III.

LEZIUNI PRIN TULBURAREA

METABOLISMULUI PROTEIC

III. A. LEZIUNI PRIN TULBURAREA METABOLISMULUI

NUCLEOPROTEINELOR

Guta poate fi
-primitivă ca tulburare metabolică transmisă genetic
-secundar diferitelor circumstanţe patologice în care sărurile
acidului uric realizează niveluri serice înalte: boli sanguine (leucemii,
sindroame hemolitice, sindroame mieloproliferative), în obezitate şi
în subalimentaţia severă, în bolile renale cronice (glomerulonefrită,
pielonefrită), saturnism, sarcoidoză, psoriazis

Leziunea caracteristică o constituie toful gutos, localizat în

cartilagiile articulare (mâna, picior), în sinoviale, ligamentele
periarticulare, tecile tendinoase, cartilagiile pavilionului urechii,
rinichi, etc.
M: formaţiuni nodulare care uneori pot fi palpate prin tegumente; la secţionare
apar sub forma unor plaje de culoare albicioasă.
m: depozite amorfe de uraţi sub forma unor precipitate aciculare,
birenfringente, înconjurate de reacţie inflamatorie granulomatoasă de corp
străin care conţine numeroase celule gigante ce apar dispuse în contact cu
depunerile cristaline.

TOFUL GUTOS HE LUMINA POLARIZATA

Ca urmare a nivelului crescut de acid uric - depuneri de precipitate granulare de
uraţi de amoniu şi sodiu la nivel renal
-depunerile au loc în lumenul tubilor colectori fiind vizibile sub forma unor
striuri portocalii convergente către o papilă renală, cu aspect de “evantai”.
III. B. TULBURĂRI ALE METABOLISMULUI
CROMOPROTEINELOR
Cromoproteinele (pigmenţii) sunt substanţe colorate de
natură proteică care au origine enogenă sau exogenă.

III.B.1..PIGMENTII EXOGENI
-ocupationali: carbonul, saturnismul
-iatrogeni: argiria, amalgamul, carotenul,
tetraciclina
-cosmetici: tatuajele
III.B.2. PIGMENTII ENDOGENI
-hemoglobinici: hemosiderina, bilirubina
-lipocromii: lipofuscina
-melanina
III.B.1. PIGMENTII EXOGENI
a. PIGMENTII OCUPATIONALI

ANTRACOZA - cauzată de carbonul inhalat din atmosferă / fumul de ţigară.

M: acumulările acestui pigment determină colorarea în negru a ţesutului
pulmonar şi a ganglionilor afectaţi.
m:-pătruns în căile respiratorii carbonul ajunge la nivelul alveolelor pulmonare
unde este captat de macrofagele alveolare şi transportat pe cale limfatică în
interstiţiile pulmonare şi în ganglionii traheo-bronşici.
-sedimentarea particulelor de carbon poate fi cauza unei reacţii fibroblastice sau
chiar a apariţiei emfizemului pulmonar.

SATURNISMUL (plumbismul) - intoxicaţie cronică cu plumb. Stimularea

descompunerii în pungile gingivale din periodontite determină depunerea sub
forma unui halou gingival.
ANTRACOZA
b. PIGMENTII IATROGENI

 ARGIRIA - pigmentaţie ce apare la indivizii cărora li s-a administrat o cantitate

mare de medicamente ce conţin săruri de argint.
-argintul este absorbit şi formează precipitate proteice care se depun în special în
ţesutul fibros subcutanat → tegumentele capătă o culoare albastru-cenuşie.
 AMALGAMUL - leziune comună produsă prin abraziunea cronică a
mercurului din plombele dentare → coloraţia gri-albastru a mucoaselor

AMALGAMUL
 CAROTENUL:
-alimentaţia excesivă cu morcov a nou născuţilor → stocajul carotenului în
ţesuturi → coloraţie galben-orange a pielii şi ţesutului gras.
-ingestia de cosmetice ce conţin beta catoten cu scopul de a schimba nuanţa
pielii, are acelaşi efect.
 TETRACICLINA integrată în oasele / dinţii copiilor / conjunctiva oculara,
determină o coloraţie galbenă ireversibilă
c. PIGMENTII COSMETICI:
 TATUAJELE (tatau - bastinasii din Tahiti): tata = a face de mina,
u=culoare) pigmentări cutanate exogene (carbon, cerneală şi sulfit roşu mercuric)
realizate voluntar, cu importanţă medico-legală.
-pigmenţii inoculaţi sunt fagocitaţi de macrofagele din derm şi depozitaţi la acest
nivel unde pot persista pentru tot restul vieţii, fără a declanşa reacţie inflamatorie.
III.B.2. PIGMENTII ENDOGENI

a. LIPOCROMII sunt substanţe lipoidice cu structura heterogenă

care apar prin oxidarea acizilor grasi nesaturaţi.
- au culoare brună, galbenă / neagră, păstrează afinităţile
tinctoriale pentru coloranţii lipidelor.
- se găsesc N în corpul galben, testicul, suprarenală şi grăsimea
subcutanată.

LIPOFUSCINA (fuscus=brun)
- are structură protido-lipidică şi este considerat pigment de
uzură, el sporind cantitativ la vârstnici.
- poate fi văzut în fibrele miocardice, hepatocite, neuronii
vegetativi şi cei ai cortexului cerebral, celulele interstiţiale ale
testiculului, epiteliile veziculelor seminale şi zona reticulată a
corticosuprarenalei.
m: granule foarte fine, de culoare brun-gălbuie, uşor sudanofile,
acumulate de predilecţie perinuclear.
LIPOFUSCINA / FICAT
LIPOFUSCINA / MIOCARD
b. PIGMENŢII HEMOGLOBINICI
HEMOSIDERINA pigment care conţine fier ce poate fi văzut intra /
extracelular :
- hemosiderina - granulaţii brune, neregulate, foarte refringente

- feritina - structuri cristaline, fine, regulate

- in ambele cazuri fierul poate fi pus în evidenţă prin coloraţia Perls

care îl colorează în albastru.

Hemosideroza corespunde unui exces de hemosiderină

care poate avea caracter localizat sau generalizat.

Hemosideroza localizată
Hemosideroza generalizată
 Hemosideroza localizată apare în legătură cu hemoliza locală când
prin distrugerea hematiilor extravazate se eliberează hemosiderina
care este înglobată în macrofage.
- poate fi întâlnit în vecinătatea focarelor hemoragice tisulare sau
intracavitare, în unele tumori (hemangioame, tumora cu celule gigante)
şi în organele de stază.

HEMOSIDERINA IN VECINATATEA UNEI HEMORAGII

HEMOSIDEROZA GENERALIZATA
- supraâncărcarea organismului cu fier, urmată de
depunerea pigmentului feric în aproape toate viscerele.
- se întâlneşte la bolnavii care au suferit transfuzii
abundente şi repetate de sânge, în anemiile hemolitice
cronice.
- structurile cele mai afectate sunt splina, ficatul, ganglionii
limfatici, măduva osoasă, rinichiul, stomacul, colonul,
tiroida, suprarenala, plămânii, etc.

M: organele afectate capătă o culoare cafenie-ruginie.

m:
-granule intracitoplasmatice de hemosiderină cu formă
neregulată, birefringente.
-deşi cantitatea de hemosiderină stocată poate fi mare ea
este în general bine tolerată, uneori pot apare necroze sau
scleroze care impun diferenţierea de hemocromatoză.
Hemocromatoza = boală ereditară caracterizată printr-o absobţie
exagerată de fier la nivel duodenal şi depozitarea lui în ţesuturi.
- morfologic: supraâncărcare difuză cu Fe a tuturor viscerelor care
conduce la necroze tisulare urmate de scleroze cicatriciale
- clinic: ciroză hepatică, diabet zaharat şi hiperpigmentaţia pielii =
diabet bronzat.
Principalele structuri afectate sunt:
 Ficatul
M: ciroza macronodulara - voluminos, consisteţa dură, presărat cu
noduli inegali (peste 1 cm), de culoare brun-ruginie.
m: granule de hemosiderină acumulate în toate structurile: hepatocite,
epitelii buliare, celule Kupffer şi interstiţii.
 Pancreasul
M: culoare brună, consistenţă crescută.
m: acumulare de hemosiderină în epiteliile exocrine, epiteliile canalelor
excretoare, insulele Langerhans şi interstiţial → pot apare zone de
necroză care vor fi substituite de o scleroză difuză.
 Miocardul - acumulare de pigment hemosiderinic în fibrele
musculare, dispuse preferenţial perinuclear.
 Tegumentele - acumulări de hemosiderină în derm unde alături de
pigmentul melanic determină hiperpigmentaţia acestora.
FICAT
FICAT

HEMOSIDERINA/ col PERLS

PANCREAS
BILIRUBINA provine din degradarea hemoglobinei, fiind este un
pigment care nu conţine fier, de culoare galbenă / galben-verzuie, în
funcţie de concentraţie.
- tulburarea metabolismului bilirubinei se poate însoţi de exces de
bilirubină în sânge care se manifestă clinic prin icter.
- icterul = colorarea în galben a tegumentelor, mucoaselor, sclerelor,
ficatului, rinichilor, excepţie făcând creierul, cartilagiile şi muşchii.
 FICAT

RINICHI
Patogenic icterele se pot clasifica în:
 Icterul hemolitic - cauzat de o producţie crescută de
bilirubină ca urmare a distrucţiei masive de hematii → cantitate mare
de hemoglobină pe care ficatul o conjugă şi o elimină cu maximum
posibilităţilor sale.
Exp : icter neonatal (hemoliza prin anticorpi materni), icter din anemiile
hemolitice, sindroame hemolitice câştigate (perfringes, streptococ).
 Icterul produs prin colestază intrahepatică - obstacol
mecanic sau funcţional la nivelul căilor intrahepatice → bilirubina liberă
este produsă N, dar nu este evacuată şi este refulată în circulaţie.
Exp: medicamente (fenotiazina, cloropromazina), ciroza biliară.
 Icterul produs prin colestază extrahepatică (de retenţie) -
bila este produsă N, este conjugată şi eliminată prin polul biliar al
hepatocitelor, dar există un ostacol mecanic la eliminarea prin căile
biliare extrahepatice.
Exp: obstrucţia căilor biliare extrahepatice prin calculi, carcinoame de
cap de pancreas / de căi biliare, pancreatite cronice, stenoze
postinflamatorii, paraziţi, malformaţii CB
 Icterul hepatocelular - alterarea hepatocitelor interferă
trecerea bilirubinei în canaliculile biliare → colestază intrahepatică.
Exp: distrucţia hepatocitelor în hepatitele virale, bacteriene, ciroza
hepatică, toxice chimice (fosfor, trinitrotoluen).
m: pigmentul bilirubinic apare apare sub formă de granulaţii
intracitoplasmatice verzui.
- capiliculele şi canaliculele biliare sunt dilatate ca urmare a colostazei
şi conţin pigment acumulat în interiorul lor sub forma unor mase
omogene, intens colorate în verde = trombi biliari.

COLOSTAZA
MELANINA
Melanina (melas=negru) este un pigment de culoare
galben-brună care colorează în mod normal
tegumentele şi irisul

TEGUMENT RASA ALBA RASA NEAGRA

Pigmentul poate fi văzut intra / extracelular sub forma
unor granulaţii fine
- se colorează în negru prin coloraţia Fontana

COLORATIA FONTANA
a. Melanodermiile - exces de melanină şi poate avea
caracter localizat (circumscris) sau generalizat (difuz).

- formele generalizate:
- hiperpigmentarea tegumentelor în urma
expunerilor prelungite la soare,
- insuficienţa suprarenaliană (boala Adisson),
- hemocromatoză,
- pelagră,
- scorbut.

- formele localizate:
- pete pigmentare (efelidele, cloasma gravidelor)
- tumori pigmentare benigne (nevii pigmentari) /
maligne (melanoamele maligne).
PELAGRA
MELASMA
 MELANOM MALIGN
NEVI
b. Leucodermiile apar ca urmare a scăderii pigmentului
melanic şi pot avea caracter localizat sau generalizat.

- formele generalizate - absenţa totală a pigmentului

melanic din păr, piele şi iris se pot vedea în albinism:
tegumente palide, păr blond-alb şi iris depigmentat.

- formele localizate sunt observate în caz de vitilgo,

zonele depigmentate coexistând cu zone hiperpigmentate:
-cicatrici postcombustionale,
-sifilis,
-lepră.
ALBINISM
VITILIGO
LEZIUNI PRIN TULBURAREA
METABOLISMULUI MINERAL

I. LEZIUNI PRIN TULBURAREA METABOLISMULUI

CALCIULUI

I. A. CALCIFICĂRILE PATOLOGICE
I. B. LEZIUNI PRIN MINUS DE CALCIU

II. LEZIUNI PRIN TULBURAREA METABOLISMULUI

CUPRULUI
I. LEZIUNI PRIN TULBURAREA METABOLISMULUI
CALCIULUI

IA. CALCIFICĂRILE PATOLOGICE

● Calcificările distrofice
● Calcificările metastatice

I. B. LEZIUNI PRIN MINUS DE CALCIU

● Rahitismul
● Osteomalacia
IA. CALCIFICĂRILE PATOLOGICE
Calcificările patologice = depozitele de săruri de
calciu ce apar în contexul stării de hipercalcemie
sau în absenţa acesteia.

● Calcificările distrofice
● Calcificările metastatice
CALCIFICARI METASTATICE - precipitarea sărurilor de
calciu la nivelul ţesuturilor indemne, în condiţiile unei
strări de hipercalcemie:
- hiperparatiroism: mobilizarea Ca din oasele scheletului
- afecţiuni renale cu reducerea excreţiei de fosfaţi
- distrugeri ale ţesutului osos prin tumori maligne primitive
sau metastatice
- hipervitaminoză D.
Depunerile de calciu se fac în:
-rinichi: în jurul tubilor / calculi în bazinet şi ureter.
-plămâni: pereţii alveolari
-stomac: în jurul glandelor fundice.
-vase: tunica medie

Calcinoza - depozitarea sărurilor de calciu în

condiţiile unei calcemii normale. Sunt afectate predominant
pielea şi ţesuturile subcutanate, dar pot apare depozite
calcare şi în tendoanele sau muşchii.
CALCIFICARI METASTATICE/
TUBI RENALI

CALCIFICARI METASTATICE/
STOMAC
CALCIFICARI METASTATICE/
PLAMIN
CALCIFICARI METASTATICE / VASE
CALCINOSIS CUTIS CALCINOZA MIOCARDICA

CALCINOZA MUSCULARA
CALCIFICARI DISTROFICE - depozite de Ca pe structuri
anterior lezate în absenţa stării de hipercalcemie.

Cauza: alcalinitatea de la nivelul zonelor lezate şi creşterea

activităţii fosfatazei sunt implicate în precipitarea calciului.

Leziunile care constituie cel mai frecvent sediul

calcificărilor distrofice:
- necroza de cazeificare din tuberculoză,
- focarele de citosteatonecroză,
- zonele de necroză intratumorală sau din abcesele cronice
- focarele de ateroscleroză vasculară,
- stroma unor tumori benigne sau maligne (meningiomul,
carcinomul tiroidian, carcinomul ovarian),
- trombii organizaţi,
- cicatricile fibroase de diferite cauze (postinfarct,
postinflamatorii).
CALCIFICARI DISTROFICE
VALVELE AORTICE
MENINGIOM

CARCINOM SEROS OVARIAN

I.B. LEZIUNI PRIN MINUS DE CALCIU

Rahitismul este o stare morbidă caracterizată

printr-o insuficientă calcificare a ţesutului osos şi
prin acumulare crescută de ţesut osteoid.

Afecteaza:
- întârzierea închiderii fontanelelor
- îngroşarea oaselor parietale - craniul în “şa”
- cutia toracică turtită cu sternul proeminent -
torace în “carenă”
- joncţiunile condro-costale neregulat îngroşate -
“mătănii” costale
- coloana vertebrală deformată – cifoscolioză
- bazinul deformat prin turtire
- oasele membrelor inferioare - genu varum/genu
valgum.
m:
- tulburarea osificării encondrale şi periostale care
interesează toate oasele lungi.
- cartilagiul epifizar apare neregulat îngroşat prin formarea
de osteoid în exces, ca urmare a lipsei de mineralizare a
matricei cartilagiului.
- apar focare izolate de calcificare ale cartilagiului
hipertrofic, care sunt însoţite de vascularizaţia acestor
focare.
Osteomalacia constituie o formă de rahitism a adultului cauzată în
special de dietele alimentare sărace în vitamina D.
M: lărgirea canalelor medulare, subţierea zonei compacte a corticalei,
rarefierea porţiunii spongioase şi neoformarea de periost.
m: trabeculele osoase sunt subţiri, cu zonă de osteoid marginal;
activitatea osteoblaştilor crescută, cu rezorbţie osteoclastică activă.

NORMAL OSTEOMALACIA (TRICROMIC GOLDNER)