Sunteți pe pagina 1din 3

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

INTRODUCERE :
Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilitati ale asistentului medical. Pentru a asigura
pacientului o terapie medicamentoasa eficienta si corecta, asistentul trebuie sa fie familiarizat cu indicatiile, dozarile si
efectele medicamentului prescris. De asemenea pacientul trebuie interogat inaintea fiec arei administari despre
eventualele reactii alergice din trecut la substanta respectiva. Asistentul trebuie sa aiba cunostintele si abilitatile de a
minimiza anxietatea pacientului si de maximize eficienta medicamentului (cunoscand modalitatea de administare,
timpul etc.)
Caile de administare a medicamentelor:
Medicamentele pot fi administrate pe diverse cai:
calea de administare mucodermica: administrare oculara, vaginala, nazala, auriculara, transdermala (prin absorbtie),
orofaringelal (inhalatii)

calea de administare enterala: absorbtia medicamentelor prin tractul gastrointestinal


calea de administrare parenterala: injectii sau perfuzii intradermale, subcutanate, intramusculare, intraevenoase,
intrarectale, intraosoase, intraartriale
cale de administrate endotraheala: administarea medicamentelor in sistemul respirator cu ajutorul sondei
endotraheale
cale de administare epidurala: administare de medicamente (anestezic sau analgezice opioide) printr-un cateter
introdus peridural
calea de administare intrapleurala: injectarea de medicamente in spatiul pleural
Calea de administare a medicamentului determina efectele acestuia. De exemplu, medicamentele administrate
intravenos actioneaza instant deoarece intra imediat in circulatia sangvina. De aceea antibioticele se fac de obicei
intravenos pentru a determina un raspuns imediat si costant.
Prevenirea erorilor in administrarea medicatiei
Inaintea administrarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu medicatia prescrisa de medic din foaia de
observatie. Se va verifica mental regula celor cinci "P":
pacientul potrivit
medicamentul potrivit
doza potrivita
calea de administare potrivita
timpul (ora) de administare potrivit
Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il vom administra.
Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in vedere drepturile pacientului:
- dreptul de a sti de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce efecte adverse sa se astepte
- dreptul de a refuza medicatia prescrisa
Au aparut multe facilitati care sa previna erorile de administrare a medicamentelor, in special pentru cele a caror
administrare prezinta risc crescut:
amiodarone
anticoagulante
benzodiazepine
chimioterapice
dopamine
dobutamne
insulina
lidocaina

opioide (morfina)
trombolitice
Diferitele strategii de prevenire a erorilor de administare a medicamentelor cu risc crescut constau in prepararea
acestora astfel incat ele sa poata fii imediat perfuzate, asa-numitele "premixed infusion". Inainte de administarea lor
trebuie verificate de catre doi asistenti medicali (dozajul si rata perfuziei).
Efectele medicamentelor si interactiunile dintre ele:
Urmarirea raspunsului la administrarea unui anume medicament necesita o buna cunoastere a starii pacientului si a
efectelor asteptate de la medicamentul administrat. De exemplu, daca un pacient primind un antiaritmic continua sa
prezinte contractii ventriculare premature, trebuie anuntat medicul ca medicamentul administrat nu produce efectul
scontat.
In cadrul monitorizarii eficientei unei anume terapii medicamentuoase, trebuie luate in calcul si rezultatele testelor de
laborator, care pot indica un efect terapeutic, un efect advers sau un nivel toxic. De exemplu, timpii de protrombina
ajuta la evaluarea efectului administarii de heparina, sau nivelul scazut al potasiului poate fi un semn al efectelor
adverse ale unui diuretic. Unele medicamente insa pot afecta rezultatul testelor de laborator, cauzand asa-zisele
rezultate "fals pozitive". De exemplu, codeina poate creste presiunea intracraniana.
Se va monitoriza cu atentie starea pacientului. Anumite modificari ca scaderea sau cresterea in greutate pot afecta
actiunea anumitor medicamente. Alti factori ca varsta pacientului, constitutia fizica, sexul, statusul emotional pot afecta,
de asemenea, raspunsul pacientului la administrarea medicamentelor.
Deoarece majoritatea pacientilor primesc mai mult de un medicament, trebuie, de asemenea, avute in vedere
interactiunile dintre acestea. Interactiunea intre medicamente inseamna o schimbare in absorbtia, distributia,
metabolismul si excretia acestuia, care poate aparea la administrarea altui medicament sau imediat dupa aceea. O
interactiune de dorit folosita
ca baza in terapiile medicamentuoase combinate, este potentarea efectului unui medicament, ajutarea mentinerii unui
anumit nivel sangvin sau minimalizarea efectelor adverse, cu ajutorul altui medicament. Pe de alta parte, anumite
interactiuni pot avea rezultate nedorite ca diminuarea efectului unui medicament, sau, din contra, maximizarea sa pana
la efect toxic. De exemplu, pacientii fumatori necesita doze mai mari de teofilina (medicament administrat cu precadere
in astm bronsic si care se metabolizeaza in ficat) decat pacientii nefumatori, deoarece la fumatori se activeaza enzimele
oxidative din ficat care cresc metabolizarea teofilinei.
Urmarirea efectelor adverse
La administrarea unu medicament este necesara recunoasterea si identificarea efectelor adverse, reactiilor toxice si
alergiilor medicamentoase. Unele efecte adverse sunt trecatoare si de intensitate redusa, pacientul dezvoltand o
toleranta fata de medicament. Altele necesita o schimbare a terapiei medicamentoase.
O reactie toxica la un medicament poate fii acuta, datorata dozelor excesive, sau cronica, datorata acumularii
progresive a medicamentului in corp. De aemenea, reactiile toxice pot aparea ca rezultat al modificarii metabolismului
sau excretiei care determina astfel cresterea nivelului medicamentului in sange.
O reactie alergica la un medicament este rezultatul unei reactii antigen-anticorp. Reactia poate fii de la o urticarie
banala pana la soc anafilactic. De aceea inaintea administarii medicamentelor se verifica eventualele reacti alergice.
In principiu, testul alergic se face inaintea administrarii primei doze dintr-un medicament. De asemenea trebuie avut in
vedere ca un istoric alergenic negativ la un anume medicament nu exclude posibilitatea aparitiei reactiei alergice in
prezent sau viitor.
Alte efecte adverse ale medicamentelor pot fii dependenta si reactiile idiosincrazice (care apar la persoane cu anumite
deficite genetice).
Orice administrare de medicament, calea de administrare, dozajul, refuzul pacientului, aparitia efectelor adverse,
trebuie notificate corect si eligibil in planul de ingrijire cu semnatura asistentei.