Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
natural Ceahlău
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………….3
Partea GENERALĂ. Stadiul actual al cunoaşterii………………………………………….5
Capitolul I. Creşterea şi dezvoltarea generală a copilului………………………………….5
I.1 Noţiuni generale şi legile creşterii…………………………………………………………..5
I.2 Aprecierea dezvoltării fizice a copilului…………………………………………………....9
I.3 Determinarea dezvoltării osoase…………………………………………………………...10
I.4 Erupţia dentară. Cele două dentiţii………………………………………………………...10
I.5 Aprecierea stării de nutriţie………………………………………………………………...12
I.6 Patologia creşterii…………………………………………………………………………..13
Capitolul II.Creşterea şi dezvoltarea oro-facială………………………………………….15
II.1Embriologie cranio-facială………………………………………………………………...16
II.2 Relatii între dezvoltarea facial şi dezvoltarea dentiţiei…………………………………..20
II.3 Rolul factorilor funcţionali în dezvoltarea aparatului dento-maxilar…………………...29
Capitolul III. Influenţa factorilor de mediu asupra organismului……………………….30
III.1 Mediul,sănătatea şi calitatea vieţii……………………………………………………….33
III.2 Efectele apei poluate asupra stării de sănătate………………………………………….35
III.3 Mediul şi sănătatea……………………………………………………………………....38
III.4 Poluarea fonică şi sănătatea……………………………………………………………..39
III.5 Elemente de climatologie medical…………………………………………………….....41
Capitolul IV. Arealul geografic natural Ceahlău………………………………………….45
IV.1 Limite geografice………………………………………………………………………..45
IV.2 Clima…………………………………………………………………………………….45
IV.3 Factori naturali terapeutici. Conditii climatic…………………………………………...46
IV.4 Sistemul hidrologic……………………………………………………………………...46
IV.5 Populaţia şi aşezările. Demografie………………………………………………………47
IV.6 Factori pozitivi ai arealului natural……………………………………………………...47
1
Capitolul V.Determinarea stării de sănătate la copii……………………………………49
V.1 Evaluarea stării de sănătate la copii în Europa,în ultimele două decenii……………..49
V.2 Indicatori utilizaţi pentru evaluarea stării de sănătate orală la populaţia şcolară……..50
V.2.1 Evaluarea stării de sănătate odontală…………………………………………………50
V.2.2 Evaluarea stării de sănătate parodontală……………………………………………..53
V.2.3 Evaluarea fluorozei dentare…………………………………………………………..55
Partea PERSONALĂ
Capitolul VI. Metodologia cercetării……………………………………………………..57
VI.1 Scopul lucrării…………………………………………………………………………57
VI.2 Obiectivele lucrării……………………………………………………………………57
VI.3 Material şi metodă…………………………………………………………………….58
VI.4 Baza de date şi metode statistice……………………………………………………..58
VI.4.1 Loturile de subiecţi…………………………………………………………………59
VI.4.2 Chestionar stomatologic……………………………………………………………60
VI.4.3 Chestionar general………………………………………………………………….60
VI.4.4 Analiza statistic……………………………………………………………………..61
VI.5 Rezultate……………………………………………………………………………...79
VI.6 Concluzii……………………………………………………………………………...79
Capitolul VII. Studiu de caz……………………………………………………………..80
VII.1 Anamneza pacientului………………………………………………………………80
VII.2 Examen clinic extraoral……………………………………………………………...82
VII.3 Examen clinic ATM……………………………………………………………….....83
VII.4 Examen clinic intraoral……………………………………………………………....84
VII.5 Diagnostic…………………………………………………………………………....85
VII.6 Plan de tratament…………………………………………………………………….87
Bibliografie………………………………………………………………………………..88
2
Introducere
Starea de sănătate a aparatului dento-maxilar presupune integritatea morfo-funcţională şi
dezvoltarea armonioasă, proporţională a tuturor elementelor componente, astfel încât
raporturile dintre dinţi, dintre arcade şi maxilare să fie în limitele unor variabile filogenetice,
iar funcţionarea lor să se facă coordonat, automatizat printr-un sistem de reglare integru, care
să stimuleze consolidarea formelor.
Cunoscând normalul, se poate depista o anomalie dento-maxilară, manifestată prin
modificări morfologice (disarmonia dentară, alveolară sau maxilară) şi prin tulburări
funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi bio-psiho-sociale.
Deseori, nu putem spune cu certitudine ca anomalia dento-maxilară este determinată de
zestrea genetică, este rezultatul factorilor de mediu sau există o combinaţie între aceştia.
Calitatea vieţii unui individ este influențată de starea de sănătate a acestuia, care se află
la rândul său în interrelație cu alte dimensiuni ale calitaţii vieţii, cum sunt: venitul, condițiile de
locuit, stilul de viaţă, nivelul de educaţie, gradul de dezvoltare al serviciilor medicale, sănătatea
mediului ambiant etc. În acest concept de sănătate generală este inclus și acela de sănătate oro-
dentară, care se referă în esență la menţinerea integrităţii şi sănătăţii tuturor componentelor
aparatului dento – maxilar.
3
această, de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate.Programele de prevenire a afectiunilor oro-
dentare reprezinta un concept inovator pentru cei care recunosc nevoia fundamentală de
schimbare atât a stilului de viaţă, cât şi a condiţiilor de trai. Promovarea sănătăţii reprezintă o
strategie de mediere între individ şi mediu, combinând alegerea personală cu responsabilitatea
socială şi având drept scop asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătate
Starea de sănătate orala a populatiei s-a dezvoltat semnificativ la nivel global. Cu toate
acestea, numeroase comunităţi, aparţinând, în special, grupurilor sociale defavorizate din
mediul rural,nu sunt conştiente de importanţa insuşirii unor minime cunostinţe de prevenţie
oro-dentară .
4
PARTEA GENERALĂ.STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII
5
1. Factori genetici-ereditari. Factorii genetici sunt responsabili de diferenţierile
constituţionale individuale imprimate în procesul de concepţie, precum şi fenomenului însăşi al
creşterii şi dinamicii sale până la maturitate după genotipul dominant, după tipul morfologic
familiar. Creşterea este modelată în decursul evoluţiei sale de către ceilalţi factori de influenţă
interni şi externi.
2. Factori endocrini. Rolul acestor factori este deosebit de important. Acţiunea lor se
exercită din perioada vieţii intrauterine, chiar dacă la om nu sunt încă destule argumente
convingătoare. In favoarea celor de mai sus: la naştere este prezentă 5 concentraţia crescută a
hormonului somatotrop; sunt prezente tulburările de creştere întâlnite la atiroizii congenitali,
căt şi rolul cunoscut al estrogenilor în sinteza osteoidă la făt. După naştere rolul glandelor
endocrine este mai demonstrativă. Activitatea lor este coordonată de sistemul
hipotalamohipofizar, adevărat centru coordonator al creşterii.
6
precum şi în cadrul unor sindroame malformative. toate afecţiunile viscerale cronice sau cu
evoluţie, prelungită pot opri sau încetini creşterea (cardiopatiile, hepatopatiile, nefropatiile,
hemopatiile etc.). diferite afecţiuni cronice digestive, expresie a unor: insuficienţe, tulburări de
digestie sau de absorbţie (mucoviscidoza, steatoreea, sindrom de malabsorbţie, diaree prin
intoleranţă) sunt cauze de frânare ale creşterii si dezvoltării. afecţiunile metabolice consecutive
tulburărilor,metabolismului glucidic (diabetul zaharat, glicogenoza), proteic (cistinoza,
fenilcetonuria) sau lipidic. Un număr mare de tulburări al creşterii sunt întâlnite,în cadrul
patologiei endocrine (hipotiroidism, insuficienţa hipofizară, hipercorticism spontan sau
terapeutic) precum şi în cazul unor tumori renale, craniene, ovariene etc.
4. Factorii exogeni. rolul factorului alimentar este esenţial - atât calitativ, cât şi
cantitativ (lipide şi glucide în principal au rol 7 energetic; proteinele sunt predominant
substanţe plastice). lipsa din raţia alimentară a unor factori esenţialinesintetizaţi (aminoacizi
esenţiali, acidul linoleic, vitamine) au consecinţe grave asupra creşterii.
II.Legile proporţiei:
7
a) există 3 faze în evoluţia variaţiilor de proporţie dintre lungimea corpului şi lăţimea lui
faţă de adult, respectiv între: 4-6 ani; 6-15 ani şi după 15 ani.
b) de la naştere şi până în perioada de adult fiecare segment al corpului are modul său
propriu de comportament faţă de înălţime. Creşterea în lungime este urmată de creşterea în
grosime,
c) dacă un segment al corpului are o creştere proporţional superioară celei staturale,
segmentele imediat superioare sau inferioare celui considerat vor avea o creştere proporţional
inferioară celei staturale.
III.Legile pubertăţii.
a) înainte de pubertate talia creşte în special pe seama membrelor inferioare, iar după ea
pe seama trunchiului.
b) înainte de pubertate este mai viu procesul de alungire, în timpul ei, şi după ea,
procesul de îngroşare osoasă;
c) înainte de pubertate procesele de creştere interesează în special oasele iar la pubertate
şi după ea masa musculară.
-spirometria
-dinamometria
-suprafaţa corpului
-puterea de întindere
-particularităţile dezvoltării osoase
8
-gradul de manifestare a ţesutului adipos subcutanat
-dezvoltarea psihomotorie.
1. Dentiţia de „lapte" este formată din 20 de dinţi şi apariţia lor în timp are următoarea
ordine:
-incisivii medii inferiori (în număr de 2) apar între 6-8 luni;
-incisivii medii superiori (2) între 8-10 luni;
-incisivii laterali (4) între 10-12 luni;
-primii molari de lapte (4) între 18-24 luni;
-caninii (4) între 8-24 luni;
-al doilea rând de molari de lapte (4) între 24-30 luni
La 1 an - 8 dinţi incisivi. Schimbarea ordinii apariţiei lor ca şi unele întârzieri de 1-2 luni
au un caracter patologic. Dentiţia de lapte se încheie la ~ 30 luni.Discomfortul de erupţie
subfebrilitate, nelinişte, agitaţie, anorexie, unele tulburări dispeptice care trebuiesc diferenţiate
de patologie.
9
2. Dentiţia permanentă se anunţă cu apariţia primilor molari 6 ani - ~ 20-25 ani molarii 3 sau
molarii de minte.Cuprinde 16 dinţi pentru fiecare arcadă dentară, respectiv 32 dinţi în total.
Între 6,5-12 ani dinţii de lapte cad în ordinea în care au apărut.Între 16-25 ani apar măselele de
minte (al treilea rând de molari). Pentru aprecierea maturităţii biologice se apreciază:
talia,caracterul creşterii ei anuale, numărul dinţilor permanenţi, prezenţa semnelor secundare de
maturizare sexual. La anumite vârste maturizarea biologică poate fi atât ca criteriu primar, cât
şi criteriu secundar în aprecierea dezvoltării fizice.
Pentru copiii elevi ai claselor mici prioritar în determinarea vârstei biologice este: numărul
dinţilor permanenţi, maturizarea osoasă, talia. Pentru elevii claselor mari o însemnătate
prioritară o are prezenţa semnelor maturizării sexuale, osificarea - şi mai puţin talia şi
dezvoltarea sistemei dentare.
!Fiecare grup de dinti pot sa erupa mai devreme cu pana la un an de zile sau pot intarzia
tot cu un an de zile. Spre exemplu.daca la varsta de 5 ani se vad deja molarii 1 si/sau incisivii
centrali inferiori, nu este o problema, acest lucru este perfect normal.
10
I.5 Aprecierea stării de nutriţie
1.Greutatea corporală
2.Talie
3.Indice statural (IS) N = 1;
IS = talia actuală / talia ideală pentru vârstă;
4.Indicele ponderal (IP) N = 0,9-1,2;
IP = greutatea actuală / greutatea ideală pentru vârstă;
5.Indicele nutriţional (IN) N = 1;
IN = greutatea actuală / greutatea vârstei pentru talie
6.Circumferinţa medie a braţului
7.Pliurile cutanate
8.Examenul clinic al copilului
9.Criterii biologici şi biochimici: determinarea proteinemiei, glicemiei, lipemiei,
colesterolului, sideremiei, zincului.
10.Criterii funcţionale: urmăresc aprecierea funcţionalităţii aparatelor şi sistemelor
( determinarea toleranţei digestive, rezistenţei la infecţii)
11.Reactivitatea imunologică
12.Aprecierea dezvoltării psihomotorii
INDICE PONDERAL
0,9 -1,10 copil eutrofic
0,99 - 0,9 copil cu risc crescut
0,89 - 0,76 copil distrofic gr.I
0,75 - 0,6 copil distrofic gr.II
< 0,6 copil distrofic gr.III
INDICE NUTRITIONAL
0,9 -1,10 copil eutrofic
0,89 - 0,81 copil distrofic gr.I
11
0,80 - 0,71 copil distrofic gr.II
< 0,70 copil distrofic gr.III
Creşterea unui copil este considerată normală dacă ea evolueaza conform curbelor de
referinţa, urmând acelaşi culuar în limitele a două devieri standard în jurul valorii medii penru
vârsta si sex. Când creşterea este încetinită sau accelerată parametrii ei sunt în culuarele extrem
şi reprezinta un fenomen patologic.
12
Formele Clinice
În urma bilanţului anamnestic, clinic şi radiologic orienteaza spre următoarele forme de
retard statural: secundar, osos, endocrin esenţial.
1. Retardul statural secundar are mai multe cauze: organice, metabolice şi
psihoafective, care le gasim în anamneza. Vârsta osoasă este întârziată dar , apropiată de vârsta
staturală, ceea ce sugerează o posibilă revenire în cazul în care cauza este tratată.
2. Retarul de origine osoasă aici vârsta osoasă este egală cu vârsta cronologică. Viteza
de creştere este
normală. Acest retard se asociază cu malformaţii sau cu boli cromozomiale.
13
1.Talia mare cosntituţională , când părinţii copilului deasemenea au o tale mare. În
primul an de viaţă avem creşterea taliei foarte repede peste percentilele normale pentru vârsta
şi sex.
2. Circumstanţe patologice în care talia creşte excesiv:
a) cauze endocrine hipersecreţia de hormoni de creştere ( tumori) ; secreţia de hormoni
sexuali în pubertatea precoce sau pseudopubertatea precoce ; hipertirioidism ; hiperinsulinism.
b) cauze nonendocrine asociate cu sindroame malformative sau dismorfice (gigantismul
cerebral, sindromul Marfan, Wiedemann şi Beckwith).
14
Capitolul 2.Creşterea şi dezvoltarea oro-facială
15
Extremitatea cefalica, pentru a ajunge la dimensiunile sale finale ,aflate la limitele de
variabilitate normala,sufera o serie de modificari morfologice, care se succed intr-un ritm aflat
sub control genetic, modificari a caror intensitate depinde de actiunea factorilor de mediu.
Cresterea organismului uman nu este un proces uniform, dare este continuu pe tot
parcursul vietii.Perioadele de crestere intensa se manifesta in mod normal intre varstele 0-4
ani ,7-8 ani si 11-14 ani(cu mici diferente intre sexe).
Fenomenele de crestere nu se intrerup la adult. Daca pana la perioada de tanar
cresterea posturala se manifesta preponderent in llungime , la adult cresterea se manifesta prin
marirea diametrelor transversale, datorat in amblele cazuri de secretia hormonului de
crestere(craniana si faciala) si prin doua potentiale de dezvoltare(ereditar si functional).
In timpul cresterii ,pot aparea diferite puncte critice ,care se pot schimba ritmul de
crestere. Cu cat tulburarile de crestere apar mai timpuriu ,cu atat amprenta dezvoltarii
ulterioare va fi mai evidenta.
Stomatogeneza: In saptamana a 4-a intrauterina apare placa neurala sau tubul neural,
format din cele 3 foite embrionare (endoderm,mezoderm si ectoderm) care prezinta doua
extremitati: una anterioara (inchisa de membrana buco-faringiana) si una posterioara(inchisa de
membrana cloacala).
Tubul neural formeaza o dilatare la partea superioara care produce flectarea extremitatii
cefalice si are loc organizarea branhiala:
16
Arcul 2 branhial (hioidian) – va forma regiunea anterioara a gatului
Arcul 3 branhial (tiroidian) – va forma regiunea naterioara a gatului
Arcul 4 branhial – va forma regiunea inferioara a gatului si superioara a toracelui
Arcul 5 branhial – va forma regiunea interioara a gatului si superioara a toracelui.
La partea inferioara a mugurelui frontal , apar doua ingrosari ce vor creste lateral ,
numite placode olfactive(originea narinelor primitive). In a 35-a zi intrauterina , acestea vor
diviza mugurele frontal in doi muguri nazali interni si doi muguri nazali externi.
Intre mugurii frontal si maxilari va aparea un sant optic,numit placode optice. Ele vor
delimita un sant la partea lor inferioara(originea canalului lacrimal).
Mugurii faciali vor creste median si anterior prin multiplicare celulara, apropiindu-
se ,iar prin mezodermizare sevor uni intre ei, formand viitoarea fata.
17
-aripa externa a nasului
-podeaua narinei
-pragul narinar
-partea superioara si interna a orbitei
In saptamana 7-9 intrauterina pana la sfarsitul lunii a treia intrauterina, are loc
septarea cavitatii nazo-bucale primitive, printr-un proces dublu de septare verticala si
orizontala.
Palatul rpimar se formeaza din muguri nazali interni ,care dezvolta in jos o
prelungire verticala mediana, numita tubercul median(viitorul sept nazal) si 2 prelungiri
laterale numite procese globulare(viitorul os incisiv).
Palatul secundar se formeaza dfin mugurii maxilari, care se dezvolta catre anterior si
median, unindu-se cu mugurii nazali interni la nivelul proceselor globulare(viitoare lame
orizontale maxilare).Apoi , lamele orizontale maxilare se unesc cu procesele palatine, iar pe
mijlocul lor se va contura canalul nazo-palatin.
Formarea planseului bucal se realizeaza din arcul branhial I,II si III .Formare alimbii
are loc din cele 5 arcuri branhiale.Formarea musculaturii se realizeaza din primele doua arcuri
branhiale.Toate structurile fetei se vor termina in perioada de fat(fetogeneza).
18
Cresterea osoasa postnatala se realizeaza prin centre osteogenetice proprii fiecarei
structuri. Oasele cu origine encondrala cresc prin nuclee de crestere ,iar oasele cu origine
desmala cresc prin suturi.Astfel, scheletul cranio-facial creste in sens vertical,transversal si
sagital.
Baza craniului creste prin sincondroze si crestere periostala , care este activa toata
viata:
-sincondroze:
Maxilarulcreste prin suturi si crestere periostala, care este activa dupa varsta de 10 ani:
Bolta palatina creste prin suturi si crestere periostala ,care este activa toata viata:
19
- cresterea periostala este influentata genetic si epigenetic(de dezvoltarea septului nazal,
a osului alveolar , de coborarea boltii palatine si a limbii).
Mandibula creste prin nuclee de crestere si crestere periostala, care este cativa toata viata:
-coronoidian osificat la na
20
Anomaliile de Clasa II cuprind numeroase combinații dintre componentele scheletice
(prognatism maxilar protruzie II/1 – sau retrognatism mandibular II/2) și dentoalveolare
(protruzie alveolodentară maxilară sau retruzie alveolodentară mandibulară).
Anomaliile de Clasa I și II sunt relativ răspândite în populația umană, ceea ce înseamnă
că numeroși tineri au probleme ortodontice.
Malocluziile de Clasa III pot fi rezultatul retrognației maxilarului superior (chiar o
micrognație maxilară, anomalie cunoscută ca prognatism mandibular fals), prognatism
mandibular adevărat, retroalveolodonție maxilară și proalveolodonție mandibulară, sau
combinația acestora.
Există o complexitate de factori etiopatogenici:
- generali (genetici, endocrini, dismetabolici);
-loco-regionali (activitate funcţională viciată, parafuncţii, disfuncţii);
-starea de integritate a arcadelor alveolo-dentare;
-tulburări de erupţie dentară;
-locali: factori inflamatori în regiunea condiliană, disfuncţii.
Această anomalie dento-facială reprezintă o patologie aflată într-o continuă creştere a
nevoii de tratament , într-o epocă modernă în care aspectul facial şi armonia zâmbetului
reprezintă o parte importantă a personalităţii umane. Acceptarea socială, starea de bine
psihologic, încrederea în sine pentru un individ sunt dependente de aspectul fizic
21
Anomaliile de Clasa I Angle sunt caracterizate de tulburări de creştere şi dezvoltare, cu
caracter primar sau dobândit, ale sistemelor dentar, alveolar şi, într-o măsură mică, ale bazelor
osoase maxilare, ceea ce determină dezechilibre majore la nivelul arcadelor dento-alveolare şi
ocluzale. Trăsătura comună este relaţia intermaxilară normală antero-posterioară.
Prevalenţa anomaliei de clasa I este ridicată. Studiind un lot de copii cu vârsta între 5 şi 15
ani, Garliner constata că populaţia este afectată în 65% din cazuri. La rândul său, Told a găsit o
frecvenţă de 63% la vârsta de 11-12 ani, în timp ce Foster şi Day, la aceeaşi grupă de vârstă,
comunică o proporţie de 44,3%.
Etiopatogenie
- macro- şi microdonţia
- anomalii de poziţie
-anomalii de structură
Influenţa asupra dezvoltării este evidenţiată prin controlul asupra ratelor de creştere a
maxilarelor, adesea perturbate în sindroamele genetice.
22
Factorii generali de dezvoltare (tulburări endocrine, metabolice) pot deregla ritmul şi rata
de creştere a componentelor aparatului dento-maxilar. Astfel, ritmul de exfoliere a dinţilor
temporari şi erupţia dinţilor permanenţi pot fi modificate, ca de altfel, rata şi viteza de creştere
a maxilarelor. Ambele dezechilibre (maxilar şi dentar) pot conduce la apariţia înghesuirilor
dentare, la întârzieri în desfăşurarea fenomenelor de autoreglare dentoalveolară şi ocluzală.
Gama anomaliilor cuprinsă în Clasa I Angle este largă, înglobând anomalii ale sistemelor
dentar, dento-alveolar, ocluzal, dar şi ale bazei maxilarelor:
- Disarmonia dento-alveolară
- Înghesuirea uşoară
- Înghesuirea moderată
- Înghesuirea severă
Etiopatogenie
23
Ereditatea.
Este meritul cercetărilor întreprinse de Kork Haus, Schwarz asupra copiilor nou-
născuţi de a fi demonstrat prezenţa maxilarelor înguste încă de la naştere. Studiile pe gemeni,
în special cele pe monozigoţi, au pus în evidenţă compresiunea de maxilar la ambii membri ai
cuplului cu aceeşi amploare a pierderii transversale şi a compensaţiei sagitale. Pe baza
observaţiilor clinice, Hotz susţine ideea rolului eredităţii „câtă vreme compresiunea de maxilar
apare la vârste foarte fragede, anterior acţiunii factorilor de mediu sau a factorilor funcţionali”.
În spijinul acestor cercetări vin studiile populaţionale, ca, de pildă, datele obţinute de Tulley
din cercetările efectuate asupra populaţiei din Marea Britanie, care pun în evidenţă prezenţa
sindromului de compresiune maxilară.
Factorul constituţional
Acţiunea unor factori locali poate fi resimţită încă din viaţa intrauterină. În tratatul său
de ortodonţie, Orlick-Grzybowska arată că o serie de compresiuni exercitate de către poziţiile
membrelor fătului asupra masivului facial pot duce la compresiuni de maxilar sau laterognaţie.
De asemenea, Geormăneanu citează asimetriile feţei nou-născutului, determinate de fibroame
uterine. Postnatal, cicatricele chirurgicale, rezultate pe bolta palatină, după intervenţiile în
24
anomaiile congenitale, alături de absenţa suturii de creştere a maxilarului se constituie in
factori etiologici ai compresiunii de maxilar.
Caria dentară şi complicaţiile ei sunt cel mai frecvent citate în etiologia compresiunii de
maxilar. Caria dentară urmată de edentaţie perturbă echilibrul intra- şi interarcadic în privinţa
lungimii, lăţimii şi înălţimii arcadei. Starea de edentaţie duce la schimbarea echilibrului dintre
forţele intra- şi extraorale, limba pătrunzând în spaţiul de edentaţie. Este evident că grupa
forţelor musculare externe nu va mai trebui să facă faţă antagonismului grupului intern
(reprezentat de limbă); dispărând graniţa de neutralizare a forţelor (procesul dento-alveolar),
maxilarul se îngustează.
Obiceiurile vicioase:
-Respiratia orala
-Deglutitia atipica
-Sugerea degetului
Malocluzia de clasa III este o anomalie de ocluzie în sens sagital şi se caracterizează prin
raporturi molare mezializate şi ocluzie inversă frontală cu sau fără inocluzie sagitală inversă.
25
tipul II -- creşterea celor două maxilare este bine coordonată, însă un exces de creştere în
plan vertical măreşte lungimea mandibulei şi provoacă o beanţă anterioară. Aceste cazuri sunt
predispuse la recidive.
Retrognaţia maxilară este o malocluzie caracterizată prin tulburări de creştere în sens sagital
a maxilarului, se asociază în proporţii diferite cu un exces de creştere mandibulară. Factorii
etiologici mai frecvenţi sunt despicăturile labio-maxilo-palatine, tulburările funcţionale:
respiraţia orală, hipertonia buzei superioare, obiceiul vicios de muşcare a buzei superioare.
-pante de conducţie;
- ticuri.
26
unei hemiarcade la mandibulă la un adolescent, mai frecvent întâlnită la sexul feminin.
Aspectul clinic este cel al unei prognaţii unilaterale.
- inocluzia verticală
Sindromul ocluziei adânci este o tulburare de creştere şi dezvoltare, cu caracter primar sau
dobândit, a maxilarelor şi a proceselor dento-alveolare, caracterizată printr-un grad mai mare
de acoperire a incisivilor inferiori de către cei superiori (Clasele I, a II-a) iar, în alte cazuri, a
incisivilor superiori de către cei inferiori (Clasa a III-a).
Etiopatogenie
Factorul genetic. S-a demonstrat, prin studiile lui Korkhaus, că factorul genetic stă la originea
ocluziei adânciAcelaşi factor stă la originea macro- şi microdonţiilor, ambele putând da ocluzie
adâncă prin supraalveolodonţie incisivă sau prin infraalveolodonţie laterală.Tulburările
generale de dezvoltare antrenează dezechilibre la nivelul bazelor osoase maxilare, specifice
unor sindroame de tipul Claselor I, II, III, în care apare şi ocluzia adâncă.
Inocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existenţa unor tulburări în plan vertical,
reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două şiruri dentare antagoniste, conturate şi extinse
27
în mod variat. De cele mai multe ori, anomalia se prezintă sub forma unei entităţi de
sinestătător dar cu etiologie şi evoluţie foarte variate şi, ca atare, beneficiază de posibilităţi de
tratament extrem de diversificate.
Factorii genetici
28
III.3 Rolul factorilor funcţionali în dezvoltarea aparatului dento-maxilar
29
legate de grupele populaţionale. Astfel, aborigenii australieni au dinţi cu 30-35% mai mari
decât laponii. Variabilitatea morfologică este legată de caracterele rasiale, caractere
migraţionale ale populaţiilor, având un rol important în identificare. De exemplu, tuberculul
Carabelli este mai frecvent la caucazieni, în timp ce incisivii cu formă de lopată sunt mai
frevenţi la mongoloizi
. În patologia aparatului dento-maxilar un loc important este ocupat de anomaliile
dento– maxilare: -anomalii în plan vertical,
-anomalii în plan sagital,
-anomalii în plan transversal, anomalii dentare.
Aceste afecţiuni au etiopatogenie plurifactorială complexă şi o manifestare variată
afectînd grav funcţiile aparatului dento –maxilar Studiile din literatură indică o creştere a
frecvenţei anomaliilor dento-maxilare în rîndul populaţiei actuale, majoritatea autorilor
indicând o frecvenţă medie între 50 -60% de altfel fosilele umane descoperite indică faptul că
incidenţa acestor anomalii este de cîteva ori mai mare decât acum 100 de ani.
Creşterea şi dezvoltarea aparatului dentomaxilar sunt supuse acţiunii unor factori
generali şi locali care pot influenţa nu numai durata, cantitatea şi ritmul, dar şi direcţia creşterii.
Pentru prevenirea şi tratarea acestor anomalii dento maxilare este importantă cunoaşterea
cauzelor determinante şi factorii care au favorizat creşterea frecvenţei anomaliilor la omul
modern. Prevalenţa anomaliilor dento-maxilare variază în funcţie de populaţia studiată, grupa
de vârstă, mediu geografic, factorii socio-economic, perioada la care s-a efectuat cercetarea
Funcţiile aparatului dento-maxilar (masticaţia, deglutiţia, respiraţia, fonaţia, mimica)
sunt asigurate prin mişcări ritmice ale mandibulei, buzelor şi muşchilor mimicii. Sub acţiunea
lor maxilarele sunt modelate în raport cu direcţia şi intensitatea forţelor musculare, arhitectura
craniului visceral fiind în continuă restructurare. Desfăşurarea normală a funcţiilor multiple şi
complicate ale aparatului dento-maxilar constituie sistemul trofic cel mai important al
masivului facial .
-sugerea degetelor-dezechilibrele care se produc prin practicarea acestui obicei se
manifestă la nivelul unităţilor musculare şi scheletale: în funcţie de direcţia forţelor declanşate
se pot produce deplasări sagitale şi verticale ale procesului dento-alveolar. -deglutiţia anormală
(infantilă)- în deglutiţiile atipice vârful limbii se poate sprijini pe feţele palatinale ale incisivilor
superiori sau pe cele linguale ale inferiorilor, se poate interpune între arcade împiedicând
30
realizarea intercuspidării, închiderea anterioară producându-se prin contactul limbă – buză. Se
pot asocia aspirarea sau interpunerea buzei inferioare, contracţii ale muşchilor orbiculari sau
mentonieri.
-respirația orală (RO)- numeroase cercetări au scos în evidenţă faptul că există corelaţii
între tulburările respiraţiei şi anomaliile dentomaxilare. Tulburările apărute în pasajul aerian
pot avea ca rezultat instalarea unor insuficienţe respiratorii nazale şi adoptarea unui mod
nefiziologic de respiraţie, numit respiraţie orală. În respiraţia orală, dispare tripla închidere
orală (Frankel, Garliner 1 ), care angajează întreg dezechilibrul între musculatura intra şi
extraorală. Mandibula coboară şi se distalizează, limba coboară şi se proiectează anterior pe
incisivi, intruzându-i.Buza superioară se retrage către pragul narinar ca o bandeletă,
nemaiputând controla forţele postero-anterioare, apărând proalveolodonţia.
-sugerea buzelor- obiceiul poate fi primar sau urmează sugerii degetului, tetinei, buza
devenind adesea un veritabil înlocuitor al acestora. Dezechilibrul scheletal îmbracă caracterul
unei tulburări de sector, marcat prin proalveolodonţia superioară, retroalveolodonţia inferioară
cu inocluzie sagitală şi supraacoperire frontală .
-sugerea limbii este o practică mai puţin frecventă.
- poziţia limbii în timpul somnului poate fi între arcade, rezultând intruzia grupurilor
dentare, sau cu proiectare palatinală, producând adâncirea bolţii palatine şi îngustarea de
arcadă.
-sugerea tetinei Este obişnuită până la vârsta de 3-4 ani, întreruperea ei fiind mai
timpurie şi mai uşoară decât a sugerii degetului. Poate produce ocluzii deschise uşoare, dacă
cauciucul din care este confecţionată este mai dur. Dacă copilul interpune între dinţi inelul de
plastic al suzetei, pot apare unele malpoziţii dentare. Odată cu îndepărtarea suzetei modificările
produse se reduc spontan
31
generală a copilului şi crearea condiţiilor pentru dezvoltarea normală, a aparatului dento-
maxilar. Schimbarea dinţilor temporari şi orientarea celor definitivi într-o arcadă armonioasă,
este asigurată printr-o strânsă corelaţie între:
-creşterea oaselor maxilare,
- erupţia dentară
-funcţionarea optimă a aparatului dento-maxilar.
Această sinteză funcţională este perturbată prin apariţia cariilor şi a complicaţiilor
acestora, inclusiv extracţia dentară. Menţinerea pe arcadă a dinţilor temporari până la
înlocuirea cu dinţii definitivi se impune cu atât mai mult, cu cât extracţia precoce a lor poate
produce o serie de tulburări de dezvoltare şi ocluzale în dentiţia temporară, care pot fi preluate
în dentaţia mixtă şi dentaţia definitivă.
32
Capitolul III. Influenţa factorilor de mediu asupra organismului
Poluarea aerului se poate defini prin prezenţa în aerul atmosferic a unei substanţe străine
de compoziţia sa normală sau variaţia importantă a proporţiilor componenţilor săi, care pot
avea efecte nocive şi/sau pot induce direct sau indirect modificări asupra sănătăţii populaţiei. În
general, poluarea aerului este de tip complex, astfel încât se traduce prin prezenţa mai multor
categorii de poluanţi care îşi pot însuma sau potenţa posibila acţiune nocivă asupra sănătăţii
populaţiei. Din punct de vedere al igienei, aerul influenţează sănătatea atât prin compoziţia sa
chimică, cât şi prin proprietăţile sale fizice (temperatură, umiditate, curenţi de aer,
radioactivitate, presiune). Acţiunea poluanţilor atmosferici asupra organismului se traduce în
efecte acute şi cronice care pot fi cuantificate prin modificarea unor indicatori specifici
(mortalitate, morbiditate etc.). Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar în
starea de sănătate a populaţiei ca urmare a expunerii la agenţi poluanţi. Aceste modificări se
pot traduce în ordinea gravităţii prin: creşterea mortalităţii, creşterea morbidităţii, apariţia unor
simptome sau modificării fizio-patologice, apariţia unor modificări fiziologice directe şi/sau
încărcarea organismului cu agentul sau agenţii poluanţi. Efectele de lungă durată sunt
caracterizate prin apariţia unor fenomene patologice în urma expunerii prelungite la poluanţii
atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumulării poluanţilor în organism, în situaţia
poluanţilor cumulativi (Pb, F etc.), până când încărcarea atinge pragul toxic. Efectele de lungă
durată apar după intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani.
Manifestările patologice pot îmbrăca aspecte specifice poluanţilor (intoxicaţii cronice,
fenomene alergice, efecte carcinogene, mutagene şi teratogene) sau pot fi caracterizate prin
apariţia unor îmbolnăviri cu etimologie multiplă, în care poluanţii să reprezinte unul dintre
agenţii etimologici determinanţi sau agravanţi (boli respiratorii acute şi cronice, anemii etc.). În
cazul poluanţilor atmosferici primul afectat este sistemul respirator, iar populaţia cea mai
vulnerabilă face parte din categoria populaţiei infantile şi apoi a grupei de vârstă > 65 ani
Chiar dacă sursele de poluare a aerului pot fi atât naturale cât şi artificiale, ne putem
focaliza în special asupra celor artificiale, unde putem interveni mai uşor, prin identificarea lor,
monitorizare şi luarea unor măsuri legislative, administrative şi sociale, astfel încât să putem
33
diminua un eventual impact negativ asupra sănătăţii populaţiei care poate deveni receptor.
Principalele surse de poluare a aerului sunt în general procesele de combustie în instalaţii fixe,
transporturile şi procesele industriale diverse. În funcţie de acţiunea lor asupra organismului
poluanţii atmosferici pot fi clasificaţi în: iritanţi, fibrozanţi, toxici sistemici, asfixianţi, alergeni
şi cancerigeni. Poluanţii iritanţi realizează efecte iritative asupra mucoasei oculare şi îndeosebi
asupra aparatului respirator.În această grupă intră pulberile netoxice, precum şi o sumă de gaze
şi vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul şi substanţele oxidante, clorul, amoniacul
etc.Poluarea iritantă constituie cea mai răspândită dintre tipurile de poluare, rezultând în primul
rând din procesele de ardere a combustibilului, dar şi din celelalte surse de poluări.Poluanţii
fibrozanţi produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator.Printre cei mai răspândiţi
sunt bioxidul de siliciu, azbestul şi oxizii de fier, la care se adaugă compuşii de cobalt, bariu
etc. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial unde determină îmbolnăviri specifice care sunt
excepţionale în condiţii de poluare a aerului. Totuşi poluarea intensă cu pulberi poate duce la
modificări fibroase pulmonare.Poluanţii alergenici din atmosferă sunt cunoscuţi de multă
vreme. Îndeosebi este cazul poluanţilor naturali (polen, fungi, insecte) precum şi a prafului din
casă, responsabili de un număr foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe lângă acestea
se adaugă poluanţii proveniţi din surse artificiale - în special industriale - care pot emite în
atmosferă o sumă de alergeni compleţi sau incompleţi. Pe primul loc din acest punct de vedere,
se găseşte industria chimică (industria maselor plastice, industria farmaceutică, fabricile de
insecticide etc.).Poluanţi cancerigeni.Există foarte multe dificultăţi în estimarea rolului
poluanţilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totuşi creşterea frecvenţei cancerului
îndeosebi în mediul urban, a impus luarea în considerare şi a poluanţilor atmosferici ca agenţi
cauzali posibili, cu atât mai mult cu cât în zonele poluate au fost identificate în aer substanţe
cert carcinogene. Putem clasifica substanţele cancerigene prezente în aer în substanţe organice
şi substanţe anorganice. Dintre poluanţii organici cancerigeni din aer, cei mai răspândiţi sunt
hidrocarburile policiclice aromatice ca enzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc. Cel mai
răspândit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atât fixe cât şi mobile.
Efecte cancerigene se atribuie şi insecticidelor organoclorurate precum şi unor monomeri
folosiţi la fabricarea maselor plastice.Mai sunt incriminaţi ca agenţi cancerigeni
dibenzacridina, epoxizii, precum şi nitrosaminele în aer putând fi prezenţi precursorii acestora
(nitriţii şi aminele secundare).Dintre poluanţii cancerigeni anorganici menţionăm azbestul,
34
arsenul, cromul, cobaltul, beriliul, nichelul şi seleniul.Mai frecvent întâlnită în mediul
industrial, prezenţa lor în aer a fost semnalată şi în zonele din apropierea industriilor.Un aspect
deosebit îl prezintă azbestul, mai periculos decât se presupunea cu câţiva ani în urmă şi a cărui
prezenţă a fost demonstrată atât în atmosfera urbană, cât şi în plămânii (corpi azbestizici
pulmonari) unui procent apreciabil din populaţia urbană neexpusă profesional.
3.2.1Apa potabilă
35
-microbiene, ca de exemplu febra tifoidă, dizenteria, holera;
3.2.3 Patologia hidrica neinfecţioasă Diversele substanţe chimice dizolvate în apă pot
avea importante efecte asupra sănătăţii organismelor vii în general şi asupra omului în
particular. Sunt substanţe care pot să fie dăunătoare peste o anumită concentraţie. Altele
creează probleme la concentraţii prea mici.În fine, sunt substanţe care pot dăuna la orice
concentraţie. Pe aceasta bază putem grupa efectele biologice ale substanţelor din apă în trei
categorii: Substanţe toxice cu efect de prag: Sunt toxice numai peste o anumită concentraţie
(prag); sub aceasta nu se observă efecte asupra sănătăţii (cianurile sau nitraţii). Substanţe
genotoxice: Sunt substanţe toxice ce produc efecte nocive: carcinogene (produc cancer),
mutagene (produc mutaţii genetice) sau teratogene (produc malformaţii) posibil la orice
concentraţie. În categoria substanţelor genotoxice pentru om intră arsenul, unele substanţe
36
organice sintetice, mulţi compuşi organici halogenaţi, unele pesticide etc. Elemente esenţiale:
Sunt substanţe ce fac parte obligatoriu din dieta organismului. Unele din acestea sunt aduse
predominant sau exclusiv prin apă şi de aceea lipsa lor sau cantitatea prea redusă afectează
sănătatea respectivului organism viu. Totodată, însă, şi concentraţiile prea crescute sunt nocive,
la fel ca la substanţele toxice cu efect prag. Astfel de substanţe esenţiale sunt la om seleniul,
fluorul, iodul etc.
37
corespunzătoare sau nu. Controlul apelor de îmbăiere se realizează de DSP teritoriale după un
program stabilit la nivel local, pe baza cerinţelor HG nr. 459/2002. Prelevarea probelor de apă,
transportul şi conservarea sunt reglementate prin standard conform ISO. Metodele de recoltare
sunt standardizate şi aliniate la normele internaţionale. Metodele de analiză microbiologică şi
exprimarea rezultatelor sunt conform celor prevăzute de Directivă.
Calitatea mediului este o noţiune complexă, care cuprinde numeroase aspecte ale
raportului om-natură. Utilizând însă acest termen avem în vedere, în general, atât potenţialul
productiv al mediului (rezultat la rândul său din îmbinarea diverşilor componenţi fizico-
geografici şi influenţat sensibil de modificările antropice) cât şi de modul în care viaţa şi
sănătatea oamenilor, ca şi diverse obiective social-economice, pot fi afectate de factori naturali
nefavorabili sau de consecinţele unor activităţi economice care declanşează procese de
degradare sau duc la poluarea mediului. În acest sens studiul calităţii mediului cuprinde o gama
foarte largă de probleme, incluzând aproape în întregime tematica cercetărilor fizicogeografice.
Problema calităţii şi a protecţiei mediului a intrat în actualitate pe măsură ce omenirea a
devenit conştientă de necesitatea conservării şi utilizării cât mai eficiente a potenţialului
productiv al mediului. De aceea, atât pe plan mondial cât şi naţional, se acordă o atenţie din ce
în ce mai mare activităţii de protecţie a mediului şi de supraveghere sinoptică a modificărilor
aduse calităţii lui. Între om şi natură există raporturi care pot fi privite numai din punctul de
vedere al ecologiei, pe temeiul că, somatic, fiinţa umană este un produs al materiei, calitativ
superior organizată. Concomitent şi obiectiv necesar, omul întreţine cu mediul său ambiant şi
raporturi care au în vedere persoana umană ca produs şi ca membru al unei colectivităţi sociale.
Pe baza statutului său biologic, el trăieşte în anumite condiţii de mediu ambiant păstrând ca şi
celelalte vieţuitoare, relaţii vitale de interdependenţă cu factorii fizici, chimici şi biologici ai
acestuia, în afara cărora nu este posibilă existenţa sa biologică. Ca individualitate socială şi
subiect al unei colectivităţi umane, pe baza unor relaţii sociale cu caracter istoric, omul,
împreună cu grupul căruia îi aparţine, acţionează deliberat şi cu ţeluri precise asupra unor
componente ale mediului, duce chiar o luptă susţinută împotriva capriciilor naturii. În această
confruntare cu natura, dusă atât în direcţia comunităţii, cât şi în cea a ambianţei, omul tinde să-
38
şi amelioreze condiţiile de viaţă, mai întâi ca factor al biosferei. El înfruntă astfel rigorile
climatului şi neajunsurile calamităţilor naturale. Există, aşadar, o deosebire de sens şi conţinut
între prezenţa activă a omului în mediu şi aceea pasivă a celorlalte componente ale biosferei. În
decursul existenţei sale, omul acţionează asupra componenţilor naturii şi numai el este în
măsură sa dea naştere la tipuri stabile şi dinamice în acelaşi timp de peisaje umanizate, ca
domenii şi expresii ale acţiunii sociale asupra naturii. O creştere medie a temperaturii cu 2-5
0C în următorii 50-100 de ani, va determina o creştere a numărului de zile cu o temperatură
mai mare de 380C. Creşterea mortalităţii prin stres caloric, poate fi aşteptată de la o creştere a
temperaturii peste 320C. Acest lucru va afecta în special populaţia cu boli cronice şi imunitate
scăzută şi probabil populaţia infantilă. De asemenea, este prevăzut faptul ca iritanţii respiratori
vor polua în continuare aerul ambiant, ceea ce va duce la o creştere a morbidităţii şi mortalităţii
prin boli pulmonare ca: bronşite, astm etc. Depleţia stratului de ozon atmosferic se aşteaptă să
aibă o influenţă directă asupra sănătăţii populaţiei. Incidenţa tuturor formelor de cancer de
piele, mai ales la populaţia albă, va creşte datorită expunerii crescute la UV-B. Creşterea
incidenţei cataractei ar putea sa fie un efect mai pronunţat asupra sănătăţii populaţiei, datorită
faptului că afectează toate categoriile de populaţie. O altă consecinţă a creşterii radiaţiilor UV-
B este scăderea puterii de apărare a sistemului imunitar, ceea ce va determina creşterea
prevalenţei bolilor infecţioase. Probabil, consecinţele cele mai importante şi devastatoare ale
schimbărilor de mediu vor fi datorită efectului asupra agriculturii: solul va deveni mult mai
salin, regiunile aride vor creşte în suprafaţă etc. Consecinţa va fi scăderea cantităţii de produse
agricole, cu efecte dezastruoase, mai ales în ţările sărace, asupra stării de nutriţie a populaţiei.
Zgomotul este definit ca fiind sunetul sau amestecul de sunete discordante, puternice
care impresionează neplăcut auzul. Pentru derularea normală a activităţilor umane pe timp de
zi, seară şi noapte, confortul acustic reprezintă elementul de importanţă majoră. Un mediu
acustic favorabil, ajută la menţinerea zgomotului la un nivel la care nu perturbă activitatea
efectuată într-un spaţiu limitat. Astfel printre factorii de risc identificaţi în vederea evaluării
stării de sănătate a populaţiei se numără şi zgomotul. Datorită ritmului alert de desfăşurare a
activităţilor zilnice, zgomotul devine unul dintre cei mai influenţi factori de risc, dar deseori
39
neglijat, care poate costa mai mult decât pierderea auzului, putând conduce la: - vătămarea
urechii în timpul expunerii la substanţe periculoase (ototoxice); - stresul legat de muncă; -
creşterea riscului de accidentare la locul de muncă; - vătămarea fătului, în timpul sarcinii
angajatei, etc. Managementul eficient al zgomotului implică adoptarea standardelor naţionale
de zgomot realizate atât pe baza standardelor şi liniilor directoare europene şi internaţionale dar
şi pe baza factorilor tehnologici, sociali, economici şi politici. De asemenea evaluarea stării de
confort şi a reacţiei subiective a locatarilor pot fi principalele pârghii în vederea fundamentării
măsurilor pentru reducerea nivelurilor expunerii şi prevenirea apariţiei efectelor pentru
populaţia expusă.Importanţa majoră o reprezintă prevenirea şi informarea populaţiei referitoare
la riscul pentru sănătate.Majoritatea ţărilor, în special cele europene, au conştientizat
importanţa acestei probleme, introducând astfel, directive antizgomot pentru îmbunătăţirea
confortului acustic în clădirile noi. În vederea evaluării stării de disconfort posibil creat de
poluarea fonică, în anul 2010, s-a stabilit pentru un eşantion de persoane în funcţie de sursele
de zgomot existente în localitate, prin metoda statistică, în conformitate cu hărţile de zgomot
elaborate de autoritatea administraţiei publice locale (Primării). Astfel au fost incluse în
eşantion un număr de 9 localităţi, conform HG.321/2005 – privind evaluarea şi gestionarea
zgomotului ambiant, după criteriul populaţiei cu peste 250.000 locuitori. Eşantionul a fost
constituit dintr-un număr de 1.751 persoane aferent unui număr de 600 locuinţe, din care 350
tip apartament - bloc - şi respectiv 250 tip casă. S-a observat că izolarea fonică diferă în funcţie
de materialele de construcţie, dar şi de distanţa dintre clădire şi reţeaua stradală şi de
intensitatea traficului din zonă. Cea mai defavorabilă situaţie se consemnează în Braşov (73%);
urmează în ordine descrescătoare : Cluj–Napoca (70%), Bucureşti (67%) şi Galaţi (34%). În
zona rezidenţială cu trafic redus, procentul clădirilor cu izolare fonică necorespunzătoare este
de 2% în Ploieşti , 1% în Iaşi şi Timişoara. (Grafic 8.7.-1, 8.7.-2 şi 8.7.-3)
(sursa http://ec.europa.eu/health-eu).
40
III.5 Elemente de climatologie medicală
41
Compozoţia aerului
Atmosfera este compuă din mai multe elemente: azot 78%, oxigen 21%, CO2, ozon,
gaze nobile (Re, Ra, He etc), apă, NH3, iod, CI, Na, în cantităţi foarte mici. Reţinem elementul
dominant in compozitia atmosferei: azotul. In zona marilor oraşe, atmosfera mai conţine si o
serie de gaze toxice ca: oxid de carbon, clor, bioxid de sulf etc, ceea ce face ca astăzi sa se
vorbească atat de mult despre poluarea aerului si influenţa sa nocivă asupra stării de sănătate a
omului.
Temperatura aerului
42
Clasificarea climatelor
Globul pământesc se împarte, din punct de vedere al climei, în trei mari zone: tropicală,
temperată şi polară. Din punct de vedere medical deosebim trei forme de climate, si anume: de
indiferenţă (sau de crutare), excitante si stimulente (sau intermediare).
43
Actiune: creste metabolismul, tonifica organismul, stimulent respirator, scade vagotonia,
excitant nervos.
b) Climatul stepo-marin sau climatul litoralului nostru, cu urmatoarele caractere: veri calde,
ierni reci (contraste).
Indicatiile climatului stimulent sunt: tuberculoza extrapulmonara (cutanată, ganglionară, osteo-
articulară), boli pulmonare cronice, reumatismul (in special cronic degenerativ), rahitismul,
obezitatea etc.
Contraindicatii: tuberculoza pulmonara evolutiva, boala Basedow, psihastenii, insuficienţa
cardio-renală, debilitate fizică accentuată etc.
44
Capitolul IV. Arealul geografic natural Ceahlău
Masivul Ceahlău este cel mai înalt dintre grupa Munților Bistriței. Este străbătut de paralela 47
grade latitudine nordică și de meridianul 25 grade longitudine estică. Drept limite are: la
nord, valea Bistricioarei, la est lacul Izvorul Muntelui, la sud valea Bicazului, iar la vest
văile JidanuluiBistrelor și a Pinticului.
Cel mai apropiat oraș este Bicaz. La poalele lui, la circa 800 de m altitudine se află stațiunea
turistică Durău. Staţiunea este profilată ,în special, pe odihnă.
IV.2 Clima
Temperatura medie anuală este de 0,7 grade C pe vârful Toaca și 7,2 grade C la poalele
muntelui. Valorile maxime sunt înregistrate în luna iulie, când temperatura medie se situează în
jurul valorii de 18 grade C, iar valorile minime în ianuarie, când se înregistrează o temperatură
medie de -3 gradeC. În zonele înalte numărul zilelor de îngheț ajunge la 200, acest fenomen
putând apărea chiar și vara.
Nebulozitatea atinge cote maxime în anotimpul rece și primăvara, din cauza faptului că
Vf. Toaca are înălțimi ce se apropie de zona de formare a norilor. Numărul zilelor senine crește
în intervalul iunie-octombrie și atinge maximul în octombrie. Media anuală a precipitațiilor
este de peste 700 mm, din care 60-75% în lunile de primăvară și vară. Pot apărea precipitații
sub formă de zăpada în orice lună a anului. Un alt aspect important este ceața, care apare foarte
des de-a lungul anului (70%)
45
Biolimatul tonic stimulant caracterizează climatul de munte şi este împărţit in două
trepte:
Caracterizat printr-o presiune atmosferică joasă, aer curat, lipsit de praf si alergeni, bogat
în radiaţii ultraviolete.
46
- apele minerale sunt situate la periferia P.N.C şi sunt: sulfuroase ( pe versanţii
văilor Bistra şi Schit ), bicarbonatate ( pe versanţii pârâului Bistra ) şisărate ( pe versanţii
pârâului Schit ). Concentraţia apelor minerale este cuprinsă între 100 şi 160 mg/l.
În ansamblul lor, apele subterane, atât cele de adâncime cât şi cele freatice, asigură
scurgerea permanentă cca. 81 km de râuri şi participă în proporţie de 25-35% la debitul mediu
anual al reţelei hidrografice din masiv.
4.4.2Apele de suprafaţă
În zonă Masivul Ceahlău este un adevărat “castel de ape”. Reţeaua hidrografică care îşi
are originea în masiv are un caracter divergent colectorul final fiind râul Bistriţa ( afluenţii de
ordinul I ai Bistriţei, în afara râurilor Bistricioara şi Bicaz sunt pâraiele Coşuşna, Izvorul
Muntelui, Secu, Izvorul Alb, Ţiflicul, Răpciuniţa şi Schitul)
Munţii sunt rezerve majore de biodiversitate cu un rol special pentru vegetaţia forestieră
şi erbacee, ca filtru pentru bioxidul de carbon şi sursă de oxigen, sursa majoră de apă potabilă,
majoritatea mineralelor, de lemn, de materiale de construcţii, de energie şi totodată sursă
importantă de produse agro-alimentare de calitate înaltă.
-Biodiversitate bogată
47
-Existenţa unei populaţii active agricol şi zootehnic – cu bune practici tradiţionale
48
Capitolul V. Determinarea stării de sănătate la copii
Pentru România, în 2003, statisticile OMS au arătat că, la copiii de 6 ani, procentul
celor fără carii este foarte redus (33,3%), iar valoarea indicilor de carie, la nivelul dinţilor
temporari, este ridicată (cao-d 4,5), comparativ cu ţările europene dezvoltate – Norvegia (1,4),
Finlanda (1,5), Belgia (1,7), Franţa (1,7), Austria (2,1), Spania (2,1), Suedia (2,4), Germania
(2,6). La nivelul dinţilor temporari se constată existenţa unui raport de 5/1 în favoarea
numărului de carii netratate faţă de cel de obturaţii coronare, ceea ce arată că necesităţile de
tratament al dinţilor temporari sunt foarte crescute. În acelaşi context, la şcolarii de 12 ani, în
2000, se raporta un indice cao-d de 2,7, care a crescut până în 2007 la 3,3 (sursa: OMS).
România se situează astfel pe ultimele locuri în ierarhia europeană, valori mai mari raportând
Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Albania, Croaţia, Lituania, Republica Moldova şi Ucraina.
Studiul naţional efectuat în 2013 a demonstrat, la copiii cu vârste de 6–11 ani, o
prevalenţă a leziunilor carioase pe dinţii temporari cu o valoare destul de crescută (75,3%), iar
pentru dinţii definitivi – 39%. Acelaşi studiu arată, la vârsta de 12 ani, un indice cao-d de 1,88,
mai mare decât în alte ţări europene (Anglia 0,7 în 2009, Belgia 0,9 în 2010, Elveţia 0,82 în
2009), în condiţiile în care, pentru anul 2011, statisticile OMS estimează pentru populaţia de 12
ani o valoare globală de 1,61, iar pentru Europa o valoare medie de 1,95.
49
În ceea ce priveşte gingivita şi boala parodontală, studiile arată că bolile gingivale
debutează în copilăria precoce (5–7 ani), incidenţa şi severitatea crescând spre perioada
adolescenţei. Pentru populaţia adultă, studiile epidemiologice arată că peste 50% din populaţia
Europei suferă de boli parodontale şi 10% din întreaga populaţie prezintă forme severe ale
acesteia (mobilitate dentară crescută, pierderea dinţilor), iar pentru grupa 60–65 de ani,
proporţia subiecţilor afectaţi parodontal sever este de 70–85%. Starea de sănătate parodontală
suferă un declin ca urmare a creşterii duratei de viaţă şi a frecvenţei diabetului.
Din această perspectivă, adolescenţii şi tinerii adulţi ar trebui să fie conştienţi de riscul
apariţiei gingivitei şi al îmbolnăvirii parodontale. Pentru a preveni boala parodontală, ar trebui
să se adreseze medicului stomatolog periodic, pentru igienizare profesională, pentru informaţii
privind tehnica adecvată de periaj şi folosirea produselor auxiliare de igienizare, specifice
vârstei, dar şi pentru depistarea semnelor precoce ale bolii parodontale.
În contextul acestei patologii, un aspect cu importanţă majoră îl reprezintă starea de
igienă orală a copiilor din România: studiul naţional realizat în 2013 arată că la vârsta de 12
ani, când copilul trebuie să-şi fi însuşit metodele de igienă orală, 92% din elevi prezintă
depozite de placă microbiană dentară, iar 22,09% din elevi au simptome parodontale (prezenţa
tartrului, pungi parodontale, mobilitate dentară).
50
G Aspect clinic
rad
1 Abrazie localizata doar la nivelul smaltului
2 Aparitia insulelor de dentina
3 Suprafata extinsa de dentina expusa,smaltul este plasat la periferie,ca un
inel
4 Deschiderea camerei pulpare si diminuarea inaltimii coroanei
Fig 1. Cuantificarea abraziunii dentare . „Clinica si terapia edentatiei partial intercalate
reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui, 2001
Coroana Anomalii de forma si volum
dentara Culoare
Integritatea coronara(leziuni carioase,abrazii)
Restaurari coronare protetice sau prin obturatii.Corectitudinea lor
Punct de contact
Sediu Normal
Transpozitie
Heterotopie
Ectopie sau entopie
Pozitie Normala
Versie
Gresie
Infra-/suprapozitie(intruzie/extruzie sau egresie)
Rotatie
Fig 2.Elemente urmarite la examenul clinic al dintilor. „Clinica si terapia edentatiei
partial intercalate reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui, 2001
51
In cazul suspectarii unor leziuni odontale minime,cu localizari diferite sub un strat de
smalt aparent intact,certificate prin culoare modificata,acestea sunt mult mai bine exprimate
prin diafanoscopie.
Pentru a pune in evidenta vitalitatea dintilor stalpi si a celorlalte unitati odonto-parodontale, se
pot utiliza multiple teste de vitalitate.
52
V.2.2Evaluarea stării de sănătate parodontală:
Cuprinde 4 structuri:
Osul alveolar (procesul alveolar)- reprezintă suportul fix în care sunt ancoraţi dintii prin
intermediul ligamentelor periodontale.
53
Daca migrarea spre apical se face impreuna cu epiteliul de atasament ,recesiunea este
adevarata, spre deosebire de falsa recesiune ,in care pozitia epiteliului jonctional ramane
neschimbata.
54
Aspect clinic
Indice
0 Normal
1 Recesiune egala cu ¼ din lungimea radacinii
2 Recesiune egala cu ½ din lungimea radacinii
3 Recesiune peste ¾ din lungimea radacinii
Fig 5. Indicii recesiunii gingivale . „Clinica si terapia edentatiei partial intercalate
reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui, 2001
Mobilitatea dentara se va examina prin mobilizarea dintelui in sens vestibulo-oral si mezio-
distal,cu ajutorul manerului unui instrument sau al pensei dentare,aprecierea facandu-se pe
baza celor 3 grade de mobilitate dentara patologica.
55
Indicele Dean al Fluorozei Dentare, utilizat şi astăzi, are următoarele valori:
0 - smalţ normal dezvoltat: suprafaţa smalţului este netedă, translucidă, şi de culoare uşor
alb-gălbuie;
1 - fluoroză incertă: suprafaţa smalţului prezintă uşoare modificări de transluciditate, mici
puncte sau pete albe, izolate; acest stadiu este destinat cazurilor clinice în care diagnosticul de
fluoroză nu este cert, dar aspectul clinic al smalţului nu poate fi considerat normal;
2 - fluoroză foarte uşoară: smalţul prezintă pete cretoase albe şi galbene împrăştiate
neregulat pe 10 – 25% din suprafaţă; marginile libere ale incisivilor sau vârful cuspizilor
premolarilor şi molarilor pot prezenta un lizereu albicios de 1 – 2 mm;
3 - fluoroză uşoară: smalţul prezintă pete alb-cretoase extinse pe toate suprafeţele, dar care
nu depăşesc 50% din suprafaţa totală a dintelui;
4 - fluoroză moderată: leziunile sunt prezente pe toate suprafeţele dintelui şi sunt accentuate
în raport cu stadiul precedent; apar pierderi de substanţă, eroziuni şi coloraţii maronii;
5 - fluoroză severă: toate suprafeţele dentare sunt afectate; severitatea leziunilor şi
pierderile de substanţă afectează morfologia dintelui; pe suprafaţa smalţului sunt prezente pete
maronii şi cavităţi izolate sau confluente.
56
PARTEA PERSONALĂ
57
VI.3 Material şi metodă
Ca metodă de lucru am utilizat studiul de tip transversal efectuat pe un lot format din 20
de pacienţi,elevi din clasa a VIII-a ai scolii gimnaziale din Ceahlău. Studiul s-a realizat in
perioada ianuarie 2015- iulie 2015 si a cuprins 9 subiecti de sex masculin si 11 de sex
feminin,varsta civilă medie fiind de 14 ani(vârsta minimă 13 ani şi vârsta maximă 15 ani).
Studiul a fost realizat în cadrul Spitalului Clinic Universitar C.F.R. Iași, la secția clinică
de Recuperare Medicală, Med. Fizică și Balneoclimatologie , iar acțiunile acestei cercetări s-au
desfășurat cu acordul și ajutorul șefului de secției Dr. Stratulat Sorin Ioan.
Ca instrument de lucru s-a utilizat examenul clinic al pacienților urmat de completarea
unei fişe stomatologice de cercetare. Fișele au urmărit evidențierea următoarelor aspecte:
-starea dentiţiei : existenţa proceselor carioase şi a semnelor de boală parodontală;
-corectitudinea tratamentelor deja efectuate: obturaţii sau lucrări protetice;
-existenţa resturilor radiculare sau a edentaţiilor.
Ultima parte a fişei conţine întrebări legate de igiena orală:
-frecvenţa periajului dentar;
-mijloace auxiliare de igienă şi profilaxie folosite;
-aprecierea stării de igienă orală în momentul consultului.
-obiceiuri alimentare
-conditii de viaţă şi muncă
Pe baza fișelor individuale am prelucrat statistic datele referitoare la starea de sănătate
oro-dentară a subiecților
58
Analiza statistică a datelor clinice a fost realizată cu ajutorul programului Excel din
pachetul Microsoft Office ediția 2012. Pentru prezentarea studiului de caz, s-a obţinut în
prealabil acordul pacientului.
CHESTIONAR
59
VI.4.2 Chestionar Stomatologic:
2. Daca sambata sau duminica discuta cu ambii parinti despre programul sau?
•Gatita
60
VI.4.4 Analiza statistică
Variabilelele studiate vor fi atât cantitative cât şi calitative. Introducerea datelor se face
folosind algoritmi de codare specifici tipurilor de variabile existente, pentru facilitarea
analizelor statistice.
Intre 10 si 18 ani, masa corporala creste cu mai mult de 100%, iar inaltimea cu 27%. La
14 ani, COPILUL ajunge, in medie, la 95% din talia adulta. Un adolescent este cu 20-30 de cm
mai inalt decat in perioada anterioara si castiga in greutate 4,5 kg anual.
La 12-14 ani, in cazul fetelor si la 14-16 ani la baieti, apar primele semne fizice de
pubertate, insotite de un puseu de crestere, mai ales al membrelor inferioare si superioare. Daca
la 4 ani, copilul isi dubleaza lungimea pe care o avea la nastere, la 12-13 ani, aceasta se
tripleaza.De la pubertate, ritmul cresterii staturale incetineste si accelereaza cresterea in
greutate.
61
a.Distribuţia subiecţilor in funcţie de vârsta civilă
Vârsta civilă
15.5
15
14.5
14 Varsta civila
13.5
13
12.5
12
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
sex
masculin
feminin
62
c.Distribuţia subiecţilor în funcţie de înălţime
Înăltimea
190
185
180
175
170
Inaltimea
165
160
155
150
145
140
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Greutatea
100
90
80
70
60
Greutatea
50
40
30
20
10
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
63
Greutatea minimă egală cu 40kg la un subiect sex masculine.
Greutatea maximă egală cu 87kg la un subiect de sex feminine.
Calcularea Indicelui de Masa Corporala este una dintre cele mai raspandite metode de
analiza a gradului de obezitate datorita simplitatii ei. Sunt necesare doar datele privind
greutatea si inaltimea, rezultatul se obtine pe loc si este gratuit.
In urma calculării IMC am obţinut valori cuprinse între 15,1 IMC calculat la un subiect
de sex masculine şi 34 IMC calculate la un subiect feminine..
Avem 11 subiecţi cu greutate normală din care 6 sunt de sex masculine şi 5 de sex
feminine, 7 subiecţi subponderali din care 4 sunt de sex feminine şi 3 de sex masculine, un
subiect de sex feminine supraponderal şi un subiect tot de sex feminine cu obezitate de gradul
I.
e.Dezvoltarea dentară
Varsta dentara
16
14
12
10
8 Varsta dentara
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
64
Vârsta civilă
15.5
15
14.5
14 Varsta civila
13.5
13
12.5
12
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
!Fiecare grup de dinti pot sa erupa mai devreme cu pana la un an de zile sau pot intarzia
tot cu un an de zile. Spre exemplu.daca la varsta de 5 ani se vad deja molarii 1 si/sau incisivii
centrali inferiori, nu este o problema, acest lucru este perfect normal.
65
f. Număr de dinţi prezenţi
30
29
28
26
25
24
23
22
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
1.Statusul oro-dentar
Experienţa carioasă la vârste cuprinse intre 13 şi 15 ani
leziuni carioase
clasa I
clasa II
clasa III
clasa IV
clasa V
nu
66
Experienţa carioasă este ridicată, mai mult de jumătate din elevii examinaţi prezină
leziuni carioase clasa a I-a Black,aproape jumătate din aceştia au asociate şi leziuni de clasa a
II-a Black, 2 elevi nu prezintă leziuni carioase,un elev prezintă leziuni de clasa a V-a Black.
Abrazia dentarăeste termenul asociat uzurii suprafeţelor dentare datorită unor mişcări
frecătoare excesive a suprafeţelor coronare de diferite cauze, este o pierderea substanţei dentare
dure în afara cariei.
Pierderile de substantă dură dentară de altă etiologie decat cea carioasă reprezintă un
proces fiziologic normal, care se desfăsoară de -a lungul intregii vieti. Identificarea cauzelor
care intervin in acest proces este deosebit de importantă pentru a putea prognostica
comportamentul pe termen lung atat al dintilor cat si al tratamentelor restaurative.
67
2.Statusul parodontal
da
nu
resturi radiculare
da
nu
68
4.Anomalii dento-maxilare
În ceea ce priveşte tipul de anomalie dento - maxilara prezentată: 18 subiecţi au prezentat
anomalii dento - maxilare clasa I Angle cu uşoare anomalii dentare care nu modifică vizibil
funcţional şi estetic starea pacientului şi un elev cu anomalie clasa a II a Angle şi un elev cu
anomalie clasa a III a
ocluzia(angle)
clasa 1
clasa2
clasa 3
igiena orala
10
9
8
7
6 igiena orala
5
4
3
2
1
0
1/zi 2/zi 3/zi 7/zile
69
Din punct de vedere al frecventei igienizarii cavitatii orale,50 % dintre elevi au
declarat ca se spala pe dinti o dată ori pe zi,dimineaţa sau seara; 38% au declarat ca se spala
dimineata şi seara ,iar 10 % efectueaza periajul ocazional,un elev declară că îşi periză dinţii de
3 ori pe zi.
Tehnica cea mai utilizata este tehnica de periaj Bass.Este o tehnica ce realizeaza
curatarea santurilor gingivale; protejeaza fata vestibulara a caninului, evitand aparitia recesiunii
gingivale; se realizeaza secvential pe grupe de dinti; stimuleaza circulatia sanguina la nivelul
gingival si curata dintii folosind miscari vibratorii.Copii mai pot utiliza si tehnica Fones cu
miscari circulare.
periuta de dinti/schimbarea ei
70
In grupul se studiu s-a descoperit ca schimbarea periutei denare se face foarte
rar,uneori chiar si la 1 an,doar 20 % dintre elevi schimband-o in mod corespunzator,la 2-3luni.
20
18
16
14
12
Series1
10
8
6
4
2
0
pasta de dinti apa de gura ata dentara
dulciuri
da
nu
ocazional
71
Un factor asociat consumului de dulciuri este orarul / frecvenţa cu care acestea sunt consumate.
O frecvenţa crescută, un orar neregulat favorizează apariţia fenomenului carios.
Distribuţia rezultatelor în ceea ce priveşte consumul de dulciuriindică faptul că cei
mai mulţi dintre subiecţi preferă să consume alimente dulci .Şi în ceea ce priveşte frecvenţa
consumului de dulciuri rezultatele indică faptul că majoritatea subiecţilor consumă dulciurile la
masa de pranz fiind urmaţi de către cei care consumă dulciuri intre mese .
sucuri
da
nu
ocazional
În ceea ce priveste consumul de sucuri, acesta se bea în cantitati mari şi în orice moment
al zilei ,atât sucul natural cât şi cel carbogazos este consumat in cantităţi însemnate.
funat,cafea
da
nu
ocazional
72
Avand în vedere vârsta subiecţilor,de13-15ani ,consumul de tutun si cafea este foarte
redus, doar un elev declară consumul ocazional de tutun şi cafea,alţi 4 declrând ca că au
consumat ocazional cafea.
timp liber
liber
program
discutii cu parintii
da
nu
uneori
73
Copilul are nevoie de un climat familial echilibrat în care să se simtă în siguranţă şi de o
comunicare eficientă cu părinţii săi. Acest lucru este posibil dacă aceştia din urmă sunt atenţi la
nevoile copilului, se preocupă de educaţia lui, dacă dau dovadă de înţelegere, sunt afectuoşi şi
calmi şi participă la evenimentele importante din viaţa lui. Totodată, este necesar ca părinţii să
fie fermi, să stabilească limite şi să nu lase copilul să facă tot ceea ce vrea, aspecte care pot fi
îndeplinite printr-o comunicare adecvată părinte-copil.
Ca orice altă relaţie, relaţia părinte-copil este una complexă, care începe să se
construiască încă din primele zile de viaţă ale copilului şi care impune foarte multe condiţii-
răbdare, dăruie, înţelegere, atenţie, dragoste, comunicare şi tot aşa mai departe. Această relaţie
se bazează atât pe comunicarea verbală, cât şi pe cea nonverbală – gesturi, mimică, ton al vocii,
postură care să întărească cele comunicate verbal de părinte.
Dintre cei 20 subiecti, 65 % au declarat ca poarta discutii periodice cu parintii si se
consulta cu acestia in luarea oricarei decizii, in timp ce doar 15 % au declarat ca exista
comunicare ocazională in mediul familial, 20% declară că nu există comunicare in familie.
masa
gatita
fructe
fast food
74
O dieta sanatoasa trebuie privita atat sub aspect caloric, cat si al varietatii, adica trebuie
sa cuprinda toti factorii nutritivi necesari unei dezvoltari psihomotorii normale.
In majoritatea produselor alimentare intalnim urmatoarele principii nutritive: proteine, lipide,
glucide, fibre, saruri minerale, vitamine si apa.
vacanta la bunici
da
nu
75
TV/Calculator
1 ora
2 ore
3 ore
4 ore
5 ore
76
retragere socialã, introversie, agresivitate verbalã sau fizicã, comportament exploziv iritant
atunci când i se cere sã facã altceva.
program zilnic
incarcat
nu este incarcat
uneori
Programul zilnic al majoritatii subiectilor nu este incarcat,acestia avand timp dupa orele de
scoala sa-si desfasoare propriile activitati.Doar 5 elevi declara ca au un program incarcat zilnic
sau adesea , fiind implicati in diferite activitati extrascolare impuse de catre parinti.
77
munca
da
uneori
nu
Activitatea fizica este un factor cheie in obtinerea si mentinerea unei greutati optime,
atat la adulti, cat si la copii.
In ceea ce priveste munca fizica desfasurata de elevii clasei a VIII-a , acestia declara
ca executa activitati fizice,ajutandu-si familia la treburile casnice dar si in timpul liber, in
cadrul activitatilor extrascolare. 20% dintre acestia Îsi ajuta parintii la activitatile casnice.
78
VI.5Rezultate
VI.6Concluzii
79
Capitolul VII.
Studiu de caz
VII.1 Anamneza pacientului
80
Pacienta a fost supusă unui examen clinic general , cât și unui consult stomatologic.
81
VII.2 Examen clinic extraoral
-labio-mentonier:accentuat;
unghiul nazo-labial:>90 º
treapta labială: normala
82
Palparea superficială:-temperatura, umiditate, sensibilitate (termică, tactilă, dureroasă):
în limite normale
Palparea profundă:
-Ganglionii retroauriculari;
-Ganglionii preauriculari;
-Ganglionii submandibulari;
-Ganglionii genieni;
-Ganglionii suboccipitali;
-Ganglionii submentali.
Palparea mușchilor: normotoni, normokinetici, de consistenţă normală.
Inspecţie:
-static:regiuni pretragiene cu aspect normal,
83
Ascultaţie:-zgomote articulare absente.
VII.4 Examen intraoralOrificil bucal - fantă labială simetrică,competenţă labio-
labială normală,
- amplitudinea deschiderii 5 cm;
Bolta palatină: adâncă, forma de V, simetrică , torus absent, mucoasa bolţii palatine
normal colorată , rugi palatine 3 perechi asimetrice , papila bunoidă accentuată.
84
Vestibul bucal mandibular: liber , suplu fără modificări patologice;
-fren labial inferior: unic, subțire, bază de implantare unică, inserţie joasă.
85
Diagnostic de stare general – nesemnificativ
- diagnosticul parodontal
86
Clasa a I-a Angle cu rapoarte canino-molare in limite normale
-insusirea modului de igienizare corect si la timp util a cavitatii orale – tehnica Bass
87
-
Tratamentul propriu-zis
Bibliografie
1.CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI Curs pregătit de conf. univ.,
Departamentul de Pediatrie Ala Donos
2.Cuculescu M. Prevenţia primară în carie şi parodontopatii, Ed. Didactica şi
Pedagogică, Bucureşti; 2010.
3. Dumitriu HT, Dumitriu S, Dumitriu A. Parodontologie, ed.Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti; 2009.
4. Moraru R, Dumitrache A. Comunicare şi educaţie in sănătatea orală. Editura Cerma,
Bucureşti; 2003.
5.Boitor, Gh. C.: Metode şi tehnici de profilaxie dentară individualizate - Teză de
doctorat, UMF „I. Haţieganu", Cluj-Napoca, 2005.
6.Bratthall, D.: Estimation of global DMFT for 12-year-olds in 2004. Int. Dent. J. 55: p.
370-372, 2005
7. Gh. Boboc-Aparatul dentomaxilar. Formare si dezvolatre, Ed. Medicala, Bucuresti,
1995.
8. Ecaterina ionescu Anomaliile dentare, Editura cartea Universitara, bucuresti, 2005.
88
9. Valentina Dorobat, D. Stanciu — Ortodontie si ortopedie dento-faciala, Editura
medicala , Bucuresti, 2003
10.„Clinica si terapia edentatiei partial intercalate reduse”,N.Forna,G.Ifteni,V.Burlui,
2001
11.Codurile ICDAS , Suport de curs- Prof. Dr. S.Andrian
12.Dănilă, I.; Hanganu, C.; Bârlean, L.; Murariu, A.; Păruş, M.; Mihailovici, L.;
Săveanu, I.; Timiş, T.: Trends in oral health status of schoolchildren from Iaşi, Romania, Oral
Health and Dental Management in the Black Sea Countries - Vol. III - No. 2 - June, 2004.
13.https://ro.wikipedia.org/wiki/Masivul_Ceahlău
14„Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central.Accesat la 18 martie
2014.
15„Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative
pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație).
Accesat la 6 august 2013.
16.(sursa http://ec.europa.eu/health-eu).
17. Ioan Sorin Stratulat,Reabilitare medicală – aplicaţii in medicina dentară, Ed.
Academiei Române, Bucureşti,2013
18. Rodica Luca-Metode locale de prevenire a cariei in santuti si fosete,-Ed. Cerma,
Bucuresti, 1997.
19. Ortodonţie şi ortopedie dento-facială Zegan Georgeta;Ed. Tehnopress, Iaşi 2005
89
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR. T. POPA” IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARA
SPECIALIZAREA MEDICINA DENTARA
DECLARAŢIE
Prin prezenta declar că lucrarea de licenţă cu titlul :
este scrisă de mine şi nu a mai fost prezentată la o altă facultate sau instituţie de
învăţămînt superior din ţară sau străinătate.
De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt
indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
- Toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă
limbă, sunt înscrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
90
- Reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine
referinţa precisă;
- Rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă din textul original.
Data_______________ _________________________
91