi valori diferite. Prin urmare, conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de
stadiu. Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii:
1) pre-contemplare: nu există dorinţa de schimbare şi/sau problema (comportamentul de
risc) nu este conştientizată ca „problemă”;
2) contemplare: apare intenţia de a schimba comportamentul de risc în următoarele 3-6
luni, dar fără realizarea unui plan concret în acest sens, fără a învăţa modalităţi de a
iniţia modificări comportamentale;
 10
3) pregătire pentru acţiune: apare intenţia de a trece la acţiune în următoarea lună, intenţie
care de multe ori este declarată explicit, şi se explorează modalităţile în care schimbarea
poate fi realizată;
4) acţiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de ex. scăderea în greutate sau
renunţarea la fumat); se învaţă modalităţi specifice de modificare sau diminuare a
comportamentelor de risc, se pun în aplicare aceste modalităţi şi se înregistrează
progresele obţinute;
5) menţinerea comportamentelor noi dezirabile achiziţionate în urma procesului de
schimbare;
6) evitarea recidivelor, adică a comportamentelor de risc. Parcurgerea acestor etape pot
implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare, dar acestea nu sunt considerate un
eşec, ci o oportunitate de învăţare.
Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare, respectiv
prin ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele, emoţiile şi gândurile şi a
avansa la o etapă următoare.
Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util
pentru elaborarea intervenţiilor de modificare comportamentală.
Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor
programe de prevenţie a comportamentelor de risc.”
Pentru elaborarea şi implementarea la nivel național a unui proiect de prevenție se va
folosi Modelul „Diagnostichează/Acţionează”, modelul lui Green&Kreuter (1997) care este un
cadru de referinţă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaţie pentru
sănătate. Are ca principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată, în
domeniul sănătăţii, sunt de factură voluntară. Astfel, schimbarea în cunoştinţe şi practici de
sănătate e direct relaţionată cu participarea activă a individului. Educaţia adecvată în domeniul
sănătăţii e considerată a fi tratament pentru o problemă diagnosticată corespunzător în
populaţia ţintă.
În elaborarea programului se vor parcurge toate fazele modelului „Diagnostichează /
Acţionează”, respectiv:
Faza „Precede (Diagnostichează)” implică 5 tipuri de diagnostic:
1. Diagnostic social, în urma căruia să fie identificat și evaluat nivelul de sănătate
orală în rândul elevilor din clasele I-IV, pentru a înțelege în detaliu problemele sociale care
afectează viaţa elevilor care vor constitui grupul ţintă al proiectului de prevenţie/ intervenţie.
 11
2. Diagnostic epidemiologic, pentru a obține date despre incidența și prevalența
bolilor orale la copii, factorii cauzatori și favorizanți ai cariei dentare.
3. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea
comportamentelor elevilor privind igiena orală.
4. Diagnosticul educaţional/organizațional evaluează cauzele comportamentelor
identificate în cadrul diagnosticului comportamental și de mediu. Etapa numărul 3 (adică în ce
măsură au existat/există campanii de informare-educare, seminare de educaţie pentru sănătate)
la nivelul instituțiilor de învățământ. Se identifică astfel factori precum cei predispozanţi,
favorizanţi şi de menţinere din care vor fi selectaţi acei factori care urmează să fie supuşi
modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale.

5. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe

identificarea dimensiunii legislative, administrative şi de reglementare a unor
comportamente/factori/situații de risc sau de protecție care există şi care eventual trebuie
adresate înainte de implementarea propriu-zisă a programului.
Faza „Procede (Acţionează)” implică, la rândul său încă 4 etape. Acestea vizează
intervenţii manageriale şi economice, necesare creării unor medii sociale care să faciliteze
stiluri de viaţă sănătoase.
6. Implementarea programului
7. Evaluarea procesului
8. Evaluarea impactului
9. Evaluarea resurselor

Obiectivele programului de preventie:

Obiectivul general al Programului este ameliorarea sănătăţii orale şi îmbunătăţirea
calităţii vieţii copiilor prin conştientizarea importanṭei măsurilor de prevenire primară şi
secundară a afecţiunilor stomatologice şi a metodelor de tratament.
Obiectiv specific I. Mobilizarea comunitară şi educarea copiilor, cadrelor didactice în
instituţii de educaţie şi învăţamant şi a familiilor în profilaxia afecţiunilor stomatologice.
Obiectiv specific II. Creşterea capacităţilor umane în prevenirea, diagnosticul şi
tratamentul afecţiunilor stomatologice la copii (ale medicilor stomatologi şi asistentelor
medicale).
Obiectiv specific III. Creşterea capacităţilor instituţionale în prevenirea şi tratamentul
afecţiunilor stomatologice la copii.
 12
Strategii si activităṭi ale programului de preventie:
Pentru îndeplinirea obiectivului specific „mobilizarea comunitară şi educarea copiilor,
cadrelor didactice în instituţii de educaţie şi învăţamînt şi a familiilor în profilaxia afecţiunilor
stomatologice” se vor realiza următoarele activităṭi:
1) Organizarea de discuții în grupuri mici cu copiii și părinții acestora.
2) Întâlniri cu un medic dentist care le va arăta practic copiilor tehnicile de periaj dentar,
mijloacele speciale și adjuvante periajului dentar. Se va organiza un moment de periaj
zilnic supravegheat.
4) Vizite cu clasa la medicul dentist, care le va arăta copiilor aparatele din cabinet și va
vorbi cu ei despre procedurile uzuale.
5) Se va întocmi un calendar al consultațiilor stomatologice pentru fiecare elev și
programarea acestora la medicul stomatolog.
Pentru îndeplinirea obiectivului specific „creşterea capacităţilor umane în
prevenirea, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor stomatologice la copii” se vor realiza
următoarele activităṭi:
1) instruirea conducătorilor serviciului stomatologic în domeniul planificării profilaxiei şi
tratamentului afecţiunilor stomatologice la copii, implementării indicatorilor
recomandaţi de OMS, pentru înregistrarea şi monitorizarea afecţiunilor stomatologice,
colectarea datelor, raportarea şi analiza acestora, prin organizarea seminarelor de
instruire;
2) instruirea specialiştilor statisticieni în domeniul implementării indicatorilor
recomandaţi de OMS, pentru înregistrarea şi monitorizarea afecţiunilor stomatologice,
colectarea datelor, raportarea şi analiza acestora, prin organizarea seminarelor de
instruire;
3) instruirea continuă a medicilor stomatologi în domeniul profilaxiei şi tratamentului
afecţiunilor stomatologice la copii, utilizarea indicatorilor recomandaţi de OMS, pentru
înregistrarea afecţiunilor stomatologice, prin organizarea cursurilor de perfecţionare;
4) instruirea medicilor de familie, în scopul implementării măsurilor de prevenire a
afecţiunilor stomatologice la copii, prin organizarea seminarelor de instruire;
5) instruirea cadrelor medicale care activează în instituţiile de educaţie şi învăţămînt şi în
instituţiile rezidenţiale în scopul implementării măsurilor de prevenire a afecţiunilor
stomatologice la copii, prin organizarea seminarelor de instruire.
 13
Pentru îndeplinirea obiectivului specific „creşterea capacităţilor instituţionale în
prevenirea şi tratamentul afecţiunilor stomatologice la copii” se vor realiza următoarele
activităṭi:
1) fortificarea bazei tehnico-materiale a secţiilor şi cabinetelor stomatologice cu utilaj
performant, instrumentar, medicamente şi materiale, pentru tratamentul stomatologic
al copiilor; înfiinṭarea unor cabinete stomatologice în cadrul instituṭiilor de învăṭământ;
2) implicarea în acordarea asistenţei stomatologice copiilor, a clinicilor şi cabinetelor
stomatologice private dotate cu utilaj şi materiale performante, în care activează
specialişti cu pregătire profesională, care corespunde cerinţelor pentru acordarea
asistenţei stomatologice.
Programul de promovare a igienei orale vizează reducerea comportamentelor de risc
şi va încuraja practicarea comportamentelor protective (periaj dentar zilnic, folosirea pastei
de dinți cu fluor, folosirea aței dentare, etc.).
Sintetizând, putem afirma că educaţia pentru sănătate implică mai multe etape :
1) Conştientizarea de către elevi a consecințelor care pot să apară ca urmare a
comportamentelor pe care le au față de igiena orală precară, a riscului pentru sănătate
la care se expun.
2) Cunoştinţe – oferirea în cadrul orelor de educație dentară a informaţiilor despre
comportamentele de risc.
3) Atitudine
4) Persuasiune – transmiterea informaţiilor şi mesajelor pe diferite canale şi în momente
diferite pentru a menţine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de
adoptare a măsurilor de schimbare de comportament.
5) Comportament – motivarea elevilor prin organizarea unor concursuri care să-i
determine să practice comportamente sanogene.
6) Menţinere – monitorizarea pe termen lung a elevilor pentru a menține comportamentele
sanogene.
7) Prozelitism – elevii mai mari pot să fie foarte buni factori motivanți pentru cei mici
transmițându-le convingerile lor privind beneficiile adoptării comportamentelor
sanogene.
“Studii arată impactul igienei orale asupra sănătății.
Mulți cercetători au studiat impactul igienei orale deficitare și, consecutiv, al bolii
parodontale asupra aparatului respirator și cardiovascular. Printre aceștia, Prof. Dr. Frank 14
Scannapieco, Departamentul de Biologie Orală, Universitatea din Buffalo, New York, a
subliniat faptul că sunt multe întrebări, dar și certitudini legate de asocierea igienei orale
necorespunzătoare cu infecțiile respiratorii, în special cele intraspitalicești, dar și cu alte boli,
precum diabetul și afecțiunile cardiovasculare.
Endocardita infecțioasă este strâns legată de igiena orală.
Departamentul condus de Prof. Scannapieco, dar și Universitatea din Bergen (Norvegia), în
colaborare cu un grup de cercetători de la UMF „Carol Davila” din București, au realizat un
studiu legat de rolul igienei orale în dezvoltarea infecțiilor respiratorii, studiu cu important ecou
internațional. Cercetările au dus la concluzia că bacteriemia (creșterea concentrației bacteriilor
în sânge) după periajul dentar este asociată cu igiena orală defectuoasă și sângerarea gingivală.
Astfel, pot duce la apariția endocarditei infecțioase. Procesul inflamator endocardic apare în
cadrul unor infecții generale cu diverși germeni, iar leziunile caracteristice constau în vegetații
localizate pe valvulele mitrale sau aortice, alcătuite din hematii, leucocite și fibrină. Vegetațiile
contin microbi, sunt friabile, se desprind ușor și provoacă embolii septice în circulația mare:
splină, rinichi, creier. Netratată, boala parodontală cronică alterează glicemia.
Alte studii au demonstrat că indivizii cu boală parodontală cronică netratată pot avea
glicemia alterată din cauza unei descărcări continue de toxine bacteriene, bacterii și/sau
mediatori chimici inflamatori, în torentul sangvin. Consecutiv, riscul aparitiei suprainfecțiilor
bacteriene, care și așa este ridicat la diabetici, se accentuează.
„Controlul igienei orale și al plăcii dentare este imperios necesar atât pentru prevenirea
îmbolnăvirii parodontale, cât și a complicațiilor sistemice.” Șef lucrari Dr. Andreea
Didilescu,Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București
Conform studiilor de specialitate realizate în domeniu se arată nevoia intensificării
eforturilor tuturor factorilor responsabili pentru educația populației, în general, a părinților și a
copiilor în special, în legătură cu rolul și efectuarea corectă a igienei orale; găsirea metodelor
celor mai eficiente de educare, diseminarea rezultatelor studiilor, în vederea conștientizării
importanṭei măsurilor de prevenire primară şi secundară a afecţiunilor stomatologice şi a
metodelor de tratament, elaborarea unui program național pentru introducerea orelor de
educație dentară în programa școlară.
Având în vedere cele prezentate mai sus, este necesar sa se implementeze orele de
educație dentară în programa școlară, deoarece incidența cariei la copii reprezintă o problemă
de sănătate publică.

15
1.4. Precizarea obiectivelor specifice şi a fiecărei ipoteze formulate

Cu cât dispunem de mai multe cunoştinţe şi efectuăm mai multe procesări asupra
informaţiilor transmise prin intermediul orelor de educație dentară, cu atât mai mult, copiii
devin conștienți asupra importanței periajului dentar zilnic, a vizitelor la medicul stomatolog,
ceea ce duce la modificarea comportamentelor acestora.
Pe baza celor prezentate mai sus ne propunem sa cercetăm dacă există o legătura între
orele de educație dentară și modificarea comportamentelor copiilor în ceea ce privește
frecvența periajului dentar zilnic, respectiv reducerea anxietății privind vizitele la medicul
stomatolog.

Obiectivul specific I: Modificarea comportamentelor copiilor în ceea ce privește

frecvența periajului dentar zilnic, în urma orelor de educație dentară.
Obiectivul specific II: Modificarea comportamentelor copiilor în sensul reducerii
anxietății privind vizitele la medicul stomatolog în urma orelor de educație dentară.

Ipotezele cercetării
În ceea ce privește obiectivul specific I: „Modificarea comportamentelor copiilor în
ceea ce privește frecvența periajului dentar zilnic, în urma orelor de educație dentară”, am
formulat următoarele ipoteze:
Ipoteza specifică nr. 1: Modificarea comportamentelor copiilor în ceea ce privește
frecvența periajului dentar zilnic este în legatură cu orele de educație dentară.
Ipoteza specifică nr. 2: Modificarea comportamentelor copiilor de gen
feminin/masculin în ceea ce privește frecvența periajului dentar este în legătură cu orele de
educație dentară.
În ceea ce privește obiectivul specific II: „Modificarea comportamentelor copiilor în
sensul reducerii anxietății privind vizitele la medicul stomatolog în urma orelor de educație
dentară”:
Ipoteza specifică nr. 1: Modificarea comportamentelor copiilor în sensul reducerii
anxietății privind vizitele la medicul stomatolog este în legătură cu orele de educație dentară.
Ipoteza specifică nr. 2: Modificarea comportamentelor copiilor de gen
feminin/masculin în sensul reducerii anxietății privind vizitele la medicul stomatolog este în
legatură cu orele de educație dentară.
 16
CAPITOL 2. METODĂ

Produsul final al oricărui proces de cercetare statistică îl reprezintă ansamblul de

informaţii rezultate. Cercetătorul trebuie să sistematizeze, să centralizeze, să interpreteze aceste
date, astfel încât, după prelucrarea lor, să obţinem soluţii valide și sigure la problemele apărute,
prin analiza datelor și obţinerea de concluzii pertinente, prin deducerea unor inferenţe pe baza
acestor date.

2.1. Designul de cercetare:

„Demersul experimental, comportă, în genere, o suită de momente sau faze: observaţia,

stabilirea ipotezelor, experimentarea propriu-zisă şi analiza/interpretarea datelor. Experimentul
reprezintă, în primul rând, un mijloc de analiză. Cu ajutorul său, situaţii de viaţă sunt
miniaturizate, aduse în formă concentrată în condiţii de laborator, punând sub control factorii
implicaţi. Aducerea în laborator înseamnă reducerea numărului de variabile
(cel mult 3 – 4); precizia fiind astfel, obţinută cu preţul simplificării. O situaţie complexă – cum
este, de regulă, cea din teren – nu poate fi studiată dintr-o dată, în toată complexitatea ei”.
Design-ul experimental factorial.
Planurile factoriale sunt experimentele în care intervin două sau mai multe variabile
controlate sau factori de variaţie. În acest caz se vizează nu numai influenţa fiecăruia dintre
aceşti factori, ci şi influenţa interacţiunii lor asupra variabilei dependente. În planul factorial
apar grupuri de control prin care se realizează condiţia zero.
Planurile factoriale pun în evidenţă relaţii mult mai complexe decât planurile de bază.
Ca urmare, rezultatele obţinute pe baza lor au o mai mare validitate ecologică (reflectă mai
exact realitatea din afara laboratorului, în care trăieşte subiectul uman). Datele obţinute dintr-
un experiment probează ipoteza care a stat la baza lui, dacă sunt semnificative statistic (lucru
dovedit prin testele statistice, ANOVA etc.). La baza acestor teste se află comparaţiile
intergrupale şi cele intragrupale.
Design-ul experimental mixt.
Planurile mixte vizează cercetările în care variabila dependentă este pusă în relaţie:
a) cu unul sau mai mulţi factori manipulaţi şi
b) cu o variabilă clasificatorie.
 17
Distingem între variabilele modificate, „manipulate” efectiv A şi B – şi variabilele
independente etichete sau clasificatori care sunt caracteristici naturale ce permit să reperăm, să
descriem subiecţii. O variabilă clasificatorie sau variabilă etichetă constă în repartizarea
subiecţilor care participă la experiment în clase diferite pe baza unor caracteristici imanente ale
acestora (sexul, vârsta, statutul social etc.). În general, datele de clasificare – vârsta, sexul,
nivelul de motivare, CI, nivelul socio – cultural, gradul de instruire etc. – au acest statut de
variabilă etichetă, pe care subiecţii le posedă încă din start, înaintea experienţei. Aşadar, în
planul experimental variabila clasificatorie ocupă acelaşi loc ca şi factorul manipulat într-un
plan factorial. Variabila clasificatorie nu face obiectul manipulării.
Se vorbeşte de variabile independente, care se notează cu litere mari (A, B) şi modalităţi
ale acestora, care se notează cu litere mici: a1, a2…sau b1, b2,…ş.a.m.d.
Întreg mersul experienţei poate fi anticipat într – un tabel – care este expresia planului
stabilit mintal – şi care prevede combinaţiile relevante între modalităţile variabilelor
independente implicate în situaţia considerată.
Un plan factorial reuneşte toate combinaţiile posibile de factori relevanţi. Fiecare
căsuţă din tabel realizează o anumită combinaţie, sugerând şi schema de eşantionare, adică
numărul de grupe de subiecţi care vor fi formate în vederea experienţei.
Prin urmare, relaţia dintre variabila clasificatorie şi variabila dependentă nu este una
cauzală, ci de simplă covarianţă.
Utilizarea designurilor mixte este adesea extrem de utilă, deoarece:
- sporeşte senzitivitatea, constatabilă experimental, a variabilei dependente faţă
de factorul manipulat;
- oferă informaţii despre gradul de generalitate a rezultatelor obţinute.
Pentru a disocia acţiunea fiecărui factor şi apoi a combinaţiei lor, pornind de la anumite
ipoteze se instituie experimentul care miniaturizează situaţia concretă, o reproduce în laborator
în formă simplificată în vederea analizei şi înregistrării precise a datelor.
Factorul controlat sau manipulat este variabila independentă, iar efectele acestei
modificări, adică variaţiile paralele survenite în răspunsurile sau prestaţia subiectului au căpătat
denumirea de variabilă dependentă. Ceea ce urmărim nemijlocit şi notăm în cursul
experimentului este efectul, rezultatul – adică variabila dependentă, în funcţie de condiţiile sau
factorii mânuiţi ori dinainte cunoscuţi. În final, se stabilesc relaţii de tipul y = f(x) între efectele
constatate şi variaţiile imprimate factorilor manipulaţi de către experimentator. Scopul
experimentului este stabilirea unei legităţi sau regularităţi care să permită apoi dezvelirea unei
relaţii cauză – efect.
 18

Variabilele dependente sunt performanţele comportamentale. Condiţiile pe care

trebuie să le îndeplinească variabila dependentă pentru a avea un bun experiment:
- să fie sensibilă la variaţiile sau manipulările variabilei independente;
- variabila dependentă trebuie să fie uşor de măsurat şi clar definită, pentru a
putea fi măsurată şi de un alt cercetător în acelaşi fel;
- să fie fiabilă, adică să dea efecte statornice, nu fluctuante, episodice.
Având în vedere cele prezentate mai sus, cercetarea noastră se va realiza pe baza unui
demers experimental, cu ajutorul căruia vom aduce sub control factorii implicați. Vom utiliza
un design bifactorial experimental, transversal, mixt, cu un factor manipulat și o variabilă
clasificatorie (etichetă), pentru fiecare obiectiv specific.
Astfel pentru obiectivul specific I „Modificarea comportamentelor copiilor în ceea ce
privește frecvența periajului dentar zilnic, în urma orelor de educație dentară” vom avea
următoarele variabile:
- 2 variabile independente, respectiv:
 variabila A (factor manipulat) cu 2 modalități: participarea la orele de 
educație dentară/neparticiparea la orele de educație dentară
 variabila B (variabila clasificatorie) genul cu 2 modalități feminin/masculin; 

- 1 variabila dependentă, comportamentul în ceea ce privește frecvența
periajului dentar zilnic;
şi are o distribuţie normală.
Astfel pentru obiectivul specific I „Modificarea comportamentelor copiilor în sensul
reducerii anxietății privind vizitele la medicul stomatolog în urma orelor de educație
dentară.” vom avea următoarele variabile:
 - 2 variabile independente, respectiv:
 variabila A (factor manipulat) cu 2 modalități: participarea la orele de
educație dentară (A1)/ neparticiparea la orele de educație dentară (A2) și
 variabila B (variabila clasificatorie) genul cu 2 modalități feminin (B1)
/masculin (B2); 

- 1 variabilă dependentă – nivelul anxietății privind vizitele la medicul
stomatolog,
şi are o distribuţie normală.
Pe baza ipotezei avansate vom manipula variabila independentă „participarea la orele
de educație dentară” și vom nota efectele acestei modificări asupra comportamentelor
19
elevilor, deci vom operaţionaliza conceptele, ceea ce înseamnă transpunerea în termenii unei
operaţii de evaluare, măsurare cu ajutorul unor probe psihologice adecvate.

2.2. Participanţi:

În ideea obţinerii tuturor informaţiilor de care avem nevoie și a realizării unei economii
de resurse materiale, financiare și umane este foarte importantă definirea corectă a populaţiei
statistice de interes, cu specificarea dimensiunii temporale, spaţiale și organizatorice în care se
înscrie populaţia. O populaţie se consideră integral definită, specificată dacă s-a elaborat lista
completă a unităţilor care o compun. Unele populaţii statistice, având foarte multe elemente și
fiind, deci, foarte numeroase, pot fi considerate cu caracter infinit. Cu cât este mai numeroasă
o colectivitate, cu atât devine mai dificilă cercetarea tuturor elementelor ei. O astfel de cercetare
poate fi consumatoare de timp și costisitoare. În acest caz, soluţia poate fi extragerea unei
subcolectivităţi din colectivitatea generală (numită și colectivitate parţială, eșantion sau
colectivitate de selecţie).
Se impune astfel distincţia între eşantion şi populaţie sau colectivitatea mai largă.
Termenul de populaţie ori colectivitate nu are aici un sens sociologic sau demografic, ci indică
pur şi simplu ansamblul statistic vizat prin cercetare. Evident, o investigaţie ştiinţifică
recoltează efectiv o colecţie reprezentativă sau un eşantion de date, dar extinde concluziile sale
asupra populaţiei. Pentru că o asemenea generalizare sau inferenţă să fie justificată, se cere ca
lotul sau grupul să fie constituit după regulile selecţiei aleatoare, precizate în îndreptarele
curente de statistică.
Selecţia şi repartizarea subiecţilor.
 Orice experiment presupune selectarea unei mulţimi de subiecţi, iar selecţia subiecţilor
să fie aleatoare. Eșantionul reprezintă un subset de elemente selectate dintr-o colectivitate
statistică.
Repartizarea subiecţilor în grupul de control şi în grupul sau grupurile experimentale se
face aleator (randomizat). Randomizarea se poate face prin mai multe tehnici (Nunally, 1967,
pag 95).
Mai importante fiind:
- randomizarea simplă („tragerea la sorţi “, metoda loteriei);
- randomizarea stratificată (în care populaţia este împărţită pe „straturi”, după
unul sau mai multe criterii, pentru fiecare strat, realizându-se o eşantionare aleatoare).

20
Dorim sa selectăm suficienți indivizi pentru ca rezultatele experimentului să fie
generalizate la nivelul întregii populații. Am stabilit o marjă de eroare de ±3% la un nivel de
probabilitate de 0,95. Un eșantion care să ne furnizeze o eroare de maxim 3 procente pentru o
variabilă cu abaterea standard 0,5 ar trebui sa aibă minim 1.067 cazuri. În general la acest nivel
al probabilității și erorii numărul de cazuri dintr-un eșantion reprezentativ este în jur de 1.000
de cazuri, indiferent de mărimea populației – fie că este vorba despre China sau despre
populația unui oraș cum ar fi Baia Mare.
Numărul participanților la experiment, elevi din clasele I-IV, va fi de 1.000.
Participanții sunt aleși la întâmplare, stratificat, utilizând criteriul genul, un număr total de
1.000 de elevi, 500 de băieți și 500 de fete. Subiecții vor fi repartizați aleator în câte 4 grupuri,
rezultând astfel 2 grupuri de fete și 2 grupuri de băieți, fiecare grup grup sau eșantion în parte
constituie un eșantion aleator, având compoziția datorată hazardului, deci sunt eșantioane
independente. Vom avea 1 grup de control format dintr-un număr de 500 de subiecți (250 de
fete și 250 de băieți), și 1 grup experimental format dintr-un număr de 500 de subiecți (250 de
fete și 250 de băieți). Aceste condiții fiind îndeplinite, concluziile cercetării vor putea fi
generalizate.

Modul de reprezentare al designului experimental bifactorial 2x2 mixt, pentru ambele

obiective este prezentat în figura 1.
 Figura 1
Variabila
Variabila
independentă A2
independentă A1
(neparticiparea la Medie
(participarea la orele
orele de educație
de educație dentară)
dentară)

Variabila independentă
B1 (fete)

Variabila independentă B2
(băieți)
Medie

21
 Numărul total al fetelor care vor participa la experiment va fi de 500, din care 250 vor
participa la orele de educație dentară și 250 nu vor participa la orele de educație dentară.
Numarul total al băieților care vor participa la experiment va fi de 500, din care 250
vor participa la orele de educație dentară și 250 nu vor participa la orele de educație dentară.

2.3. Instrumentele de măsurare:

Măsurarea psihologică, luată în sensul larg de aplicare a numărului la datele obţinute,

prezintă o anumită gradaţie, definită de tipurile de scale întâlnite în investigaţiile concrete.
Folosind terminologia lucrărilor de metodologie psihologică (Stevens, 1951; Suppes
şi Zinnes, 1963; Coombs, 1963; Faverge, 1965; Reuchlin, 1963; Rouanet, 1987 ş.a.) vorbim de
diferite tipuri de scale: scale nominale, scale ordinale, scale de intervale ş.a.
- Scale nominale sau calitative – definesc primul nivel al măsurării, de fapt al
premăsurării.
A utiliza o scală nominală înseamnă a clasifica sau repartiza datele (rezultatele), după
o serie de nume sau categorii diferite (disjuncte), astfel încât fiecare element (răspuns,
observaţie etc.) să-şi găsească locul într-o categorie şi numai într-una singură. Orice tipologie
constituie în acest sens o scală nominală.
Variabilele independente utilizate în cadrul cercetării propuse sunt măsurate pe scale
nominale, valorile indicând categoria din care face parte cazul evaluat:
Variabila independentă A cu cele 2 modalități:
- A1 – participarea la orele de educație dentară
- A2 – neparticiparea la orele de educație dentară
Variabila independentă B cu cele 2 modalități:
- B1 – genul feminin
- B2 – genul masculin
Variabilele dependente „comportamentul în ceea ce privește frecvența periajului dentar
zilnic”, „nivelul anxietății privind vizitele la medicul stomatolog” se măsoară pe o scală
ordinală. Măsurarea în urma experimentului a variabilelor dependente, se va face cu ajutorul
următoarelor instrumente: variabila dependentă „comportamentul în ceea ce privește frecvența
periajului dentar zilnic” va fi operaționalizată cu ajutorul chestionarului, iar variabila
dependentă „nivelul anxietății privind vizitele la medicul stomatolog” va fi operationalizată cu
ajutorul unei grile de observații.
 22
2.4. Procedura de lucru:

Experimentul va începe în luna octombrie și se va derula pe o perioadă de 3 luni.

Cuprinde 1.000 de elevi din clasele I-IV din 17 școli ale municipiului Cluj-Napoca.
Se aleg participanții, se stabilesc grupurile experimentale și grupurile de control
randomizat.
Grupurile experimentale vor participa la orele de educație dentară, care se vor desfășura
cu o frecvență de o oră/săptămână.
Orele de educație dentară vor fi structurate pe baza modelului stadiilor schimbării
(Prochaska si DiClemente, 1984, 1986).
În cadrul orelor de educație dentară vor fi abordate mai multe metode pentru însușirea
cunoștințelor teoretice și a deprinderilor practice.
Pentru însușirea cunoștințelor teoretice se va aplica metoda discuțiilor în grupuri mici
(câte o grupă de copii) în care se va accentua importanţa elementelor dentare, rolul periajului
dentar în sănătatea orală, importanţa vizitelor la stomatolog. De asemenea se vor organiza
întalniri cu parinții în cadrul cărora se oferă sfaturi și informații pentru a-i ajuta să aibă grijă de
dinții copiilor lor, vor fi sfătuiți să nu transmită copiilor lor asocierea vizitelor la stomatolog cu
durerea, şi în nici un caz să nu ameninţe cu mersul la doctor ca o corecţie a unui comportament
inadecvat.
Temele abordate în cadrul acestor discuții vor fi:
- Cum aleg periuța de dinți potrivită pentru mine?
Marca periuței de dinți nu este nici pe departe la fel de importantă ca tipul de perie,
mărimea și forma capului, precum și frecvența cu care vă schimbați periuța. Se recomandă o
periuță de dinți cu peri moi și cu capul mic. Perii moi sunt foarte importanți pentru sănătatea
gingiilor. Un cap mic permite să se pătrundă la fiecare dinte mai profund și este mai puțin
probabil să provoace leziuni gingiilor. Frecvența zilnică a periajului dinților și înlocuirea
periodică a periuței sunt aspecte mult mai importante decât marca pe care o alegeti. Se
recomandă înlocuirea periuței de dinți cel putin o dată/lună și perierea dinților cel puțin de două
ori/zi.
- Care este modalitatea cea mai potrivită de periere a dinților?
Perierea în profunzime de două ori/zi și curățarea inter-dentară zilnică cu mătase
dentară sau alte produse de curățare inter-dentară ajută, în mod normal, la înlăturarea nivelelor
normale ale plăcii. Periuța de dinți se va ține la un unghi de 45 de grade de dinți și se va folosi
o mișcare înainte și înapoi de-a lungul întregii danturi. Se vor curăța suprafețele
 23
interioare ale dinților unde depozitele de placă bacteriană sunt în cantități mai mari, a părții
posterioare a dinților, a limbii.
- Pot cauza probleme danturii dacă nu îmi spăl dinții corespunzător?
Chiar daca dinții sunt protejați de un strat gros de smalț, se pot deteriora din cauza
periajului necorespunzător. Abraziunea datorată perierii poate apărea la nivelul coroanei
dintelui, precum și la nivelul cimentului moale care acoperă rădăcinile dintelui, care pot fi
expuse datorită retragerii gingiilor. Aceste suprafețe expuse pot foarte ușor să cadă pradă
degradării. Perierea dinților se va face utilizând mișcări ușoare, scurte și pe întreaga suprafață
a dintelui.
- Cum curăț suprafața inter-dentară?
Mătasea dentară și alte produse de curățare inter-dentară îndepărtează placa
bacteriană dintre dinți și de la baza gingiilor, zone în care periuța de dinți nu poate ajunge.
- De ce este important periajul cu pastă de dinți?
Periajul cu pastă de dinți este important pentru mai multe motive. În primul rând, pasta
de dinți și un periaj corespunzător acționează pentru îndepărtarea plăcii, o peliculă lipicioasă
de bacterii care se dezvoltă pe dinți și cauzează carii, boli ale gingiilor și, în ultimă instanță,
pierderea dinților, în cazul în care nu este controlată. În al doilea rând, pasta de dinți conține
fluor, care conferă danturii mai multă rezistență împotriva degradării și susține remineralizarea,
care ajută la repararea degradării timpurii înainte ca afecțiunea să fie măcar observată. În al
treilea rând, ingredienții speciali ai pastelor ajută la curățirea și lustruirea dinților și, în timp, la
îndepărtarea petelor. În al patrulea rând, pasta de dinți împrospătează respirația și conferă
cavității bucale un sentiment de curățenie.
- Ce tip de pastă de dinți trebuie să folosesc?
Atât timp cât pasta de dinți conține fluor, marca nu are o importanță deosebită,
indiferent că este sub formă de pastă, gel sau chiar pudră, sau că aceasta are o anume aromă.
Toate pastele de dinți pe bază de fluor acționează eficient împotriva plăcii, curăță si lustruiesc
smalțul dentar. Dacă dantura este hipersensibila la fierbinte sau rece, se va lua în considerare
posibilitatea utilizării unei paste de dinți proiectată special pentru dantură sensibilă, pastă de dinți
care să conțină bicarbonat de sodiu și/sau peroxid de hidrogen (ambii agenți de curățire), acestea
conferind cavității bucale o senzație plăcută de curat, de proaspăt, care poate reprezenta o motivare
de a vă spăla mai des, însă adevăratul ingredient activ care protejează dinții dumneavoastră este
fluorul. Unele persoane preferă o pastă de dinți care sa controleze apariția tartrului, care conține
pirofosfați astfel încât sa împiedice depunerea de tartru pe dinți. Pastele de dinți noi oferă formule
avansate de albire cu scopul de a îndepărta petele și

24
de a face dantura mai albă și mai strălucitoare, deși nu pot egala nici pe departe eficacitatea
unui tratament de albire profesional administrat sau prescris de un stomatolog.
- Câtă pastă de dinți trebuie să folosesc?
În ciuda a ceea ce susțin reclamele publicitare, cantitatea de pastă de dinți sau de gel pe
periuța de dinți nu trebuie să atingă niveluri uriașe pentru o curațire eficientă. Se va aplica pe
prima parte a capului periuței de dinți o cantitate de pastă de dimensiunea unui bob de mazăre.
- Periajul cu pastă de dinți este suficientă pentru lupta împotriva bolilor dentare și ale
cavității bucale?
Deși periajul profund după fiecare masă ajută, curățirea cu mătase dentară în fiecare zi
pentru îndepărtarea plăcii și a particulelor de alimente dintre dinți, precum și de la baza
gingiilor, este la fel de importantă. Studiile arată că placa se va dezvolta din nou pe dinții curați
în 3-4 ore de la periaj.
- De câte ori e necesar să ne prezentăm la medicul stomatolog?
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, recomandă două inspecţii anuale, la interval de 6 luni.
Aceasta reprezintă un ajutor în diagnosticarea şi prevenţia precoce a afecţiunilor oro-dentare.
- Ce este anxietatea dentară?
Anxietatea dentară este o reacție la un pericol necunoscut când individul anticipează ce
este mai rau din partea procedurilor stomatologice simple. Anxietatea este o problemă obișnuită
și foarte multă lume este încercată de acest sentiment în special atunci când se află față în față
cu o experiență nouă, necunoscută. Pentru cei mai mulți oameni, tratamentul stomatologic este
asociat cu proceduri dureroase, cu teamă și anxietate. Și răspunsul copiilor la durere este unul
complex și este influențat de un număr de factori psihologici. Copilăria se caracterizează prin
labilitate afectivă. Spre deosebire de adult, copilul nu-și poate exprima suficient prin limbaj
conținutul trăirilor. Frica iși are originea în educație sau apare prin contagiune de la alți copii,
dar mai ales de la adulți. Deseori, conduita acestora, ca și relatările sau poveștile lor, crează
baza emoțională psihologică a stării de frică. Spre deosebire de adult, la care frica este concretă,
cu un fundament real, un conținut bine delimitat, un „obiect”, la copil – datorită insuficienței
sale experiențe – frica are, de obicei, un caracter mai difuz, apropiindu-se mai mult de anxietate.
Vizitele periodice vor deveni pentru copil o obişnuinţă şi îl vor ajuta să scape pe viitor de frica
de medicul dentist. Copiii vor fi încurajați să discute despre temerile legate de controalele
stomatologice. De asemenea, se pot cere medicului
 25
dentist recomandări cu privire la suplimentele fluorurate care se pot administra copiilor.
Studiile au dovedit eficienţa ridicată a acestor produse în prevenirea apariţiei cariilor.
Pentru însușirea deprinderilor practice se vor organiza:
- Întâlniri cu un medic dentist care le va arăta practic copiilor tehnicile de periaj
dentar, mijloacele speciale și adjuvante periajului dentar.
- Se va organiza un moment de periaj zilnic supravegheat.
- Vizite cu clasa la medicul dentist, care le va arăta copiilor aparatele din
cabinet și va vorbi cu ei despre procedurile uzuale.
- Se va întocmi un calendar al consultațiilor stomatologice pentru fiecare elev și
programarea acestora la medicul stomatolog. Medicul stomatolog va aplica următoarea
strategie procedurală: îi va explica copilului necesitatea procedurii; explicațiile se vor face la
nivelul puterii de înțelegere a copilului; va apela la tehnica T.S.D. (Tell – Show – Do), tehnica
elaborată de Adelson și introdusă în stomatologia pediatrică. Tehnica presupune explicarea
procedurii în fraze inteligibile pentru nivelul de dezvoltare a copilului (Tell), demonstrarea
aspectelor vizuale, olfactive, auditive și tactile ale procedurii (Show) și apoi fără a devia de la
explicație și demonstrație, completarea procedurii (Do).
La finalul experimentului se va organiza un concurs de periaj, în cadrul căruia se vor
acorda premii.
 26
CAPITOL 3. REZULTATE

În vederea obținerii rezultatelor, se va trece la măsurarea în urma experimentului a

variabilelor dependente. Pentru a operaționaliza variabila dependentă „comportamentul în ceea
ce privește frecvența periajului dentar zilnic”, se va aplica un chestionar, care va cuprinde mai
mulți itemi specifici pentru a determina frecvența periajului zilnic.
Variabila dependentă „nivelul anxietății privind vizitele la medicul stomatolog” va fi
operaționalizată cu ajutorul unei grile de observații, aceasta fiind completată de un observator
în cadrul unui cabinet stomatologic, în timpul consultului pe care medicul stomatolog îl va face
copilului.
Datele obţinute vor fi aduse, graţie unei operaţii de codare, la o formă numerică, astfel
încât să se preteze la o prelucrare matematică, în particular, statistică, și vor fi prelucrați cu
ajutorul programului Microsoft Excel.
Datele obţinute asupra eşantionului se apropie de indicii adevăraţi ai populaţiei,
deoarece numărul subiecților este mare, respectiv 1.000. Practic, nu reuşim să determinăm
exact indicii caracteristici ai populaţiei. Indicii eşantionului constituie estimări ale parametrilor
populaţiei.
Luând ca bază indicii eşantionului, extrapolându-i deci la populaţie, comitem o anumită
eroare, a cărei valoare probabilă trebuie să fie, evident, cât mai mică.
Datele obţinute sunt afectate de un element aleator (întâmplător). În consecinţă, alături
de ipoteza specifică, ce stă la baza experienţei respective şi care este o ipoteză psihologică sau
pedagogică formulăm şi o altă ipoteză care să atribuie numai întâmplării tendinţele sau
diferenţele constatate. Aceasta din urmă este „ipoteza întâmplării” sau ipoteza nulă (H0) şi am
enunțat-o pentru toate cazurile în aceiaşi termeni. Atât ipoteza nulă (H0) cât
şi ipoteza alternativă (Hs) se referă la populaţie, nu la eşantioane.
Admitem în mod provizoriu ipoteza nulă determinăm şansele (probabilitatea) ca
diferenţele obţinute în experiment să aibă loc numai pe baza „legilor întâmplării” (care sunt
legi de probabilitate bine studiate). Dacă probabilitatea obţinerii diferenţei date, în baza
ipotezei nule, este foarte mică (de pildă, mai mică decât 0,05; ceea ce se scrie p < 0,05), atunci
respingem ipoteza hazardului şi arătăm toată încrederea ipotezei specifice. Dacă însă,
probabilitatea determinată în lumina ipotezei nule este mai mare (de pildă, p > 0,10 putând
merge până la 1), atunci nu ne putem asuma riscul respingerii ipotezei nule şi vom considera
diferenţele efectiv obţinute ca fiind încă nesemnificative.
 27
Prin urmare se acceptă ca semnificative acele rezultate care au şansele de a se produce
prin simpla întâmplare numai într-un număr mic de cazuri: sub 5% din cazuri. Şansele de a
obţine rezultatele respective prin simplul joc al factorilor aleatori se află în acest caz sub
10%, respectiv 5% ( ceea ce se scrie p < 0,10 respectiv p < 0,05). Înseamnă că, acceptând
rezultatele unei experienţe drept proba justeţei ipotezei specifice, ne asumăm totodată riscul de
a greşi în mai puţin de 5% din cazuri. Fiecărei aserţiuni ii se asociem un prag de semnificaţie,
care indică riscul de a greşi pe care ni-l asumăm.
Valorile cririce ale criteriului z, t, ş.a. au fost calculate pentru diferite praguri, fiind
prezentate sub formă de tabele ce urmează doar a fi consultate. Regula de decizie este precizată:
- dacă criteriul z, calculat pe eşantionul experimental este mai mare sau egal cu
valoarea critică (z critic), probabilitatea sa asociată este mai mică sau egală cu pragul α (se
decide respingerea H0);
- dacă criteriul z cal, calculat pe eşantionul experimental, este mai mic decât
valoarea critic (z critic), probabilitatea asociată este mai mare decât pragul α. În consecinţă
intervine suspendarea judecăţii: nu se va respinge, nici accepta H0. În sens strict, se va decide
a nu se decide (Abdi,1987).
În general, dacă valoarea găsită prin calcul este mai mică decât valoarea | t | indicată
în tabel la pragul p = 0,05; atunci considerăm că ipoteza nulă nu este infirmată, iar diferenţele
obţinute în experienţă ca nesemnificative. Dacă valoarea calculată de noi este mai mare decât
valoarea | t | la pragul 0,05; dar mai mică dacât valoarea lui | t | la pragul de 0,01; vom spune
că diferenţa este semnificativă la pragul de 0,05. În sfârşit, dacă valoarea găsită de noi este mai
mare decât valoarea | t | indicată în tabel pentru p = 0,01; atunci vom spune că diferenţa este
semnificativă la pragul de 0,01.
În cadrul planurilor factoriale se evidenţiază atât efectele fiecărei variabile studiate cât
şi efectul interacţiunii acestora. Natura efectelor se poate constata prin diagrame de
interacţiune.
În experimentul nostru:
Operaționalizarea variabilelor:
În urma aplicării chestionarului, respectiv a grilei de observație pentru fiecare variabilă
dependentă, se vor prelucra statistic datele, urmând următorii pași.
Se vor introduce într-un fișier Excel scorurile obținute de către fiecare subiect după
următorul format:
Total
Grupul 4
Grupul 3
Grupul 2
Grupul 1
Grupul

3
2
1

..…

752
751
750
502
501
500
252
251
250

…..
…..
…..

1000
Subiect

Scorul obtinut X

Media grupului
28

X-media grupului
X-media grupului

la pătrat
Media mare a

eșantionului
X-media mare a

eșantionului
X-media mare a

eșantionului la pătrat
 29
Designul bifactorial (2X2)
Variabila independentă Variabila independentă
A1 (participarea la A2 (neparticiparea la
Medie
orele de educație orele de educație
dentară) dentară)
Variabila independentă B1
(fete)
Variabila independentă B2
(băieți)
Medie

Pragul de semnificatie: setăm α = 0,05.

Valoarea critică: Pentru fiecare efect calculat, aflăm valoarea lui F critic din tabel, în
funcţie de gradele de libertate between şi within (avem 4 F critic).
Gradele de libertate within sunt la fel, pentru toate tipurile de efect calculate:
dfw = N – k = 1000 – 4 = 996
Gradele de libertate between sunt diferite pentru fiecare tip de efect calculat:
df bet A = nr coloane – 1 = 2 – 1 = 1
df bet B = nr rânduri – 1 = 2 – 1 = 1
df bet AxB = dfbetA x df betB = 1 x 1 = 1
F critic efect global (0,05; 3; 996) = 2,61
F critic A (0,05; 1; 996) = 3,85
F critic B (0,05; 1; 996) = 3,85
F critic AxB (0,05; 1; 996) = 3,85

Modalitate de calcul. Avem 4 F calculat, pentru fiecare tip de efect. Pentru calculul lui
F, ţinem cont de două tipuri de varianţă: varianţa between (varianţa care apare între grupurile
de subiecţi) şi varianţa within (varianţa care apare în interiorul fiecărui grup de subiecţi).
Varianţa within este la fel pentru fiecare efect calculat, dar varianţa between se calculează
diferit pentru fiecare efect.
 30
Rezultate așteptate și interpretarea rezultatelor
Pentru efectul global:
Df within = Nr. total subiecti – nr. grupuri = 100 – 4
SS within = X – media grupului la pătrat
SS pătrat within = (X – media grupului la patrat) / Df within

Df between = Nr. Grupuri – 1 = 4 – 1 = 3

SS between pentru fiecare grup = (diferența dintre media grupului și media
eșantionului)²
SS between total = Suma SS between al celor 4 grupuri x
5 SS pătrat between = SS between total / Df between
F calculat efect global = SS patrat between / SS pătrat within

F calculat efect global ˃ F critic = 2,61

Decizia statistică:
F calculat ˃ F critic, rezultă faptul că respingem ipoteza nulă și în consecință se acceptă
ipoteza statistică, există un efect al variabilelor independente.
Obținem un F calculat ˃ F critic semnificativ la un prag critic de 0,05 ceea ce ne permite
să spunem că există un efect principal semnificativ, și există o legătură între orele de educație
dentară și comportamentul copiilor în ceea ce privește frecvența periajului dentar zilnic,
respectiv există o legătură între orele de educație dentară și comportamentul copiilor în sensul
reducerii nivelului anxietății privind vizitele la medicul stomatolog, această afirmație riscând
să fie greșită în mai puțin de 5% din cazuri.

Pentru efectul variabilei A:

Calculăm SS pătrat between variabila A = (media coloanei 1 din design + media
coloanei 2 din design) / Df between A
Df between A = 1
SS patrat within = (X – media grupului la patrat) / Df within
F calculat variabila A = SS patrat between variabila A / SS pătrat within ˃ F critic =
3,85
 Decizia statistică:
F calculat ˃ F critic, rezultă faptul că respingem ipoteza nulă și în consecință se acceptă
ipoteza statistică, există un efect al variabilei independente A.
31
Obținem un F calculat ˃ F critic semnificativ la un prag critic de 0,05 ceea ce ne permite
să spunem că există un efect principal semnificativ, și există o legătură între participarea la
orele de educație dentară și modificarea comportamentelor copiilor, această afirmație riscând
să fie greșită în mai puțin de 5% din cazuri.

Pentru efectul variabilei B:

Calculam SS patrat between variabila B = (media rândului 1 din design + media
randului 2 din design) / Df between A
Df between B = 1
SS patrat within = (X – media grupului la pătrat) / Df within
F calculat variabila B = SS pătrat between variabila B / SS pătrat within ˂ F critic =
3,85
Decizia statistică:
F calculat ˂ F critic = 3,85 (NS) nu se infirmă ipoteza nulă și în consecință diferențele
obținute din experiment sunt nesemnificative.
Pentru efectul interacțiunii:
SS pătrat between interacțiune = SS pătrat between total – SS pătrat between var A –
SS pătrat between variabila B
SS pătrat wit = SS pătrat within = (X – media grupului la pătrat) / Df within
F calculat interacțiune = SS pătrat between interacțiune / SS pătrat within ˂ F critic =
3,85
F calculat = 0,02 ˂ F critic = 4,4940 (NS)
Decizia statistică:
F calculat ˂ F critic, rezultă faptul că nu se infirmă ipoteza nulă și în consecință
diferențele obținute din experiment sunt nesemnificative.
Ne asteptăm ca în urma reprezentării grafice să observăm efectul de interacțiune.
 32
14
12
10
8
Series1
6
Series2
4
2
0
1 2

Din graficul prezentat mai sus se observă că nu există efect de interacțiune între cele 2
variabile independente, ceea ce înseamnă că legea de variație a fenomenului studiat în condițiile
grupării informațiilor în unități de semnificație nu se modifică atunci când intervin valorile
asociate ale factorului B, respectiv genul (feminin/masculin).
Rezultă o combinație aditivă a influenței celor 2 factori și că mărimea efectelor
variabilei A rămâne constantă pentru toate condițiile celei de a doua variabile independente.
 33
CAPITOL 4. DISCUŢII

Sănătatea orală înseamnă mult mai mult decât un zâmbet plăcut. Problemele dentare
netratate pot avea urmări grave nu doar pentru sănătatea bucală, ci şi pentru întregul organism.
Astfel, în multe situaţii, starea de sănătate orală indică starea generală a organismului. 90% din
bolile organismului se manifestă şi la nivelul cavităţii bucale – ceea ce
înseamnă că medicul dentist poate să atragă atenţia asupra unei probleme de sănătate.
Conform principiului „a preveni este mai uşor decât a trata”, un studiu realizat recent
în Statele Unite ale Americii a evidenţiat faptul că o bună comunicare între medicii dentişti și
pacienţi poate duce la conştientizarea acestora în privinţa importanței igienei dentare
corespunzătoare, contribuind esenţial la menţinerea stării de sănătate orala și a organismului în
general. Astfel, medicii stomatologi pot deveni un instrument activ al păstrării integrităţii
structurale, funcţionale și psiho-sociale ale pacientului, prin implicarea lor în combaterea unor
probleme ca fumatul și igiena precară sau chiar a disfuncţiilor aparatului digestiv.
Sănătatea cavităţii orale nu se datorează numai alimentaţiei echilibrate ci, mai ales, unei
igiene corect efectuate. Factorul principal al menţinerii igienei bucale îl constituie în primul
rând periajul dentar corect. Totuşi, folosirea regulată a tehnicilor de curăţare doar cu ajutorul
periuţei de dinţi nu este suficientă. Aceasta asigură o curăţare numai la nivelul marginilor
gingiilor, neajungând şi în locurile greu accesibile de la nivelul coletului sau dintre dinţi. Astfel,
apariţia neaşteptată a gingivitei şi a cariei proximale se explica prin curăţarea defectuoasă a
spaţiilor interdentare şi a şanţului gingival. În aceste condiţii se impune utilizarea unor mijloace
auxiliare periajului dentar care sunt reprezentate de aţa dentară, apa de gură şi dispozitivele de
curăţare a limbii.

Astfel, menţinerea unei igiene bucale corespunzătoare devine un proces amplu şi

complex ce se poate desfăşura complet şi corect numai în condiţiile unei foarte bune comunicări
şi colaborări între pacient, scoala şi medicul dentist.
„În ciuda achiziţiilor din domeniul calităţii serviciilor de asistenţă stomatologică,
anxietatea faţă de tratamentele şi procedurile specifice este o problemă răspândită în multe
categorii de persoane, constituind o provocare pentru lucrătorii din domeniul serviciilor
specializate în sănătatea orală. Anxietatea faţă de tratamentele stomatologice (care poate evolua
până la o tulburare pervazivă, ce afectează negativ numeroase domenii ale funcţionării
individuale) implică un cortegiu de simptome cognitiv-emoţionale şi comportamentale de
intensitate şi frecvenţă variabile, cu o evoluţie, adesea, insidioasă, care afectează
 34
comportamentele individuale orientate către sănătatea orală. Managementul eficient al
simptomelor specifice anxietăţii faţă de intervenţia stomatologică este de o importanţă crucială
pentru serviciile de sănătate orală, bazându-se pe o abordare multidimensională şi
multinivelară. Există un spectru larg de metode pe care medicii stomatologi le pot utiliza, în
vederea controlului simptomelor neplăcute ale anxietăţii sau fobiei faţă de tratamentele
stomatologice (Hmud şi Walsh, 2009; Kvale, Berggren şi Milgrom, 2004; Sharif, 2010):
îmbunătăţirea comunicării cu pacienţii, gestionarea atitudinii, reacţiilor şi a comportamentelor
negative din partea pacienţilor şi a staff-ului din cabinetele stomatologice, minimizarea
posibilelor efecte negative din partea stimulilor specifici ecologiei cabinetelor stomatologice
(aceştia constituie stimuli importanţi pentru activarea simptomelor specifice anxietăţii faţă de
intervenţiile stomatologice), aplicarea tehnicilor de control al durerii, utilizarea relaxării
progresive, utilizarea tehnicilor farmacologice etc.” (Lavinia Maria Pruteanu, 2014)

În urma evaluarii rezultatelor cercetării prezentate mai sus, ne așteptăm ca orele de

educație dentară să modifice comportamentele copiilor în ceea ce priveste frecvența periajului
zilnic, a reducerii anxietății acestora privind vizitele la medicul stomatolog. Genul copiilor nu
influențeaza achiziționarea cunoștințelor transmise în cadrul orelor de educație dentară,
respectiv formarea deprinderilor necesare pentru o igienă orală corectă.
Ţinând cont de complexitatea procesului şi de mentalitatea foarte greu de schimbat a
societății, igiena orală corectă se dovedeşte fi o adevărata provocare, pe care fiecare dintre noi
trebuie să şi-o asume în vederea menţinerii sănătăţii cavitaţii bucale. Neglijența oamenilor
şi nepăsarea cu care trec în fiecare zi peste acest aspect extrem de important al îngrijirii zilnice
a condus de-a lungul timpului la agravarea constantă a problemelor cavitaţii orale, care se
finalizează de cele mai multe ori cu pierderea dinţilor.
„Cea mai mare problemă, în evaluarea unor programe de prevenție, apare datorită
faptului că nu se acceptă că programele de promovare a sănătăţii sunt programe care trebuie să
se desfăşoare pe termen mediu – lung; numai în acest fel se pot observa acele schimbări de
comportament care pot influenţa starea de sănătate a unui grup populaţional. Aceste probleme
duc la concepţia greşită că programul de promovare a sănătăţii nu a fost eficient şi nici eficace.
Într-un program de promovare a sănătăţii, obiectivele trebuie să fie stabilite în funcţie de
perioada de derulare a programului, iar în acelaşi timp trebuie să existe consecvenţă în alegerea
problemelor de sănătate publică cărora se adresează acest tip de programe.” (Monica Pâslaru,
2006)
 35
„Programele de prevenţie trebuie realizate în vederea promovării educaţiei pentru
sănătate. Un motiv de reuşită în realizarea programelor de prevenţie se poate baza pe
combinarea a trei factori: «şcoală – părinţi – comunitate», ce pare să se apropie de
comportamentul sănătos al copilului. Scopul programelor de prevenţie şi educaţie pentru
sănătate este schimbarea de comportamente şi atitudini în vederea obţinerii unui stil de viaţă
sanogen. Schimbările de comportamente şi atitudini se pot realiza doar dacă pacientul este
motivat şi instruit corespunzător.” (Dana Baciu, 2013)
Prin introducerea în programa şcolară a instituṭiilor de învăṭământ a orelor de educație
dentară, elaborarea unui program de prevenție care să fie implementat la nivel național şi
implicarea factorilor politici pentru a legifera înfiinṭarea cabinetelor stomatologice la nivelul
fiecărei instituṭii de învăṭământ ar fi realizați pași importanți pentru a crește o generație
sănătoasă.
Activităţile de monitorizare a programului de prevenție vor avea un caracter sistematic
şi continuu şi se vor desfăşura pe parcursul întregii perioade de implementare, incluzînd atât
colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau efectelor
neprevăzute, cât şi propunerea eventualelor corectări de conţinut şi de formă, în măsurile şi
acţiunile planificate. Monitorizarea se va efectua în baza a trei seturi de indicatori
(de proces, de rezultat, de impact), care vor permite urmărirea şi evaluarea în dinamică a
procesului de realizare a obiectivelor generale stipulate în program pentru atingerea scopului
final.
Indicatorii de proces vor reflecta realizarea activităţilor expuse în Planul de acţiuni
privind implementarea programului de prevenție. Monitorizarea îndeplinirii obiectivelor
specifice, precum şi a măsurilor aplicate, se va efectua conform indicatorilor de rezultat, iar
indicatorii de impact vor fi utilizaţi pentru evaluarea schimbărilor în starea igienei orale a
copiilor.
Activitatea de evaluare a programului se va desfăşura pe parcursul întregii perioade de
implementare şi va include elaborarea, în baza indicatorilor de monitorizare, a rapoartelor
anuale şi a raportului final de evaluare a programului.
În scopul asigurării transparenţei proceselor de implementare a programului, rapoartele
anuale de evaluare, precum şi raportul final de evaluare vor fi publicate în mass-media şi pe
pagina web a Ministerului Sănătăţii.
 36
CAPITOL 5. CONCLUZII ALE CERCETĂRII
Sănătatea copiilor de azi, determină sănătatea societății de mâine.
Pentru a crește o generație sănătoasă, este nevoie să ne educăm copiii, astfel încât una
dintre valorile cele mai importante ale acestora să fie sănătatea, în acest sens programele de
prevenție, de promovare a unor comportamente sănătoase sunt o necesitate vitală.
Influența programelor de promovare a comportamentelor sănătoase şi de menţine a unei
stări de igienă orală corespunzătoare în rândul elevilor din clasele I-IV, se va demonstra că este
o certitudine, introducerea orelor de educație dentară în programa şcolară a instituṭiilor de
învăṭământ, va avea rezultate benefice pe termen lung, aducând numeroase beneficii pentru
societatea românească. Copiii vor conștientiza importanța igienei dentare, a vizitelor la medicul
stomatolog.
Cea mai la îndemână și care necesită resurse financiare reduse este educația sanitară
făcută de specialiști în instituțiile de învățământ, prin însușirea de către elevi a unor cunoștințe,
tehnici de igienă orală corectă și controlul acesteia.
Elaborarea și implementarea unui program de prevenție la nivel național cu implicarea
tuturor factorilor responsabili, va schimba credințe și atitudini, va furniza noi informații, va
încuraja adoptarea unor practici noi sau o schimbare a stilului de viață în rândul membrilor
societății, ceea ce va duce implicit la o societate sănătoasă, reducându-se astfel costurile
sistemului de sănătate.
 37
BIBLIOGRAFIE

1. Abdi H. Introduction au traitement statistique des donees experimentales. Grenoble:

Presses Univ; 1987.
2. Adelson R, Goldfried MR. Modeling and the fearful child patient. J Dent Child.
1970(37):476-89.
3. Baciu D. Promovarea sănătății orale în România. Strategii și exigențe la standard
European. Iași: Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”; 2013.
4. Bozdog LA. Obiective OMS pentru sănătatea populației în secolul XXI. AMT.
2009;II(1).
5. Conf. Dr. Dumitrache A, Dr. Lăzărescu F, Ş. L. Dr. Sfeatcu R, Prof. Dr. Stanciu D,
Asist. Univ. Dr. Temelcea A. Strategii preventive adaptate grupelor de risc pentru
afecțiunile orale. Ghid de profilaxie.2007-2013.
6. Dr. Stănescu CT, Dr. Dumitrache C, Dr. Kassai V, Dr. Branduse L, Asist. med. Drost M,
DSP județene și a municipiului București. Raport național de sănătate orală la copii și
tineri2012. Available from: http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-
content/uploads/2014/12/Raport-national-de-sanatate-orala-la-copii-si-tineri-2012.pdf.

7. Hmud R, Walsh, LJ. Dental anxiety: Causes, complications and management

approaches. Journal of Minimum Intervention in Dentistry. 2009;2(1):67-77.
8. Lect.univ.dr. Balázsi R. Psihologie experimentală și analiza datelor: Universitatea
Babeş-Bolyai, Cluj Napoca; 2014-2015.
9. Prof. Dr. Băban A. Psihologia sănătății. An II.: Universitatea “Babeș-Bolyai” Cluj-
Napoca. Facultatea de psihologie și științele educației. Secția Psihologie. Învâțământ la
distanță.; 2015-2016.
10. Pruteanu LM. Anxietatea față de intervențiile stomatologice. Prevalență și variabile
asociate. Rev Psih. 2014;60(3):231-42.
11. Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar. Promovarea sănătății și
educație pentru sănătate: Public H Press; 2006.
38