Sterilizarea

INTRODUCERE
 Rulajul mare de pacienti intr-un cabinet stomatologic sau
intr-o clinica stomatologica determina cresterea
incarcaturii microbiene in spatiul acestuia. In plus,
utilizarea dispozitivelor rotative, conduce la împrăştierea
la distanţă a materiilor organice (dentina, saliva, sânge)
posibil contaminate cu germenii patogeni.

 Sterilizarea este procesul prin care are loc distrugerea sau

îndepărtarea microorganismelor patogene sau apatogene (atât a
formelor vegetative, cât şi a sporilor) din substanţe, preparate,
obiecte (instrumentar medical),spaţii închise, etc
Etapele procedeului de sterilizare
 Definitii
 Dezinfectia = distrugerea unor grupe de
microorganisme, mai ales patogene prin metode
chimice.

 Asepsia = este ansamblul masurilor luate prin

care se previne contaminarea unor materiale si
organisme, in primul rind omul, cu
microorganisme.
 Presterilizarea- presupune imersia instrumentelor intr-o
baie cu dezinfectant, ce are proprietati de curăţire
imediat după sterilizare. Inaintea acestei etape se
realizează prespălarea si curăţarea normală. După
respectarea timpului optim de acţionare a acestui
dezinfectant, instrumentele sunt spalate minuţios cu perii
adecvate, insistându-se la încheieturi, la canelurile acelor
si frezelor, pentru inlaturarea tuturor formelor de materii
organice.
 Clestii de extracţie, precum şi alte instrumente
chirurgicale sunt supuse aceloraşi etape de
presterilizare însă în recipiente separate, apoi se usucă şi
se curăţă din nou in caz de necesitate.
 După uscare si verificare, instrumentele se împachetează
in folii inchise etanş, ce au prevazute markeri de
sterilizare care virează (îşi schimbă culoarea), putându-
se astfel controla expunerea materialelor la temperatura
optimă şi permitând totodată verificarea sterilizarii. De
asemenea pe cutiile metalice în care sunt grupate alte
instrumente se pun benzi cu astfel de markeri de
sterilizare, atât în interiorul cât si in exteriorul cutiilor. Pe
acesti markeri, respectiv pe foliile individuale, sunt
notate data, ziua si ora, astfel încat putem controla
sterilizarea instrumentelor cu maxim 24 de ore inainte de
folosire. Acest lucru poate fi verificat si prin mentionarea
zilnică într-un caiet de sterilizare, a instrumentelor
supuse acestui proces, felul sterilizarii, parametrii
aparatelor, iar in dreptul datei respective adăugarea
markerului de sterilizare din interiorul aparatului
respectiv. Aparatele sunt verificate periodic si
monitorizate de către instituţii ale statului atestate în
acest scop, prin teste care verifică parametrii fiecarui
aparat.
 Metode de Sterilizare
In alegera metodelor folosite trebuie să se ţina seama
de sensibilitatea microorganismelor fata de acţiunea unor
factori de mediu extern si de calităţile fizice si chimice ale
materialului supus sterilizării.
a) metode termice:
- sterilizare cu aer cald la 140 - 200°C;
- sterilizare cu vapori de apă sub presiune la 120 - 140°C;
- sterilizare prin încălziri repetate la 70 - 100°C.
b) metode fizice:
- filtrare prin umpluturi fibroase;
- filtrare prin materiale poroase;
- filtrare prin membrane;
- utilizarea radiaţiilor UV, IR, raze X, β, γ etc.
c) metode chimice:
- utilizarea agenţilor chimici: oxid de etilenă, formaldehidă, fenol,
azotiperită, ozon etc.
d) metode de preparare pe cale aseptică.
 Avantaje
 În general, metoda de sterilizare se alege în funcţie de
proprietăţile fizico-chimice ale materialelor supuse
sterilizării, astfel încât să se evite modificările calitative
ale acestora.

 Între încălzirea uscată şi încălzirea umedă, în procesul

de sterilizare prin metoda termică, există o deosebire
importantă, ultima având o eficienţă sporită.
Fenomenul se explică prin acţiunea hidratantă,
coagulantă şi hidrolizantă a apei şi a aburului asupra
proteinei microbiene. Comparând performanţele
sterilizării prin încălzire uscată şi umedă (tabelul 1), se
constată că sterilizarea cu aer cald necesită
temperaturi şi durate mult mai mari.
 Încălzire uscată Încălzire umedă
Denumire microorganism
Temperatura, °C Timp Temperatura, °C Timp

Salmonella typhi 100 30 min 65 20 s

Mycobacterium tuberculosis 100 45 min 65 10 s

Staphylococcus pyogenes 120 30 min 65 60 s

Spori fungici 120 90 min 80 30 min

Spori de Bacillus anthracis 170 10 min 100 10 min

Spori nativi din sol 180 30 min 120 30 min

 Din aceste motive, se preferă sterilizarea umedă, care
poate fi urmărită în funcţie de punctul termic mortal şi
timpul termic mortal.
 Punctul termic mortal -este definit prin valoarea
temperaturii la care sunt omorâte toate celulele unei
anumite specii, în timp de 10 minute.
 Timpul termic mortal -reprezintă acea valoare a timpului
de expunere la o anumită temperatură necesară
distrugerii tuturor celulelor sporulate
 Metodele termice
 1. Sterilizarea prin caldura uscata
- Caldura uscata
- Incalzirea la incandescenta
- Flambarea
- Sterilizarea cu aer supraincalzit
( cuptorul Pasteur = Poupinel)
 Sterilizarea cu aer supraincalzit
 Se face in cuptorul Pasteur (sau Poupinel)
 Sterilizarea se face la 180°C timp de o ora sau
160°C timp de 2 ore determinind carbonizarea
microorganismelor, forme vegetative sau spori.
Temperatura de 180°C este necesara deoarece
caldura uscata are o putere redusa de
patrundere.
 Se aplica pt. obiecte din sticla si portelan (nu
obiectelor cu parti metalice, a celor din cauciuc,
lichide)
 STERILIZAREA CU CĂLDURĂ UMEDĂ

 Caldura umeda:
 - fierberea
 - pasteurizarea
 - tindalizarea
 - sterilizarea prin vapori sub presiune
( autoclavare )
 Metode de sterilizare prin caldura
umeda
 Fierberea = sterilizare incompleta
deoarece nu actioneaza asupra tuturor
sporilor. Timpul de sterilizare este de
minimum 30 min., din momentul inceperii
fierberii. Se foloseste pentru sterilizarea
instrumentelor ce se utilizeaza imediat.
 Pasteurizarea
 Pasteurizarea = sterilizare partiala, fiind distruse
doar formele vegetative prin coagularea
proteinelor la temp. sub 100°C.
 Incalzirea se face in baia de apa la 60-65°C timp
de 30 min., 70-75°C timp de 15 min., sau 85-
90°C citeva secunde urmata de racirea brusca la
4°C.
 Metoda reduce nr. microorganismelor si opreste
trecerea sporilor in forme vegetative.
 Se utilizeaza in special pt conservarea unor
produse alimentare ( produse lactate, alcoolice).
 Tindalizarea
 Tindalizarea=sterilizare fractionata sau
discontinua. Se incalzesc produsele in baia
de apa consecutiv 3-8 zile, timp de 1-3 ore
intre 60-100°C. Intre incalziri materialul
este pastrat la 4°C.
 Metoda este aplicata in special pt lichidele
care peste 100°C se altereaza ( unele
medii de cultura).
 Autoclavarea
 Sterilizare prin vapori de apa sub presiune.
 Caldura umeda sub presiune fiind mai
penetranta, este cea mai sigura metoda
de sterilizare.
 Ridicind presiunea vaporilor de apa la
2,5bari., se realizeaza o temp. de 134°C
care in 20 min. distruge atit formele
vegetative cit si sporii.
Autoclave
 In autoclav se sterilizeaza medii de
cultura, material infectios, obiecte de
cauciuc, aparate de filtrat, caserole cu
material chirurgical, etc.
 Nu se sterilizeaza lichide alterabile la peste
100°C.
 Controlul sterilizarii in autoclav
 Se folosesc tuburi din sticla ce contin
substante sub forma de pulbere cu punct
de topire cunoscut, in jur de 134°C
( parachinona, sulf, acid benzoic); se aseaza
in autoclav odata cu obiectele de sterilizat;
daca in autoclav s-a ajuns la temp. de
topire a acestor substante, dupa
deschiderea autoclavului se va observa ca
sint solidificate in bloc.
 Sterilizarea Aerului
 Sterilizarea aerului se poate realiza atât prin procedee termice,acţiunea
radiaţiilor neionizante, cât şi prin filtrare, metoda cea mai utilizată este
filtrarea
Speciile reprezentative de bacterii şi spori bacterieni din aer

Dimensiunile caracteristice
Specia bacteriană
Lungime, μ Lăţime, μ

Bacterii:
1,0 - 2,5 1,0 - 1,5
Aerobacter aerogenes
8,1 - 25,8 1,3 - 2,0
Bacillus cereus
1,8 - 3,3 0,5 - 0,7
Bacillus licheniformis
2,0 - 10,0 0,9 - 2,1
Bacillus megaterium
1,6 - 4,8 0,5 - 1,1
Bacillus subtilis
1,6 - 13,6 0,6 - 1,6
Bacillus mycoides
0,5 - 1,0 0,5 - 1,0
Micrococcus aureus
1,0 - 3,0 0,5 - 1,0
Proteus vulgaris

Spori bacterieni:
0,9 - 1,7 0,6 - 1,2
Bacillus megaterium
0,8 - 1,8 0,8 - 1,2
Bacillus mycoides
0,9 - 1,8 0,5 - 1,0
Bacillus subtilis
 Materiale filtrante
 - fibre de sticlă cu diametru cuprins între 5
şi 18 μ;
 - nitrat de celuloză, pentru filtrul cu
membrană;
 - teflon cu o mare rezistenţă termică (până
la 300°C) şi caracter hidrofob, utilizat sub
formă de folii de teflon sau în amestec cu
polietilenă;
 - poliamidă (nylon), caracterizată prin
rezistenţă termică, hidrofobicitate,
elasticitate şi durabilitate.
 Sterilizarea prin radiatii ionizante
 Cele mai penetrante si microbicide radiatii
ionizante sint razele gama.
 Razele gama se obtin dintr-o sursa radioactiva
de cobalt-60 sau cesiu-137, dar materialul
sterilizat nu devine radioactiv.
 Aceasta metoda se foloseste pt sterilizarea la
rece, in ambalaje, pt. produse medicamentoase,
instrumentar medical si in general pt. materiale
degradabile la caldura.
 Substante antiseptice si
dezinfectante
 Ethanol (50-70%)  Antiseptic used on skin

 Antiseptic used on skin

 Isopropanol (50-70%)

 Formaldehyde (8%)  Disinfectant, kills endospores

 Tincture of Iodine (2% I2

 Antiseptic used on skin
in 70% alcohol)

 Chlorine (Cl2) gas  Desinfect drinking water;

general disinfectant
 Silver nitrate (AgNO3)
 Mercuric chloride
 Detergents (e.g. quaternary
ammonium compounds)
 Phenolic compounds (e.g. carbolic
acid, lysol, hexylresorcinol,
hexachlorophene)
 Ethylene oxide gas
 Ozone
 General antiseptic and used in the
eyes of newborns
 Disinfectant, although occasionally
used as an antiseptic on skin
 Skin antiseptics and disinfectants
 Antiseptics at low concentrations;
disinfectants at high concentrations
 Disinfectant used to sterilize heat-
sensitive objects such as rubber
and plastics
 Purification of water
 DECONTAMINAREA SUPRAFEŢELOR DIN
CABINETUL DE STOMATOLOGIE
Dezinfecţia UNIT-ului dentar
Sunt utilizate, curent, două tehnici diferite ca modalitate de execuţie, dar ambele
bazate pe utilizarea unor compuşi chimici (dezinfectante) cu bună activitate asupra
bacililor tuberculozei, virusului hepatitei B, virusului imunodeficienţei umane
Tehnica 1 utilizează dezinfectante condiţionate sub formă de sprayuri şi prosoape din
hârtie, dispozabile.
Modul de lucru:
• Protejează mâinile cu mănuşi din cauciuc gros, rezistent (mănuşi de menaj).
• Colectează materialul dispozabil în pungi de plastic şi transportă materialul reutilizabil
în camera de spălare şi dezinfecţie.
• Spală mâinile înmănuşate şi dezinfectează mănuşile după uscarea cu un prosop din
hârtie.
• Pulverizează dezinfectantul pe un prosop din hârtie şi şterge ferm suprafeţele netede
ale UNIT-ului dentar (masă, fotoliu, lampă). Dacă suprafaţa a fost contaminată cu
sânge
 pulverizează direct dezinfectantul şi lasă să acţioneze măcar 10 minute. Evită
pulverizarea directă a substanţei în aria cu întrerupătoare electrice deoarece
există riscul unui scurtcircuit.
• Pe fiecare piesă a UNIT-ului, furtunul de legare şi tub de susţinere corespunzător,
pulverizează abundent dezinfectantul şi apoi şterge ferm cu un prosop din hârtie.
Insistă cu o perie la nivelul anfractuozităţilor piesei, precum şi pe peretele interior
al tubului.
• Când toate piesele au fost dezinfectate, aşazăle în lăcaşul lor şi pulverizează
dezinfectant asupra întregului UNIT.
• Lasă 10 minute sau mai mult pentru ca substanţa să îşi exercite efectul
antimicrobian şi apoi îndepărtează excesul de lichid prin tamponare cu un prosop
din hârtie.
Tehnica II foloseşte dezinfectantele în soluţie şi bureţi din voal cu dimensiunile de
10 x 10 cm. Este preferat hipocloritul de sodiu şi formal contraindicaţi iodoforii.
Etapele de lucru sunt cele precizate la tehnica I, dar utilizând buretele umezit cu
dezinfectant.
Ambele tehnici, eficiente microbiologic, sunt destul de costisitoare şi, mai ales,
generează "timpi morţi" în activitatea stomatologului (timpul de acţiune a
dezinfectantului), deoarece aceste operaţii trebuie realizate nu numai la începutul
şi sfârşitul zilei de lucru, dar şi după fiecare pacient.
Reţineţi!
Piesele de mână şi seringa de aer-apă sunt supuse unei contaminări
masive în timpul tratamentelor stomatologice. De aceea, orice piesă
a UNIT-ului dentar care nu poate fi acoperită trebuie dezinfectată
sau sterilizată în vederea utilizarii ei la un alt pacient.

În sistemele de apă dentară se poate multiplica, peste noapte, bacilul

piocianic. De aceea, este recomandată "spălarea" sistemului la
începutul fiecărei zile de lucru: seringa de aer-apă şi piesele de
mână de înaltă viteză sunt lăsate să funcţioneze în gol cca 30 de
secunde înainte de utilizarea la primul pacient.
 Dezinfecţia suprafeţelor din cabinetul
stomatologic
 Mobilierul cabinetului de stomatologie şi, în special, suprafeţele orizontale ale
acestuia, trebuie dezinfectate zilnic, obligatoriu la sfârşitul zilei de lucru
 Trei tipuri de substanţe antimicrobiene sunt recomandate în acest scop:
• Iodoforii, soluţii diluate conform indicaţiilor producătorilor. Au activitate microbicidă
bună, chiar în prezenţa materialului organic (sânge, puroi). Eficienţa este maximă
pentru soluţiile preparate proaspăt şi scade odată cu "învechirea" preparatului.
Pătează suprafeţele din material plastic şi obiectele din bumbac.
• Derivaţii fenolici sunt stabili în diluţiile de lucru timp de 30-60 de zile. De asemeni,
au avantajul efectului fenolic rezidual şi nu colorează obiectele sau suprafeţele pe
care sunt aplicaţi.
• Hipocloritul de sodiu, preparat zilnic în diluţii de la 1/10 la 1/100, are activitate
antimicrobiană foarte bună, inclusiv asupra virusului hepatitei B şi virusului
imunodeficienţei umane. Este foarte ieftin, dar are miros înţepător şi poate coroda
unele metale (în special aluminiul).
Aceste dezinfectante au nivel de activitate microbicida mediu şi îşi manifestă acţiunea
în minimum 10 minute de la aplicarea pe suprafaţa contaminată.
Duşumeaua cabinetului trebuie acoperită cu folie de polivinil; dalele din
gresie sau faianţă nu sunt recomandate deoarece pot reţine, în spaţiile de
îmbinare dintre plăci, variate microorganisme. Covoarele sunt
contraindicate.
Duşumeaua trebuie spălată zilnic cu apă calda şi detergent, iar în apa de
clătire este adăugat un dezinfectant (de obicei, compuşi de clor). Acelaşi
tratament este aplicat şi duşumelei din sala de aşteptare, grup sanitar,
laborator de tehnică dentară etc.
Notă: în cazul tratării unui pacient cu risc (e.g; cunoscut ca infectat cu
virusul imunodeficienţei umane), toate suprafeţele din cabinet, inclusiv
duşumeaua, trebuie acoperite cu folii din plastic dispozabile.
Pereţii cabinetului, acoperiţi cu vopsea sau var lavabil, sunt decontaminaţi
lunar, prin spălare cu apă şi detergent, în cadrul curăţeniei generale ce
vizează şi sala de aşteptare, grupul sanitar ş.a.
Atenţie! Echipamentul de curăţenie (găleţi, burete, lavete) este separat,
funcţie de destinaţie (un set pentru cabinet şi un al doilea pentru anexe).
La sfârşitul activităţii, bureţii şi lavetele trebuie uscate în vederea
depozitării (întunericul şi umezeala favorizeazâ multiplicarea fungilor şi a
unor bacterii).
 Dezinfecţia aerului în cabinetul
stomatologic
 Poate fi realizată cu ajutorul lămpilor germicide, generatoare de
radiaţii ultraviolete. Aproximativ 95% din radiaţii au lungimea de
undă germicidă de 253, 7 nm. Restul de 5% este reprezentat de
radiaţii cu lungimea de undă de 184, 9 nm, producătoare de ozon cu
efect, de asemenea germicid. Timpul de acţiune indicat este de 20
de minute. Viaţa de funcţionare a lămpilor germicide uzuale este de
100 de ore, dar scade mai repede după aprinderi frecvente. Când au
fost utilizate 3/4 din timpul prevăzut, lămpile trebuie schimbate.
 Mai eficientă şi mai rapidă este dezinfecţia chimică a aerului din
cabinetul stomatologic, realizată cu ajutorul spray-urilor ce conţin:
hexilresorcinol, acid lactic sau propilenglicol. Este preferat
propilenglicolul deoarece este mai puţin toxic şi nu are acţiune
iritantă asupra ochilor şi căilor respiratorii. Toate substanţele
utilizate pentru dezinfecţia aerului au activitate microbicidă bună,
se amestecă rapid cu aerul contaminat şi rămân în suspensie un
timp suficient de lung pentru exercitarea acţiunii antimicrobiene.
 Dezinfecţia aerului este făcută la sfârşitul zilei de lucru, după efectuarea
curăţeniei, aerisirea încăperilor, dezinfecţia UNIT-ului şi suprafeţelor din
cabinet şi anexe.

Sterilizarea la pupinel
Este utilizată pentru sterilizarea instrumentelor metalice, în
special a celor confecţionate din metale oxidabile. Există
etuve concepute special pentru utilizarea în cabinetul
stomatologic, dar pot fi folosite şi etuvele destinate
laboratoarelor sau cabinetelor medicale. Atenţie, însă,
temperaturi mai mari de 170°C pot duce la degradarea
tăvilor port-amprente sau a punctelor de sudură ale unor
instrumente. Sunt preferaţi următorii parametri: • 170°C
timp de 60 minute; • 160°C timp de 120 minute; • 150°C
pentru 150 minute. Instrumentele sunt ambalate în cutii
metalice sau folie de aluminiu
 STERILIZAREA UMEDĂ
Sterilizarea prin vapori chimici nesaturaţi
Amestecul de formaldehidă, alcool, apă şi acetonă, încălzite sub
presiune degajă vapori ce acţionează ca agent de sterilizare.
Dispozitivul este numit chemiclav, iar parametrii de funcţionare sunt:
132°C, 1.5-2 atmosfere, timp de 20 de minute. Instrumentele sunt
ambalate în câmpuri din bumbac sau folie de aluminiu.
Metoda prezintă unele avantaje faţă de autoclavare: este mai
rapidă, nu oxidează şi nu corodează metalele, mai simplă ca
execuţie. Nu este însă indicată pentru obiecte din bumbac, cauciuc
sau piese de mână autoclavabile.
Sterilizarea cu oxid de etilen
Poate fi utilizată pentru orice tip de material, incluzând
material plastic, cauciuc, piese de mână, matriţe, lucrări
protetice. Oxidul de etilen este sporicid la temperatura
camerei, deci este metoda de elecţie pentru sterilizarea
materialului termosensibil. Ciclul de sterilizare durează
între 12 şi 36 ore, funcţie de volumul şi porozitatea
obiectelor: cu cât obiectul este mai mare şi ţesătura mai
compactă, cu atât timpul de sterilizare este mai lung.
Oxidul de etilen este toxic şi are efect carcinogen asupra
tegumentului. Fiind un gaz inodor, există pericolul
exploziilor în cazul neglijenţei la manipularea
dispozitivului de sterilizare.
Sterilizarea cu glutaraldehidă

Poate fi realizată la temperatura camerei, timpul de

acţiune fiind de cca 10 ore. Dacă instrumentele de
sterilizat suportă încălziri moderate, timpul de acţiune
poate fi redus la 4 ore (40-50°C) sau chiar la 1 oră
(60°C).
Nu necesită aparatură specială, astfel că metoda este
relativ ieftină. Atenţie crescută, însă, la manevrarea
substanţei deoarece este toxică pentru tegumente şi
mucoase.