TEMA: METODELE DE IGIENĂ A CAVITĂŢII

BUCALE. ÎNSUŞIREA PRACTICĂ A PERIAJULUI

DENTAR ŞI AMETODELOR DE INSTRUIRE.
METODELE DE CONTROL INDIVIDUAL AL
PERIAJULUI DENTAR

A elaborat : Tofan Dana S2010

Frecvenţa periajului
Periajul gingivodentar efectuat după fiecare masă,
deci de 3 - 4 ori pe zi, de obicei cuperii aspre, apăsare
puternică în timp prelungit este un penaj intempestiv
care favorizeazăretracţia şi traumatismul gingiei.În
timpul zilei clătirea energică a gurii urmată de
îndepărtarea resturilor alimentareinterdentare cu fir
de mătase sau scobitori din lemn moale, profilate
pentru spaţiilesupragingivale şi acţionate blând,
netraumatic, sunt măsuri suficiente de igienizare
tinând cont şide acţiunea de autocurăţire fiziologică
a părţilor moi învecinate.Consumul de fructe (măr),
legume (morcov) după masă dizlocă resturile
organice depusegingivodentar.
Periajul obligatoriu
 
este cel de seară, după masă, înainte de culcare. Acest periajgin
givodentar este esenţial deoarece menţinerea în cavitatea bucală
a plăcii microbiene, a resturilor de alimente, în condiţii
constante de temperatură şi umiditate, oxigenarea redusă,
repaosul
părtilor moi favorizează dezvoltarea florei microbiene şi potenţa
rea acţiunii patogene a unor tulpinimicrobiene asupra
parodontiului marginal şi a dintelui.Periajul gingivodentar de
dimineaţă, înainte de masă, acţionează ca un masaj asupra
gingiei,stimulează tonusul, keratinizarea normală, circulaţia şi
vascularizaţia gingivală.Completarea periajului de dimineaţă şi
seară prin clătirea gurii cu soluţii antiseptice de
tipul:clorhexidină şi sanguinarină (tipizate pentru uz
stomatologic) favorizează o bună igienizare
Timpul de periaj

diferă de la o persoană la alta. Un periaj corespunzător se face

în 3-5minute, când tehnica de periaj este însuşită corect şi
efectuată complet. Periajul gingivodentar trebuie făcut zilnic.
Peria se spală abundent după folosire şi se degajează de apa
dintre filamenteprin scuturare energică sau jet de aer. Este bine
ca fiecare persoană să posede două perii de dinţi,folosite
alternativ; astfel menţin uscate şi se observă mai bine înmuierea
şi rărirea perilor,învechirea şi deci înlocuirea lor.
Instruirea pacientului pentru efectuarea unui penaj
gingivodentar eficient,
se face de cătreasistenta medicală de profilaxie sau de medic, pe
un model pe care sunt reproduse direcţiile dedeplasare ale periei
de dinţi. Pacientul va continua, în faţa oglinzii, perajul cu o
perie umezită, fiindcorectat în forturile sale de însuşire a unei
tehnici eficiente de penaj. Evidenţierea în prealabil aplăcii
microbiene prin colorare uşurează şi orientează aceste încercări
ale pacientului de a efectuaun penaj corect
Metodele de periaj dentar
Orice tehnică de periaj trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii:• să cureţe mecanic toate suprafeţele dentare;• să nu
lezeze ţesuturile dento-parodontale;• să fie cât mai simplă,
pentru a fi însuşită cu uşurinţă• să fie executată sistematic, pe
grupe de dinţi, atît vestibular cât şi oral şi ocluzal
Tehnica BASS
Tehnica BASS este numită şi curătirea cerviculară datorită
scopului principal al acestei metode dea realiza curăţirea
perfectă a şanţurilor cerviculare, cu reactivarea circulaţiei
gingivale.Peria se plasează cu smocurile oblic, în unghi de 45°,
în aşa fel încât vârful perilor să se sprijinepe marginea gingiei şi
pe feţele denfare. Se fac aproximativ 20 de mişcări orizontale
de dute-vino pe
feţele ocluzale, mişcările de presiune vibratorii la nivelul feţelor
vestibulare şi orale, pe fiecaresegment de arcadă, pentru ca perii
să pătrundă în şanţurile gingivale şi în spaţiile interdentare, Pe
faţaorală a frontalilor, peria va fi aplicată cu mânerul vertical.
Pe feţele ocluzale, perii vor fi plasaţiperpendicular pentru a
pâtrunde în fosetele şi nişele masticatorii.
Tehnica BASS modificată
La mişcările vibratorii se asociază mişcări de măturare asupra
dintelui dinspre gingival spre ocluzal.
Metoda STILLMAN
Recomandă aşezarea periuţei orizontal, cu capetele periuţei pe
mucoasa gingivală şi pe zonacervicală a dinţilor. Se folosesc
periuţele cu perii dispuşi în smocuri cu oarecare presiune pe
mucoasagingivală, până Ia o înălbire vizibilă a acesteia. Se
asociază Ia această presiune o mişcare vibratorie,fără a deplasa
perii de la locul iniţial.Se decomprimă apoi zona pentru a
permite reumplerea văselor de şânge, mişcarea ce se repetă
decâteva ori. Fetele ocluzale se curătă prin mişcări obişnuite
antero-posterioare, căutând ca perii ţinuţiperpendicular pe
suprafaţa dinţilor să pătrundă cât mai bine în toate detaliile
reliefului ocluzal.Poate determina apariţia de leziuni gingivale
în caz'ul aplicării unei presiuni mari şi utilizareaunei periute cu
perj duri
Metoda CHARTERS
Se practică cu o perie de duritate medie, cu perii dispuşi în
smocuri, pe 2-3 rânduri, şi avândvârfurile rotunjite. Peria se
aplică în unghi de 45° faţă de axul dintelui, cu vârful perilor
spre ocluzal,frecându-se feţele vestibulare şi orale prin mişcări
verticale. FeţeIe ocluzale sunt periate cu fireleaşezate
perpendicular, prin mişcări scurte dinainte-înapoi.Această
tehnică de periaj este indicată în caz de recesiune gingivală
importantă, pentru stimulareapapilelor interdentare şi pen-tru
eficacitatea sa în zonele proximale
Metoda FONES
pare a fi metoda cea mai indicată pentru copii. Constă în
mişcări circulare largidinspre posterior spre anterior, pe dinţi şi
mu-coasa gingivală, atrăgând chiar fundurile de sacvestibular.
Trebuie însuşită de copii cât mai de timpuriu, făcându-se
analogie între traiectoria periuţei şispirala ce o desenează ei
(copiii) pentru a reprezenta fumul ieşind din coşul caselar.
Copiii de varstăpreşcolară nu au încă capacitatea de a efectua
un periaj eficient şi de aceea se recomandă ca părinţii să-şi
asume rolul principal şi responsapilitatea efectuării periajului
dentar. La această vârstă, dinţiitemporari, prin crestele şi
tuberculii specifici, pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor şi
morfologiaarcadelor, permit realizarea unei curăţiri
satisfăcătoare prin mişcări orizontale. Când mişcările
suntdominant orizontale, periajul devine traumatogen şi puţin
eficace, ducând Ia favorizarea apariţieirecesiunilor gingivale.
MetodaStandardă
- Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui, firele
suntorientate spre gingie. Mişcările periuţei – verticale.
Suprafaţa periată - vestibulară şi orală.Poziţia firelor
perpendicular către suprafaţa dintelui. Mişcările periuţei -
circulare. Suprafaţa periată -vestibulară, orală şi
masticatorie.Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa
dintelui. Mişcările periuţei - înainte - înapoi. Suprafaţaperiată -
vestibulară, orală şi masticatorie
MetodaLeonard
Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui. Mişcările
periuţei -verticale. Suprafaţa periată - vestibulară, orală. Mişcările
periuţei - înainte - înapoi. Suprafaţa periată-masticatorie.
MetodaReite
Poziţia firelor paralel suprafeţei dintelui Alunecarea de la gingie
spre coroanadentară Suprafaţa periată - vestibulară, orală.
MetodaChearters
Poziţia firelor sub un unghi de 45° către marginea gingivală, firele
fiindorientate spre coroana dentară. Mişcările periuţei - de frecare
sau circulare. Suprafaţa periată-vestibulară, orală. Masajul gingiei.
Metoda de rotaţie a periuţei
Firele se aplică pe mucoasa gingiei. Rotaţie cu deplasarea
sprecoroana dentară. Suprafaţa periată - vestibulară, orală.
Copiii de varstă preşcolară nu au încă capacitatea de a efectua un
periaj eficient şi de aceea se recomandă capărinţii să-şi asume rolul
principal şi responsapilitatea efectuării periajului dentar. La această
vârstă, dinţii temporari, princrestele şi tuberculii specifici, pe feţele
vestibulare sau orale ale dinţilor şi morfologia arcadelor, permit
realizarea uneicurăţiri satisfăcătoare prin mişcări orizontale. Când
mişcările sunt dominant orizontale, periajul devine traumato-gen
şipuţin eficace, ducând la favorizarea apariţiei recesiunilor
gingivale