DENTAR ŞI AMETODELOR DE INSTRUIRE. METODELE DE CONTROL INDIVIDUAL AL PERIAJULUI DENTAR
A elaborat : Tofan Dana S2010
Frecvenţa periajului Periajul gingivodentar efectuat după fiecare masă, deci de 3 - 4 ori pe zi, de obicei cuperii aspre, apăsare puternică în timp prelungit este un penaj intempestiv care favorizeazăretracţia şi traumatismul gingiei.În timpul zilei clătirea energică a gurii urmată de îndepărtarea resturilor alimentareinterdentare cu fir de mătase sau scobitori din lemn moale, profilate pentru spaţiilesupragingivale şi acţionate blând, netraumatic, sunt măsuri suficiente de igienizare tinând cont şide acţiunea de autocurăţire fiziologică a părţilor moi învecinate.Consumul de fructe (măr), legume (morcov) după masă dizlocă resturile organice depusegingivodentar. Periajul obligatoriu
este cel de seară, după masă, înainte de culcare. Acest periajgin givodentar este esenţial deoarece menţinerea în cavitatea bucală a plăcii microbiene, a resturilor de alimente, în condiţii constante de temperatură şi umiditate, oxigenarea redusă, repaosul părtilor moi favorizează dezvoltarea florei microbiene şi potenţa rea acţiunii patogene a unor tulpinimicrobiene asupra parodontiului marginal şi a dintelui.Periajul gingivodentar de dimineaţă, înainte de masă, acţionează ca un masaj asupra gingiei,stimulează tonusul, keratinizarea normală, circulaţia şi vascularizaţia gingivală.Completarea periajului de dimineaţă şi seară prin clătirea gurii cu soluţii antiseptice de tipul:clorhexidină şi sanguinarină (tipizate pentru uz stomatologic) favorizează o bună igienizare Timpul de periaj
diferă de la o persoană la alta. Un periaj corespunzător se face
în 3-5minute, când tehnica de periaj este însuşită corect şi efectuată complet. Periajul gingivodentar trebuie făcut zilnic. Peria se spală abundent după folosire şi se degajează de apa dintre filamenteprin scuturare energică sau jet de aer. Este bine ca fiecare persoană să posede două perii de dinţi,folosite alternativ; astfel menţin uscate şi se observă mai bine înmuierea şi rărirea perilor,învechirea şi deci înlocuirea lor. Instruirea pacientului pentru efectuarea unui penaj gingivodentar eficient, se face de cătreasistenta medicală de profilaxie sau de medic, pe un model pe care sunt reproduse direcţiile dedeplasare ale periei de dinţi. Pacientul va continua, în faţa oglinzii, perajul cu o perie umezită, fiindcorectat în forturile sale de însuşire a unei tehnici eficiente de penaj. Evidenţierea în prealabil aplăcii microbiene prin colorare uşurează şi orientează aceste încercări ale pacientului de a efectuaun penaj corect Metodele de periaj dentar Orice tehnică de periaj trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:• să cureţe mecanic toate suprafeţele dentare;• să nu lezeze ţesuturile dento-parodontale;• să fie cât mai simplă, pentru a fi însuşită cu uşurinţă• să fie executată sistematic, pe grupe de dinţi, atît vestibular cât şi oral şi ocluzal Tehnica BASS Tehnica BASS este numită şi curătirea cerviculară datorită scopului principal al acestei metode dea realiza curăţirea perfectă a şanţurilor cerviculare, cu reactivarea circulaţiei gingivale.Peria se plasează cu smocurile oblic, în unghi de 45°, în aşa fel încât vârful perilor să se sprijinepe marginea gingiei şi pe feţele denfare. Se fac aproximativ 20 de mişcări orizontale de dute-vino pe feţele ocluzale, mişcările de presiune vibratorii la nivelul feţelor vestibulare şi orale, pe fiecaresegment de arcadă, pentru ca perii să pătrundă în şanţurile gingivale şi în spaţiile interdentare, Pe faţaorală a frontalilor, peria va fi aplicată cu mânerul vertical. Pe feţele ocluzale, perii vor fi plasaţiperpendicular pentru a pâtrunde în fosetele şi nişele masticatorii. Tehnica BASS modificată La mişcările vibratorii se asociază mişcări de măturare asupra dintelui dinspre gingival spre ocluzal. Metoda STILLMAN Recomandă aşezarea periuţei orizontal, cu capetele periuţei pe mucoasa gingivală şi pe zonacervicală a dinţilor. Se folosesc periuţele cu perii dispuşi în smocuri cu oarecare presiune pe mucoasagingivală, până Ia o înălbire vizibilă a acesteia. Se asociază Ia această presiune o mişcare vibratorie,fără a deplasa perii de la locul iniţial.Se decomprimă apoi zona pentru a permite reumplerea văselor de şânge, mişcarea ce se repetă decâteva ori. Fetele ocluzale se curătă prin mişcări obişnuite antero-posterioare, căutând ca perii ţinuţiperpendicular pe suprafaţa dinţilor să pătrundă cât mai bine în toate detaliile reliefului ocluzal.Poate determina apariţia de leziuni gingivale în caz'ul aplicării unei presiuni mari şi utilizareaunei periute cu perj duri Metoda CHARTERS Se practică cu o perie de duritate medie, cu perii dispuşi în smocuri, pe 2-3 rânduri, şi avândvârfurile rotunjite. Peria se aplică în unghi de 45° faţă de axul dintelui, cu vârful perilor spre ocluzal,frecându-se feţele vestibulare şi orale prin mişcări verticale. FeţeIe ocluzale sunt periate cu fireleaşezate perpendicular, prin mişcări scurte dinainte-înapoi.Această tehnică de periaj este indicată în caz de recesiune gingivală importantă, pentru stimulareapapilelor interdentare şi pen-tru eficacitatea sa în zonele proximale Metoda FONES pare a fi metoda cea mai indicată pentru copii. Constă în mişcări circulare largidinspre posterior spre anterior, pe dinţi şi mu-coasa gingivală, atrăgând chiar fundurile de sacvestibular. Trebuie însuşită de copii cât mai de timpuriu, făcându-se analogie între traiectoria periuţei şispirala ce o desenează ei (copiii) pentru a reprezenta fumul ieşind din coşul caselar. Copiii de varstăpreşcolară nu au încă capacitatea de a efectua un periaj eficient şi de aceea se recomandă ca părinţii să-şi asume rolul principal şi responsapilitatea efectuării periajului dentar. La această vârstă, dinţiitemporari, prin crestele şi tuberculii specifici, pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor şi morfologiaarcadelor, permit realizarea unei curăţiri satisfăcătoare prin mişcări orizontale. Când mişcările suntdominant orizontale, periajul devine traumatogen şi puţin eficace, ducând Ia favorizarea apariţieirecesiunilor gingivale. MetodaStandardă - Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui, firele suntorientate spre gingie. Mişcările periuţei – verticale. Suprafaţa periată - vestibulară şi orală.Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui. Mişcările periuţei - circulare. Suprafaţa periată -vestibulară, orală şi masticatorie.Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui. Mişcările periuţei - înainte - înapoi. Suprafaţaperiată - vestibulară, orală şi masticatorie MetodaLeonard Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui. Mişcările periuţei -verticale. Suprafaţa periată - vestibulară, orală. Mişcările periuţei - înainte - înapoi. Suprafaţa periată-masticatorie. MetodaReite Poziţia firelor paralel suprafeţei dintelui Alunecarea de la gingie spre coroanadentară Suprafaţa periată - vestibulară, orală. MetodaChearters Poziţia firelor sub un unghi de 45° către marginea gingivală, firele fiindorientate spre coroana dentară. Mişcările periuţei - de frecare sau circulare. Suprafaţa periată-vestibulară, orală. Masajul gingiei. Metoda de rotaţie a periuţei Firele se aplică pe mucoasa gingiei. Rotaţie cu deplasarea sprecoroana dentară. Suprafaţa periată - vestibulară, orală. Copiii de varstă preşcolară nu au încă capacitatea de a efectua un periaj eficient şi de aceea se recomandă capărinţii să-şi asume rolul principal şi responsapilitatea efectuării periajului dentar. La această vârstă, dinţii temporari, princrestele şi tuberculii specifici, pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor şi morfologia arcadelor, permit realizarea uneicurăţiri satisfăcătoare prin mişcări orizontale. Când mişcările sunt dominant orizontale, periajul devine traumato-gen şipuţin eficace, ducând la favorizarea apariţiei recesiunilor gingivale