FACTORI FIZIOLOGICI, FIZIOPATOLOGICI ŞI MEDICAMENTOŞI

CARE POT INFLUENŢA EFECTELE FARMACOLOGICE

- GREUTATEA ŞI DIMENSIUNEA CORPORALĂ – sunt factori care

influenţează concentraţia medicamentului la locul de acţiune; pentru aceasta,
mai ales la copii, doza se calculează în funcţie de aceste măsuri.
- VÂRSTA – exercită influenţe de ordin cantitativ, legate de diferenţe în
greutatea corporală, care sunt relevante la copii; intervin şi influenţe calitative,
determinate de procesele de epurare a medicamentelor, deficitare la copii mici
şi vârstnici; există şi o reactivitate diferită a copiilor şi vârstnicilor.
- STAREA FUNCŢIONALĂ – poate modifica reacţia la medicamente.
- SEXUL – datorită profilului hormonal diferit la bărbat şi femeie, unele
medicamente pot prezenta efecte diferite, administrate în condiţii identice la
cele două sexe.
- SARCINA – prezintă riscul acţiunilor dismorfogene ale anumitor medicamente,
riscul avortului, al naşterii premature, al accidentelor obstetricale.
- STĂRILE PATOLOGICE – condiţionează, uneori, efectul medicamentelor,
poate modifica efectul acestora, interferând dispoziţia în organism sau
influenţând activitatea tisulară.
- INFLUENŢELE DE ORDIN PSIHIC - sunt de mare importanţă la om. Efectul
placebo este definit ca efectul de ordin psihic al oricărei substanţe sau procedeu
terapeutic, care survine independent sau puţin dependent de efectele
farmacologice propriu-zise; fenomenul se datoreşte sugestiei sau autosugestiei.
Este avantajos în condiţii terapeutice şi trebuie cultivat de către medic.
- EXPUNEREA ANTERIOARĂ LA MEDICAMENTE – poate modifica reacţia
organismului la medicamente, prin apariţia toleranţei, tahifilaxiei (toleranţa
acută).
- ASOCIEREA MEDICAMENTELOR – poate determina interacţiuni
semnificative clinic

Există multe interacţiuni medicamentoase nedorite, dar acestea nu sunt întotdeauna

operante în condiţii clinice pentru că evidenţierea lor depinde de sumarea unor
factori adiţionali.
Cele mai frecvente şi semnificative clinic se referă la medicamentele deprimante
ale SNC, antiepileptice, antidiabetice, anticoagulante, cardiotonice,
antihipertensive, citostatice şi imunodepresive.
Interacţiunile pot apărea înaintea pătruderii medicamentelor în organism, ca
urmare a unor fenomene de ordin fizico-chimic sau după pătrundere, ca urmare a
unor interferenţe de ordin farmacocinetic sau farmacodinamic.

1
Interacţiunile dintre medicamente şi alcool, ca şi cele dintre medicamente şi
alimente sunt nişte categorii aparte, putând fi semnificative clinic.

Incompatibilităţile
Se mai numesc interacţiuni in vitro şi apar înaintea pătrunderii medicamentelor în
organism, fiind datorate unor fenomene de ordin fizico-chimic – precipitare,
comlexare, hidroliză, lichefiere, efervescenţă, modificarea culorii, etc. Sunt
frecvente pentru preparatele injectabile, multe dintre aceste incompatibilităţi fiind
actualmente rezolvate odată cu dezvoltarea industriei farmaceutice.
Incompatibilităţile impun limitarea amestecului medicamentelor în seringă şi în
flaconul de perfuzie.

Interacţiuni medicamentoase de ordin farmacocinetic

Medicamentele asociate îşi pot modifica comportarea farmacocinetică la nivelul
absorbţiei, distribuţiei, metabolizării sau excreţiei, cu posibile consecinţe
importante pentru efectele farmacologice, deci pentru eficecitatea sau reacţiile
adverse apărute.
Asupra procesului de absorbţie – interacţiunile medicamentoase pot determina
modificări ale cantităţii de substanţă absorbită sau ale vitezei de absorbţie.
Modificarea vitezei absorbţiei unui medicament de către alt medicament se poate
datora inactivării, formării de complexe neabsorbabile în intestin, modificării
motilităţii gastrointestinale sau interferării procesului de epurare în tubul digestiv
sau la primul pasaj hepatic.
Alţi factori care pot determina interacţiuni medicamentoase, având ca rezultat
modificări de absorbţie, sunt metabolizarea în mucoasa gastrointestinală sau de
către flora microbiană, modificări de motilitate a componentelor tractului digestiv,
întârzierea sau grăbirea golirii stomacului, administrarea de substanţe
vasodilatatoare sau vasoconstrictoare.
Interacţiunile la nivelul procesului de distribuţie fie modificării distribuţiei
regionale a fluxului sanguin, fie deplasării de pe proteinele plasmatice.
Interacţiunile medicamentoase la nivelul metabolizării se datoresc inhibiţiei sau
inducţiei enzimatice, iar cele de la nivelul eliminării se referă, mai ales, la
administrarea de diuretice şi modificarea pH-ului urinar.

Interacţiunile de ordin farmacodinamic se exercită la nivel molecular. Astfel,

substanţele pot fi indiferente (nu-şi influenţează unele altora acţiunile), aditive (au
mecanism de actiune comun), antagonice (acţionează pe aceleaşi structuri, dar în
sens diferit), pot avea acţiune de potenţare (îşi subliniază efectele, efectul global
fiind mai important decât suma efectelor parţiale).

2
VARIABILITATEA BIOLOGICĂ, RELAŢIILE DINTRE DOZA ŞI
EFECTUL FARMACOLOGIC ÎNTR-O POPULAŢIE

- Variabilitatea biologică este proprie diferitelor specii sau este interindividuală.

În cazul medicamentelor, ea se datoreşte profilului farmacologic sau
reactivităţii tisulare, determinismul este genetic.
- Variaţiile individuale pot fi exprimate matematic şi reprezentate grafic. Aşa se
obţine curba doză – efect.
- DOZA = cantitatea de medicament administrată la un moment dat.
- DOZA EFICACE MEDIE (DE 50) pentru un medicament este cantitatea
potrivită terapeutic pentru majoritatea persoanelor.
- DOZA TOXICA MEDIE (DT 50), DOZA LETALA MEDIE (DL 50).
- DOZA / DOZĂ = cantitatea de medicament administrată o dată.
- DOZA / ZI = cantitatea de medicament administrată într-o zi.
- DOZA DE ATAC sau DOZA DE ÎNCĂRCARE = doza administrată la
începutul unui tratament, atunci când dorim apariţia unui efect rapid.
- DOZA DE ÎNTREŢINERE = cantitatea de medicament care asigură efectul
dorit pe o perioadă mai lungă de timp. Este mai mică decât doza de atac şi se
administrează după aceasta.
- DOZA / KG CORP şi DOZA / UNITATE DE SUPRAFAŢĂ CORPORALĂ
asigură o cuntificare mai exactă a cantităţii de medicament administrată şi
previne reacţiile adverse determinate de supradozare.
- INDICELE TERAPEUTIC: IT = DE 50 / DL 50
- ZONA MANEABILĂ = diferenţa dintre doza minimă cu efect terapeutic şi
doza minimă cu efect toxic.
- Dozele se măsoară în grame şi în multipli şi submultipli de gram.
- Alte unităţi: UI (unităţi internaţionale), unităţi volumetrice, unităţi procentuale.

REACŢIILE ADVERSE LA MEDICAMENTE

Reacţiile adverse sunt fenomene nocive care apar la dozele uzuale de medicament.
Batrânii, copiii, femeile însărcinate prezintă cele mai mari riscuri. Principalele
simptome sunt la nivelul pielii, tubului digestiv, SNC, sângelui, aparatului
circulator. Variabilitatea lor este foarte mare, prezintă diferenţe individuale.
După mecanismul lor, pot fi de tip toxic, de tip idiosincrazic, de tip alergic.
Reacţiile adverse se monitorizează în cadrul acţiunii de farmacovigilenţă.

REACŢIILE ADVERSE DE TIP TOXIC

Sunt dependente de doză, apar în condiţii de supradozare, frecvenţa şi intensitatea
lor cresc odată cu doza. Se mainfestă prin tulburări funcţionale, eventual leziuni la

3
nivelul unor aparate şi sisteme, factorii determinanţi ţinând de bolnav (reactivitatea
individuală, insuficienţa organelor de epurare, stări patologice de organ sau
metabolice) şi de produsul farmaceutic(indice terapeutic mic, biodisponibilitatea
variabilă, cale de administrare nepotrivită, scheme de administrare inadecvate,
interacţiuni medicamentoase).
Tipuri particulare de reactii adverse toxice sunt efectele dismorfogene (teratogene),
efectele mutagene şi efectele cancerigene.
- efectele dismorfogene se manifestă prin defecte morfologice la copii, în cazul
administrării medicamentelor la femeia însărcinată; când defectele sunt majore,
având caracter de monstruozitate, efectul se numeşte teratogen (citostatice,
săruri de litiu, anticoagulante cumarinice).
- efectele mutagene au drept consecinţă modificări permanente ale fenotipului,
ceea ce poate determina boli genetice (citostatice, antiepileptice, neuroleptice).
- efectul cancerigen poate fi determinat de uretan, citostatice, insecticide.

REACŢIILE ADVERSE IDIOSINCRAZICE

Sunt independente de doză, se datoresc fie modificării unor procese de
biotransformare a medicamentelor, fie unei rectivităţi tisulare neobişnuite (apneea
de tip toxic, hemoliza).

REACŢIILE ADVERSE ALERGICE

Sunt efecte nocive ale medicamentelor şi sunt independente de doză.
Pot fi de tip anafilactic (I), imediate (şoc anafilactic), de tip citotoxic (II) (anemii
hemolitice), prin complexe imune (III) (boala serului, edemul Quinke), reacţiile
alergice întârziate, mediate celular (IV) (dermatita de contact, fotoalergii).

DEPENDENŢA
Dependenţa medicamentoasă, adicţia sau toxicomania este o stare de intoxicaţie
cronică, fiind caracterizată prin necesitatea constrângătoare de folosire a unor
substanţe medicamentoase sau toxice.
Ea cuprinde :
- dependenţa psihică – necesitatea de ordin psihologic de folosi o anumită
substanţă, toleranţa – diminuarea progresivă a efectului la repetarea
administrării, respectiv necesitatea creşterii dozei pentru a obţine efectul dorit,
dependenţa fizică – necesitatea de a continua folosirea substanţei respective,
pentru a evita tulburările, uneori grave, care apar la întreruperea administrării,
fenomene care sunt cunoscute sub denumirea de sindrom de abstinenţă şi
psihotoxicitatea.

4
Substanţele care pot produce dependenţă au acţiuni psihofarmacologice –
euforizantă, liniştitoare, stimulantă psihomotorie, halucinogenă, cele mai cunoscute
fiind morfina, heroina, amfetaminele, cocaina, alcoolul, hipnoticele, marijuana, etc.

INTOXICAŢIILE ACUTE
Reprezintă supradozarea unor substanţe datorită expunerii brutale la o cantitate
mare din acele substanţe, utilizate în scop suicidar sau accidental.
Unele pot beneficia de tratament cu un antidot (substanţă care combate selectiv
efectele toxice produse de anumite substanţe).

STĂRILE PATOLOGICE PRODUSE DE MEDICAMENTE

Reacţiile adverse pot îmbrăca aspecte de sindrom sau de boală, uneori greu de
diagnosticat etiologic şi greu de diferenţiat între alte stări patologice, inclusiv cea
tratată.
1. Cardiovasculare – insuficianţa cardiacă, aritmii, bradicardie, bloc
atriovantricular, ischemie miocardică, hipo- şi hipertensiune arterială,
vasoconstricţie periferică cu ischemie.
2. Sânge – prin intervanţia unor mecanisme toxice, alergice sau idiosincrazice.
Pot fi afectate elementele figurate (periferice sau din măduvă), hemoglobina
sau procesul coagulării: aplazia medulară, agranulocitoza, anemia aplastică,
anemii megaloblastice, hipocromesau hemolitice, trombocitopenii, inhibarea
funcţiei plachetare, hipoprotrombinemie.
3. Renale – nefropatii, insuficianţa renală, cancer bazinetal (antinevralgice cu
fenacetină), dezechilibre hidro-electrolitice.
4. Gastrointestina;e – greţuri, vărsături, gastrite, ulcere, diaree, enterită, colon
iritabil, dezechilibrul florei intestinale, sindrom de malabsorbţie, constipaţia
medicamentoasă.
5. Hepatice – leziuni hepatice necrotice, steatoză hepatică, hepatită cronică activă,
icter, litiază biliară, tumori hepatice vasculare benigne (contraceptive orale,
androgeni)
6. Respiratorii – sindomul astmatic (aspirina, alte antiinflamatorii nesteroidiene),
pneumonie interstiţială, alveolită, fibroză pulmonară, eozinofilie pulmonară,
LED, poliarterită sistemică cu determinări pulmonare.
7. Endocrinopatii – sindrom Cushingoid, reacţii hipoglicemice, hipertiroidism,
interferarea probelor funcţionale tiroidiene, tulburări ale ciclului menstrual,
disfuncţii sexuale, creşterea apetitului şi a greutăţii.
8. Psihice şi neurologice – stări confuzionale, tulburări psihotice, sindroame
depresive, encefalopatii, cefalee, convulsii, sindom extrapiramidal, cerebelos,
polinevrite.

5
9. Ofta, ORL, cavitate bucală – midriază, creşterea presiunii intraoculare,
depozite corneene, opacităţi ale cristalinului, afectarea retinei şi a nervului
optic, cataractă, toxicitate cohleară şi vestibulară, tinitus, congestia mucoasei şi
obstrucţie nazală, stomatite, ulceraţii ale mucoasei bucale, candidoză bucală,
hiperplazie gingivală, colorarea dinţilor, tumefierea glandelor parotide.
10. Muşchi, oase, articulaţii, ţesut conjunctiv – mialgii, crampe musculare,
miopatie acută, tremor, miastenia gravis, hipertermia malignă, osteoporoză,
osteomalacie, rahitism, oprirea creşterii şi dezvoltării, LED.
11. Cutanat – acnee, alopecie, eritem polimorf, eritrodermii, erupţii, eczeme,
fotosensibilizare, LED, pigmentare cutanată, porfirie, purpură, urticarie, prurit,
edem angioneurotic.

MEDICAMENTELE ŞI ALTE SUBSTANŢE DOPANTE

Folosirea de către sportivi a substanţelor sau unor metode interzise în scopul
creşterii performanţelor fizice. Acestea sunt interzise pentru că: justificare de ordin
etic (corectitudinea rezultatelor), riscul reacţiilor adverse.
1. stimulante – amfetamină, cafeină, cocaină, efedrină, pentetrazol
2. analgezice opioide şi înrudite – morfină, petidină, matadonă, pentazocină,
heroină (codeina este permisă)
3. steroizi anabolizanţi – testosteron, metandienonă, nandrolonă
4. agonişti beta-adrenergici – salbulamol, terbutalină, fenoterol (permise la
astmatici, folosirea trebuie anunţată)
5. diuretice – hidroclorotiazida, furosemida, spironolactona, triamterenul,
acetazolamida, manitolul
6. hormoni peptidici, glicoproteici şi analogi – gonadotrofina corionică,
corticotrofina, somatotropina, eritropoietina
Restricţii: alcool etilic, marijuana, anestezicele locale, corticosteroizii, blocantele
beta-adrenergice.
Metode interzise: dopajul cu sânge, inclusiv erotropoietina, manipulări menite să
modifice probele de urină.