Mijloace speciale - adjuvantele

periajului dentar
CURS 6
IGIENIZAREA INTERDENTARĂ
Metode de control ale plăcii bacteriene
Metode
mecanice
Periaj
• Manual
• Electric

Paste de
dinţi

Adjuvantele
periajului dentar
• aţa dentară
• scobitorile
• periuţele
interproximale

Irigaţia orală:
-supragingivală
-subgingivală
• Mijloace speciale - adjuvantele periajului
dentar
• Periajul gingivo-dentar, executat manual
sau electric, nu este eficient în zonele
interdentare, de aceea el se completează cu
mijloace ajutătoare
• Utilizarea mijloacelor
auxiliare pentru
igienizarea spaţiilor
interdentare se face în
funcţie de anumite
criterii:

• Firul interdentar este

indicat când dinţii sunt
într-o poziţie strânsă şi
papila şi colul ocupă în
întregime spaţiul
interdentar
• Scobitorile din lemn sunt
indicate când reducerea
volumului papilei a dus la
deschiderea spaţiului
interdentar.

• Periile interdentare sunt

indicate atunci când sunt
expuse ca urmare a pierderii
progresive de ataşament,
zonele interproximale şi
suprafeţele radiculare

• Periile dentare circulare sunt

indicate când există regiuni
interdentare larg deschise şi
suprafeţe radiculare puternic
expuse
• Firul de mătase (DENTAL FLOSS)
• Utilizarea corectă a firului de mătase contribuie la menţinerea
sănătăţii gingivale prin îndepărtarea plăcii bacteriene şi prin
reducerea sângerării papilei interdentare. Folosirea firului de mătase
este mult mai eficientă când papila interdentară este prezentă şi când
nu există pierderea inserţiei epiteliale la suprafaţa radiculară.
• Indicații:
• - îndepărtează p.b. de pe fețele aproximale de pe dinții
înghesuiți
- la pacienții cu igienă precară
- îndepărtează p. b. de pe fața distală a ultimului molar
- se folosește dimineața și seara înainte de periaj
• Contraindicații :
• - la pacienții cu igienă foarte bună deoarece folosirea incorectă
poate leza papila interdentară
Firul interdentar
•Material :
fir de nylon
teflon,
•Structură
monofilament,
mănunchiuri de filamente,
panglică îngustă (bandelete)
şnur (cordelete împletite) pentru
implante
•Calibru -gros, mediu, subţire,
•Suprafaţa
+/-cerată ,
-/-impregnată cu fluor.
• Există o mare varietate de
fire de mătase: groase sau
subţiri, în mănunchiuri de
filamente sau sub formă
de panglică îngustă,
continue sau cu o porţiune
spongioasă, care serveşte
la igienizarea părţii
mucozale a corpurilor de
punte (firul SUPER
FLOSS), cu o suprafaţă
cerată sau nu.
Cum alegem firul interdentar?
• - un fir gros atunci când
există un spaţiu
interdentar evident
• - un fir subţire pentru
spaţii interdentare
strânse
• -fir ceruit sau nu
• -aromat sau nu
• Unifilament sau
multifilament
Firul interdentar ceruit - destinat uzului profesional (fixarea digăi).
Este mai puţin potrivit pentru aplicarea la domiciliu, deoarece în
cursul utilizării o peliculă subţire de ceară se lipeşte de suprafeţele
interproximale şi interferă cu acţiunea produselor florurate.

Firul dentar neceruit este disponibil în diferite durităţi Sunt

recomandate floss-urile care sunt realizate din mai multe fire subţiri
de nailon, şi care se scămoşează atunci când sunt trecute peste
margini de carie sau depozite de tartru.

Astfel, ca efect secundar, firul de mătase neceruit reprezintă un

mijloc adiţional de diagnostic pentru pacient care-i permite acestuia
să recunoască modificările patologice din zona interdentară, incă de
la cele mai precoce semne
 Forme speciale
• Superfloss® - modificare a
firului de mătase tradiţional,
care este realizat din trei
componente diferite - o
extremitate scurtă, rigidă,
pentru inserare, o porţiune
interemediară, îngroşată şi
acoperită cu smocuri şi un
capăt mai lung, necerat.
• Este foarte util în curăţarea
corpurilor de punte. spaţiilor
interdentare largi, la
îndepărtarea plăcii bacteriene
de la nivelul dinţilor stâlpi, de
sub intermediarii punţilor
dentare sau aparatelor
ortodontice.
• Dentotape® se prezintă
sub forma unei benzi
dentare cerate, ce este
mult mai uşor de
mânuit decât firul de
multifilar, fapt avantajos
pentru pacient, dar
prezintă aceleaşi
inconveniente ca şi firul
ceruit.
• Tehnica de utilizare a firului
sau panglicii de mătase:
• firul trebuie prins pe degetele
ambelor mâini, între degetul mare
şi arătător sau mijlociu al fiecărei
mâini, într-o poziţie oblică;
• distanţa firului dintre degete
trebuie să nu fie mai mare de 2-3
cm;
• se trece firul peste punctul de
contact al dinţilor cu o mişcare
blândă, de dute-vino, până la
depăşirea obstacolului.
• în cazul unui contact strâns,
introducerea interdentară se face
ferm, cu firul întins, însă
presiunea va fi foarte bine
controlată pentru a nu leza papila
interdentară.
• se adaptează firul în jurul dintelui, apoi,
ţinut în tensiune şi uşor curbat pe suprafaţa
meziala a dintelui situat distal sau pe suprafaţa
distala a dintelui mezial şi a ultimului molar,
va fi deplasat de 5-6 ori în sus şi în jos, în plan
vertical, pentru fiecare față a dintelui fără a
traumatiza papila interdentară.
• se poate apela la impregnarea cu fluor a
firului sau a benzii înguste de mătase pentru a
obţine, pe lângă efectul de curăţire, şi o
fluorizare a spaţiului interdentar;
• când pacientul nu are
dexteritate în manevrarea
digitală a firului de mătase
sau la pacienții cu reflex de
vomă crescut, și mai ales, în
cazul persoanelor cu handicap
se recurge la folosirea unor
dispozitive de menţinere
(FLOSS HOLDER), din
plastic, în formă de furcă, ce
prezintă o curbură a braţelor
şi butoni externi, pe care se
fixează, prin răsucire, firul de
mătase;
• Sunt comercializate şi
dispozitive port-fir de unică
folosire, cu firul deja montat.
 Atenționări :
• la dinții cu cementul radicular expus, se vor
evita mișcările v-o (orizontale) deoarece se pot
crea șanțuri unde se va acumula p.b.
• dacă firul este scămoșat după folosire atestă
prezența cariilor, a tartrului, a obturațiilor
incorecte, debordante, a microprotezelor
neadaptate largi
• nu realizează masaj gingival
 Scobitorile din lemn (WOOD INTERDENTAL
CLEANER)
• Folosite din cele mai vechi timpuri,
scobitorile din lemn sunt indicate pentru :
• înlăturarea plăcii bacteriene şi a
resturilor alimentare din :
• furcațiile expuse
• spaţiile interdentare libere provocate
prin retracţia papilei gingivale
• pentru aplicarea substanțelor active.
• Scobitorile sunt sub formă rotundă,
ascuțită, conică sau piramidală.
• Pentru a nu leza gingia, este important
ca pacientul să ia un punct de sprijin pe
gingie pentru precizia şi dozarea mişcării
necesară curăţirii.
• Se folosesc pînă când vârful se înmoaie
și se evazează moment în care devine
traumatizant.
 Contraindicații :
• Scobitorile nu se
folosesc în spaţiile
ocupate de papila
interdentară.
• Nu se folosesc dacă
există leziuni ale
parodonțiului marginal.
• Sunt puțin
recomandate de
specialiști
• Parobrush® se foloseşte
în curăţirea spaţiilor
aproximale şi se
prezintă sub forma unei
scobitori interdentare
din material plastic al
cărei capăt activ este
acoperit de un material
asemănător cu o pâslă
fină.
 Curăţirea limbii
• Curăţirea limbii se include, în mod normal, în
igiena cotidiană, de ansamblu, a gurii alături de
periajul palatului sau a crestelor edentate.
• Între focarele principale de
microorganisme din cavitatea bucală - şanţurile
gingivale, pungile parodontale, placa bacteriană de
pe toţi dinţii - se află şi faţa dorsală a limbii
datorită suprafeței neregulate rugoase
• Obiective :
• îndepărtarea rezidurilor alimentare orale
• îndepărtarea acumulărilor microbiene
• stimularea troficității locale a țesuturilor
• vindecarea unor afecțiuni unor leziuni ale
mucoasei orale
• îndepărtarea unor colorări anormale, pasagere
ale mucoasei
• combate halitoza
• Curăţirea limbii se poate realiza fie cu
periuţa de dinţi, fie cu un instrument ajutător-
răzuitorul de limbă la care se poate aplica și pasta
de dinți.
• Tehnică
• În cazul în care
curăţirea limbii se face cu
periuţa, aceasta trebuie plasată
cu lungimea perilor transversal
pe faţa dorsală a limbii. Pentru
a fi bine expus dorsul limbii,
aceasta va fi proiectată cu
vârful în afara cavităţii bucale.

• Mânerul periuței se va
plasa în unghi drept față de
axul longitudinal al limbii și se
direcționează vârful periilor
spre posterior.
• Perierea se face cu uşoară
presiune dinspre posterior spre
anterior, repetând mişcarea de
3-4 ori.
• Când se foloseşte răzuitorul de
limbă, acesta trebuie să fie
flexibil pentru a se putea
adapta uşor pe suprafaţa
limbii, fără să lovească dinţii.
El poate fi confecţionat din
material plastic, oţel sau alte
materiale flexibile.
• În cazul curăţirii limbii cu
ajutorul răzuitorului, se vor
face mişcări dinspre posterior
spre anterior, cu uşoară
presiune, repetată de câteva
ori, acoperind întreaga
suprafaţă dorsală a limbii.
• După periere se clătește
cav. orala
 Periuţele interdentare
• Se recomandă utilizarea lor pentru îndepărtarea
plăcii bacteriene şi a resturilor alimentare sau
pentru aplicarea diverşilor agenţi chimioterapici,
în cazul în care există suficient spaţiu pentru
inserarea periuţei în spaţiul interdentar.
Tehnica:
• - după introducerea lor în spaţiul interdentar, se
execută mişcări axiale, dinspre vestibular spre
oral şi invers
• - se clătește cav. orala.
• Sunt comercializate într-o mare varietate
(dimensională, cu capete interşanjabile, cu sau
fără mâner), adaptabile dimensiunilor variate
ale spaţiilor interdentare.

• Periile interdentare sunt indicate şi pentru

igienizarea zonelor dezgolite de la nivelul
furcaţiilor şi ca aplicatoare pentru agenţii
antimicrobieni (clorhexidina).
• În funcţie de extinderea
pierderii de ataşament,
şi de lărgimea regiunii
interproximale, se
folosesc diferite forme
de perii interdentare -
cilindrice sau conice
• perii unitufă (cu o
singură tufă din filamente
de plastic, având un
diametru de 3-6 mm),
plate sau ascuţite. Se
recomandă utilizarea lor
la curăţirea ariilor
interproximale deschise, a
protezelor dentare fixe (în
jurul dinţilor stâlpi şi sub
puntea dentară fixă), a
suprafeţelor linguale şi
distale ale celor mai mulţi
dinţi posterior
Periotwist
• Stimulatoarele gingivale
• Sunt instrumente de formă conică
din cauciuc, montate pe un
mâner propriu sau la
extremitatea periuţelor de dinţi.
• Se utilizează în îndepărtarea
plăcii microbiene şi a
detritusurilor moi şi de masaj
gingival, la pacienţii cu ambrazuri
deschise, (spaţiul interdentar
rămas liber prin retracţia papilei
gingivale sau în urma unei
intervenţii chirurgicale).
• Se activează prin mişcări blânde
de introducere şi îndepărtare
dinspre vestibular şi dinspre oral
concomitent cu o mişcare de
rotaţie cât permite spaţiul
interdentar.
• Dispozitivele de irigare -
hidropulsoare
• Indicatii
• îndepărtarea materiei alba,
mai puţin aderentă, prin
jetul pulsatoriu de apă, mai
ales în cazul purtătorilor de
aparate ortodontice fixe
sau pentru curăţirea pe
sub corpurile de punte sau
în regiunile interdentare.
• pentru curăţire atât de către
pacient (curăţirea mecanică a
dispozitivelor ortodontice fixe, a
imobilizărilor temporare, pentru
îndepărtarea debriurilor
nestructurate din zonele
inaccesibile ale acestora) cât şi ca
lavaj profesional subgingival al
pungilor parodontale, după
detartraj şi surfasaj, sau pentru
administrarea de substanţe
medicamentoase topic de către
pacient.
• La acţiunea mecanică de
îndepărtare a plăcii a jetului de
apă, se poate adăuga cea
medicinală sau chimică a unor
substanţe antiplacă. Cea mai
eficace, până la ora actuală s-a
dovedit a fi clorhexidina, în
soluţie 0.1-0,2%
• Principiul de funcţionare - proiectarea unui jet de apă continuu sau
pulsatil, sub presiune. Capătul activ al instrumentului foloseşte o duză
de plastic angulată la 90grd, sau o canulă subgingivală.

• Utilizarea unei combinaţii aminofluorură / fluorură de staniu este o

alternativă în reducerea plăcii, deşi cu o eficienţă mai mică decât a
CHX.
• Acestea sunt substanţe aprobate în prevenţia cariilor de decenii,
fluorura de staniu având proprietăţi antiinflamatorii, fără a prezenta
efectele secundare ale CHX (Anderson şi Bratthall).

• În ceea ce priveşte eficacitatea curăţirii, spray-urile orale, sunt adesea

supraestimate ca mijloace de igienă orală. Jetul pulsatoriu al apei
prezintă desigur un avantaj prin masajul gingival pe care-l realizează
sau prin îndepărtarea resturilor alimentare compactate. Totuşi,
îndepărtarea plăcii dentare puternic ataşate nu se poate face doar în
acest mod.
 Periajul dentar profesional

• Periajul dentar profesional este metoda de

îndepărtare a plăcii bacteriene supragingivale şi a
pigmentaţiilor dentare extrinseci, executată în
cabinetele specializate de către personalul
medical în scopul,igienizării şi lustruirii
suprafeţelor dentare.
• Periajul dentar profesional se realizează cu
instrumentar rotativ (periuţe, cupe de cauciuc) şi
cu paste abrazive cu granulaţii diferite cu sau fără
conţinut de fluor
• Periajul dentar profesional este indicat:
• - ca mijloc de igienizare corectă a cavităţilor bucale
înainte de intervenţii chirurgicale în cavitatea bucală;
• - la nivelul dinţilor ce vor fi restauraţi prin tehnici
adezive;
- la nivelul dinţilor la care se va efectua sigilarea
şanţurilor şi fosetelor;
- înainte de fluorizarea locală;
• - după detartrajul supra şi subgingival, pentru a se
obţine suprafeţe bine lustruite;
- la începutul programelor de control al periajului
dentar individual
- ca mijloc de prevenire a cariei dentare.
• Recomandări :

- nu se face izolarea dinților dar se folosește aspiratorul de

salivă
- se depune o cantitate mică de pastă într-un godeu
- nu se utilizează pasta profilactică luând direct din tub cu
periuța pentru că pasta se poate contamina
- persoana care face periajul trebuie să poarte scut facial de
protecție, nu ochelari obișnuiți deoarece se pot stropi și
contamina cu saliva pacientului
- periajul se realizează pe arcade dentare și grupe de dinți
- la sfârșitul periajului se clătește bine cav. orala și se
îndepărtează resturile de pastă de la nivelul buzelor și
obrajilor
Creşterea rezistenţei la carie prin sigilarea
şanţurilor şi fosetelor
 În timp ce suprafeţele ocluzale reprezintă numai 12,5 % din aria
suprafeţelor dentare, ele cumulează 60% din totalul leziunilor carioase,
şanţurile şi fosetele prezentând o vulnerabilitate crescută la atacul
cariogen.
Utilizarea sistemică şi topică de fluor a redus semnificativ
apariţia cariilor, dar, la nivelul şanţurilor şi fosetelor, asigură doar o
foarte slabă protecţie.
Aceste observaţii atestă ideea că producerea cariilor la acest
nivel este în legătură directă cu forma suprafeţei ocluzale, forma
şanţurilor şi adâncimea lor.
 Particularităţile de structură ale smalţului de la nivelul
şanţurilor şi fosetelor, cumulate cu posibilităţile de retenţionare a
alimentelor şi a microorganismelor şi imposibilitatea realizării
unei curăţiri foarte bune, fac ca aceste zone să prezinte o
vulnerabilitate deosebită la carie.
Zonele anfractuoase de la acest nivel fac ca difuziunea
salivei să fie diminuată, astfel că aceasta nu-şi poate exercita
funcţia de spălare şi pe aceea de aport de ioni necesari pentru
maturaţia posteruptivă a smalţului sau pentru remineralizare.
Din acelaşi motiv, este împiedicat accesul celor mai fine fire
ale periuţei de dinţi, în timp ce lărgimea şanţurilor şi fisurilor
determinate cu microscopul electronic cu baleiaj este mult mai
mică. Astfel, aceste zone devin nişe ecologice ideale pentru
bacteriile cariogene, cu precădere Streptococul Mutans şi
Lactobacilul Acidofil
 La 1895, Wilson sugerează sigilarea, realizând o barieră

mecanică prin aplicarea în şanţuri şi fosete a cimentului

oxifosfat de zinc şi încă de la 1976, A.D.A., Consiliul

Materialelor Dentare desemnează răşinile de sigilare ca un

mijloc sigur şi eficace de prevenire a cariei în şanţuri şi fosete

 Efectele profilactice ale
sigilanților:

• realizează umplerea mecanică

a şanţurilor şi fosetelor cu o
răşină acido - rezistentă;
• prin obturarea şanţurilor şi
fosetelor se desfiinţează nişele
ecologice ideale pentru
bacteriile cariogene, în special
pentru Streptococcul mutans şi
Lactobacilul acidofil;
• prin umplerea şanţurilor şi
fosetelor, suprafeţele nu mai
sunt retentive, oferind
posibilitatea realizării unei
bune autocurăţiri şi curăţiri
artificiale.
 Indicaţiile sigilării şanţurilor şi fosetelor sunt în funcţie de:
- vârsta pacientului,
- statusul odontal,
- morfologia suprafeţelor ocluzale,
- obiceiurile alimentare,
- fluoroprofilaxia în antecedente sau în prezent
- capacitatea pacientului de a coopera cu medicul stomatolog.
• Sigilările sunt
indicate:
• în şanţurile şi fosetele
adânci în forma literelor
"U", "I", Y" invers,
amforă, picătură;
• sonda "agaţă", dar nu
sunt semne de carie
dentară;
• şanţurile şi fosetele
molarilor primi
permanenţi, recent
erupţi, molarii doi şi
premolarii permanenţi;
• şanţurile palatinale ale molarilor maxilari şi cele vestibulare ale
molarilor mandibulari;
• fosetele cingulare ale incisivilor maxilari (în special incisivii
laterali);
• existenţa şanţurilor şi fosetelor aberante adânci;
• suprafeţele ocluzale ale molarilor temporari;
• pacienţi carioactivi, cu nivel crescut de Streptococ mutans;
• pacienţi ce consumă zilnic cantităţi mari de dulciuri;
• pacienţi handicapaţi fizic şi psihic;
• pacienţi cu xerostomie.
Contraindicaţiile sigilărilor
•şanţuri şi fisuri supuse autocurăţirii;
•existenţa leziunilor carioase cavitare care necesită obturaţii;
•existenţa de obturaţii pe suprafaţa ocluzală;
•pacienţi necooperanţi.

Vârstele sigilărilor
- 6 - 9 ani -perioadă în care erup molarii de 6 ani
- 11 -14 ani,, perioadă în care erup premolarii şi molarii de 12 ani,
având în vedere că receptivitatea la carie a dinţilor permanenţi este
maximă în primele 24 luni de la erupţie

Pentru molarul de şase ani, având în vedere vulnerabilitatea

crescută la carie, este preferabil ca sigilarea să se facă cât mai
aproape de momentul degajării suprafeţei ocluzale de capuşonul
mucos.