PREVENTIE ORO-DENTARA

CONTROLUL MECANIC AL PLĂCII BACTERIENE

Controlul mecanic al plăcii bacteriene se realizează prin:

1) periajul dentar
2) mijloacele auxiliare de igienă orală
3) igienizările profesionale cu ocazia dispensarizării.

Controlul plăcii bacteriene vizează îndepărtarea mecanică a plăcii bacteriene în timpul

igienei orale individuale (prin periajul dentar în asociere cu mijloacele auxiliare de igienă
orală), precum şi controlul chimic cu pastele de dinţi şi alte produse de igienă orală. În cadrul
şedinţelor de dispensarizare se completează îndepărtarea plăcii bacteriene şi se creează premise
pentru o bună efectuare a igienei orale de către fiecare individ în parte.

1) Periajul dentar

Posibilitatea de a controla flora microbiană de la nivelul cavităţii orale şi implicit pe

cea a plăcii bacteriene este legată în mod special de practica igienei orale.
Igiena orală este obligatorie şi argumentată de aspecte ca:
- interfaţa dintre flora microbiană şi hidraţii de carbon nu are loc, în general, în
mediul salivar, ci numai pe suprafeţele dentare şi în mod special, în zonele retentive acoperite
de placa bacteriană
- producerea acidului începe în placa bacteriană la câteva minute după ingestia de
zahăr
- iniţierea decalcificării este rezultatul producerii de acid, dar mai ales a persistenţei
acestuia pe suprafaţa dentară la adăpostul plăcii bacteriene
Periajul dentar este principalul mijloc de realizare şi menţinere a igienei orale, prin
spălarea, curăţarea dinţilor şi aplicarea elementelor medicamentoase din pastele de dinţi. De
asemenea, este cel mai frecvent şi eficient mijloc actual de prevenire şi eliminare a plăcii
bacteriene de pe suprafeţele vestibulare, linguale şi ocluzale ale dinţilor, având o eficienţă
redusă la nivelul suprafeţelor interdentare (aproximale). Periajul dentar are şi rolul de a stimula
circulaţia, vascularizaţia şi keratinizarea normală a gingiei, cu creşterea tonusului funcţional.
 Periajul obligatoriu este cel de seară, după masă, înainte de culcare. Acest periaj
gingivo-dentar este esenţial deoarece menţinerea în cavitatea orală a plăcii bacteriene, a
resturilor alimentare, în condiţii constante de temperatură şi umiditate, oxigenare redusă,
repausul părţilor moi, favorizează dezvoltarea florei microbiene şi potenţarea acţiunii patogene
a unor tulpini microbiene asupra dinţilor şi parodonţiului marginal.
Periajul gingivo-dentar de dimineaţă, înainte de masă, acţionează ca un masaj asupra
gingiei, stimulează tonusul, keratinizarea normală, circulaţia şi vascularizaţia gingivală.
Completarea periajului de dimineaţă şi seară prin clătirea gurii cu soluţii antiseptice
favorizează o bună igienă orală.
Timpul de periaj este de 3-5 minute, obligatoriu 2 minute. El trebuie efectuat zilnic.
Periajul gingivo-dentar se realizează cu perii de dinţi obişnuite, acţionate manual sau
cu perii de dinţi electrice.

Periajul manual

Tehnica periajului presupune selecţionarea unor mişcări care să imprime părţii active a
periuţei dentare un efect de curăţare a tuturor suprafeţelor dentare. Din acest punct de vedere,
în literatură se descrie o mare varietate de metode şi tehnici.
În funcţie de mişcările periuţei dentare, acestea se pot clasifica în:
- rotaţie (periajul rotativ şi periajul STILLMAN modificat)
- vibraţie (tehnica BASS, tehnica STILLMAN, tehnica CHARTERS)
- verticală (tehnica LEONARD)
- orizontală (tehnica SCRUB-BRUSH)
- circulară (tehnica FONES)
Instruirea pacientului pentru efectuarea unui periaj gingivo-dentar eficient se face de
către asistenta medicală de profilaxie sau de catre medic, pe un model, pe care sunt reproduse
direcţiile de deplasare ale periuţei de dinţi, în funcţie de tehnica de periaj recomandată fiecărui
pacient. Acesta va continua în faţa oglinzii periajul cu o perie umezită, fiind corectat la nevoie.
Evidenţierea în prealabil a plăcii bacteriene prin colorare, uşurează şi orientează aceste
încercări ale pacientului de a efectua un periaj corect.
Periajul gingivo-dentar trebuie completat cu periajul lingual. Bacteriile sunt dispuse şi
pe mucoaselor obrajilor şi a limbii. Metoda de periaj vizează poziţionarea periuţei de dinţi pe
faţa dorsală a limbii, în zona ei posterioară, făcându-se câteva mişcări dinspre posterior spre
anterior. Curatarea fetei dorsale a limbii se poate face si cu dispozitive special concepute in
acest sens, sau cu suprafata opusa perilor periutei de dinti la periutele dentare care au prevazute
pe acea parte a capului periutei o zona mai rugoasa destinata igienizarii mucoaselor orale. (Fig.
1)

Fig. 1 – Mijloace de curatare a fetei dorsale a limbii, utile si in combaterea halitozei

Periajul electric

Periuţa electrică a fost iniţial concepută pentru pacienţii cu handicap fizic, psihic sau
spitalizaţi şi imobilizaţi temporar. În momentul de faţă ea poate fi recomandată tuturor
pacienţilor, începând cu purtătorii de aparate ortodontice fixe, pacienţi cu probleme
parodontale, pacienţi care nu au răbdare sau dexteritate în a folosi periuţa manuală.
Există periuţe electrice concepute special pentru copii. (Fig. 2)

Fig. 2 – Perii de dinti electrice si sonice

https://www.youtube.com/watch?v=SBETJnUwwwc – How to use an electric toothbrush

https://www.youtube.com/watch?v=DlDxmmfpd30 – Oral-B electric toothbrush heads
explained 2021
https://www.youtube.com/watch?v=-rUrnnRJamA – Sonicare electric toothbrush heads
explained 2021

Făcând o comparaţie între periajul electric şi cel manual, se poate observa că:
- Timpul de periaj este similar (adică periajul electric nu curăţă mai repede dinţii faţă
de cel manual)
- Pentru o igienizare corectă pacientul trebuie să respecte aceleaşi reguli referitoare
la tehnica de periaj şi să igienizeze sistematic toţi dinţii. Periuţa electrică trebuie dirijată şi
ghidată de către utilizator deoarece ea nu igienizează „de la sine” dinţii
- Pacientul trebuie să efectueze periajul cu mişcări vibratorii la nivelul şanţului
gingival deplasând apoi periuţa vertical de la „roşu la alb” adică de la gingie spre faţa ocluzală
/ marginea incizală a dinţilor
- În anumite condiţii periajul electric poate fi mai eficient în ceea ce priveşte
reducerea plăcii bacteriene şi implicit a gingivitelor

https://www.youtube.com/watch?v=NUdYqjcscuM – Does an electric toothbrush remove

more plaque?

Greşeli ale periajului dentar

- capul activ al periuţei nu este poziţionat orizontal, paralel cu planul de ocluzie,

producând traumatizarea parodonţiului marginal, direct prin iritaţie mecanică şi indirect prin
placa bacteriană incomplet îndepărtată
- plasarea periilor numai pe gingie sau numai pe suprafaţa dinţilor realizează o
igienizare necorespunzătoare a zonei cervicale
- folosirea periilor cu duritate mare şi efectuarea unui periaj intempestiv produce
leziuni gingivale (mai frecvent la nivelul feţei vestibulare a caninului şi al premolarilor, în 1/3
cervicală)
- folosirea pastelor de dinţi cu caracter foarte abraziv produce leziuni ale ţesuturilor
dure dentare

https://www.youtube.com/watch?v=36VU7SrzjJw – Common mistakes when taking care of

your teeth
 Periuţa dentară

Conform recomandărilor ADA, caracteristicile periuţei de dinţi sunt:

- mărime, formă şi textură conform cerinţelor individuale
- uşor de curăţat şi întreţinut
- uşor şi eficient de manipulat
- rezistente la uzură şi ieftine
Părţile componente ale unei periuţe de dinţi sunt: mânerul, capul periuţei şi perii.
Mânerul periuţei:
- poate fi elastic (pentru atenuarea forţelor în cursul periajului)
- prezintă o formă adecvată pentru o priză stabilă
- poate fi drept sau cudat (pentru un acces mai uşor la feţele distale ale molarilor şi
linguale ale incisivilor)
- are o lungime variabilă
Capul periuţei
- este partea activă şi conţine perii periuţei de dinţi
- dimensiunea variază în funcţie de mărimea arcadelor dentare şi de numărul perilor
dispuşi
- marginile sunt rotunjite pentru a nu leza ţesuturile moi
Perii periuţei
- dispoziţia lor poate fi în 2 până la 4 rânduri, cu 5 până la 12 smocuri pe fiecare rând
- periuţa interdentară conţine un singur smoc de peri
- vârful perilor poate fi tăiat drept sau rotunjit
- diametrul şi înălţimea perilor determină dacă periuţa dentară este suplă (soft), medie
sau dură (rigiditatea periuţei de dinţi)
- fibrele pot fi naturale sau sintetice.
Fibrele naturale (din peri de porc) sunt neuniforme în diametru, textură, durabilitate,
reţin bacteriile şi se degradează în timpul sterilizării. Sunt de domeniul trecutului.
Fibrele sintetice au o textură uniformă sau variabilă în funcţie de necesităţi, sunt uşor
de sterilizat şi sunt rezistente în mediu umed. Cele mai eficiente sunt periuţele ce conţin fibre
microtexturate. (Fig. 3)
Fig. 3 – Dispozitiv creat pentru a mari suprafata de priza a periei dentare; diferite tipuri de perii
de dinti

Selecţia periuţelor dentare pentru periajul individual se face în funcţie de următorii

factori:
- statusul igienei orale
- metoda de periaj recomandată şi practicată
- configuraţia şi tipul gingiei
- gradul inflamaţiei gingivale
- prezenţa şi forma clinică a bolii parodontale
- configuraţia ţesuturilor dentare dure
- prezenţa şi gradul recesiunilor gingivale
- malpoziţiile dentare
- sensibilitatea dentinară
- manualitatea pacientului

Medicii şi asistenţii de profilaxie recomandă:

- Periuţele moi şi medii, cu smocuri multiple, pentru periajul dentar supra- şi
subgingival, deoarece produc o traumă minimă ţesuturilor moi şi ţesuturilor dentare. Ele curăţă
eficient şanţul gingival şi spaţiile interdentare, fiind bine tolerate de pacienţii cu inflamaţii
gingivale
- Periuţele dure au efect bun de curăţare a suprafeţelor dentare dar produc leziuni
parodonţiului marginal şi chiar ţesuturilor dentare

După fiecare periaj dentar, periuţa de dinţi se spală cu apă pentru a îndepărta pasta de
dinţi restantă şi resturile alimentare depuse pe ea. Se îndepărtează excesul de apă prin scuturare
şi apoi se aşază într-o poziţie care-i permite uscarea. Nu se păstrează în cutii închise deoarece
se menţin condiţii de umiditate care favorizează dezvoltarea microorganismelor.
Periuţele dentare se schimbă o dată la 2-3 luni, când se observă semne de uzură ca:
abrazia, despicarea perilor şi modificarea culorii albastre a filamentelor de tip „indicator” la
periuţele care conţin aşa ceva. Pentru periuţele electrice există capete de rezervă care pot fi
înlocuite. (Fig. 4)

Fig. 4 – Perie dentara cu filamente de tip indicator al uzurii, semn ca trebuie inlocuita cu una
noua

2) Mijloace auxiliare de igienă orală

Spaţiile interdentare sunt zone de retenţie a plăcii bacteriene care nu pot fi igienizate
eficient prin periajul dentar. Lor le sunt destinate mijloacele auxiliare de igienă orală, care sunt:
- dental floss (ata dentara)
- scobitorile
- stimulatoarele sau conurile interdentare
- periuţele interdentare (interproximale)
- dusul bucal
- periutele de dinti ortodontice sau periutele special concepute pentru curatarea fetei
distale a ultimului molar, a molarilor de minte, pentru igienizarea implanturilor dentare, pentru
igienizarea protezelor dentare mobile si mobilizabile (Fig. 5, 6)
Fig. 5 – End tuft toothbrush (GUM) – periuta dentara special conceputa pentru igienizarea
molarilor de minte (chiar si in timpul eruptiei lor), a fetei distale a ultimului molar prezent pe
arcada sau pentru alte zone mai greu accesibile, in timpul tratamentului ortodontic cu aparate
dentare fixe (atat in jurul bracket-urilor cat si in zonele de prindere ale unei bare linguale de
exemplu), igienizarea implanturilor dentare endoosoase sau a altor dispozitive protetice
necesare mentinerii si stabilizarii
Fig, 6 – Periuta dentara special conceputa pentru igienizarea protezelor dentare

https://www.youtube.com/watch?v=xKfLognNdhQ – Curatarea corecta a protezei dentare

Ata dentara (Dental Floss)

Indicaţii:
- ata dentara este cel mai eficient mijloc de îndepărtare a plăcii bacteriene de pe
suprafeţele aproximale ale dinţilor
- utilizarea sa este indicată înaintea periajului dentar
Cele mai frecvent folosite ate dentare sunt cele cerate, necerate, cu sau fără fluor. Floss-
ul impregnat cu ceară este mai rezistent decât cel necerat şi trece mai uşor prin punctele de
contact interdentare foarte strânse.
Pentru igienizarea lucrărilor protetice conjuncte se foloseşte port-firul de mătase, un
dispozitiv asemănător cu cel de introducere a aţei în acul de cusut.
La pacienţii care nu au dexteritate pentru această manoperă se poate produce
secţionarea papilelor interdentare prin exercitarea unor presiuni excesive în timpul introducerii
atei dentare. Folosirea îndelungată cu presiune excesivă poate produce recesiune gingivală şi
abrazia structurilor dentare dure proximale. (Fig. 7)
Fig. 7 – Tipuri de ata dentara

Scobitorile

- sunt indicate pentru îndepărtarea plăcii bacteriene interdentare şi pentru stimularea

vascularizatiei locale gingivale
Sunt confecţionate din lemn moale şi au formă rotundă sau triunghiulară pe secţiune
transversală. Cele rotunde se folosesc
- pentru îndepărtarea plăcii bacteriene aproximale
- în zona furcaţiilor radiculare
- în jurul dispozitivelor ortodontice
- în şanţul gingival
Cele triunghiulare se folosesc numai pentru îndepărtarea plăcii bacteriene la nivel
aproximal. (Fig. 8)
Fig. 8 – Tipuri de scobitori : din lemn moale, din silicon, din material plastic, din titan

Stimulatoarele sau conurile interdentare

- aceste dispozitive se indică pentru igienizarea suprafeţelor aproximale, a furcaţiilor

dezgolite şi pentru stimularea circulaţiei sanguine gingivale
Sunt confecţionate din material plastic sau cauciuc şi se pot adapta la mânere speciale.
(Fig. 9)

Fig. 9 – Stimulatoare gingivale / conuri interdentare

Periuţele interdentare (aproximale)

- sunt dispozitive destinate îndepărtării plăcii bacteriene de la nivelul furcaţiilor

radiculare descoperite, a tremelor şi pentru igienizarea corpurilor de punte
Există două variante: cilindrice şi conice.
Partea activă a periuţei se ataşează la un mâner lung şi angulat pentru un acces uşor în
zona dinţilor posteriori. Partea activă este alcătuită din filamente sintetice montate pe un fir de
sârmă (asemănător cu spălătorul de sticle). (Fig. 10)
Fig. 10 – Periute interdentare : tipuri si indicatii de utilizare
 METODE DE PERIAJ

1) METODA BASS (periajul şanţului gingival)

- urmăreşte îndepărtarea plăcii bacteriene de pe marginea gingivală liberă şi
din şanţul gingival, pe o adâncime de 0,5-1 mm
- se folosesc perii moi, cu filamente cu capăt rotunjit
→ peria se aplică la un unghi de 45o faţă de axul lung al dinţilor, cu capătul filamentelor
orientate spre şanţul gingival
→ se exercită o uşoară presiune în axul firelor şi o mişcare de vibraţie înainte şi înapoi,
pe direcţia şanţului gingival
- se efectuează pentru fiecare grupă de dinţi, vestibular şi oral, aproximativ 20
de curse vibratorii, timp de 10 secunde
- în timpul periajului, gingia se albeşte uneori, ceea ce arată potenţialul
traumatic al acestei metode, dacă presiunile sunt prea mari
- metoda are 2 avantaje:
1. însuşirea cu uşurinţă de către pacient
2. îndepărtarea plăcii bacteriene din zonele unde concentrarea sa este maximă
(şanţul gingival şi spaţiile interdentare)
- este indicată: persoanelor sănătoase si persoanelor cu îmbolnăviri parodontale

2) METODA BASS MODIFICATĂ

- este, în prezent, una dintre cele mai recomandate tehnici de periaj în practica
stomatologică
- este indicată atât pacienţilor obişnuiţi, cât şi celor cu diferite afecţiuni
parodontale
- reprezintă o combinaţie între metoda Bass şi periajul rotativ
Caracteristici:
- este o metodă mixtă, gingivo-dentară
- este o metodă secvenţială, realizându-se pe grupe de dinţi (numărul dinţilor
din grupă este dictat de lungimea capului periuţei şi de dimensiunea dinţilor)
- foloseşte mişcări vibratorii
- realizează protecţia feţei vestibulare a caninului.
 Periajul feţelor vestibulare ale dinţilor:
- capul activ al periuţei se aplică la nivelul joncţiunii gingivo-dentare, în unghi
de 45o faţă de axul longitudinal al dinţilor
- perii se menţin în această poziţie şi se fac mişcări de presiune şi vibraţie,
circulare şi antero-posterioare, de 10-20 de ori
- se aplică o presiune uşoară, fără discomfort, pentru a angaja perii în spaţiile
aproximale
- se coboară de la gingie spre faţa vestibulară (de la roşu la alb) şi se repetă
mişcarea de 5 ori pentru fiecare dinte.
Periajul feţelor linguale ale dinţilor posteriori:
- periuţa se aplică orizontal, în unghi de 45o, la joncţiunea gingivo-dentară
- se fac mişcări vibratorii antero-posterioare, aproximativ 20
- se fac mişcări rotative ale periuţei, de la gingie spre coroana dintelui.
Periajul feţelor linguale ale dinţilor anteriori:
- capul activ al periuţei se aplică vertical
- se fac mişcări rotative şi circulare, de la gingie spre marginea incizală.
Periajul feţelor ocluzale ale dinţilor
- perii periuţei se aplică pe suprafaţa ocluzală a dinţilor, se fac mişcări antero-
posterioare şi circulare de amplitudine redusă
- se modifică poziţia capului activ al periuţei pentru a curăţa toţi dinţii la nivel
ocluzal.
La sfârşit se fac clătiri viguroase ale cavităţii orale pentru îndepărtarea plăcii bacteriene
şi a detritusurilor alimentare mobilizate.

3) METODA STILLMAN MODIFICATĂ

- foloseşte perii de dinţi cu filamente de consistenţă medie, care se aplică sub
un unghi de 45o faţă de axul longitudinal al dintelui, în porţiunea de colet, atât
pe dinte, cât şi pe gingia adiacentă
- periajul se efectuează prin mişcări vibratorii scurte, în sens mezio-distal,
concomitent cu deplasarea periei dinspre gingia fixă către marginea gingivală
liberă şi suprafaţa dintelui, până la nivel ocluzal sau incizal
- metoda realizează un masaj gingival foarte bun şi este indicată pacienţilor cu
recesiuni gingivale şi descoperiri radiculare
4) METODA CHARTERS (periajul interdentar)
- peria de consistenţă medie, se aplică sub un unghi de 45o faţă de axul
longitudinal al dintelui, astfel încât filamentele sale să se angajeze interdentar
cu porţiunea terminală spre ocluzal
- se aplică mişcări vibratorii scurte, în sens mezio-distal în spaţiile interdentare,
cu deplasare dinspre ambrazura gingivală spre cea ocluzală, atât vestibular cât
şi oral
- metoda este indicată pentru masaj gingival şi pentru igienizarea zonelor
gingivale în curs de vindecare după gingivectomie sau operaţii cu lambou (caz
în care consistenţa filamentelor trebuie să fie moale spre medie)

5) METODA PERIAJULUI PRIN ROTIRE

- peria se aplică în porţiunea cea mai înaltă la maxilar sau cea mai declivă la
mandibulă a fundului de sac vestibular
- pacientul menţine gura întredeschisă
- peria de dinţi exercită o presiune accentuată asupra părţilor moi şi se deplaseză
uşor spre ocluzal prin rotire în jurul axului mânerului. După depăşirea marginii
incizale sau a suprafeţei ocluzale, peria se desprinde de pe dinţi şi revine în
poziţia iniţială
- pentru suprafeţele orale se procedează la fel aplicând peria pe gingie şi
mucoasă, după care se execută mişcarea de rotaţie spre ocluzal/incizal
- mişcările de rotire se fac pentru fiecare grupă de dinţi

6) METODA FONES
- se realizează, la început, pe feţele vestibulare, cu dinţii în ocluzie
- peria execută mişcări viguroase, ample, circulare, cu un diametru cât mai mare
posibil
- după deschiderea gurii se procedează la fel pe feţele palatinale şi linguale
- metoda este indicată la copii ca mijloc de însuşire a tehnicii de periaj, care
ulterior va fi corectată printr-una din metodele consacrate.
 7) METODA RECOMANDATĂ DE MEDICI SI ASISTENTE DE
PROFILAXIE
Se indică periajul separat al arcadei dentare maxilară şi mandibulară, prin ample mişcări
în plan vertical, dinspre fundul de sac vestibular spre marginea incizală sau suprafaţa ocluzală,
după care peria se desprinde de pe dinte şi îşi reia ciclul de 10-15 ori pentru fiecare zonă periată.
În zonele palatinale şi linguale laterale, peria dentară este ţesută în plan orizontal şi se
deplaseză prin mişcări ample, semicirculare, în plan vertical, unidirecţional, dinspre gingie spre
dinte.
În zonele palatinală şi linguală frontală, peria dentară este ţinută vertical şi execută
mişcări rectilinii dinspre gingie spre dinte, în axul dintelui.
La persoanele la care se evidenţiază o concentrare mare de placă bacteriană în zona de
colet adiacentă şanţului gingival, se recomandă, în plus, o deplasare scurtă mezio-distală şi
vibratorie la acest nivel, cu o perie moale, situată la un unghi de 45o faţă de axul longitudinal
al dintelui.
Periajul suprafeţelor ocluzale trebuie să evite eroarea frecventă şi comună a frecării prin
deplasări lungi pe întreaga zonă ocluzală. Periajul ocluzal corect se face prin aplicarea
filamentelor periei în şanţurile şi gropiţele de pe faţa ocluzală în direcţia axului longitudinal al
dintelui şi se execută deplasări mezio-distale scurte sau uşoare mişcări circulare, de 10-15 ori.
Periajul se continuă prin deplasarea progresivă a periuţei în zona imediat învecinată, dar
menţinută şi pe jumătate din zona anterior periată.

https://www.youtube.com/watch?v=LiFVMikAg70 – Proper brushing technique – How to

brush your teeth?
https://www.youtube.com/watch?v=_Z4vRmW5EPA – Tehnica realizarii unui periaj dentar
corect
 TEHNICI DE UTILIZARE A MIJLOACELOR AUXILIARE DE IGIENĂ ORALĂ

1) ATA DENTARA (DENTAL FLOSS)

Există o mare varietate de ate dentare :

- groase sau subţiri
- cerate sau necerate
- în mănunchiuri de filamente sau sub formă de panglică îngustă
- continue sau cu o porţiune spongioasă care serveşte la igienizarea porţiunii
mucozale a corpurilor de punte (SUPERFLOSS)
Reguli de utilizare:
- se înfăşoară aproximativ 20-40 cm de fir de mătase pe degetele mediu şi
arătător ale celor două mâini
- porţiunea de fir se menţine între degetul mare şi arătător sau mijlociu al
fiecărei mâini
- distanţa firului dintre degete trebuie să fie scurtă, de 2-3 cm
- introducerea interdentară, în cazul unui contact strâns, se face ferm, cu firul
întins, dar cu o presiune controlată pentru a nu leza papila interdentară
- firul de mătase ţinut în tensiune şi uşor curbat pe suprafaţa mezială a dintelui
situat distal, este deplasat de 5-6 ori în sus şi în jos în plan vertical. Procedura
se repetă pe suprafaţa distală a dintelui situat mezial, evitând traumatismul
papilei interdentare
- se va curăţa şi suprafaţa distală a ultimului molar situat pe arcadă
- după fiecare igienizare a câte unei suprafeţe dentare, se deplasează firul între
degete până când avem la îndemână o nouă porţiune curată a floss-ului
Când pacientul nu are dexteritate la folosirea manuală, digitală, a firului de mătase, se
folosesc dispozitive de plastic în formă de furcă ce prezintă o curbură a braţelor şi butoni externi
pe care se fixează prin răsucire firul de mătase.

https://www.youtube.com/watch?v=m3pBA4cgdxw – Flossing your teeth

https://www.youtube.com/watch?v=5AzoWENa9Ps – 5 mistakes you are making when you
floss your teeth
https://www.youtube.com/watch?v=Zxi2CLO9FZM – TePe bridge & implant floss – fur die
reinigung um die implantate
https://www.youtube.com/watch?v=GKxGV6gLEJw – Comfort clean floss picks by Den Tek
https://www.youtube.com/watch?v=Ckd767WoDXg – TePe mini flosser – foreasy use

2) SCOBITORILE

Cele mai bune sunt din lemn de balsa (lemn moale) şi au o formă triunghiulară
corespunzătoare spaţiului interdentar.
Sunt contraindicate în spaţiile ocupate de papila interdentară. Se folosesc pentru
îndepărtarea plăcii bacteriene şi a resturilor organice din spaţiile interdentare libere prin
retracţia papilei gingivale.
Tehnica de utilizare:
- se umezeşte vârful, apoi se poziţionează baza triunghiului spre marginea
gingivală. Vârful se angulează spre ocluzal, se introduce gentil interdentar,
apoi se fac mişcări cu presiune redusă dinspre vestibular spre oral
Scobitorile aplicate la capătul unui mâner (PERIO-AID) de obicei angulat, pentru un
acces mai bun, sunt rotunde, lustruite, efilate spre vârf. Sunt indicate pentru curăţarea spaţiilor
interdentare, a marginii gingivale libere şi în şanţul gingival.
Tehnica de utilizare:
- se freacă suprafeţele aproximale dentare prin efectuarea de mişcări gentile
înainte şi înapoi a vârfului scobitorii

https://www.youtube.com/watch?v=qWMWof7RRW8 – Are toothpicks ok to use?

3) STIMULATOARELE SAU CONURILE INTERDENTARE

Tehnica de folosire prevede aplicarea gentilă a vârfului conului interdentar, latura

inferioară sprijinindu-se pe gingie şi se fac mişcări rotative.
Se foloseşte o dată pe zi, în spaţiile interdentare rămase libere prin retracţia papilelor
gingivale sau în urma unor intervenţii chirurgicale.

https://www.youtube.com/watch?v=z0r5SXOLrs4 – Rubber tip stimulator OHI

 4) PERIUŢELE INTERDENTARE

Sunt de diferite tipuri:

- perii cu o singură tufă de filamente de plastic
- perii cu formă cilindrică sau conică (formă de brad)
- perii cu tijă metalică, asemănătoare periilor de spălat sticle în miniatură
Se introduc interdentar cu mişcări axiale dinspre vestibular spre oral şi invers.
Indicaţii:
→ pentru suprafeţele dentare aproximale de formă concavă sau neregulate, libere de
papila gingivală, unde firul de mătase nu acţionează eficient

https://www.youtube.com/watch?v=_bsBohgfl_o – How to use interdental brushes

5) DUŞUL BUCAL / IRIGATORUL BUCAL

Se realizează cu aparate care proiectează un jet pulsatil de apă asupra dinţilor şi gingiei.
Jetul de apă este emis de o canulă sau de un dispozitiv de duş bucal miniatural şi este
îndreptat interdentar şi în jurul dinţilor.
Acţiunea este de îndepărtare a resturilor moi şi chiar a anumitor porţiuni din placa
dentară, dar nu în totalitate + masaj gingival. (Fig. 11)
Fig. 11 – Dusul bucal
https://www.youtube.com/watch?v=zK0mIO2j93U – Philips Sonicare Airfloss
https://www.youtube.com/watch?v=lg07u9gMYVA – Curatarea interdentara in 3 pasi simpli
cu Philips Sonicare Airfloss Ultra

Link-uri utile :
https://www.youtube.com/watch?v=sob_ztATOvc – Trendy new toothbrushes – are they
actually effective?
https://www.youtube.com/watch?v=jno7G7Kkfa4 – 360 automatic electric sonic toothbrush