Caria DT C2 2020

CARIA DINȚILOR TEMPORARI
VI. Tratament
De ce trebuie să știm cum apare și care sunt
posibilitățile terapeutice?
SĂ FIM CAPABILI SĂ EXPLICĂM ORICĂRUI

PĂRINTE/ PACIENT/ TUTORE LEGAL MODUL DE
APARIȚIE, NECESITATEA TRATAMENTULUI ȘI
VARIANTELE TERAPEUTICE.
De ce să tratăm cariile dinților temporari?
Astăzi, se constată un declin în ceea ce privește

prevalența leziunilor carioase în Țările Vest Europene,
declin care cunoaște ca și posibile cauze:
➢ utilizarea pe scară largă a fluorului
➢ modificări ale dietei
➢ utilizarea destul de frecventă a antibioticelor
➢ posibile schimbări în virulența microorganismelor
De ce să tratăm caria dinților temporari???
1. Caria în dentația temporară reprezintă un factor cu valoare

predictivă mare pentru apariția cariilor în dentația permanentă
(Tinanoff and col., 2001).
Alte motive pentru a trata cariile dinților temporari:

➢ dinți temporari sănătoși → stare de sănătate orală și generală
➢ sănătatea orală este inter-relată cu starea de sănătate și de
dezvoltare generală a organismului → durerea acută/cronică și
infecțiile au un efect negativ asupra stării de sănătate a
organismului
• asigură realizarea corectă a funcțiilor sistemului

De ce
stomatognat (masticație, deglutiție, fonație, estetică)
trebuie
• păstrează lungimea arcadei

tratați
• previn malocluziile dinților permanenți

DT???
De ce să tratăm caria dinților temporari???
Leonard B. Smith, 2006

Restaurarea dinții temporari cariați
- Implică:
➢ refacerea și efectuarea la capacitate maximă a funcției masticatorii,
fonatorii, fizionomice
➢ refacerea formei dinților temporari
➢ prevenirea instaurării malocluziilor
➢ menținerea spațiului pentru erupția dinților permanenți succesionali/
de înlocuire
➢ evitarea/ prevenirea durerii și a stării de sepsis local și general (ex.
evitarea lezării mugurilor dinților permanenți)
➢ evitarea extracțiilor (în special al celor efectuate sub anestezie
generală)
➢ evitarea stării de sepsis și a intervențiilor chirurgicale la copiii
compromiși medical
De ce să restaurăm dinții temporari cariați???
Argumente (Welbury):
➢ efectele adverse ale neglijării leziunilor carioase:

- evoluția nefavorabilă a leziunii carioase,
- pierderea contactului cu dinții antagoniști și vecini,
- afectarea vitalității pulpei dentare cu repercusiuni asupra rizalizei
fiziologice a dintelui temporar sau apexificării dintelui permanent
tânăr);
➢ imprevizibilitatea răspândirii atacului carios
➢ dificil de stabilit dacă o leziune este oprită în evoluție sau nu
➢ succes când se realizează un tratament atent
➢ tratamentul timpuriu are o rată de succes mai mare
De ce să NU restaurăm dinții temporari cariați???
1. Lezarea în timpul tratamentului
a. A dintelui cariat
- oricât de conservatoare este tehnica, este inevitabil ca o parte din țesutul
sănătos să fie îndepărtat → dintele devine mult mai friabil la fracturi sau
pierderea vitalității pulpare
! de fiecare dată când o restaurare este înlocuită sunt îndepărtate țesuturi
dentare sănătoase !
b. A dintelui adiacent în cazul cariilor proximale

- suprafața externă are un conținut mai ridicat de fluor decât restul smalțului → o
ușoară atingere va îndepărta acest rezervor de fluor
- suprafața învecinată cariei este în general remineralizată și îndepărtarea ei
accidentală cu instrumentar la turații mari face suprafața dintelui adiacent foarte
susceptibilă la carie
! Leziunile incipiente care se remineralizează sunt mai puțin susceptibile la carii!
c. afectarea parodonțiului (tratamentul cariei proximale)
d. modificările de ocluzie induse de supra-înălțări (foarte frecvente în cazul

sigilărilor și tratamentului cariilor ocluzale superficiale)
De ce să NU restaurăm dinții temporari cariați???
2. Dificultăți de diagnostic
3. Ritmul încet de atac al cariei dentare (cu cât copilul este mai mare cu
atât evoluția este mai lentă; argumentul este riscant, trebuind depistați
pacienții cu risc cariogen crescut)
4. Remineralizarea smalțului (favorizată de aportul ionilor de fluor) prin

care leziunile superficiale sunt reversibile, iar smalțul remineralizat este
mai dur și mai rezistent decât cel sănătos)
5. Durată limitată a restaurărilor dentare

Tratăm sau extragem???
Factori de decizie:
►copilul: fiecare caz trebuie individualizat acționându-se în interesul copilului

(nu al părintelui sau medicului pedodont)
►dinții: în cazul dintelui permanent se vor face toate eforturile pentru menținerea
lui pe arcadă; în cazul dinților temporari există tendința eronată a părintelui de
a-i considera element dispensabil (cu consecințe grave precum pierderea
spațiului pentru erupția dintelui permanent sau a considerației copilului
asupra dinților);
► stadiul bolii: tratamentul este mult mai ușor pentru copil şi medic în stadii
incipiente ale bolii carioase
► extinderea leziunilor: un număr crescut de dinți afectați de procesul carios

atrage atenția asupra riscului carios crescut și impune instituirea imediată a
tratamentului.
TRATAMENTUL CARIEI DINȚILOR TEMPORARI
- Obiective -
!!!!!!????
Oprirea în evoluție a procesului carios

înainte ca restaurarea să fie necesară.
- Principii -
➢ Reorientarea managementului tratamentului

cariilor (bolii) spre managementul cariilor (proces)
➢ Abordarea chirurgicală (stomatologia operativă)

este problematică atunci când este aplicată unui
proces dinamic
➢ Este mai bine să tratezi cauza decât manifestările

/ consecințele unei boli
Donly KJ, 2011, Comprehensive review of pediatric dentistry

- Obiective -
1. Oprirea evoluției cariilor, tratarea și limitarea efectelor negative cauzate de

acestea.
2. Să protejeze și să păstreze structura dintelui - să mențină vitalitatea dinților
pentru a asigura resorbția fiziologică a rădăcinilor.
3. Prevenirea complicațiilor locale și la distanță.
4. Restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat.
5. Restabilirea esteticii (unde este indicat).
6. Facilitarea menținerii igienei orale.
7. Ajutarea copilul să ajungă la maturitate cu:
➢ dentație permanentă intactă
➢ fără carii active
➢ cât mai mulți dinți restaurați posibil
➢ atitudine pozitivă față de viitoarea lor sănătate orală și dentară etc.
- Obiective pe termen lung -
SĂ AJUTĂM
COPILUL SĂ AJUNGĂ LA STADIUL DE ADULT
CU:
1. o dentație permanentă integră
2. zero carii active
3. cât mai puțini dinți restaurați
4. o atitudine pozitivă față de propria stare de
sănătate orală
5. experiențe stomatologice pozitive în
antecedente
– Ce ar trebui să luăm în considerare pentru un plan
de tratament CORECT ??? -
Academia Americană de Stomatologie Pediatrică (AAPD) - 2012
1. Statusul de dezvoltare al dentației/dentiției.

2. Riscul carios.
3. Igiena orală a copilului.
4. Complianța parentală față de tratamentul stomatologic.
5. Capacitatea copilului de a coopera pe parcursul
tratamentului stomatologic.
– Ce ar trebui să luăm în considerare? -
Douggal MS, Day PF - 2012
1. Motivarea copilului și a părintelui/tutorelui și existența sau

nu a unei complianțe în ceea ce privește planul terapeutic
preventiv sugerat.
2. Extinderea procesului carios în profunzime și în suprafață.
3. Vârsta pacientului și perioada de timp rămasă până la
exfolierea dintelui temporar din cavitatea orală.
4. Simptomele asociate cariei dentare.
5. Gradul de afectare a pulpei dentare.
Tratament – Ce ar trebui să luăm în considerare?
Cameron & Widmer - 2008, Chantal Naulin-Ifi & col. - 2011
1. vârsta copilului → stadiul de dezvoltare al dintelui

(imaturitate/ stabilitate/resorbție)
2. numărul de dinți care necesită tratament dentar
3. stadiul de evoluție a leziunii carioase (activitatea carioasă)
4. prezența/absența unor complicații (ex. abces, PAAc)
5. riscul carios individual
6. starea generală a cavității orale și igiena oro-dentară
7. igiena nutrițională
8. gradul de cooperare al copilului
9. starea generală de sănătate a copilului
10. statusul socio-economic al aparținătorilor
11. posibilitatea de monitorizare a copilului
- Strategii -
➢ Determinarea experienței actuale a copilului în ceea ce privește
boala carioasă.
➢ Estimarea riscul viitor de carii dentare.
➢ Elaborarea unui plan care să abordeze problema actuală și să poată
preveni apariția afecțiunilor dentare.

- Evaluarea riscului carios -
Riscul este definit ca probabilitatea unui eveniment nedorit să apară, iar

evaluarea riscului carios reprezintă procedura clinică de a prevedea
probabilitatea dezvoltării ulterioare a leziunilor carioase.
Evaluarea riscului carios este o procedură subiectivă, cu un rezultat care se

poate dovedi a fi bun sau greșit.
Bazat pe numeroase studii efectuate, probabilitatea de a identifica

subiecții cu un risc mare la carie este mică (senzitivitate redusă), în timp
ce probabilitatea de a identifica corect subiecții cu risc scăzut pentru
apariția cariei dentare este mare (specificitate crescută).
Evaluarea este concepută pentru a furniza o estimare a

"susceptibilității" bolii și este utilă în direcționarea strategiilor de
prevenție și tratament.
Determinarea riscului carios va ajuta medicul dentist să-și programeze

întâlnirile și intervalele pentru următoarele RX bite-wing (Duggal MS(Duggal
MS, 2013 – Pediatric Dentistry at a Glance).
▪ risc carios ridicat → 3 luni

▪ risc carios scăzut → 6 luni
Experiența anterioară și în special activitatea inițială a leziunilor

carioase este cel mai bun predictor pentru preșcolari, elevi și
adolescenți; altfel, este singura procedură utilizată pentru selectarea
pacienților cu leziuni carioase pentru a controla leziunile existente prin
metode neinvazive (prevenția secundară).
• În 2003, discutând riscul de apariție a cariilor și introducerea

"Cariogramei", Petersson a subliniat natura complexă a cariilor dentare
și dificultățile în prezicerea dezvoltării bolii la un anumit pacient. (Petersson
GH. Assessing caries risk–using the Cariogram model, Swed Dent J Suppl 158:1–65, 2003).
• Există mai multe instrumente pentru a prezice dezvoltarea cariilor

dentare.
• În 2012, Tellez a efectuat o revizuire sistematică a instrumentelor de

evaluare a riscului carios și a concluzionat că: „Există o nevoie urgentă de a
dezvolta metode valide și fiabile de evaluare a riscului carios bazate pe cele
mai bune dovezi și gestionarea epidemiologică a bolilor, mai degrabă decât
pe opiniile experților. ”
• 4 modalități de evaluare a riscului carios mai frecvent utilizate au fost
revizuite (Cariogram, Cavity Risk Management Assessment [CAMBRA],
American Dental Association și Academia Americană de Stomatologie
Pediatrică) (Tellez M et al. Evidence of an existing caries risk assesment systems: are they predictive of
future caries?, Community Dent Oral Epidemiol 41: 67-78, 2013).
• Cariograma a fost evaluată și s-a dovedit a fi mai

predictivă în cazul dinților permanenți decât în
cazul dinților temporari.
• Evaluările exacte ale riscului carios la pacienți pot orienta stomatologii

pediatrici și instituțiile sanitare pentru a aloca mai bine timpul și
resursele lor pacienților cu risc crescut.
• Deoarece precizia și eficiența în identificarea pacienților cu boală activă

sau cu un potențial ridicat de a dezvolta o boală se îmbunătățesc și
cum părinții, pacienții și casele de asigurări de sănătate acceptă
această nouă abordare, "vizita standard de control la șase luni pentru
copii poate evolua într-un plan mai personalizat pentru fiecare pacient
sau grup de pacienți.
• Cel mai puternic predictor al riscului carios este riscul trecut.

(Duggal MS et al. – 2013, Pediatric Dentistry at a Glance).
• Riscul carios poate fi clasificat diferit, dar clasificarea cea mai

cunoscută este:
1. risc scăzut → dmft = 0-1
2. risc moderat → dmft = 2-4
3. risc ridicat → dmft ≥ 5
1. Socio-
demografic
6. Intuiția
2.
medicului
Comportamental
stomatolog
FACTORI
5. Teste 3. Clinic
suplimentare
4. Radiografic
1. Socio-demografic
Origine etnică
Nivel de
educație
Statut socio-economic
2. Comportamental
Periajul
dentar
Expunerea
la fluor
Carie de
biberon
Obiceiuri
Dietă
● Zaharuri ne-intrinseci non-lactate în dietă
● Dieta bogată în zahăr
● Timp de consum - noapte + zahăr, noapte +
lapte, gustare cu zahăr cu 1 oră înainte de
culcare
3. Clinic
Statusul
gingival și
parodontal
Igienă orală
● factori utilizați
pentru controlul
Extracții plăcii bacteriene
anterioare
Prezența
restaurărilor
Prevalența cariilor
● leziuni noi
4. Radiografii
5. Teste suplimentare
Testul Strip Mutans

Capacitatea de sau alte teste pentru
tampon salivară bacterii
• Streptoccocus mutans
• Streptoccocus sobrinus
• Lactobacilus acidophilus
Debit salivar • Lactobaccilus casei, etc.
<0,5 ml / min → probleme
6. Intuiția medicului/
capacitea clinică
/ sentiment Risc crescut
=> Necesitatea unei prevenții

suplimentare????
vs
Risc scăzut => nici o intervenție dincolo
de ceea ce face deja pacientul
Nikhil Marvah, 2016 - Pediatric Dentistry

CRESCUT SCĂZUT
➢ multiple leziuni carioase => extracții dentare și ➢ extinderea în suprafață și în profunzime a
menținător de spațiu fix sau amovibil
procesului carios și eventuala prezență a unei
pulpite pot indica ca și măsură terapeutică
extracția dentară
➢ un plan de tratament ideal ar trebui să includă ➢ trebuie avută în vedere și necesitatea efectuării
tratamentul tuturor celorlalte leziuni carioase unor alte extracții dentare de echilibrare
(extracția unui dinte la nivelul aceleași arcade)
➢ trebui inițiată o terapie preventivă imediat după

îndepărtarea factorului cauzator de durere ➢ restaurarea celorlalți dinți cariați
(tratarea durerii dentare)
➢ stabilizarea leziunilor carioase reprezintă cea

mai bună metodă de tratament, care contribuie
la scăderea ritmului de progresie a leziunilor ➢ un plan de tratament ideal ar trebui să includă
carioase până în momentul în care se vor tratamentul tuturor celorlalte leziuni carioase
realiza restaurări definitive și se vor aplica
terapii de prevenție
➢ trebui inițiată o terapie preventivă imediat după
îndepărtarea factorului cauzator de durere
(tratarea durerii dentare)
Risc – scăzut Risc – crescut Risc - scăzut→ crescut Risc - scăzut→ crescut
Status carios - 0 Status carios - 0 Status carios- puține Status carios–avansat
Consiliere pt a Consiliere și programe Consiliere și programe Consiliere și programe

menține riscul de management de management de management
scăzut adaptate riscului adaptate riscului adaptate riscului
Prevenție primară Prevenție primară Programe de Programe de
(fluorizări, sigilări) management a bolii management a bolii
carioase inițiale carioase avansate
Vizite periodice la Îmbunătățirea igienei Vizite la stomatolog pt Vizite la stomatolog pt
stomatolog acasă diagnostic, prevenție diagnostic, prevenție și
Igiena adecvată și restaurare restaurare
acasă
Înregistrare în fișa Înregistrare în fișa Înregistrare în fișa Înregistrare în fișa
medicală medicală medicală medicală
Monitorizare Monitorizare Monitorizare Monitorizare

Reevaluare la 6 Reevaluare la 6 luni Reevaluare la 6 luni Reevaluare la 3-6 luni
luni în funcție de nivelul
riscului
Un concept clinic de luare a deciziilor pentru gestionarea cariilor dentare în dentiția temporară– Tinanoff et. al
DIAGNOSTIC CLINIC
Extinderea leziunilor
Preferințele și
Vârsta copilului Localizarea leziunilor
așteptările
Date despre clinicianului și
rezultatele părinților
DECIZIA DE
terapiei
TRATAMENT Istoricul
Riscul carios al Pentru copil progresiei cariilor
pacientului Pentru dinte la dinții temporari
TERAPIE
TERAPIE PREVENTIVĂ RESTAURATIVĂ
Fluorizări Leziuni progresive
FĂRĂ Regim antimicrobian Leziunile cavitare
TERAPIE Igiena orală Menținerea
Sigilări integrității dinților
REEVALUARE PERIODICĂ
Modificarea terapiei
Tinanoff N. et al. Clinical decision-making for caries management in primary teeth, 2001; 65(10): 1133-1142.
Posibile proceduri de diagnostic, prevenție și terapie restaurativă a DT
bazate pe evaluarea riscului carios al copilului și în funcție de vârstă – Tinanoff et. al
Risc scăzut Risc moderat Risc crescut

Indicatori ai dmfs < ½ vârsta copilului dmfs > ½ vârsta dmfs > vârsta copilului
riscului carios Fără leziuni în ultimul an copilului 2 sau mai multe leziuni în
Fără white spot Una sau mai multe ultimul an
Titru scăzut de S. mutans leziuni în ultimul an Titru crescut de S. mutans
Titru moderat de S. Frecvența mare a
mutans consumului de dulciuri
Examinare 12-18 luni Examinare 6-12 luni Examinare 3-6 luni

Diagnostic Radiografii 12-24 luni Radiografii 12 luni Radiografii 6-12 luni
Evaluarea inițială a S. Evaluarea inițială a S. Evaluarea S. mutans
mutans mutans Analiza dietei
Paste cu fluor Paste cu fluor Paste cu fluor
Terapie Fluorizări topice Fluorizări topice profesionale
preventivă profesionale și sigilări și sigilări
Consiliere nutrițională
Nici una Monitorizarea white Monitorizarea white spots
spots și a leziunilor Restaurarea leziunilor
Terapie proximale în smalț proximale în smalț, a
restaurativă Restaurarea leziunilor leziunilor progresive și a
progresive și a celor celor cavitare
cavitare Tratament agresiv pentru a
minimiza progresia cariilor
⃰ age and water supply considerations
Tinanoff N. et al. Clinical decision-making for caries management in primary teeth, 2001; 65(10): 1133-1142.
? CARIA DINȚILOR TEMPORARI
Secvențializarea stabilizării
leziunilor carioase acute
Îndepărtarea leziunii
carioase de la marginile
cavității INTEGRATE CU
TERAPIA
PREVENTIVĂ
Aplicarea unei
obturații
provizorii
• Mărirea gradului de
Câștigați cooperare al copilului
timp
necesar
• Tratamentul altor dinți
pentru: care necesită restaurări
Secvențializarea
îngrijirii operative
Obturație provizorie
(stabilizarea leziunii)
Aplicarea de sigilanți
Restaurări minime
unde nu e necesară
analgezia locală
Restaurări extinse, extracții

dentare la maxilar
(analgezie locală)
Restaurări care să
necesite analgezie
tronculară
(tot cadranul)
Restaurări
în zona
anterioară
Planificarea tratamentului
➢ Un prim pas în planificarea tratamentului este reprezentat de
formularea unui DIAGNOSTIC CORECT.
➢ Un ultim pas este reprezentat de COMPLIANȚA COPILULUI la
tratament și de GRADUL DE SUPORT ȘI CONSIMȚĂMÂNT
PARENTAL.
➢Cele mai bune planuri de
tratament sunt cele
PRAGMATICE, deoarece un plan
de tratament va avea succes
dacă este realist și poate fi
finalizat.
Medic stomatolog
Lista de probleme
- dinți cariați
- extragem sau tratăm?
Management
- opțiuni pentru managementul durerii și anxietății
- termen scurt – managementul durerii
- stabilizarea și prevenirea apariției leziunilor carioase ulterioare
- termen lung – tratament operativ – terapia pulpară, coroane
metalice preformate, extracții de echilibrare
Angajamentul copilului și al părintelui de

a urma planul de tratament
Părinte Copil
Planificarea tratamentului – etape
➢ îndepărtarea durerii
➢ folosirea metodelor de prevenție acasă → efect pe termen lung
➢ folosirea metodelor de prevenție profesională → efect pe termen
lung
➢ stabilizarea leziunilor carioase prezente
➢ efectuarea de restaurări dentare
➢ realizarea terapiei pulpare
➢ efectuarea extracțiilor dentare
➢ management comportamental după efectuarea tratamentului
stomatologic
➢ reîntărirea cunoștințelor privind metodele de prevenție
Planificarea tratamentului – etape (Koch G., Poulsen S.- 2009)
I. Tratamentul leziunilor acute:
➢ curățarea cavităților carioase deschise și obturarea lor cu un material provizoriu
➢ efectuarea extracției de necesitate
➢ efectuarea tratamentului endodontic cu caracter de urgență
II. Managementul bolii carioase:
➢ istoric nutrițional, consiliere nutrițională
➢ teste salivare, teste bacteriologice
➢ însușirea tehnicilor de igienă orală corectă, controlul PB
➢ aplicarea topică de fluoruri
➢ sigilări
➢ examen radiologic
III. Tratamentul restaurativ:
➢ restaurarea dinților permanenți dacă sunt prezenți pe arcadă
➢ restaurarea dinților posteriori temporari (m2,m1)
➢ restaurarea dinților temporari din zona anterioară
➢ realizarea tratamentului “protetic” – menținătoare de spațiu, coroane pedodontice
IV. Estimarea riscului și stabilirea unui program de re-evaluare: 3, 6, 9 luni
?

Planificarea tratamentului – etape
➢Planul terapeutic final depinde de lista problemelor

existente și de expectanțele medicului în ceea ce
privește gradul de cooperare al copilului privind
acceptarea tratamentului.
Tratament preventiv
DIETA
CONTROLUL
PLĂCII PREVENȚIE FLUORIZARE
BACTERIENE
SIGILAREA
ȘANȚURILOR
ȘI
FOSETELOR
Tratament Preventiv
▪ trebuie atent monitorizată frecvența aportului de zaharuri și
cantitatea totală a acestora/zi
▪ sfatul nutrițional trebuie să fie:
▪ practic/pertinent
▪ pozitiv
▪ personalizat pentru copil și părinte
DIETA ▪ sfatul nutrițional poate fi dat numai dacă se pornește de la un
istoric al alimentației pe 3-4 zile și trebuie să fie în deplin acord
cu stilul de nutriție și cu statutul socio-economic al familiei
▪ limitarea consumului de zaharuri extrinseci (NME) doar la
mesele principale (sucroză, glucoză, fructoză, lactoză)
▪ fără alimente sau băuturi (excepție=apa) cu 1 oră înainte de
culcare
▪ fără aport de lichide pe timpul nopții (excepție=apa)
Tratament preventiv
▪ Crește rezistența smalțului la demineralizare

▪ Scade producția de acid din placă
▪ Crește remineralizarea
▪ Sistemic – apă, tablete cu F, sare, lapte
Fluorizarea ▪ Topic – pasta de dinți (<5 ani până la 500 ppm),
clătiri orale (>6ani ≈ 225 ppm NaF (0.05%)/zi sau
≈900 ppm(0.2%) NaF/spt), soluții, geluri, lacuri,
etc.
▪ Sistemic și topic – picături/tablete
Tratament preventiv
▪ În carii ale dinților temporari

▪ Copii cu nevoi speciale
▪ Monitorizare continuă la fiecare 6-9 luni
▪ Studii -> cel puțin 50% din sigilanți se mențin
SIGILAREA intacți până la 5 ani post aplicare
ȘANȚURILOR
ȘI ▪ Cel mai eficient sigilant este pe bază de bis-
FOSETELOR
GMA (bisphenol A-glycidyl methacrylate)
▪ Sigilantul poate fi transparent/opac,
granular/negranular
▪ Se indică sigilarea imediat după ce controlul
umidității o permite
▪ La aplicarea sigilantului este necesar un foarte
bun control al umidității
Tratament preventiv
▪ Periaj dentar corect cu periuțe manuale sau

mecanice – tehnicile FONES, BASS
CONTROLUL
PLĂCII ▪ Folosirea aței dentare
BACTERIENE
▪ Folosirea CHX (atenție a efectele adverse)
▪ Periaj dentar profesional

Tratament restaurativ
Tratamentul restaurativ în funcție de vârsta copilului
Tipologia carioasă cel mai frecvent întâlnită la această etapă de

vârstă este ECC – 2.5-15% (Koch&Poulsen - 2009)
➢ Tratament:
A. 0-3 ▪ Renunțarea la alimentația nocturnă, la băuturile îndulcite

ani ▪ Igienă nutrițională
▪ Igienă orală – periaj dentar cu pastă de dinți cu fluor,
pentru a îndepărta resturile alimentare și a expune zilnic
leziunile carioase la fluor
▪ Tratament non-invaziv prin aplicarea de ciment GIC fără
prepararea unei cavități (Naulin-Ifi, 2011), atât la nivelul unor
leziuni oprite în evoluție cât și la nivelul unor leziuni active
Tipologia carioasă cel mai frecvent întâlnită la această etapă de

vârstă este ECC – 2.5-15% (Koch&Poulsen - 2009)
➢ Tratament:
▪ Dacă leziunile nu sunt accesibile curățirii prin periaj, se vor
A. 0-3
ani îndepărta cu atenție, cu ajutorul instrumentarului manual
(excavatoare mici, linguri Black), resturile alimentare și
zonele de țesut dentar moale și se aplică un lac cu fluor
sau un strat subțire de sigilant GIC (ex. Vitrebond).
▪ Repetarea procedurii 1/lună, în mod regulat până la oprirea
în evoluție a leziunii; dentina va deveni din galben deschis
galben închis, maro sau chiar neagră, iar suprafața
dentinei va deveni dură la palparea cu sonda.
A. 0 - 3 ani
➢Tratament:
▪ Leziunile profunde trebuiesc curățate pas cu pas, necesitând în
unele cazuri efectuarea analgeziei locale. În astfel de situații,
metoda Cariosolv este o variantă mai puțin cauzatoare de
durere decât folosirea instrumentarului manual sau rotativ.
▪ În cazul leziunilor foarte extinse de la nivelul Ic max (care sunt
primii afectați) și/sau molarilor, poate fi necesară efectuarea de
extracții dentare (nu m2t și c), sub anestezie generală, urmate
de aplicarea unor menținătoare de spațiu mobilizabile/fixe.
▪ Tratament restaurator - prin obturații cu materiale compozite,
compomere, coroane pedodontice anterioare (Strip crown,
Frasaco) sau posterioare
B. 3 – 6 ani
➢ cariile sunt predilect localizate la nivelul feței ocluzale a mt 2 și la

nivelul feței distale a lui mt 1
➢ cariile cu localizare la nivelul incisivilor temporari scad ca și
incidență după vârsta de 3 ani, dar, dacă există, trebuie tratate
➢ leziunile oprite în evoluție nu necesită un tratament special
➢ rata de progresie a leziunilor inteproximale la nivelul smalțului la
dinții temporari a fost de 2,5 ani, comparativ cu 4 ani la dinții
permanenți tineri și cu >7 ani la adulții tineri (Scwartz și col - 1984) și de
1,6 ori mai mare la nivelul feței distale a mt 2 comparativ cu fața
mezială a M1 la copii cu vârste de 6-12 ani (Mejare și col. 2000)
B. 3 – 6 ani
➢ introducerea tehnicilor restaurative adezive a condus la o atenție

mai mică pe designul cavității pentru retenția obturației
➢ în prepararea cavităților pentru materiale de obturație adezive
cum ar fi CGI sau compozitele și compomerii medicul trebuie să se
concentreze în primul pe îndepărtarea țesutului carios moale și
activ, și în al doilea rând pe finisarea marginilor cavității și pe
îndepărtarea marginilor nesusținute
➢ cele mai comune tipuri de cavități preparate la dinții temporari la
copiii cu vârste cuprinse între 3-6 ani sunt:
➢ clasa I la nivel molar
➢ clasa II la nivel molar
➢ clasa III la nivelul incisivilor și caninilor
B. 3 – 6 ani
➢ prepararea cavității de clasa I pe suprafețele ocluzale ale molarilor

temporari ar trebui să fie ghidată de extinderea leziunii carioase, dar
trebuie avut permanent în vedere realizarea formei de retenție, din
moment ce majoritatea studiilor raportează ca motiv principal de eșec
al tratamentului restaurativ la DT lipsa retenției (atât pentru materialele
de tip compomer cât și pentru cele de tip RMGIC) (Espelid și col. 1999,
Kilpatrick și col, 1995, Andreson-Welckert și col, 1997)
➢ deschiderea la nivelul S (pentru a crea accesul la dentină) se face cu
➢ o freză mică rotundă diamantată (ISO#14) de turbină
➢ o freză mică rotundă de oțel (ISO #009) de turbină
➢îndepărtarea dentinei alterate se va face cu freze rotunde pentru
piesa contraunghi (ISO #014 -> ISO #021)
B. 3 – 6 ani
➢materialul adeziv de obturație se aplică la nivelul întregii suprafețe

ocluzale, pentru a acoperi toate fisurile și șanțurile, la fel ca în cazul
obturațiilor preventive
➢în cazul cavităților mici de clasa a II-a în care punctul de contact nu
este distrus, se preferă folosirea ca și material de obturație a CGI
modificate (RMGIC), iar unghiul de la suprafața cavității trebuie să fie
de aprox. 90°, dat fiind faptul că CGI este relativ fragil
➢ în cazul cavităților aproximale mari, cu pierderea totală a punctului
de contact, materialul de obturație preferat este compomerul sau
compozitul, dat fiind faptul că aceste materiale sunt mai rezistente la
forțele de masticație
B. 3 – 6 ani
➢ prepararea cavității de clasa a III-a pe suprafețele incisivilor
și caninilor se face pornind de la nivelul feței vestibulare,

folosind pentru deschiderea cavității și îndepărtarea dentinei
alterate freze sferice la piesa contraunghi
➢ pentru crearea accesului se poate folosi freză rotundă
diamantată la turbină
➢ designul cavității se face în funcție de extinderea în suprafață
și de mărimea procesului carios
➢ Cea mai populară și cea mai frecventă metodă folosită în

tratamentul leziunilor carioase ale dinților temporari pentru
prepararea tradițională / convențională (Black) constă în folosirea
turbinei (100.000-300.000 rpm) sau a piesei contraunghi (500-1.500
rpm)
➢ Folosirea lupelor de mărire 2.5x or 3.5x pentru stomatologia

pediatrică restaurativă.
➢ Astăzi există și metode conservative, cunoscute sub numele de

Microdentistry/ Minimal Invasive Dentistry/ Minimal Intervention
Tooth Preparation, cum ar fi:
1. Tehnicile mecanice rotative – care implică freze
2. Tehnicile mecanice ne-rotative:

1. abraziunea cu aer
2. air polishing
3. ART
4. ultrasonics and sono-abrasion
3. Tehnicile mecano-chimice: Carisolv, Caridex, enzime
4. Fotoablația cu laser
Convențional vs Microdentistry???!!!!
Convențional Microdentistry (tooth

(G.V. Black) substance saving
preparations)
Extensia preventivă Prepararea șanțurilor și Prevenirea extensiei

fostelor
Obturează fără frezare
Laser
Frezează și obturează La preparații de tip box Air abraziune
Îndepărtarea chemo-
mecanică a cariei
Anestezie La cavități adezive Fără/cu mai puțină

anestezie
Luc Martens in Cassamassimo et al. – Pediatric Dentistry: Infancy through adolescence, 2015
Microdentistry
1. Tehnici mecanice rotative – care implică freze
Fissurotomia (“caries biopsy”)
➢ Definiție = procedură clinică conservatoare pentru tratarea

cariei non-cavitare din șanțuri sau fosete sau a cariei inițiale.
Atunci când extensia inițială a cariei nu poate fi corect diagnosticată,
se efectuează o fissurotomie pentru a deschide fisura în modul cel mai
conservator, cu microfreze speciale subțiri.
➢ Indicații: leziuni ale șanțurilor și fosetelor.

Microdentistry
Fissurotomia (“caries biopsy”)

➢ 3 freze de carbură în kitul SS White: 1.
fissurotomy original, 2. fissurotomy Micro STF și
3. fissurotomy Micro NTF
➢ Lungimea capului frezei fissurotomy original și

fissurotomy Micro NTF de 2,5 mm permite
limitarea forării structurii dentare numai la JAD
(nu în dentină)
➢ Lungimea capului frezei fissurotomy Micro STF de

1.5mm o indică în ameloplastia premolarilor și a
dinților temporari
➢ Forma conică a frezei fissurotomy permite o

deteriorare mai mică a tubulilor dentinari →
reduce vibrațiile și căldură eliberată.
Microdentistry
Micro Diamond Prep System - set de 8 freze

Indicații:
- No. 889 M 007 - șanțuri și fosete
- No. 838 M 007 – prepararea marginii incizale în timp ce pereții linguali și
vestibulari rămân integri
- No. 830 RM, 830 M, 935 AM – îndepărtează defectele de smalț (pete albe,
culoare nedorită) înainte de restaurarea cu rășini compozite
Microdentistry
Polymer Caries Removal Burs (smart burs)

- aceste freze au un ax metalic și lame de polimer, care permit doar
îndepărtarea dentinei afectate, păstrând structura dentară sănătoasă
- se folosesc la piese de mână cu viteze mici 500-800rpm
- Dentina afectată – 0-30 knoop hardness
- Dentina sănătoasă – 70-90 knoop hardness
- Smalț sănătos – 360-430 KHN
- Lame polimer – 50 KHN
Microdentistry
2. Tehnici mecanice ne-rotative :

I. AIR ABRASION
➢ Definiție = tehnică pseudo-mecanică, ne-rotativă utilizată pentru

îndepărtarea țesutul cariat
➢ Principii - aplicarea de particulelor netoxice de diferite mărimi (cum ar fi
oxidul de aluminiu - 27-50 μm) la presiune foarte mare (30-160 psi)
perpendicular pe dinți.
➢ Produce:
➢ pregătirea cavității cu marginile rotunjite la suprafață și unghiurile
interne liniare
➢ suprafața neregulată cu defecte și multe găuri fine
➢ îndepărtarea cea mai precisă a țesutului dentar se face cu un vârf cu un
diametru intern mai mic de 0,38 mm, care este menținut la 2 mm de
suprafața dintelui
Microdentistry

I. AIR ABRASION
➢ Indicații:
• Curățarea și îndepărtarea petelor din șanțuri și fosete înainte de
a aplica materiale de sigilare sau RPR
• Carii incipiente localizate la nivelul șanțurilor și fosetelor
ocluzale
• Preparări de cavități clasa I, III, IV, V
• Preparări selective de cavități de clasa a II-a
• Repararea sau îndepărtarea compozitelor și a restaurărilor cu
glassionomeri
Microdentistry

I. AIR ABRASION
➢ Contraindicații:
• Copiii cu alergii severe la praf
• Copii astmatici
• Copii cu boală pulmonară obstructivă
• Plăgi recente
• Bolile parodontale active
• Aparate fixe recent aplicate
• Carii subgingivale
Microdentistry
I. AIR ABRASION
➢ Avantaje:
• Mai puțin zgomot, mai puțină presiune
• Eliminarea vibrațiilor și a căldurii
• Mai eficient în ceea ce privește consumul de timp și de energie
• Reducerea durerii în timpul preparării cavității (85% dintre pacienți nu
necesită analgezie locală) → reducerea disconfortului pacientului (Welbury R.
și colab., Pediatric Dentistry, 2012)
• Maximizează conservarea structurii dentare

• Partea internă a cavității pregătite este fină, ceea ce facilitează restaurarea
• Efectele mai puțin dăunătoare la nivelul pulpei dentare decât dacă se
folosește o piesă de mână convențională la o presiune mai mare (160 psi)
și o dimensiune a particulelor mai mică (27 μm)
Microdentistry

I. AIR ABRASION
➢ Dezavantaje:
• Nu se pot pregăti cavități extinse care necesită o formă retentivă convențională
• Dentina moale infiltrată trebuie îndepărtată manual
• Nu există feedback tactil datorită faptului că vârful dispozitivului de abraziune nu
atinge suprafața dintelui → medicul trebuie să pre-vizualizeze limita cavității
astfel încât să nu se taie în exces
• Poate provoca emfizem chirurgical → în jurul țesuturilor moi
• Praful este o problemă practică majoră → aspectul de siguranță al prezenței
oxizilor liberi de alumină în mediul chirurgical → izolarea cu diga și un vid foarte
bun pot ajuta, dar praful pare să se răspândească întotdeauna.
Microdentistry
2. Tehnici mecanice ne-rotative:

II. AIR POLISHING
➢ Definiție = un jet de înaltă presiune care conține bicarbonat de

sodiu proiectat pe suprafața dentară, producând astfel un efect
de tăiere / lustruire.
➢ rata de abraziune este influențată de:
• viteză
• presiune
• timpul de abraziune,
• forma și duritatea particulelor utilizate
Microdentistry

II. AIR POLISHING
➢ Indicații:
• Pregătirea dintelui înaintea aplicării unei sigilări
➢ Avantaje:
• Îndepărtează petele și placa dentară mai rapid decât metodele
convenționale.
• Este nedureroasă dacă jetul este orientat corect (nu direct pe
țesuturile moi).
• În cazul lezării țesuturilor moi, acestea vor dispărea în 24 ore.
Microdentistry

III. ATRAUMATIC RESTORATIVE TREATMENT = ART
➢ Se mai numește tratament alternativ de restaurare

➢ a fost introdus de Frencken și colab. (1998) ca metodă de
tratament pentru copiii din țările în curs de dezvoltare care
necesită resurse tehnice minim
➢ a fost promovat și aprobat de Organizația Mondială a Sănătății
(OMS) ca având următoarele obiective:
➢ conservarea structurilor dentare
➢ reducerea infecției
➢ evitarea disconfortul
Microdentistry

➢ Reprezintă o soluție intermediară între stomatologia ne-restaurativă și cea

restaurativă
➢ În 2008, AAPD a adăugat termenul "restaurare terapeutică interimară" (ITR) și
a făcut diferențele între ele după cum urmează:
„deoarece circumstanțele nu permit tratamentul ulterior, ART a fost interpretat greșit ca o
restaurare definitivă. ITR utilizează tehnici similare, dar are obiective terapeutice diferite.
ITR descrie mai precis procedura utilizată în practica dentară contemporană” (AAPD:
Reference manual, 2012-2013, p.226-234).
➢ Utilizarea ART în țările dezvoltate a dus la schimbări ale tehnicii care permit
utilizarea ocazională a piesei de mână cu viteză redusă și urmărirea în timp

care poate include plasarea unei restaurări tradiționale.
Microdentistry

➢ A devenit un termen popular pentru a descrie o metodă

conservatoare care tratează atât leziunile carioase mici cât și cele
mari, în care tratamentul bolii carioase prin proceduri tradiționale de
restaurare este imposibilă sau impracticabilă din mai multe motive,
inclusiv lipsa accesului la dotările stomatologice tradiționale.
Microdentistry

➢ Definiție = tehnică de tratament minim invazivă de restaurare a

dinților care utilizează numai instrumentar manual pentru
îndepărtarea cariilor și materiale adezive care eliberează fluoruri
(glassionomeri) pentru obturare (Frencken JE et al., 1996).
Microdentistry

III. ATRAUMATIC RESTORATIVE TREATMENT =
ART
➢ tratamentul se bazează pe ideea că leziunea carioasă

internă se va opri în evoluție atunci când leziunea
carioasă este sigilată și când se evită potențialele
infiltrații de la nivelul cavității orale.
Microdentistry

ART
➢ Indicații:
➢ copii mici necooperanți
➢ copii foarte mici care nu au fost niciodată la medicul dentist
➢ copiii anxioși
➢ copiii cu dizabilități
➢ dinți temporari / permanenți
➢ tratamentul cariilor situate pe o singură suprafață
➢ ca tratament intermediar în cazuri de risc carios ridicat pentru
a stabiliza situația clinică
Microdentistry

ART
➢ Contraindicații:
➢ abces
➢ fistule sau orice alt semn de infecție
➢ expunerea țesutului pulpar
➢ inflamația cronică a țesutului pulpar
➢ cavități care nu sunt accesibile instrumentarului manual
Microdentistry

ART
➢ Avantaje:
1. Utilizează doar instrumentar manual, care este ieftin, ușor de manevrat, atunci când
echipamentul stomatologic electric nu este disponibil
2. Procedură aproape fără durere
3. Elimină nevoia de anestezie locală
4. ART îndepărtează numai țesutul dentar decalcifiat → cavități mici
5. Conservarea țesutului dentar cât mai mult posibil
6. Fluorurile eliberate din GIC remineralizează dentina sterilă demineralizată →
împiedică apariția cariilor secundare
7. Nu trebuie îndepărtat țesut dentar sănătos pentru a crea cavități retentive datorită
aderenței chimice a GIC
Microdentistry

ART
➢ Avantaje:
8. Elimină necesitatea gravării, utilizării apei de răcire și a aspirației de mare
viteză care se asociază cu aceasta

9. Este un tratament combinat = preventiv și curativ într-o singură sesiune
10. Repararea defectelor de restaurare poate fi efectuată cu ușurință
11. Este o procedură ieftină
12. Este o procedură care economisește timp
13. Se adresează copiilor dezavantajați din țările sărace și subdezvoltate.
Microdentistry
ART
➢ Dezavantaje:
1. Restaurările ART nu durează mult (media 2 ani)
2. Datorită rezistenței scăzute a GIC, utilizarea lor este limitată
3. Utilizarea sa este limitată la o cavitate de dimensiuni mici sau medii
pe o singură suprafață datorită rezistenței reduse la uzură și
rezistenței scăzute a GIC
4. Oboseala mâinii datorită utilizării continue a instrumentarului
manual pe o perioadă lungă de timp
5. GIC este relativ nestandardizat datorită mixării manuale
Microdentistry

ART
➢ Instrumentar necesar:
➢ pensă
➢ oglindă
➢ sondă
➢ excavator
➢ spatule
Microdentistry

ART
➢ Tehnică:
1.Izolarea dintelui cu rulouri de bumbac
1. Curățarea suprafeței dentare cu un rulou de bumbac umed
2. Lărgirea ușoară a deschiderii leziunii cu un instrument de mână
→ se îndepărtează prismele de smalț nesusținute
3. Îndepărtarea țesutului carios cu un excavator cu formă mică sau
medie
4. Aplicarea Ca (OH) 2 dacă este cazul
Microdentistry
➢ Tehnică:
6. Curățarea suprafeței cavității de-a lungul marginilor ocluzale pentru a
îmbunătăți aderența GIC la structura dentară
7. Aplicarea unui condiționer de dentină - acid poliacrilic 10% → curățarea
pereților cavității timp de 10-15 secunde și uscarea cu rulouri de bumbac;
se repetă etapa dacă cavitatea este contaminată cu salivă sau sânge
8. Se spală și se usucă cavitatea
9. Se amestecă GIC conform instrucțiunilor producătorului
Microdentistry
➢ Tehnică:
10. Se introduce GIC în cavitate și se umple ușor
11. Se apasă ușor cu vârful degetului umectat în vaselina pe toată suprafața
ocluzală
12. Se verifică ocluzia după 1-2 minute
13. Se îndepărtează excesul de material cu o spatulă ascuțită
14. Se verifică din nou ocluzia și se îndepărtează toate punctele înalte
15. Se poate aplica un lac GIC sau vaselină
16. Se indică pacientului să nu muște cel puțin ½ oră
Microdentistry

IV. ultrasunetele și sono-abrazia
➢ Intrumentarea ultrasonică
● a fost propusă începând cu anul 1950 de către Nielsen, care a remarcat că
este mai ușor să tăiem astfel țesuturi mai dure
● aparent dentina cariată nu a putut fi îndepărtată
➢ Sono-abrazia
● a fost dezvoltată ca o modificare a acestei metode
● folosește frecvențe înalte și piese cu diferite vârfuri abrazive
● se bazează pe utilizarea vârfurilor tăietoare la piesele de mână cu frecvență
înaltă, sonice și cu aer comprimat, sub răcire cu apă
● piesa de mână oscilează în zona de sunet (<6,5 kHz), în timp ce vârfurile
efectuează o mișcare eliptică
● au apărut recent vârfuri bazate pe depunerea chimică prin vapori (CVD)
Microdentistry

➢ Indicații
• prepararea de cavități conservatoare
• îndepărtarea defectelor superficiale ale smalțului și dentinei
• îndepărtarea sigilanților, a restaurărilor compozite, a GIC și a
amalgamului
• eliminarea pigmentărilor dentare
• îndepărtarea excesului de material de restaurare
Microdentistry

➢ Avantaje:
- conservarea țesuturilor dentare
- minimizarea / eliminarea zgomotului, vibrațiilor, căldurii, presiunii,
durerii (mișcarea vibratorie nu provoacă aspirația hidrodinamică a
odontoblastelor)
- modifică tehnica de preparare a cavităților proximale, protejând astfel
dinții adiacenți de iatrogenii
- apa de răcire la nivelul capetelor circulă pe toată lungimea lor,
garantând irigarea interiorului cavității
- nu taie țesuturi moi sau materiale moi
Microdentistry

➢ Dezavantaje:
• nivelul relativ scăzut al nivelului de abrazie și excursia destul de

mare a vârfurilor
• slăbirea prismelor smalțului → fisuri adiacente locurilor pregătite
• CVD au un timp de tăiere mai mare
• țesutul dentar moale nu este îndepărtat cu aceeași eficiență ca
țesutul dentar tare
Microdentistry
3. Tehnici mecano-chimice: Caridex (USA, liquid), Carisolv

(Sweden, pink gel), enzyme-based (Papacarie, experimental
Biosolv)
➢ Definiție = tehnica neinvazivă care

elimină dentina infectată prin
intermediul unui agent chimic
(separarea dentinei cariate de
dentina sănătoasă)
➢ Reprezintă o metodă alternativă
pentru îndepărtarea cariei, bazată
pe dizolvare.
➢ Utilizează un agent chimic
combinat cu forța mecanică
atraumatică pentru a îndepărta
țesutul moale cariat.
Microdentistry

Biosolv)
• Înlăturarea mecano-chimică a cariei implică înmuierea chimică a

dentinei cariate, urmată de îndepărtarea ei prin excavare blândă
• Substanța chimică / reactivă este NaOCl tamponat cu un aminoacid

(acid glutamic, leucină și lizină pentru Carisolv),
monocloraminoacidul N rezultat fiind o substanță care degradează
în mod selectiv colagenul demineralizat din dentina cariată.
• Timp de acțiune pentru Carisolv - 30 de secunde

Microdentistry

Biosolv)
➢ Indicații:
• Copii necooperanți
• Copii cu fobii dentare
• Copii compromiși din punct de vedere medical
• Copii cu dizabilități
• Copiii cu boli infecțioase asemănătoare TBC (prevenirea
infecției prin picături)
Microdentistry

Biosolv)
➢ Avantaje:
• Reduce necesitatea anesteziei locale.
• Conservă țesuturile dentare.
• Reduce riscurile expunerii pulpare.
• Nicio iritație a țesutului pulpar.
• O mai mică percepție a durerii, mai puțină teamă și anxietate față de
metodă → mai puțin disconfort pentru pacienții copii.
➢ Dezavantaje:
• Nu este eficientă în îndepărtarea zonelor dure ale leziunii
• Lasă o suprafață cu multe neregularități
• Durată de tratament substanțial mai lungă → procedură lentă
• Instrumentele rotative sau manuale pot fi în continuare necesare pentru
îndepărtarea țesutului sau a materialului dezintegrat
• Unii copii s-au plâns de acest test și de mirosul gelului utilizat
Microdentistry

Biosolv)
• Aceste enzime digeră numai colagenul denaturat în comparație cu

agenții bazați pe NaOCl (Ahmed AA, Garcia-Godoy F, Kunzelmann KH. Self-
limiting caries therapy with proteolytic agents. Am J Dent 2008;21:303-312).
• În 2003, în Brazilia → Papacarie = papain, cloramină, albastru de

toluidină, săruri, vehicul de îngroșare → gel cu efect bactericid,
bacteriostatic și antiinflamator; timp de acțiune = 30-40 secunde
Microdentistry

Biosolv)
• Un nou gel experimental constând din pepsină într-un tampon de

acid fosforic / bisfosfat de sodiu considerat ca un agent alternativ
de excavare mecano-chimică (gelul SFC-V și SCF-VIII, 3M-ESPE
AG, Seefeld, Germania) este în studiu.
Microdentistry

Biosolv)
➢ Tehnică:
1. Dacă leziunea carioasă nu e deschisă, se
crează accesul cu ajutorul unei piese de
mână și a unei freze.
2. Se acoperă dentina cariată cu gelul.
3. Se lasă 20-30 sec. gelului să intre în contact
cu dentina.
4. Se raclează ușor dentina cariată cu
instrumentar manual pentru a îndepărta
dentina înmuiată. Atunci când trebuie să se
utilizeze o presiune ușoară, trebuie folosită
mișcarea de rotație cu instrumentul în formă
de stea → gelul va deveni tulbure.
Microdentistry

Biosolv)
➢ Tehnică:
6. Se îndepărtează gelul prin spălare delicată.
7. Se aplică un nou strat de gel pe dentină.
8. Se repetă procedura până când gelul
rămâne clar și suprafața se simte tare.
9. Se spală pentru a îndepărta gelul rămas.
10. Se usucă cavitatea.
11. Se restaurează dintele cu material de
restaurare adeziv.
Microdentistry
Microdentistry
4. Foto-ablația cu laser
• Prima documentație despre utilizarea laserul a fost în 1980, într-un studiu

realizat de Hibst și Keller
• Familia Erbium de lasere (Er: YAG) poate fi utilizată pentru tratamentul
oricărei clase de carii la copii.
• În cazul în care dintele are un conținut ridicat de fluor, ablația de suprafață
poate să înceapă încet din cauza conținutului minim de apă → poate fi
utilizată o turbină de mare viteză pentru a îndepărta smalțul.
• Vârful laserului trebuie ținut perpendicular pe suprafața de tăiere pentru a
maximiza eficiența tăierii. Odată ce smalțul este îndepărtat, setările de
energie trebuie să fie reduse deoarece dentina și țesutul carios au un
conținut de apă mai mare decât smalțul și se taie mult mai ușor.
Microdentistry
• Se poate pregăti o cavitate neregulată, ideală pentru plasarea unei

restaurări GIC sau compozite (proceduri minim invazive)
• Are o înaltă precizie → conservarea țesutului dentar dur și îmbunătățirea
rezistenței legăturii dintre materialul de obturație și țesuturile dentare
• Gravajul acid poate fi evitat cu ușurință, iar percolarea restaurării cu
compozite poate fi minimizată
• Utilizarea lor la copii mici este intimidantă.
Microdentistry

Caria DT C2 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caria DT C2 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CARIA DINȚILOR TEMPORARI

SĂ FIM CAPABILI SĂ EXPLICĂM ORICĂRUI

Astăzi, se constată un declin în ceea ce privește

1. Caria în dentația temporară reprezintă un factor cu valoare

Alte motive pentru a trata cariile dinților temporari:

• asigură realizarea corectă a funcțiilor sistemului

• păstrează lungimea arcadei

• previn malocluziile dinților permanenți

Leonard B. Smith, 2006

➢ efectele adverse ale neglijării leziunilor carioase:

b. A dintelui adiacent în cazul cariilor proximale

c. afectarea parodonțiului (tratamentul cariei proximale)

d. modificările de ocluzie induse de supra-înălțări (foarte frecvente în cazul

4. Remineralizarea smalțului (favorizată de aportul ionilor de fluor) prin

5. Durată limitată a restaurărilor dentare

►copilul: fiecare caz trebuie individualizat acționându-se în interesul copilului

► extinderea leziunilor: un număr crescut de dinți afectați de procesul carios

Oprirea în evoluție a procesului carios

➢ Reorientarea managementului tratamentului

➢ Abordarea chirurgicală (stomatologia operativă)

➢ Este mai bine să tratezi cauza decât manifestările

Donly KJ, 2011, Comprehensive review of pediatric dentistry

1. Oprirea evoluției cariilor, tratarea și limitarea efectelor negative cauzate de

1. Statusul de dezvoltare al dentației/dentiției.

Douggal MS, Day PF - 2012

1. Motivarea copilului și a părintelui/tutorelui și existența sau

Cameron & Widmer - 2008, Chantal Naulin-Ifi & col. - 2011

1. vârsta copilului → stadiul de dezvoltare al dintelui

➢ Determinarea experienței actuale a copilului în ceea ce privește

➢ Estimarea riscul viitor de carii dentare.

➢ Elaborarea unui plan care să abordeze problema actuală și să poată

preveni apariția afecțiunilor dentare.

Riscul este definit ca probabilitatea unui eveniment nedorit să apară, iar

Evaluarea riscului carios este o procedură subiectivă, cu un rezultat care se

Bazat pe numeroase studii efectuate, probabilitatea de a identifica

Evaluarea este concepută pentru a furniza o estimare a

Determinarea riscului carios va ajuta medicul dentist să-și programeze

▪ risc carios ridicat → 3 luni

Experiența anterioară și în special activitatea inițială a leziunilor

• În 2003, discutând riscul de apariție a cariilor și introducerea

• Există mai multe instrumente pentru a prezice dezvoltarea cariilor

• În 2012, Tellez a efectuat o revizuire sistematică a instrumentelor de

• Cariograma a fost evaluată și s-a dovedit a fi mai

• Evaluările exacte ale riscului carios la pacienți pot orienta stomatologii

• Deoarece precizia și eficiența în identificarea pacienților cu boală activă

• Cel mai puternic predictor al riscului carios este riscul trecut.

• Riscul carios poate fi clasificat diferit, dar clasificarea cea mai

Testul Strip Mutans

=> Necesitatea unei prevenții

Nikhil Marvah, 2016 - Pediatric Dentistry

➢ trebui inițiată o terapie preventivă imediat după

➢ stabilizarea leziunilor carioase reprezintă cea

Consiliere pt a Consiliere și programe Consiliere și programe Consiliere și programe

Monitorizare Monitorizare Monitorizare Monitorizare

Risc scăzut Risc moderat Risc crescut

Examinare 12-18 luni Examinare 6-12 luni Examinare 3-6 luni

Restaurări extinse, extracții

➢ Un prim pas în planificarea tratamentului este reprezentat de

formularea unui DIAGNOSTIC CORECT.

➢ Un ultim pas este reprezentat de COMPLIANȚA COPILULUI la

tratament și de GRADUL DE SUPORT ȘI CONSIMȚĂMÂNT

➢Cele mai bune planuri de

tratament sunt cele