A.

Efectele terapeutice ale medicamentului

Efectul terapeutic este o consecinta a administrarii unui medicament
indiferent de calea de administrare a carui efecte sunt benefice si de dorit.
Efectele terapeutice sunt raspunsuri fiziologice sau comportamentale care
apar ca raspuns la administarea medicamentului.
Majoritatea medicamentelor actioneaza pe mai multe aparate si sisteme
motiv pentru care pe langa efectele terapeutice pot determina si efecte adverse
(nedorite). Niciun medicament nu produce un singur efect (exemplu: congestie
somnolenta).
Efectele terapeutice (dorite) pe care le observam la pacient:
aspectul fetei (facies);
postura;
functiile vitale;
comportamentul.

Faciesul (fata) este expresiva de cele mai multe ori, ne da detalii despre starea
pacientului doar privindu-l. Faciesul poate fi:
palid;
incercanat;
suferind.
Daca pacientul initial avea un facies suferind iar dupa administarea
medicamentului acesta devine senin rezulta efect terapeutic.
Pozitia (postura) pacientului pacientul adopta diferite pozitii (pozitii
antalgice) in functie de patologie. Daca dupa administarea medicamentelor se
observa o ameliorare sau disparitia pozitiei antalgice rezulta efect terapeutic.
Functiile vitale:
functia respiratorie se urmareste permeabilitatea cailor respiratorii daca
caile respiratorii sunt libere, frecventa respiratiei si eficienta respiratiei;
functia circulatorie se urmaresc pulsul, TA, frecventa cardiaca,
extremitatile (calde sau reci), culoarea tegumentelor (palide, cianotice);
functia renala (diureza) se urmareste daca pacientul mictioneaza.
Cantitatea de lichide administrata sa fie egala cu cantitatea de lichide
eliminata;
sistemul nervos (sensibilitatea) si starea de constienta;
functia digestiva se urmareste prezenta tranzitului pentru gaze si materii
fecale.
Comportamentul se modifica in diverse boli si anume: meningita,
deshidratare. Exemple:
agitatie psihomotorie;
iritabilitate;
anxietate.

B. Farmacotoxicologie

Farmacotoxicologia este acea parte a farmacologiei care studiaza in
ansamblu efectele adverse pe care le pot avea medicamentele asupra organismului
uman.
Reactii adverse se definesc ca fenomene nocive pentru sanatate, care apar la
dozele de medicament folosite in mod uzual in scop profilactic, curativ sau pentru
diagnostic. Reactiile adverse apar la administrarea unei singure doze.
Ele trebuie deosebite pe de o parte de efectele nedorite de ordin farmacodinamic,
care nu sunt daunatoare sanatatii (ex. uscaciunea gurii sau constipatia produse de
atropina).
Pe de alta parte se descriu fenomene de intoxicatie acuta (medicamentoase), care
apar la utilizarea unui medicament in doze mari , ce depasesc cu mult pe cele
utilizate in terapeutica.
Frecventa reactiilor adverse este diferita in functie de medicament dar si de
organismul tratat, in speta de caracteristicile sale fiziologice (legate de varsta, sex,
gravitate etc) sau patologice (bolo asociate, insuficienta organelor de epurare etc).
Majoritatea reactiilor adverse la medicamente sunt putin importante si in
general reversibile la oprirea administrarii substantelor medicamentoase.
Altele pot fi insa reactii grave, chiar cu consecinte fatale asupra organismului
uman.
Frecventa reactiilor adverse este variabila si poate depinde de anumiti
factori. Unele medicamente au foarte putine reactii adverse (<1%), altele au foarte
multe reactii adverse (50-70%).
Factori de care depinde aparitia reactiilor adverse:
natura medicamentului - medicamentele anticanceroase si
antineoplazice au foarte multe reactii adverse. Este necesar sa se puna in
balanta raportul beneficiu-risc. Farmacoepidemiologia este o ramura a
farmacologiei care se ocupa cu studiul aparitiei unor boli intr-o populatie
intr-o anumita perioada de timp si studiaza si raportul beneficiu / risc
pentru diverse tratamente aplicate.
natura pacientului - exista persoane cu o sensibilitate mai mare pentru
un anumit medicament si alte persoane cu o sensibilitate mai mica. Pot
aparea reactii adverse de tip alergic la pacientii atropici (care au fost
sensibilizati in prealabil la un anumit alergen).
modul in care sunt inregistrate reactiile adverse. Spre exemplu, in
spital aceste reactii adverse vor fi mult mai bine raportate decat in
ambulator deoarece, in spital, pacientul este mult mai bine supravegheat
(sistem de supraveghere - farmacovigilenta).
Dupa gravitate, reactiile adverse se impart in:
Reactii adverse usoare
Reactii adverse grave si foarte grave care pot conduce pana la moarte.


Dupa mecanismul de producere, reactiile adverse sunt de 4 feluri:
1. Reactii adverse toxice
2. Reactii adverse alergice
3. Reactii adverse idiosincrazice
4. Toxicomania si dependenta

1. Reactiile adverse toxice
Cercetarile farmaceutice cuprind mai multe etape:
1. Etapa preclinica:
screening farmaceutic
teste de toxicitate acuta
teste de toxicitate cronica
2. Etapa clinica
studiul pe subiecti sanatosi
studiul pe voluntari bolnavi de boala ce urmareste a fi tratata.
In etapa preclinica se lucreaza pe animale.
In cadrul testelor de toxicitate acuta se determina ce procent din animale
mor la administrarea unei anumite doze a substantei respective. Spre exemplu, se
poate lucra pe iepuri, sobolani si broaste.
Determinarea toxicitatii cronice se face prin adminstrarea dozei eficace la
animale pe o perioada indelungata (peste 2 ani). Apoi se sacrifica animalul, se
dozeaza concentratiile sangvine si se preleveaza probe din organe (ficat, rinichi,
materie cerebrala) si se studiaza modificarile morfologice.
In faza clinica se observa cum reactioneaza substanta pe subiectii umani.
Mai intai se studiaza pe indivizi sanatosi, apoi pe voluntari care sufera de boala
respectiva. Abia apoi medicamentul este inregistrat in tara respectiva.
OMS spune ca un medicament nu poate fi indeajuns cunoscut nici la 5 ani
dupa punerea lui in terapeutica (d.p.d.v. al sigurantei si nu al eficacitatii
terapeutice).
Reactiile adverse de tip toxic sunt dependente de doza, deci sunt atat mai
frecvente si mai grave cu cat dozele sunt mai mari.
Gravitatea lor variaza de la simple tulburari functionale, la leziuni ale unor aparate
si sisteme si in cazurile cele mai severe pot determina moartea individului.
Uneori reactii toxice pot aparea la doze uzuale, apropiate de cele terapeutice.

Acestea sunt influentate de factori dependenti de bolnav:
- reactivitate biologica particulara, cu o sensibilitate crescuta la medicamentul
respectiv,
- insuficienta organelor de epurare- ficat, rinichi- care afecteaza procesul de
inactivare metabolica si/sau de eliminare a medicamentelor sau
- anumite stari patologice de organ sau afectiuni metabolice ale bolnavului
respectiv.
Tratamentul unei reactii de tip toxic se suprapune practic cu cel al intoxicatiei cu
substanta respectiva.
In primul rand se opreste administrarea medicamentului si se incearca indepartarea
acestuia din organism, in functie de calea pe care a fost administrat.
Astfel daca s-a administrat pe cale orala cu maxim 8 ore inainte, se pot provoca
varsaturi sau se fac spalaturi gastrice, nu insa si pentru substantele caustice, care
pot afecta toxic esofagul.
Se poate da si carbune medicinal pentru absorbtia medicamentului la nivelul
tubului digestiv.
Pentru eliminarea mai rapida a substantei active sunt utile purgativele (eliminare
digestiva) sau diureticele (excretie renala).
Pentru grabirea excretiei se poate modifica pH-ul urinar, cu scaderea reabsorbtiei
lor tubulare si grabirea eliminarii urinare.
Pentru anumite substante exista antidoturi.
In functie de gravitatea intoxicatiei, foarte importante sunt masurile de
sustinere a functiei vitale (respiratie artificiala, bronhoaspiratie, mentinerea
tensiunii arteriale) si tratamentul manifestarilor intoxicatiei respective (convulsii,
febra, stari de agitatie etc).
Unele tipuri particulare de reactii adverse de tip toxic sunt efectele adverse
dismorfogene si teratogene, precum si efectele mutagene si cancerigene.

Efectele teratogene:
In functie de perioada sarcini la care se produc ele pot determina:
avort spontan daca adminstrarea se face in primele saptamani de sarcina
malformatii fetale daca reactiile adverse apar mai tarziu in timpul
sarcinii, cand este activa organogeneza.
Este bine cunoscut cazul din anii 70 cand numerosi copii malformati s-au
nascut din mame tratate cu talidomida, malformatia tipica constand in lipsa
bratului si antebratului si fixarea mainii direct in umar.
Reactii adverse toxice mutagene:
Apar in cazul in care se folosesc substante care pot afecta genomul uman
unde determina mici modificari. Reactiile adverse toxice sunt foarte greu de
apreciat deoarece efectele pot aparea la a doua, la a treia generatie. Din aceasta
cauza, in studiile preclinice s-au introdus testele de mutagenitate. Dintre
medicamentele cu efect mutagen cert sunt mentionate citostaticele anticanceroase
si imunodepresivele.
Reactii adverse toxice de tip cancerigen
Aceste reactii adverse apar de obicei dupa adminstrarea de medicamente
antineoplazice si imunosupresive. Astfel se poate vindeca tumora primara dar
poate aparea o tumora secundara.


2. Reactiile adverse alergice

Reactii adverse alergice sunt efecte nocive ale medicamentelor care apar prin
mecanism imun. Sunt dependente de doza, deoarece pot aparea chiar la doze foarte
mici de medicament. Conditia este ca persoana sa fie in prealabil sensibilizata de
medicamentul respectiv, adica sa fi intrat in contact cu acesta in urma cu minim 7
zile. Aceste reactii implica de cele mai multe ori formarea unor complexe antigen-
anticorp. Medicamentul ca atare, sau un metabolit al acestuia, functioneaza de
obicei ca o haptena care se fixeaza de proteinele organismului, carora le modifica
structura si ele nu mai sunt recunoscute de sistemul imun, devenind antigene.
Acestea declanseaza sinteza de anticorpi specifici- asa numita sensibilizare- care se
dezvolta dupa o latenta de 7-14zile.
Dintre caile de administrare ale unui medicament, cea mai sensibilizanta este
cea locala (cutaneo-mucoasa), desi reactiile alergice cele mai grave apar dupa
administrarea injectabila, in special intravenoasa sau intramusculara.
Alergia se mentine pe perioade lungi de timp, uneori chiar toata viata individului.
Mecanismele imunologice sunt de mai multe tipuri:
1. Reactie alergica de tip I - anafilactica. Bolnavul vine in contact pentru prima
data cu un anumit Ag. Se formeaza IgE (reagine) care se fixeaza pe mastocite.
La al doilea contact cu respectivul Ag, are loc fixarea acestuia de IgE fixate pe
mastocite si se declanseaza degranularea mastocitara cu eliberare de histamina.
Efectele histaminei sunt foarte puternice:
bronhospasm
vasodilatatie periferica marcata
scaderea tensiunii arteriale
reactie urticariana - leziuni maculo-papulare la nivelul pielii.
soc anafilactic

2. Reactie alergica de tip I I - medicamentul se fixeaza de anumite componente
celulare carora le poate modifica structura si care devin apoi Ag necesitand
aparitia in sange a unor Ac specifici, citotoxici. Se explica astfel anemiile
hemolitice, leucopeniile autoimune dupa anumite medicamente.
3. Reactie alergica de tip I I I . La contactul cu medicamentul se formeaza in sange
Ac care se combina cu Ag si formeaza complexele imune Ag-Ac circulante care se
depun la nivelul vaselor mici din rinichi, articulatii, piele, ficat generand procese
inflamatorii la acest nivel. Un exemplu este boala serului care se manifesta prin
febra, dureri articulare, insuficienta renala.
4. Reactia alergica de tip I V are un mecanism intarziat, vizeaza imunitatea
celulara .Exemplu: manifestari cutanate de tip dermatita de contact.

3. Reactiile adverse idiosincrazice
Apar la doze foarte mici, la persoanele cu o predispozitie genetica. De cele
mai multe ori, persoanele au o mutatie genetica prin care se impiedica
metabolizarea medicamentului. Un deficit al unor anumite enzime duce la
imposibilitatea metabolizarii unor medicamente cum ar fi de exemplu:
deficitul de glucozo 6 fosfat dehidrogenaza (enzima implicata in mentinerea
formei hematiei): astfel, pot aparea anemii hemolitice la multe medicamente.


4. Toxicomania si dependenta
Toxicomania este o manifestare de tip toxic cu frecventa foarte mare, cu atat
mai mare cu cat doza administrata este mai mare si cu cat perioada de administrare
este mai lunga. Dependenta are mai multe aspecte care se intrepatrund:
dependenta psihica
dependenta fizica
toleranta
psihotoxicitatea
Dependenta psihica reprezinta preocuparea persoanei de a-si administra
toxicul. Aceasta dependenta se datoreaza unor efecte ale toxicului percepute de
bolnav ca fiind favorabile orgnismului:
Alcoolul - inlatura anxietatea
Cafeaua - inlatura oboseala
Morfina/heroina - au efecte halucinogene si confera o stare de bine
Exista si droguri care la prima administrare nu determina efecte favorabile,
ci efecte nefavorabile - de exemplu prima tigara.
Dependenta fizica reprezinta preocuparea sub orice forma a pacientului de
a-si procura toxicul, mergand pana la acte violente. Cand s-a instalat dependenta
fizica si se intrerupe adminstrarea apare sindromul abstinentei. De exemplu, in
cazul morfinei, pacientul are dureri difuze viscerale, hipotensiune, varsaturi,
cresterea tranzitului intestinal. Din cauza fricii de sindromul de abstinenta, creste
dependenta fizica.
Toleranta reprezinta utilizarea unor doze din ce in ce mai mari pentru
obtinerea efectelor scontate. Doza terapeutica de morfina este de 5-10 mg iar un
morfinoman poate ajunge pana la administrarea unor doze de 1-2 g . Daca apare
toleranta la drog si se suprima administrarea 2-3 zile si apoi se administreaza
aceeasi doza mare ca inainte poate aparea decesul prin supradozaj.
Psihotoxicitatea determina un comportament anormal, lipsa
discernamantului, halucinatii.
Tratamentul toxicomanilor incepe prin intreruperea administrarii drogului.
Apoi, timp de aprox. doua saptamani se administreaza substante pentru a face
sindromul de abstinenta mai usor. Aceasta substanta este metadona. Apoi, timp de
6 luni se trece la antagonizarea efectelor drogului prin administrarea de naloxona
si nalofina. In tot acest interval tratamentul se asociaza cu tratamentul psihologic,
pregatirea pentru integrarea in viata sociala a pacientului dupa sfarsitul terapiei.

C. Interactiuni medicamentoase

In practica medicala se folosesc curent asocieri de mai multe medicamente
care se administreaza simultan bolnavului, crescind astfel riscul aparitiei reactiilor
adverse.
1. Incompatibilitati medicamentoase
Asocierile medicamentelor in flacoanele de perfuzie, mai rar in aceeasi
seringa, la patul bolnavului, se practica in mod curent, deoarece simplifica
modalitatea de administrare. Aceste asocieri pot determina aparitia unor
incompatilitati sau interactiuni medicamentoase in vitro, care au ca rezultat:
disparitia actiunii farmacodinamice a medicamentului,
aparitia unor efecte adverse.
2. Interaciunile medicamentoase de ordin farmacodinamic
Se pot exercita la nivel molecular sau la nivelul unor sisteme
anatomofiziologice complexe.
Interactiunile sunt de tip:
sinergic, cand medicamentele actioneaza in acelasi sens; Ex: asocierea
analgezicelor antiinflamatorii si antipiretice, care isi insumeaza efectul
terapeutic in cazul asocierii lor, dar riscul reactiilor adverse este
crescut
antagonic, cand medicamentele actioneaza in sens contrar.
Antagonismul poati fi: partial, cand efectul global este mai mic decat
suma efectelor partiale si total cant efectul total este nul.

3.Interaciunile medicamentoase de ordin farmacocinetic
Asocierea medicamentelor poate determina modificari de ordin
farmacocinetic la nivelul proceselor de absorbtie, distributie, biotransformare si
eliminare.
Aceste modificari pot afecta:
Eficacitatea terapeutica a medicamentului
Pot determina reactii adverse
1.Interactiuni la nivelul procesului de absorbtie
Absorbtia medicamentelor administrate pe cale orala poate fi influentata prin :
interactiuni de ordin fizic:
- adsorbtie: caolin + lincomicina; carbune + sulfamide; fenilbutazona +
anticoagulante cumarinice.
- dizolvare: ulei de parafina + vitamine liposolubile, anticoagulante cumarinice.
interactiuni de ordin chimic:
- modificarea pH-urilor sucurilor digestive: la pH bazic, acidul acetilsalicilic se
absoarbe mai bine, tetraciclinele si chinina se absorb greu in mediu bazic.
- medicamentele pot forma chelati (complexe insolubile) tetraciclina formeaza
chelati insolubili cu calciu, magneziu, aluminiu, fier.
interactiuni de ordin fiziologic:
- intirzierea golirii stomacului afecteaza absorbtia: hidroxidul de aluminiu intirzie
absorbtia fenobarbitalului, izoniazidei.
- grabirea golirii stomacului determina accelerarea absorbtiei: metoclopramida
face ca paracetamolul, tetraciclinele, acidul acetilsalicilic, alcoolul etilic, litiul, sa
se absoarba mai repede.
- scaderea motilitatii intestinale prin substante parasimpatolitice( atropina),
favorizeaza absorbtia substantelor putin solubile propantelina creste
biodisponibilitatea digoxinei.
- scaderea motilitatii intestinale prin administrarea de laxative, determina scaderea
absorbtiei medicamentelor putin solubile: digoxina sub forma de comprimate are o
absorbtie redusa daca se administreaza concomitent cu metoclopramida.
2 Interactiuni la nivelul procesului de distributie
Pot apare datorita urmatoarelor cauze:
- modificarea fluxului sanguin hepatic influenteaza biodisponibilitatea
substantelor metabolizate in ficat,
- in faza difuziunii medicamentelor in tesuturi, asocierile medicamentoase pot
influenta permeabilitatea capilara.
3 Interactiuni asupra procesului de biotransformare a medicamentelor
Se datoreaza proceselor de inhibitie( intirziere ) si inductie enzimatica.
Inhibitia metabolizarii medicamentelor determina intensificarea efectelor
farmacodinamice, crescind riscul aparitiei unor fenomene de supradozare.
Ex: antiinflamatoarele nesteroidiene inhiba metabolizarea fenitoinei,
anticoagulantele orale inhiba metabolizarea sulfamidelor antidiabetice,
eritromicina inhiba metabolizarea carbamazepinei si teofilinei.
Proprietatile inductoare ale unor medicamente, determina cresterea clearance-ului
si micsorarea concentratiei plasmatice a medicamentelor. Rezultatul este scaderea
sau anularea efectelor terapeutice ale medicamentelor respective.
Cele mai importante medicamente inductoare enzimatice sunt barbituricele,
fenitoina, rifampicina, spironolactona, grizeofulvina, carbamazepina.
4 Interactiuni la nivelul procesului de eliminare a medicamentelor
- diureticele maresc fluxul urinar, crescind eliminarea medicamentelor.
- modificarea pH- ului urinar influenteaza reabsorbtia tubulara a medicamentelor.
Exemple:
Medicamente care
interacionez
Consecinele
interaciunii
Acid acetil salicilic(doze
mici,100mg)
Anticoagulante

Sngerri digestive

Furosemid,
spironolacton
efectul diuretic
glucocorticoizi Sngerri digestive
Sulfamide antidiabetice ef hipoglicemiant
Acid acetil salicilic(doze
mari,500mg)
Alte inflamatoare
nesteroidiene
creterea riscului de
ulcer
antihipertensive efectului
antihipertensivelor
Furosemid i acid
etacrinic
ef diuretic

Exemple de incompatibilitati ale solutiilor injectabile sunt:
Aminofilina nu se amesteca in acelasi flacon cu clorura de calciu, penicilina G,
eritromicina, izoprenalina, noradrenalina; in seringa nu se amesteca cu nici un alt
medicament.
Atropina sulfat este incompatibila cu bicarbonatul de sodiu, noradrenalina,
Clorura de calciu este incompatibila cu bicarbonat de sodiu, tetracicline,
cefalotina, prometazina, sulfat de magneziu.
Cloramfenicolul nu se amesteca in acelasi flacon cu tetraciclinele,
Diazepamul nu se amesteca cu alte medicamente in seringa, nu se dilueaza,
Dopamina, fenitoina, fitomenadiona, furosemid, manitol, metotrexat nu se
amesteca cu alte medicamente,
Fierul injectabil nu se amesteca in acelasi flacon cu acidul ascorbic,
Heparina este incompatibila in solutie cu gentamicina, cefalotina, eritromicina,
barbiturice, opioide,
Lidocaina este incompatibila cu bicarbonat de sodiu,
Penicilina G potasica nu se amesteca in aceeasi solutie cu acid ascorbic,
vitaminele B, aminofilina, solutie Ringer lactat,
Tetraciclinele nu se amesteca cu alte antibiotice,
Vitaminele din grupul B si vitamina C nu se amestecate cu antibioticele.

D. Interactiuni medicament aliment
Factorii dependenti de interactiunea dintre medicament si aliment.
Prezenta alimentelor in tubul digestiv influenteaza negativ
biodisponibilitatea.
Medicamentele se administreaza per-oral prin urmatoarele mecanisme:
a. inactivitatea de ordin chimic sau farmaceutic;
b. prin reducerea contactului substantelor medicamentoase cu suprafata
mucoaselor. Datorita acestui fapt se recomanda ca medicamentele sa fie
administrate in intervalul dintre mese si anume:
la 2 ore dupa masa;
cu o ora inainte de masa.
Fac exceptie de la aceasta regula cateva categorii de medicamente care se
administreaza imediat dupa masa (exemplu: saruri de Fe, de K,
antiinflamatoarele), medicamente cu indicatii speciale (exemplu: cu 30 de
minute inainte de masa) si medicamentele antiacide (cu 30-60 minute dupa
masa).
Interactiunea dintre aliment si medicament poate fi directa sau indirecta
Interactiunea directa poate avea la baza diferite mecanisme:
1. mecanisme fizico-dinamice (de absorbtie) cu eliminare digestiva a
medicamentului. Aceste interactiuni sunt excitate de absorbantele aciditatii
gastrice.
2. completarea ionului de Ca prin produsele lactate cu tetraciclina rezultand
compusi neabsorbabili;
3. modifica Ph-ul prin administarea concomitent a medicamentului cu bauturi
acidulate.
Interactiunea indirecta poate avea mai multe mecanisme:
1. modificarea functiei secretorii si motorii ale aparatului digestiv;
2. modificarea activitatii enzimatice prin inhibitie si inductie enzimatica.
Alimente care actioneaza prin interactiune indirecta:
bauturile alcoolice sintetizeaza enzimele conducand la cresterea
biotransformarilor unor medicamente ca: hipoglicemiantele per-orale
si anticoagulantele.
Medicamente administrate in afara meselor:
Ampicilina;
Carbonatul de calciu;
Eritromicina;
Penicilina;
Saruri feroase;
Hormoni tiroidieni.
Medicamente administrate in timpul meselor:
Metoprolol;
Nifedipina
Propanolol;
Spironolactona;
Verapamil.

Restrictii impuse de alcool, cafea, tutun in administrarea medicamentelor
Alcoolul este un deprimant al SNC si asociat cu un medicament care la
randul lui deprima SNC poate reduce semnificativ vigilenta, ratiunea si activitatea ,
determinand somnolenta si reducerea reflexelor (exemple: tranchilizantele,
analgezice, antitusive pe baza de Codeina sau Tramadol)
Antidepresive si antialergice
Daca aceasta asociere dintre alcool si medicamentele mentionate anterior
include o supradoza de barbiturice - rezultatul poate fi fatal. Persoanele care au
dezvoltata toleranta la efectul sedativ al alcoolului au nevoie de doze mai mari de
tranchilizante sau somnifere pentru a obtine efectul dorit. Astfel se poate ajunge
usor la supradoza. In mod similar alcoolicii, cei care au doze mari de alcool in
sange, necesita doze mai mari de anestezic, somnul astfel indus fiind mai profund
si cu o durata mai lunga decat cea normala.
Consumul cronic de alcool poate genera modificari in structura ficatului
accelerand metabolizarea unor medicamente ca: anticonvulsivantele,
anticoagulantele si antidiareicele, ele devin mai putin eficiente pentru ca nu raman
suficient timp in organism pentru a actiona. De asemenea ficatul nu mai poate
procesa sau metaboliza anumite medicamente in aceasta situatie medicamentele
raman prea mult timp in organism accelerand leziunile hepatice.
Cofeina este substanta care nu este recomandata inpreuna cu antibioticele
(Ciprofloxacina si Norfloxacina) si tratamentul cu Teofilina care sa da in astmul
bronsic. Aceste antibiotice intarzie eliminarea cafeinei rezultand un supradozaj
care determina: palpitatii, tremur, transpiratie, halucinatii. Astfel in timpul
tratamentului cu antibiotice si in astmul bronsic tratat cu Teofilina sau derivati ai
acesteia se interzice consumul de cafea si de sucuri care contin cofeina.
Tutunul creste riscul de a dezvolta infarct miocardic, AVC si alte
afectiuni ale sistemului circulator in special la femeile care consuma
anticonceptionale. Tutunul poate modifica anumite teste diagnostice sau de
laborator (numarul leucocitelor si eritrocitelor din sange si timpul de coagulare).
Nicotina si alti constituenti ai tutunului accelereaza metabolismul
Teofilinei si al Pentazocinei (antialgic) si intr-o masura mai mica a altor
medicamente (exemplu: tranchilizante, analgezice, antidepresive). Cand persoanele
in cauza renunta la fumat dozele trebuie ajustate.










REACTII ADVERSE aplicatii practice
Manifestari si aditudine de urgenta
Manifestari:
Tegumentare
Pe mucoase
Modificarea funciilor vitale

Multe dintre reactii debuteaza la cateva minute dupa ce a fost administrat un
medicament. Cu toate acestea, este posibil ca o persoana sa prezinte manifestari
alergice la o substanta medicamentoasa chiar si la cateva saptamani dupa ce a
utilizat-o. Orice modificare aparuta pe timpul tratamentului trebuie adusa la
cunostinta medicului care va opta : intreruperea medicatiei si/sau inlocuirea
acesteia.
Printre simptomele alergice ale medicamentelor se enumera:
- eruptiile cutanate de tip maculo-papular
- urticaria
- mancarimea pielii
- edemul facial
- scurtarea respiratiei
- anafilaxia

Anafilaxia (socul anafilactic) nu este prea des intalnita dar este una dintre cele mai
grave reactii alergice, o urgenta medicala. Semnele anafilaxiei apar de obicei, la
doar cateva minute dupa expunerea la medicament si includ:
- constrictie la nivelul cailor respiratorii si a gatului, fapt ce provoaca probleme de
respiratie (bronhospasm), tuse
- soc insotit de scaderea severa a tensiunii arteriale
- puls slab si rapid
- greata, varsaturi sau diaree
- ameteli sau pierderea constientei.
- inrosire tegumentara, cianoza, paliditate
-anxietate




Medicamente alergizante
Antibioticele,antiinflamatoriile si substantele de contrast sunt medicamentele cele
mai alergizante si dintre acestea, (dintre antibiotice penicilinele, sulfamidele,etc).
Nu toate caile de administrare sunt la fel de alergizante: cea mai putin alergizanta
este calea orala iar cea mai alergizanta este calea cutaneo-mucoasa.
Profilaxia reactiilor alergice se face printr-o anamneza foarte riguroasa si un
tratament fara medicamentele la care pacientul este alergic.
Reguli generale in administrarea medicamentelor:
Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabiliti ale
asistentei, apariia oricrui efect advers trebuie adus la cunotin medicului
i notificat corect n planul de ngrijire .
Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoas eficient i corecta,
asistenta trebuie :
-s fie familiarizat cu indicaiile, dozele i efectele medicamentului prescris ;
-s interogheze pacientul, naintea administrrii, despre eventualele reacii alergice
la substana respectiv ;
-s aib cunostinele si abilitile de a minimiza anxietatea pacientului i de a
maximiza eficiena medicamentului (cunoscnd modalitatea de administare, timpul
n care apare efectul etc.).
-s supravegheze pacientul i s sesizeze apariia de complicaii, (hemoragii,
epistaxis, gingivoragii, hematoame) n cazul tratamentului cu anticoagulante ;
-s recolteze snge pentru determinarea timpului Howell, Quick i INR n cazul
tratamentului cu anticoagulante ;
-s monitorizeze funciile vitale ;
-s supravegheze regimul alimentar (desodat) ;
-s monitorizeze increta i excreta .


Tratarea simptomelor se face in ordinea importantei acestora:
- stabilizarea tensiunii arteriale,
- sustinerea cordului,
- indepartarea bronhospasmului

Se administreaza:
- Glucocorticoizi : hidrocortizon hemisuccinat ca antiinflamator -
indeparteaza edemul local de la nivelul bronhiilor (i. v. = 100-200 mg)
- apoi se administreaza adrenalina i.v. in doze mici pentru stimularea cordului,
cresterea tensiunii arteriale (vasoconstrictie) si bronhodilatatie.
- adrenalin 1/1000: 0,2 -0,5 ml sc. sau im. pn la trei doze la interval de 1-
5min;
-adrenalin 1/10000 0,1 0,3 ml la locul injeciei
-adrenalin n spray, 1-2 pufuri;
-n reacii severe perfuzie cu adrenalin 1:10000 , 1ml n 50 ml NaCl
0,9% la 0,5 2,0 ml/minut;
- perfuzii: NaCl 0,9%, Ringer, substitueni volemici coloidali;
- acces venos, minim 2 linii venoase i administrare de soluii cristaloide (ser
fiziologic, soluie Ringer );
- antihistaminice ;
- aminofilin 5-6 mg/ kg i.v. (1fiol/240mg);
- n stop cardiorespirator msuri de resuscitare cardiorespiratorie


CALCULAREA DOZELOR DE ADRENALINA
-O fiola de 1:1000 adrenalina in 1 ml solutie.
Reprezinta 1mg pe 1 ml
Reprezinta 1000 g/ml
-Dac o fiol este diluata n 10 ml ser fiziologic
Reprezinta 0.1 mg/ml
Reprezinta 100 g/ml
Este o solutie 1:10.000 adrenalina
-Dac o fiol este diluat n 100 ml ser fiziologic
Reprezinta 0.01 mg/ml
Reprezinta 10 g/ml
Este o solutie 1:100,000 adrenalina
-Dac o fiol este diluat n 1000 ml ser fiziologic
Reprezinta 0.001 mg/ml
Reprezinta 1.0 g/ml
Este o solutie 1:1.000.000 adrenalin

-EXEMPLU
Injectare i.v. lent, doar atunci cnd este indicata
Adult: 500 g n 5 minute
Reprezinta 5ml de 1:10.000 adrenalina, adica 100 g/ml
(Dilueaz 1 fiol de 1mg cu 10ml ser fiziologic i tragi ntr-o sering din diluie
pn la 5 ml)