MODIFICĂRI TEGUMENTARE

I. Modificări de culoare a tegumentelor

 culoarea se apreciază la inspecţia pacientului, cel mai frecvent la nivelul

feţei şi a zonelor descoperite
 examenul clinic complet → culoarea tegumentelor din toate regiunile
 culoarea normală a pielii este determinată de
- conţinutul de pigment melanic
- numărul şi volumul capilarelor care irigă pielea
- grosimea (transparenţa) tegumentului
- conţinutul de hemoglobină al sângelui
 cele mai frecvente modificări de culoare a tegumentelor sunt: paloarea,
roşeaţa, cianoza, icterul

PALOAREA

 coloraţia deschisă a tegumentelor şi mucoaselor vizibile

 cauze – îngroşarea tegumentelor (în mixedem), edemul (în insuficienţa
renală acută), scăderea cantităţii de hemoglobină în capilarele dermice
(hipodezvoltare – în hipogonadism; prin vasoconstricţie – în şoc,
hipertensiune arterială; hemoragii masive)
 poate să apară - constituţional (la persoanele blonde), în stări nervoase
(oboseală, insomnii, indispoziţie, spaimă, nelinişte, agresivitate), în abuz
de substanţe toxice (tutun, cocaină), în rău de mişcare, angină pectorală,
tahicardie paroxistică, indigestie, lipotimie, frig, hemoragii, boli de sânge
(anemii, leucemii), stări de denutriţie, infecţii acute sau cronice (inclusiv
parazitoze), stări toxice (intoxicaţii cu monoxid de carbon, tutun, alcool,
uremie, insuficienţa hepatică), neoplasme, boli endocrine (hipotiroidism,
hipogonadism), boli viscerale (cardiovasculare, hepatice)
 paloarea se poate observa cel mai bine în palme, la nivelul mucoaselor şi
al unghiilor
 poate să fie localizată sau generalizată
 are nuanţe diferite, în funcţie de boala în care apare
- de ceară sau “alb ca varul” – în anemia feriprivă
- gălbuie, pai de grâu copt - în anemiile hemolitice şi megaloblastice
- gri-pământie – în leucemiile cronice, în insuficienţa renală cronică
- “cafea cu lapte” – în endocardita bacteriană infecţioasă
- icterică – în anemii hemolitice
- alb-verzuie - în cloroza tinerelor fete
- galben pai - în neoplasme
- marcată, ca hârtia – în anemia acută hemoragică
1
 ROŞEAŢA

 eritemul, exagerare a nuanţei roz obişnuite a tegumentelor şi mucoaselor

 cauze – vasodilataţie accentuată a vaselor cutanate, creşterea cantităţii de
hemoglobină în circulaţie (poliglobulie), transparenţa accentuată a
tegumentelor
 apare în: expunerea la temperaturi înalte, stări febrile, efort fizic, distonie
neuro-vegetativă, stări emotive, menopauză, etilism, intoxicaţia cu
monoxid de carbon, ftizie pulmonară (TBC), intoxicaţiile cu belladonna,
cu opiu, pneumonia pneumococică, poliglobulii primare sau secundare,
constituţional la persoane cu circulaţie bună

CIANOZA

 culoarea albastră-vineţie a tegumentelor şi mucoaselor

 se evidenţiază în zonele cu circulaţie capilară intensă
 dispare la presiune
 creşterea cantităţii de hemoglobină redusă (peste 5 g%) în vasele mici din
teritoriile afectate
 poate fi: cianoză adevărată (centrală, periferică, prin modificări ale
circulaţiei sanguine), coloraţia cianotică, pseudocianoza

CIANOZA CENTRALĂ
 cianoză generalizată care interesează tegumentele şi mucoasele
 se intensifică la efort, la digitopresiune si vitropresiune coloraţia cianotică
se reface fără roşeaţă intermediară
 cauze respiratorii (pneumonii masive. bronhopneumonii, TBC, fibroză
pulmonară, pleurezii, pneumotorax, torace cifo-scoliotic, boli laringo-
traheale, tumori ce comprimă căile respiratorii, astmul bronşic, BPOC),
cardiace (IVS, IMA, HTA, valvulopatii, cardiomiopatii, aritmii), mixte,
cardio-respiratorii (cordul pulmonar cronic)

CIANOZA PERIFERICĂ
 staza sanguină din capilarele cutanate
 interesează, de obicei, doar tegumentele
 cianoză rece, la presiune coloraţia cianotică se reface după o fază de
roşeaţă
 apare după expunere la frig, în insuficienţa cardiacă congestivă,
insuficienţa tricuspidiană, pericardita constrictivă, obstrucţii ale
trunchiurilor venoase sau arteriale, trombiflebite
 poate să apară şi datorită modificării compoziţiei sângelui (policitemii,
reacţii de aglutinare la rece, carcinoame)

2
COLORAŢIA CIANOTICĂ
 se datorează prezenţei în sânge a compuşilor hemoglobinici anormali
 intoxicaţia cu CO (carboxihemoglobinemie) – albastru cu tentă carminată
 policitemia vera – roşu-vineţiu
 methemoglobinemie, sulfhemoglobinemie (intoxicaţie cu nitriţ, toluen,
benzen) - brun-ciocolatiu
 argiria (depunere de săruri de argint în tegumente) – albastru-cenuşiu

PSEUDOCIANOZA
 coloraţia albăstruie a tegumentelor, datorată depuneii unor substanţe
străine
 săruri de argint – argiroza
 săruri de aur – crinoza
 poliglobulii – eritroza (roşu intens)

ICTERUL

 coloraţia galbenă a tegumentului şi mucoaselor

 impregnare cu bilirubină (concentraţie pete valorile normale de 1 mg%)
 pacienţii icterici trebuie examinaţi la lumina zilei
 după nuanţa culorii: icter flavinic (galben deschis, în ictero-anemiile
hemolitice), verdinic (verzui, în icterele hepato-celulare şi mecanice),
rubinic (galben-roşiatic, ictere febrile, în spirochetoza ictero-hemoragică),
melanic (negru, în cancerul de cap de pancreas)
 după mecanismul de producere: hemolitic (flavinic, bilirubinemie liberă,
urină şi scaun hipercrome, splenomegalie; în sferocitoză, talasemii,
transfuzii cu sânge incompatibil), mecanic (verdinic, bilirubinemie
directă, urină brună, scaun decolorat, prurit cutanat, splină în limite
normale; în litiază coledociană, cancer de cap de pancreas), hepato-
celular (moderat, usor verdinic, bilirubinemie, urina hipercroma, scaun
decolorat; în hepatite virale acute, hepatite cronice, ciroză)
 icterele- diagnostic diferenţial cu alte afecţiuni – intoxicaţia cu atebrină,
unele tratamente medicamentoase (mepacrina determină coloraţie
pseudoicterică), depozitarea tisulară a carotenilor (morcovi, mămăligă; nu
se modifică sclerele), insuficienţă renală cronică (coloraţie uşor gălbuie
prin depozitarea cromogenilor urinari)