Ingrijiri primare de sănătate

oro-dentară

Proiect realizat de: Grupa 6, Seria I, An V

Coordonator disciplină: Conf. Dr. Daniela
Mănuc
 Cuprins

1.Conceptul de sănătate, conceptul de boală, riscul de îmbolnăvire

Cebuc Laura Elena
2.Sănătatea oro-dentară
Caracaș Diana
3.Evolutia morbiditatii cariei dentare si cele mai frecvente
imbolnaviri oro-dentare
Cernăianu Ana Ștefania
4.Rolurile Flourului
Chirțoc Mihai
5. Prevenția primară, secundară și terțiară a cariei dentare
Ciongaru Bogdan Marian
6.Îngrijiri primare în principalele afecțiuni ale cavitații bucale
Ciongaru Dragoș Nicolae
7. Nutriția și sănătatea orală-alimente sanogene, cariogene
Chiriac Raluca Oana
8. Mijloacele educației pentru sănătate
Țăuleanu Ana
9.Tehnici de periaj
Aziz Ahmad
 1. Conceptul de sănătate, conceptul de boală, riscul de îmbolnăvire

Cebuc Laura Elena

Definiţia sănătăţii
Nu exista o definiţie unică, ci o pluralitate de definiţii, în concordanţă cu
acumularea cunoştinţelor, cu dinamica şi specificul valorilor culturale, dar şi
pentru că sănătatea are un caracter procesual, evolutiv. Definirea sănătăţii este
una multicriterială, iar „măsurarea”acesteia ia în considerare diverse criterii de
referinţă (bunăstarea funcţională, capacitatea organismului de a se adapta la
condiţiile variate de viaţă şi muncă condiţia umana care îl face pe individ
creativ)

Sănătatea individului
La nivel individual, sănătatea este rezultanta interacţiunii dintre zestrea
biologică, genetică a individului şi condiţiile mediului său de viaţă şi de
activitate, natural şi social. Conform definiţiei OMS, sănătatea este înţeleasă ca
o capacitate morfofuncţională care asigură omului posibilitatea de a acţiona
optim din punct de vedere fizic, somatic (biologic) şi mental (psihic), de a-şi
exprima plenar ansamblul posibilităţilor sale potenţiale în raport cu cerinţele
contextului social.

Conceptul sănătății pozitive

Conceptul sănătăţii pozitive a fost dezvoltat ulterior de Bowling.
Nemulţumit că majoritatea instrumentelor de evaluare măsoară deviaţiile de la
starea de sănătate, starea de sănătate/boală sau absenţa bolii, acesta a afirmat că
sănătatea individului este bună atunci când, din punct de vedere:
o fizic- persoana se simte bine, munceşte, se hrăneşte şi se odihneşte bine,
îşi desfăşoară corespunzător activităţile în familie şi în comunitate;
o mental- persoana nu are nici deprimări, sau nenorociri şi nici fericiri
subiective;
o social- persoana are o stare materială confortabilă, se integrează normal
în viaţa familială şi comunitară, în activitatea profesională şi socială.

În consecinţă starea de sănătate este expresia adaptării adecvate a

persoanei la condiţiile mediului, încât între structurile psiho-fiziologice,
resursele organismului şi circumstanţele ambientale să se poată stabili un
echilibru armonios.
 Conceptul de boală

În ceea ce privește boala, M. Jenicek (1987) o definește ca fiind „o

neadaptare sau o deficiență a mecanismului de adaptare al organismului și
absența reacțiilor la stimulii la care organismul este expus”. Noțiunea de „boală”
ca stare obiectivă, antrenează o modificare morfofuncțional a unui organ sau a
funcțiilor vitale în totalitatea lor. De asemenea, boala poate fi percepută sub
aspect subiectiv ca pierderea stării de sănătate. Pentru specialiști, noțiunea de
boală este definită utilizând criterii biomedicale, fiind reprezentată de semne și
simptome. Așa cum diagnosticul stării de sănătate la nivel de individ se bazează
pe o simptomatologie și investigații paraclinice, și la nivel de comunitate se
poate măsura starea de sănătate, adică să se stabilească diagnosticul la nivel
comunitar.

Riscul de îmbolnăvire

Riscul de îmbolnăvire– reprezintă totalitatea condiţiilor sau

circumstanţelor (de ordin medical sau de altă natură) care ar putea prezenta un
pericol pentru sănătate şi ar situa individul, sau grupul uman asupra căruia
acţionează, într-o poziţie de inferioritate faţă de alţi indivizi sau alte colectivităţi
cu caracteristici identice– constituie unul dintre elementele de bază care trebuie
luate în considerare la definirea stării de sănătate.

Evaluarea riscului de îmbolnăvire presupune cunoaşterea riscului general

al populaţiei asistate, cunoaşterea unor grupuri de risc crescut pentru anumite
îmbolnăviri, evalurea riscului familial, evaluare a factorilor personali.( factori
endogeni-sexul; rasa; vârsta; caracteristici biologice; receptivitatea la infecții;
constelația hormonală), factorii mediului social (socio-culturali, PIB; pragul de
sărăcie; mediul de reședință; stilul de viațăși alimentație; condiții de muncăși
locuință; nivel de instruire, cultură, tradții, obiceiuri, factorii comportamentali
atitudinile, obiceiurile).

Dintre riscurile şi condiţiile patogene importante pentru preventia primara

si secundară în cabinetul de medicină de familie amintim: riscul de infecţii,
riscul de ateroscleroză (boala coronariană, boala cerebrovasculară, arteriopatii
periferice), riscul apariţiei unor boli respiratorii (astm bronşic, BPCO, TBC ),
riscul apariţiei unor neoplasme (cancer mamar, cancer gastric, cancer de col
uterin, cancer colorectal, cancer pulmonar, cancer spinocelular,), risc pentru boli
metabolice (diabet zaharat, dislipidemii, sindrom. metabolic, obezitate), risc
pentru boli endocrine (guşa endemică, hipotiroidism,), risc pentru boli
neuropsihice (AVC, demenţe, depresii, alcoolism, dependenţă medicamentoasă,
etc).

În cabinetul de medicină dentară amintim afecţiunile orale cronice (în

special boala carioasă, afecţiunile parodontale şi cancerul oral şi labial), acestea
având mare răspândire la nivel comunitar, iar prin implicaţiile medicale şi socio-
economice pe care le determină se situează printre cele mai importante probleme
de sănătate publică ale epocii actuale.

Bibliografie
1. GEORGETA ZANOSCHI , SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT
SANITAR,IAȘI, 2003
2. CRISTIAN VLĂDESCU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT
SANITAR, BUCUREȘTI, 2004
3. MARIA LILIANA ILIESCU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT
SANITAR - TEORIE ŞI APLICAŢII, IAȘI, 2003
4. https://www.clujulmedical.umfcluj.ro/Supliment-1-2010/07%20Pintea.pdf
5. http://umfcd.ro/wp-content/uploads/2016/11/C-1_Starea-de-sanatate.pdf
6. https://www.google.ro/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0ahUKEwiGlvCvg6rUAhWIJ5
oKHdcyAQoQFgglMAA&url=http%3A%2F%2Fwww.umfiasi.ro%2FRezidenti
%2Fsuporturidecurs%2FFacultatea%2520de%2520Medicina%2520Dentara
%2FSanatate%2520Publica%2520Suport%2520Curs%25202013%2520Rezidenti
%2520ORTO%2520an
%25202.ppt&usg=AFQjCNGorhpmM9RjlEfQeYJZZEECm7dP2g&sig2=yuXXf
Qtbq0I9eUIqli_7VA&cad=rjt

2. Sănătatea oro-dentară

Caracaș Diana

Generalități

Conform definiției OMS – Organizația Mondială a Sănătății, în vigoare de 30

de ani, starea de sănătate nu înseamnă doar absența bolii sau a infirmităţii, ci o
stare de binecompletă din punct de vedere fizic, mintal și social. Absența stării
de sănătate este sincronă cu apariția bolii. Odată cu apariția bolii, apar o serie de
amenințări la adresa integrității și capacității fizice a individului, care pot
determina decesul acestuia, în funcție de gravitatea bolii.
Calitatea vieții unui individ depinde de starea de sănătate a acestuia, care se
află în corelație cu alte aspecte ale vieții, precum: aspectul financiar, condițiile
de mediu, stilul de viață, nivelul de educație, gradul de dezvoltare al serviciilor
medicale din zona în care locuiește, sănătatea mediului ambiant. În cadrul
conceptului de sănătate generală este inclus și acela de sănătate oro-dentară, care
se referă în esență la menținerea integrității și sănătații tuturor componenetelor
aparatului dento-maxilar. Conform unor studii de specialitate, caria dentară
reprezintă cea mai frecventă afecțiune din lume, “cariile reprezintă una din
problemele majore ale sistemului de sănătate din lume”(Frank Muller,
Universitatea Saar, Germania).

Conceptul de sănătate oro-dentară nu semnifică doar dinți sănătoși, ci se

referă la toate componentele sistemului dento-maxilar, în interacțiune complexă.
Sănătatea orală influențează numeroase activități uzuale precum: masticația,
deglutiția, fonația, fizionomia, somnul, expresivitatea facială, respectul de sine și
preferințele alimentare. Starea de sănătate orală indică starea de sănătate
generală a organismului.

Medicina dentară preventivă a modificat modul de practicare a stomatologiei,

a adus beneficii economice şi sociale la nivel global, a dus la dispariţia durerii
pentru copii şi la o viaţă fără evenimente majore în ceea ce priveşte problemele
sănătăţii oro-dentare pentru adulţi și a îmbunătăţit calitatea vieţii indivizilor mai
mult decât orice altă „descoperire” din domeniul sănătăţii dentare.

Medicina dentară preventivă este o ramură a medicinei dentare ce se ocupă cu

studierea şi aplicarea măsurilor de protecţie şi a tratamentelor precoce
individuale şi colective în scopul asigurării şi menţinerii integrităţii structurilor
buco-dentare ale omului.

Scopurile prevenţiei oro-dentare sunt evitarea iniţierii cariei dentare,

parodontopatiilor, cancerului bucal şi a anomaliilor dento-maxilare, intercepţia
şi tratamentul stadiilor iniţiale ale bolilor oro-dentare, controlul răspândirii
acestor boli, limitarea complicaţiilor şi a efectelor secundare, promovarea
reabilitării sistemului oro-dentar.

Prevenţia oro-dentară se adresează tuturor afecţiunilor oro-dentare, cele mai

frecvent întâlnite fiind caria dentară, parodontopatia, anomaliile dento-maxilare
şi cancerul din sfera O.M.F; practicienilor, indiferent de domeniul de activitate:
pedodonţie, ortodonţie, parodontologie, endodonţie, protetică.

Etapele prevenţiei oro-dentare sunt împărţite pe 3 niveluri: primară,

secundară, terţiară.

 Prevenţia primară are drept scop evitarea apariţiei afecţiunilor oro-dentare.

Prevenţia secundară urmăreşte tratamentul precoce al afecţiunilor oro-

dentare şi scăderea ratei de îmbolnăvire. Sunt tratate afecţiunile deja instalate,
dar aflate în stadii incipiente, fiind împiedicată evoluţia şi extinderea lor.

Prevenţia terţiară are drept scop limitarea complicaţiilor bolilor deja instalate şi
tratamentul complex al bolilor cavităţii bucale prin prisma prevenţiei.

Metodele fiecărei etape (profilaxia) pot fi aplicate atât la nivel de colectivitate

(profilaxie colectivă), cât şi la nivel individual (profilaxie individuală)

Profilaxia colectivă se adresează colectivităţilor şi trebuie să acorde prioritate

măsurilor profilactice care asigură o eficienţă maximă cu investiţii minime unor
grupe populaţionale cât mai largi. Cuprinde acţiuni specifice şi nespecifice
organizate, îndrumate şi controlate de către medic, pentru diferite colectivităţi
(grădiniţe, şcoli) şi sprijinite de către cadre didactice şi părinţi precum şi de
foruri naţionale şi/sau loco-regionale. Profilaxia individuală cuprinde măsurile
preventive efectuate de către un anumit subiect la indicaţia şi sub controlul
medicului, sau efectuate de către medic (profilaxie profesională).

1.Maria Liliana Iliescu, Sanatate Publica si Management sanitar, teorie si

aplicatii- http://www.umfiasi.ro/masterate/Suporturi%20de%20curs/Facultatea
%20de%20Medicina/Managementul%20serv.%20de%20sanatate%20in
%20domeniul%20medico-%20farmaceutic%20-%20Liliana%20Iliescu/S
%C4%82N%C4%82TATE%20PUBLIC%C4%82%20%C5%9EI
%20MANAGEMENT%20SANITAR.pdf

2.http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2014/Nr3-ro/Francu-ro.pdf

3.http://www.esanatos.com/ghid-medical/stomatologie/Conceptul-profilactic-in-
stoma73697.php

3.Evolutia morbiditatii cariei dentare si cele mai frecvente imbolnaviri oro-

dentare

Cernăianu Ana

“Sănătatea e comoaraceamaipreţioasăşiceamaiuşor de pierdut; totuşicelmai prost

păzită.” Emile Augier

Printre cele mai importante probleme de sănătate publică ale epocii actuale
sunt:boala carioasa, afectiunile parodontale si cancerul oro-labial.

Evoluţia morbidităţii determinate de caria dentară

Cea mai frecventă boală a omului,caria dentară este un proces patologic cu

caracter cronic,fără analogie în restul organismului, avînd o evoluție progresivă
și fără tendință de vindecare spontană. Există dovezi antropologice, că încă din
era neolitică, cu aproximativ 5-6 milenii în urmă, dinții omului prezentau carii,
însă numărul acestora era mult redus față de situația actuală. Morbiditatea prin
carie dentară s-a menținut scăzută timp îndelungat, pînă în secolul trecut, cînd,
datorită consumului alimentar de dulciuri, s-a răspîndit rapid, prin dezvoltarea
producției industriale de zahăr în Europa și apoi în America de Nord. Această
creștere a coincis cu un salt impresionant înregistrat în frecvența și intensitatea
acestei maladii. În timp ce în secolele XVII-XVIII doar 10-20% dintre adulți
prezentau carii, în a2-a jumatate a secolului al XIX-lea această proporție s-a
ridicat la 75-80%, pentru ca în prezent, prevalența cariei dentare să ajungă la 90-
95%.

Menționăm că astăzi, consumul de zahăr în țările dezvoltate s-a ridicat la 50 kg

pentru un locuitor pe an. Evident, zahărul și produsele zaharoase nu reprezintă
singurul factor de risc pentru îmbolnăvirea prin carie dentară.
În România, informaţiile despre morbiditatea determinată de caria dentară sunt
extrem de puţine.

Din ultima anchetă a Ministerului Sănătăţii din România (1995-1996)

rezultă că:

 91,8% din populaţia de peste 10 ani prezintă afecţiuni dentare;

 prevalenţa cariei dentare este de 60,15%;
 numai 8,16% din cei examinaţi nu au fost găsiţi cu afecţiuni dentare (din
care, procente mai mari s-au înregistrat la sexul masculin şi în mediul
rural).
Din persoanele cu carii dentare:

 50% au prezentat 1-2 carii;

 30% au fost găsiţi cu 3-4 carii;
 iar 20% cu peste 5 carii.
La copii, frecvenţa cariei dentare este mai mare la dinţii permanenţi (89,1%),
decât la cei temporari (67%).

Un număr mare de persoane din cele examinate, pentru afecţiuni dentare

prezintă resturi radiculare (33%) sau dinţi absenţi (75%).

Definirea bolii parodontale

Boala parodontală e o afecţiune cronică cu caracter inflamator caracterizată din

punct de vedere anatomopatologic prin distrucţia progresivă a tuturor
elementelor parodonţiului, iar din punct de vedere clinic prin: mobilizarea,
migrarea şi pierderea capacităţii funcţionale a dinţilor, ducând în final la
pierderea acestora de pe arcadă cu dispariţia concomitentă şi a parodonţiului
marginal.Hipocrate a descris bolile parodontale, considerând tartrul ca factor
etiologic principal şi gingivoragia ca simptom principal.

Cancerul oral

Cu toate progresele făcute până în prezent cancerul oro-facial rămâne o boală

gravă, grevată de consecinţe negative importante (medicale, costuri mari şi
mortalitate ridicată) atât la nivel individual cât şi la nivel comunitar.
Cancerul oral este una dintre neoplaziile grave care determină disabilităţi
(desfigurare, tulburări importante de vorbire, masticaţie şi deglutiţie) care scad
semnificativ calitatea vieţii individului.

Cancerul oro-facial este o boală multifactorială.

Sunt incriminaţi ca determinanţi factorii şi co-factorii oncogeni, care provin din

mediul ambiant, determinând modificări şi mutaţii capabile să determine
cancerul.

Frecvenţa tumorilor maligne oro-faciale este în continuă creştere.

Peste 90% din cazurile noi de cancer oral apar după vârsta de 45 ani.

Frecvenţa neoplaziei este mai mare la sexul masculin şi este asociată (la peste
75% din cazuri) cu tabagismul şi consumul cronic de alcool .În ţările europene
se înregistrează anual peste 25.000 cazuri noi de cancer oral şi oro-labial.

Bibliografie:

www.drcroitoru.ro

https://ro.scribd.com/document/129682403/Date-Moderne-Referitoare-La-
Etiologia-Si-Patogenia-Cariei-Dentare

Tratat de Parodontologie - Dumitriu Horia Traian

4.Rolurile Flourului
Chirțoc Mihai

Fluorul reprezintă un microelement mineral ce în organismul uman se

localizează aproape exclusiv în tendoane, oase și dinți (sub formă de florurat de
calciu sau de fluoroapatită). Studiile nu au stabilit dacă fluorul are un rol
indispensabil vieții, deoarece nu s-a putut realiza o dietă lipsită complet de el.
Rolurile sale sunt:
- protecție împotriva cariei dentare (aceasta acțiune se manifestă chiar și la
concentrații reduse);

- participă la menținerea structurii oaselor (fară a influența însa procesul de

creștere în sine);

- în vederea prevenirii apariției cariilor dentare și pentru promovarea unei

dentiții sănătoase, este recomandată fluorizarea apei (proces cunoscut și sub
numele de fluorurare și care constă în suplimentarea cu fluor a apei potabile,
dacă acesta este în concentrații de sub 0,5 mg/litru). Experții sunt de părere că
acest risc este redus cu 50-60% in condițiile unui aport corespunzător.

Rolul fluorului este vizibil astfel:

Printr-o cristalizare îmbunătațită in consecință, solubilitatea la acid este mai

scazută; cuspizii și tiparele de fisuri sunt rotunjite. Fluorurile la nivelul dinților:
inhibă demineralizarea și facilitează remineralizarea cariilor precoce, iar smalțul
remineralizat capată o rezistență crescută la ulterioarele atacuri acide sau
bacteriene; scade producția de acid in placă, iar scăderea pH-ului are ca rezultat
creșterea ionilor de fluorură.

Surse alimentare de fluor

Alimentele conțin în general cantități mici de fluor (0,02-0,07mg/kg), cu

excepția peștelui de apă sărată (peștele oceanic) și altor produse marine, dar și a
frunzelor și mugurilor arborelui de ceai. Sursa cea mai importantă de fier o
reprezintă totuși, apa plată potabilă. Maximul acceptat de fluor este în acest caz
de 1mg/litru. Apa oferă aproximativ 2/3 din necesarul de fluor, restul provenind
din alimente.

Excesul si deficitul de fluor

Deficitul de fluor se poate manifesta clinic prin creșterea frecvenței de apariție

a cariilor și scăderea rezistenței oaselor. Fluorul nu are efect cariogen în sine, ci
efect cariopreventiv prin creșterea rezistenței dinților la agresiuni externe
(previne astfel actiunea nocivă a altor factori asupra smalțului). Efectul
carioprotector se datorează fluoroapatitei dar și acțiunii sale bactericide (fluorul
distruge bacteriile ce se formează în cavitatea bucală ca rezultat al degradarii
enzimatice și fermentării resturilor alimentare). Pentru asigurarea acestor efecte
benefice, se recomandă fluorizarea apei (când concentrația fluorului nu este
bună). Cercetătorii au stabilit că doza de fluor trebuie se fie de 1mg/dm3 pentru
a avea efecte preventive asupra cariei.

Excesul de fluor apare destul de rar, însa are manifestări importante.

Afecțiunea se numește fluoroza și se datorează în principal unui exces de fluor
în apă potabilă, sau consumului exagerat de suplimente nutritive cu un bogat
conținut în fluor.
Primele manifestări sunt la nivelul dinților, care vor căpăta un aspect pătat (prin
apariția unor pete alb-gălbui pe suprafața smalțului) și vor deveni friabili. La
concentrații exagerate, dinții pot deveni chiar maronii și apar și complicații
osoase de tipul osteosclerozei si osteoporozei, apar excrescente osoase
(exostoze), calcificări ligamentare (cu afectarea funcției și mobilității), dar și
creșterea friabilității osoase.
Printre alte efecte nocive se numară și afectarea metabolismului glucidic și
lipidic sau acumularea sa în rinichi, cord, vase, glande endocrine și sistem
nervos, ducând la apariția unor
leziuni grave.

Riscurile suplimentelor cu fluor

Atunci când este administrat sub supraveghere de specialitate, fluorul este un
supliment sigur pentru organism. Supradoza poate avea însă un efect toxic -
acesta este și motivul pentru care parinții trebuie să-și supravegheze atent copiii
și să țină departe de ei produsele cu fluor, în special până la vârsta de 6 ani.
Copiii până la această vârstă mai degrabă ar inghiți pastă de dinți decît să o
scuipe.

Intoxicația acută cu fluor se manifestă prin greață, crampe abdominale, colaps

circulator, respirator și este foarte rară (doar în zonele cu program național de
fluorizare), iar intoxicația cronică se manifestă prin apariția fluorozei și este
rezultatul nerespectării indicațiilor medicului în privința administrării
suplimentelor cu fluor.

Pe lângă efectul toxic, fluorul în exces poate produce defecte în smalțul dentar,
acestea putând varia de la pete albe abia vizibile pe smalț, pânăla afecțiuni
severe. Aceste defecte apar în perioada de dezvoltare a dinților - până în 6 ani.
Nu trebuie să uitați ca șansele de a va intoxica cu produsele cu fluor disponibile
în comerț este aproape inexistentă.

Recomandarile specialiștilor
 Pentru a nu fi afectat echilibrul fluorului din organism, experții recomandă
următoarele doze zilnice: 
Sugarii 0-6 luni: 0,1 mg/zi
7- 12 luni: 0,5 mg/zi
Copiii si adolescenții: 
1-3 ani: 0,7mg/zi
4-8 ani: 1mg/zi
9-11 ani: 2mg/zi
14-18 ani: 3 mg/zi
Adulți: femei peste 19 ani: 3mg/zi
barbați peste 19 ani: 4 mg/zi.

Bibliografie:

http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/importanta-fluorului-in-
dieta_1526

http://www.sfatulmedicului.ro/Caria-dentara/rolul-fluorului-in-reducerea-
cariilor_466

5.Prevenția primară, secundară și terțiară a cariei dentare

Ciongaru Bogdan

Sănătatea este strâns legată de prevenție.Totalitatea măsurilor luate pentru

a preveni apariția bolilor cu largă răspandire în mase este cuprinsă în noțiunea
de profilaxie(din greceste,unde pro=înainte si phylax=păzitor).Termenul a fost
extins de la bolile infecto-contagioase la toate bolile și chiar mai mult,la
abaterile de la normele sociale(ex. Profilaxia delicvenței).
Un moment esenţial al evoluţiei prevenţiei oro-dentare a fost descoperirea
rolului cariopreventiv al fluorului, care a revoluţionat la nivel global medicina
dentară.
Un al II-lea moment esenţial în evoluţia prevenţiei oro-dentare a fost ales
schimbarea, începând cu anii ’60 în urma experienţelor lui L.M.Silverstone, a
definiţiei clasice a procesului carios care devine, dintr-un „proces distructiv
ireversibil”, un proces vindecabil prin terapie de remineralizare aplicată în
stadiile incipiente de carie de smalţ extinsă chiar până la joncţiunea smalţ-
dentină, graniţa dintre reversibil şi ireversibil fiind apariţia cavităţii.
Cu alte cuvinte, începând cu această perioadă, prevenţia oro-dentară a
devenit principala preocupare a majorităţii cercetătorilor şi a multor practicieni.
 Astfel,prevenția dentară studiază ansamblul măsurilor luate pentru a
îndepărta,corecta sau stopa manifestarea cauzelor care pot determina sau
amplifica îmbolnavirile aparatului dento-maxilar(carii,boala
parodontală,afecțiuni cranio-faciale etc)
Din aceste motive și în scopul reducerii numarului acestor îmbolnaviri
s-au elaborat un număr de strategii preventive :
-reducerea numărului de agenți microbieni cauzatori de boală.
-creșterea rezistenței structurii dento-parodontale față de atacurile microbiene.
-accelerarea proceselor reparatorii.
Ca și în cazul prevenirii bolilor sistemice prevenția oro-dentară
acționează pe mai multe niveluri.

Prevenția primară=se încearcă descoperirea cauzelor generatoare de

boală urmarind ca prin aplicarea corectă a unor proceduri și substanțe să se
prevină apariția bolilor,stopându-le înainte de ajungerea lor în stadii ireversibile
când tratamentul curativ devine inevitabil.
Prevenţia primară a cariei dentare se realizează prin:
 1) măsuri specifice:
-controlul formării plăcii bacteriene prin asigurarea unei igiene buco--
dentare corespunzătoare, în scopul reducerii acţiunii factorului etiologic
microbian (nu poate fi total înlăturat!);
-profilaxia endogenă şi exogenă de F;
-sigilarea şanţurilor şi fosetelor;
-igiena alimentaţiei (controlul regimului alimentar şi aplicarea de măsuri ce
influenţează dieta - atât rolul endogen cât şi pe cel exogen-  în sens
cariopreventiv.
2) măsuri nespecifice:
-controlul stării generale de sănătate;
-educaţie sanitară privind sănătatea oro-dentară;
-înlăturarea principalilor factori de risc la carie.

Prevenția secundară=presupune surpinderea bolilor în fazele de debut

când prin aplicarea tratamentelor curative indicate,le stopăm evoluția,realizând
și refacerea morfo-functională a țesuturilor afectate,spre o stare cât mai
apropiată de normalul inițial.În cazul cariei dentare prevenția secundară constă
în examinarea, depistarea şi tratamentul corect şi precoce,profilaxia locală cu
produse fluorurate (clătiri, geluri, lacuri, etc.),dispensarizarea pacienţilor.

Prevenția terțiară=cuprinde totalitatea măsurilor luate pentru înlocuirea

țesuturilor distruse prin boală și restabilirea morfo-functională a pacientului,spre
un punct cât mai apropiat de normal-altfel spus de corectare și compensare a
sechelelor.
 Profilaxia terţiară se instituie în urma eşecurilor profilaxiei secundare şi
implică aplicarea măsurilor necesare în vederea refacerilor pierderilor deja
instalate cu reabilitarea pacientului din punct de vedere al confortului.
Tratamentul curativ va fi dublat de un program preventiv care se bazează
pe: surprinderea şi eliminarea unor evoluţiii ulterioare ale îmbolnăvirii.
Metode:
- utilizarea judicioasă a fluorurilor
- igiena alimentară (raţionalizarea consumului de produse zaharoase),
-igienă oro-dentară riguroasă,
- aplicarea răşinilor de sigilare în profilaxia cariei,
- profilaxia profesională,
- dispensarizarea pacienţilor,
- educaţia pentru sănătatea orală şi pentru menţinerea sănătăţii întregului
organism.
Prevenția în medicina dentară ca și în alte ramuri medicale trebuie
ascociata cu anumite programe de educație pentru sănătate,de profilaxie care să
se adreseze unei variate comunității indiferent de statutul
social,intelectual,economic al lor.
Măsurile profilactice vizează:
- menţinerea rezultatelor obţinute prin tratament;
- igienă corectă a cavităţii bucale (şi a construcţiilor protetice efectuate), în
vederea creşterii eficienței tratamentelor odontale şi protetice efectuate;
- prevenirea pierderii complete a capacităţii funcţionale a aparatului dento-
maxilar.
În cazul medicinei dentare în special în prevenția cariei dentare trebuie
urmărite îndeplinirea anumitor obiective de către aceste programe :
1. Reducerea cantităţii de alimente hidrocarbonate , a orarului şi a frecvenţei
de consum.
2. Igiena orală zilnică, cu o pastă de dinţi ce conţine fluor
3. Realizarea fluorizării .
4. Îngrijirea dentară regulată .

Bibliografie
1.Zanoschi G.,Sănătate publică și management sanitar,Ed. Dan, Iași,2003.
2.Cuculescu M,Prevenția primară în carie și parodonopatii,Ed. Didactică și
Pedagogică,Bucuresti 2010
3.Health education: theoretical concepts, effective strategies and core
competencie.
4. http://medicinadentara.blogspot.ro/2013/03/conceptul-profilactic-in-
stomatologie.html
5. http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de
%20Medicina%20Dentara/PARODONTOLOGIE/PREVENTIE%20ORO-
DENTARA%20Rezidenti%20Parodontologie/CURS%201%20REZIDENTI
%20PARODONTO%202013.ppt.

6.Îngrijiri primare în principalele afecțiuni ale cavitații bucale

Ciongaru Dragoș

La Conferința de la Alma-Ata din 1978, s-a stabilit că îngrijirile primare

de sănătate sunt îngrijiri sanitare esențiale bazate pe metode și tehnologii
practice,pertinente din punct de vedere știintific și acceptabile din punct de
vedere social,făcute să fie accesibile în mod universal indivizilor și familiilor din
comunitate, prin totala lor participare și, la un cost pe care comunitatea și țara
poate să îsi permită să îl mențină în fiecare stadiu al dezvoltării lor
Printre principalele afecțiuni de la nivelul cavitații orale se numără caria
dentară,afectarea gingivală și patologia tumorală

Prevenția cariei dentare

Principalele recomandări trebuie adaptate în funcție de nevoile speciale și de

istoricul medical al pacientului,acestea incluzând:
-periaj dentar de 2 ori pe zi cu pastă de dinți care să conțină cel putin 1350 ppm
fluor
- reducerea cantității și frecvenței consumului de alimente și băuturi zaharoase și
limitarea alimentelor zaharoase în timpul meselor(trebuie să se facă diferența
între dietă normală/echilibrată și persoanele care au o dietă adaptată patologiei
pe care o prezintă)
-mâncare în cantitați moderate și consum crescut de apă pentru a evita
deshidratarea
Adulții prezintă un risc crescut de carie dentară fiind necesar adoptarea
unor măsuri speciale pentru prevenirea acesteia(în special cei cu carii
active,gură uscată sau alte afecțiuni)
-utilizare apă de gură 0,05 florură de sodiu împreună cu periajul dentar
-fluorizări profesionale de 2 ori pe an cu 2,2% fluor
-pacienții cu risc crescut de carie cum ar fi cei cu carie activă coronară sau
radiculară trebuie să utilizeze pastă de dinți cu fluor intre 2800-5000 ppm în
funcție de indicațiile medicului dentist
 Prevenirea afecțiunilor gingivale

Afecţiunile gingivale sunt cauzate în primul rând de înmulţirea bacteriilor

de pe suprafaţa dinţilor şi a gingiilor. Prezente în placa bacteriană (o substanţă
clară, aderentă, produsă în cavitatea bucală) şi neîndepărtate la timp, bacteriile
se hrănesc cu zahărul din alimente sau băuturi, producând toxine şi alte
chimicale. Cu timpul, placa se transformă în tartru care irită gingiile şi duce la
desprinderea lor de pe dinţi. Acest proces duce la apariţia afecţiunilor gingivale.
Toți adulții trebuie să beneficieze de mijloacele folosite pentru prevenirea
îmbolnavirilor gingivale.Acestea sunt:
-periajul dentar de 2 ori pe zi cu o periută dentară manuală corespunzatoare sau
electrică cu mișcări oscilatorii/rotatorii
-evitarea fumatului
-curațire spații interdentare cu ajutorul periuțelor interdentare sau ața dentară
-pentru perioade scurte,în situația în care nu se poate realiza igiena orala
corespunzatoare ca urmare a unor afecțiuni sau dizabilităti se indică folosirea
apei de gură pe baza de Clorhexidina( 10 ml de 0,2% sau 15 ml de 0,12%)
împreuna cu periajul dentar.

Prevenția cancerului oral

Riscul de dezvoltare al cancerului oral este stâns legat de fumat și

consumul de alcool.Cele doua asociate amplifica și mai mult riscul de dezvoltare
a maladiei.S-a descoperit o influentă importantă și a tutunuului mestecat sub
forma de iarbă sau frunze care conțin pe langă substanțele uzuale frunze de
betel,areca sau lime-conoscute ca fiind cancerigene.Tutunul mestecat se
consumă cel mai adesea în comunitatile din Asia facănd parte din traditile locale
Formele canceroase și precanceroase cu afectare orala sunt greu de
detectat și de cele mai multe ori sunt nedureroase în stadiile inițiale,motiv pentru
care pacienții se prezintă în stadiile tardive la tratament.
Persoanele fără adăpost și purtătorii de proteze totale de lungă durată pot
pierde contactul cu medicul dentist și prin urmare probabilitatea de detectare și
tratament în fazele inițiale este mult mai mică.
Este importantă examinarea de către un medic stomatolog specialist în
detectarea leziunilor canceroase atât din punct de vedere al prevenției cât și
pentru detectarea semnelor clinice cât mai rapid posibil.Medicii dentiști trebuie
instruiți să trimită pacienții cât mai repede la medicul specialist pentru o
examinare cât mai amănunțită.Orice formă de ulcerație care nu s-a vindecat în 3
săptămâni se trimite pentru investigații suplimentare.
Profesioniștii din domeniul sănătătii dentare au ocazia,de asemenea,de a
oferi consiliere și sfaturi pacienților privind renunțarea la fumat precum și
avertizarea companiilor producătoare din domeniu cu privire la efectele negative
pe care le produc acestea.Asfel de sfaturi se pot găsi și pe diverse situri web dar
și în diverse publicații de specialitate
Mesajele cheie conțin informații cu privire la :
-renunțarea la produsele din tutun
-evitarea consumului excesiv de alcool
-examene medicale efectute în mod regulat de medic specialist în detectarea
leziunilor cancerose și precanceroase.
În concluzie,pe lângă conștientizarea individuală a riscului afecțiunilor
dentare în mentinerea stării de sănătate orale necesită de asemenea,un
parteneriat si o bună colaborare între pacient –medic-servicii sociale-autoriăți
locale în special pentru cei încadrați în grupul de risc(adulți,consumatori de
alcool,fumat,droguri)
De asemenea,aceste persoane pot prezenta și alte afecțiuni decât cele de la
nivelul sferei oro-maxilo-faciale precum afecțiuni cardiovasculare,tulburări de
coagulare(trombocitopenie,trombocitopatii).
Boli precum candidoze,infecții herpetice,ulcerații,boală
parodontală,sângerari spontane gingivale(gingivoragii) sunt mai frecvente la
pacienții imunocompromiși.Afecțiunile orale sunt frecvente și la persoanele HIV
pozitive sau SIDA(ulcerații,leucoplazii,xerostomie-secretie salivară redusă)

Bibliografie

1.National oral health improvement strategy for priority groups, Scottish

Government, May 2012
2. http://www.zambetsanatos.com/sanatate-orala/gingivita-cauze-prevenire-si-
tratament/

7. Nutriția și sănătatea orală-alimente sanogene, cariogene

Chiriac Raluca

Dieta şi nutriţia au un rol major în dezvoltarea dinţilor, integritatea

ţesuturilor moi ale cavităţii orale, rezistenţa osoasă şi prevenirea afecţiunilor de
la acest nivel. Dieta are un efect local asupra integrităţii dentare - tipul,
consistenţa şi frecvenţa aportului alimentar, avand un efect direct asupra dinţilor.
Nutriţia,în schimb, are efecte sistemice. Deficite ale vitaminelor B, C, sau ale
fierului sunt frecvent semnalate la nivelul cavităţii orale, datorită turnover-ului
extrem de rapid al mucoasei din această regiune.
Mulți ani de cercetare au stabilit că factorii alimentari sunt direct corelați
cu cariile dentare și eroziunea. Factorii semnificativi de risc pentru aceste
anomalii includ aportul de grăsimi și zahăr la copii și adulți.Dezvoltarea dentiţiei
primare începe din luna a II- III-a de viaţă intrauterină ,astfel, nu numai aportul
de zahăr din copilărie contribuie la dezvoltarea cariilor, dezvoltarea cariilor
pediatrice la copiii cu vârsta de 5 ani și mai mici fiind asociată semnificativ cu
greutatea și admisia de zahăr și grăsimi de către mame în timpul sarcinii.
Obiceiurile dietetice și riscul cariilor la copii pot fi, de asemenea, determinate de
nivelul de educație matern. Primii ani de viata marcheaza o perioada de
dezvoltare rapida si de schimbare a dietei, când copiii trec de la o dieta exclusiva
de lapte la o dieta modificata pentru adulti. Alimentul ideal pentru sugari a fost
identificat ca fiind laptele matern și este recomandat pe tot parcursul primului an
de viață nefiind asociat cu risc crescut pentru aparitia cariilor . Alți cercetători au
identificat hrănirea cu lapte în timpul nopții (în care lichidul îndulcit rămâne în
contact cu dentiția în curs de dezvoltare) ca cel mai important determinant al
cariei dentare .
După erupţie, starea de nutriţie continuă să influenţeze dezvoltarea şi
mineralizarea smalţului dentar.În timpul tranziției la alimente solide, părinții au
o influență majoră asupra a ceea ce mănâncă și le place copiilor, calitatea
regimului alimentar și starea lor de greutate. Factorii cei mai importanţi asociați
comportamentelor alimentare sănătoase la domiciliu sunt
disponibilitateașiaccesibilitatea alimentelor nutritive.Pentru sănătatea orală,
părinții pot încuraja consumul de fructe și legume, servind în mod regulat la
mese.După erupția dentară, impactul negativ al alimentației se manifestă, în
principal, local. Din acest punct de vedere, apariția cariei dentare este influențată
de frecvența consumului de carbohidrați fermentabili, acesta fiind substratul
nutritive necesar dezvoltării plăcii microbiene dentare. Frecvența crescută a
ingestiei de carbohidrați și gradul de retenție al acestora favorizează producerea
și evoluția leziunilor carioase, în timp ce alimente bogate în calciu și fosfor
potențează remineralizarea. Pierderea severă a dinților la adulții mai în vârstă a
fost considerată un indicator-cheie al unei calități alimentare compromise.
Studiile arată, de asemenea, că băuturile sportive pot crește incidența eroziunii
dentare, care poate precede cariile atât la copii, cât și la sportivii adulți.
Asocierea cariilor dentare cu aportul excesiv de zahăr a fost confirmată de
Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) fiind raportat un risc crescut de carii
asociate cu consumul frecvent de zaharuri .
Alimentele și factorii aferenți care au demonstrat un potențial
semnificativ de a provoca carii include următoarele :
Frecvența consumului de băuturi zaharoase pe bază de fructe
- Durata consumului de băuturi acide
- Amidonurile prelucrate ca gustări (amidonuri gătite: pâine, biscuiți,
cereale, chipsuri / covrigei, paste, cartofiprajiti)
- Timpul de clearance prelungit
- Consumul de carbohidrați fermentabili
 - Aportul de surse de zahăr cu staționare îndelungată în cavitatea bucală,
cum ar fi bomboane dulci, caramelele și acadelele
- Consumarea alimentelor între mese
- Nivelul de salivare sau lipsa acesteia
- Tipul de amidon : consumul de amidon crud produce o modificare redusă
a ph-ului
- Zaharoza este considerată hidrocarbonatul cu celmai însemnat potențial
cariogen constituind substratul preferat pentru producţia masivă şi rapidă
de acizi organici, fiind uşor fermentabilă
Alimentele și obiceiurile alimentare care ar trebui să fie recomandate
datorită riscului lor minim de potențial cariogen sau a reducerii riscului
cariilor includ următoarele:
- Consumul de fructe, cum ar fi mere, portocale, pere, banane
- Consumul de legume, cum ar fi morcovi, telina, rosii, salata, castraveti,
nuci si chipsuri
- Brânza prin conţinutul în fosfaţi de calciu;capacitatea antidemineralizantă
a cazeinei si proteinelor;efectul cariostatic al fosfopeptidelor din
cazeina;stimularea secretiei salivare care scurtează timpul de clearance al
zaharului, tamponează aciditatea şi reduce numărul microorganismelor
odontopatogene
- Consumul de oua si iaurt
- Produsele alimentare care conțin xilitol
- Consumul de alimente care conțin zahăr în timpul meselor
- Clătirea cu apă după gustările dulci
- Consumul de fructe în locul sucurilor de fructe neîndulcite care au zahăr
și sunt acide
- Consumul de ceai sau cafea fără zahăr
- Evitarea consumului de zahăr sau carbohidrați de consistenţă lipicioasă în
special înainte de culcare
- Diverse produse alimentare cu oarecare efect cario protector dovedit la
animale, cum ar fi cacaoa (din ciocolata) sau glicirrizina (din lemnul
dulce)
- Grăsimile acționează prin crearea unui manșon protector in jurul
glucidelor care împiedică parțial metabolizarea lor și le accelerează
tranzitul intestinal, formarea unei bariere protectoare pentru smalț,
modificarea proprietăților de membrană ale bacteriilor, efectul
antimicrobian al anumitor acizi grași

Bibliografie

1.Diet, Caries, and Dental Erosion

http://emedicine.medscape.com/article/2066208-overview#a2
2.The Contribution of Dietary Factors to Dental Caries and Disparities in
Caries.- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2862385/
3.Igienă și nutriție, prof. dr. Radulian Gabriela

8. Mijloacele educației pentru sănătate

Țăuleanu Ana

Educaţia pentru sănătate se poate defini ca fiind un sistem ce include:

 conştiinţa stării de sănătate;

 procesul de predare/învăţare;

 participare.

Obiectivul de bază al educaţiei pentru sănătate constă în formarea şi dezvoltarea

în rândul populaţiei începând cu vârstele cele mai fragede a unei concepţii şi a
unui comportament igienic, sanogen, în scopul apărării sănătaţii, al dezvoltării
armonioase a organismului şi al adaptării lui la condiţiile mediului înconjurător.

 Mijloacele de educaţie pentru sănătate se referă la modalităţile de

transmitere a mesajului de la comunicator la receptor. Acestea sunt
numeroase şi variate, putând fi folosite singure sau cel mai bine
combinate.

 Strategiile de comunicare optime pentru realizarea obiectivelor

educaţionale sunt:

 Conştientizarea (sensibilizarea)

 Informarea

 Motivarea

 Motivaţia constituie una din ideile cu caracter de cerinţă, de care trebuie

să ţină cont oricine lucrează cu pacienţii în munca sa educativă. Medicul
dentist este obligat să includă în acţiunea sa trezirea motivaţiei, pentru a
obţine în final feedback din partea pacientului.
Metodele de acţiune trebuie să aibă la bază demersuri strategice corelate cu
vârsta, dar mai ales gradul de percepţie al grupului ţintă, făcând uz de cele mai
adecvate mijloace pentru realizarea şi monitorizareafeedback-ului.

Mijloace verbale

Ele includ: conferinţa, lecţia şi convorbirea. Indiferent care din aceste mijloace
este folosit există câteva aspecte comune de care trebuie să se ţină seama:

 tema prezentată să fie una de interes pentru auditoriu;

 modul de prezentare al problemelor să fie de aşa manieră încât să
capteze atenţia;

 limbajul utilizat va ţine seama de capacitatea de înţelegere a auditoriului;

 comunicatorul să aibă o ţinută decentă, să-i privească în faţă pe cei
cărora le vorbeşte, să zâmbească, să reziste la distragerea atenţiei, să fie
maleabil şi să fie un bun ascultător;

 expunerea propriu-zisă, acolo unde este cazul, să nu depăşească 30 de

minute.

Pentru creşterea eficienţei în transmiterea mesajului sanogen mijloacele de

comunicare care sunt numeroase şi variate, pot fi folosite cel mai bine
combinate.

 Mijloace scrise, tipărite

 Mijloace vizuale
 Mijloace audio-vizuale
Clasificarea mijloacelor vizuale după forma lor

a. Forme plane: afişul, graficul, panoul, planşa, fotografia,

diapozitivul, diafilmul.

Cartea de colorat – instrument foarte util cu rol de

vehicol sanogen pentru cei cu un grad mai scăzut de şcolarizare –
grădiniţe, clasele primare, grupuri ţintă formate din copii cu
dizabilităţi.
 b. Tridimensionale: macromodelul, macheta, mulajul, preparatul
natural, articole cu inscripţii.

c. Forme combinate: colţul sanitar, expoziţia.

1. Pentru a aveasucces în instituirea unei conduite corecte pentru igiena orală,

medicul trebuie să îşi adapteze limbajul mesajului în concordanţă cu gradul de
percepţie, vârsta şi nivelul de cultură al pacientului.

2. Importanţa accesului la informaţie - una care să nu sperie, să nu fie instituită

cu brutalitate, fiind nevoie de empatie din partea medicului, pentru a stârni
motivaţie, fără de care nu poate fi obţinut feedback-ul din partea grupului ţintă

3. Relaţia de colaborare medic-pacient,relaţie nesimetrică în care se întâlnesc 2

persoane custatut social diferit,cu cerinţe şi aşteptăridiferite.

9.TEHNICI DE PERIAJ

Aziz Ahmad

1.Metoda Bass:

Este eficienta pt indepartarea placii bacteriene, atat la marginea gingivala

libera cat si din santul gingival. E recomandata tuturor pacientilor,dar mai
ales celor care au zone proximale deschise si retractie gingivala cu expunerea
radacinii. Se utilizeaza perii moi, cu cap rotunjit,si se introduce periuta in
vestibule,parallel cuaxul dintilor,apoi se roteste la 45s, a.i. pilii sa fie
pozitionati in zona cervicala,atat pe dinte,cat si pe gingie. Se executa miscari
de vibratie fata-spate,cu presiune pe dinte, de 10-20 ori pe acelasi loc. Se
periaz 2-3 dinti o data. Perierea se executa vestibular si apoi oral,atat la
arcada superioara,cat si la cea inferioara. Pt zona frontala,palatinalasi
lingualaa  peria se tine in axul dintilor,in lungime si se executa miscari de
rulare la fiecare dinte. Avantaje:usor de instruit,indeparteaza placa bacteriana
interdentara; e adresata pacientilor sanatosi si celor cu parodontopatii.

2.Metoda rularii:

Se recomanda pacientilor cu parodontiu integru; indeparteaza placa

bacteriana si resturile alimentare,fara a pune accent pe santul gingival. Gura
este intredeschisa,periuta se pozitioneaza in vestibule parallel cu axul
dintelui, a.i. manerul sa fie in dreptul ului de ocluzie. Se realizeaza o miscare
de rotire,insurubare.
3.Tehnica Stillman:

Se adreseaza curatarii gingiei si zonei cervicale dentare. Peria se aplica la

45s,intre gingie si zona cervicala,se preseaza pe dinte pana albeste gingia si
se executa o miscare combinata de rotire si vibrare in acelasi timp. Pt zona
palatinala si zona linguala se foloseste tehnica rularii.

3.Tehnica Charters:

Realizeaza indepartarea placii bacteriene,masajul,stimularea mecanica.

Se utilizeaza  periute tari. Periutele pot fi pozitionate atat in unghi drept cu
axul dintelui, cat si la 45s,a.i. pilii se angajeaza interdentar,cu portiunile
terminale catre ocluzal. Se adreseaza pacientilor cu spatii
interdentare maari(treme,diasteme) sau pacientilor purtatori de punti care
trebuie igienizate special.

5.Metoda Fones:

Se realizeaza cu perii moi, periuta introducandu-se intre obraji si

dinti,cu arcadele in contact si se realizeaza o rotatie ampla,igienizand ambele
arcade simultan. Se incepe de la molari spre frontali si dupa igienizarea zonei
vestibulare, se deschide gura si se spala palatinal si lingual.

6.Tehnica verticala Leonard:

Perie arcadele separat ,cu dintii frontali cap la cap; miscarea se face de sus in

jos pe fetele dintilor, cu ousoara rotatie.

7.Tehnica orizontala:

Absolut contraindicate si nociva,pt ca miscarile pe orizontala in zona

vestibulara, cu paste abrasive si presiune pe dinti,abrazeaza aceste fete, nu
curate spatiile interdentare si imping placa bacteriana in santul gingival.

8.Tehnica de periaj fiziologic Smith:

Periajul ar trebui sa fie facut  in acelasi sens cu miscarea alimentelor(jos-

sus,ocluzal-gingival). Tehnica nu poate indeparta placa bacteriana
interdentara si e adresata numai pacientilorcu parodontiu sanatos si fara
anomalii. Peria se miscadinspre ocluzal spre gingival.

9.Tehnica Catedrei de Parodontologie Bucuresti:

Periajul se face separate la maxilar si separate la mandibula. Se fac miscari
ample in sens vertical,dinspre fundul de sac ocluzal, de 10- 15 ori in acelasi
loc+zona laterala si palatinala,cu miscari de rotatie intr-un singur sens,
semicircular+palatinal si lingual in zona frontala,miscari
verticale,rectilinii,catre muchia incizala+zonele unde se concentreaza placa
bacteriana cu periute moi se vibreaza la 45s mezio-distal+fetele ocluzale se
perie cu miscari mezio-distale si usoare miscari circulare.

PERIAJUL ELECTRIC:

Periutele electrice produc 4 tipuri de miscare al partii ctive;oscilatorin (de la

gingia fixa spre ocluzal si incizal si inapoi),deplasari orizontale(rectilinii-dus-
intors),miscari combinate(oscilant+rectiliniu) si miscari de rotatie completa.
Au turatii diferite,in functie de sursa de alimentare(baterii-l000 turatii/min;
cu acumulatori-2000 turatii/min; sursa de current>3600t/min). Exista o
controversa legata de utilizarea periutelor electrice. Ambele metode,daca sunt
correct utilizate,sunt la fel de bune.

Indicatiile periajului electric:

-copin mici,in faza de invatare a periajuli si de formare a reflexului;

-pacientii ce poarta aparate ortodontice

-pacienti cu handicap fizic sau cu diferite labilitate fizica afectiuni de tipul:

artrita,artroza reumatismala,Parkinson,.