CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

⦿ Calea de administrare = locul prin care medicamentul este introdus în

organism/administrat pacientului

⦿ Alegerea căii de administrare este condiționată de:

› Starea bolnavului – pacienții comatoși, cu reflexul de deglutiție abolit

› Locul de acțiune

› Viteza instalării efectului dorit

› Gradul de urgență – calea intravenoasă este cea mai rapidă ›

Biodisponibilitatea medicamentului dupa administrare

⦿ Principalele căi de administrare:

 Enterală: - Orală (internă/per os); › Sublinguală › Bucală › Rectală

 Parenterală (prin injectare) › Intravenoasă › Subcutanată › Intramusculară ›
Intraarterială › Intratecală
 Topică, pe tegumente și mucoase › Tegumentară › Inhalatoare ›
Intranazală › Oculară › Vaginală › Auriculară

Administrarea pe cale enterală:

Calea orală (per os) :

- Se realizează prin înghițire

- Majoritatea medicamentelor
- Avantaje : Se pot administra forme solide/lichide, cu cedare rapidă/lentă ›
Comodă, permite autoadministrare › Nu prezintă risc de infecții › Permite
îndepărtarea medicamentului în caz de intoxicații › Administrări repetate
și tratamente de întreținere economică
- Dezavantaje : Nu poate fi utilizată în cazul substanțelor insolubile în apă
› Prezența vărsăturilor › Iritații ale mucoasei gastro-intestinale ›
Medicamentele distruse de enzimele digestive › Absorbție deficitară sau
absentă (gastrectomie) › Fenomenul de prim pasaj hepatic › Nu poate fi
utilizată în urgențele medicale.
Calea orală (per os):

⦿ Locul principal de absorbție este intestinul subțire

› Suprafață mare

› Bogat vascularizat

› pH relativ neutru

› Difuziune simplă și transport specializat

⦿ Factorii care influențează absorbția:

› Motilitatea tubului digestiv, modifică timpul de contact ;
› Alimentele; › pH – ul local ; › Echipamentul enzimatic ;
› Flora intestinală ;
› Forma farmaceutică.

Căile sublinguală și bucală :

⦿ Se realizează cu participarea mucoasei linguale

› Subțire › Bogat vascularizată › Suprafață mică de contact
⦿ Timp de contact scurt datorită secreției salivare
⦿ O parte inghițită și se absoarbe gastric și intestinal
⦿ Ocolește primul pasaj hepatic
⦿ Doar medicamente liposolubile și active la doze mici
⦿ Soluție (picături, spray) sau comprimate cu dizolvare și eliberare rapidă

Calea rectală :

⦿ Supozitoare sau clisme

⦿ Absorbție lentă și inegală
⦿ Dozele trebuie să fie cu 25-30% mai mari decât per os
⦿ Unele molecule irită mucoasa rectală și declanșează reflexul de defecație,
micșorând timpul de contact
⦿ Recomandată : Pentru o acțiune sistemică la copii :
› Inconștienți sau cu vărsături;
› În cazul moleculelor care irită mucoasa gastrică
› Acțiune locală (antispastice, antihemoroidale)
Administrarea topică Calea inhalatorie:

⦿ Forme gazoase, pulberi, suspensii, cu efect general (anestezicele) sau local

(bronhodilatatoarele)
⦿ Absorbție foarte bună, rapidă și ușoară › Atât pentru substanțe lipofile și
hidrofile › Suprafață mare, bogat vascularizată › Efect rapid, similar
administrării intravenoase › Doze mai mici decât în administrarea orală › Risc
scăzut de efecte sistemice
⦿ Factori care influențează absorbția : › Mărimea, densitatea și mărimea
particulelor de aerosoli › Solubilitatea substanței active în sânge › Ventilația și
schimbul de gaze la nivel pulmonar

Calea oculară :

⦿ Exclusiv pentru acțiune locală

⦿ Administrare în sacul conjunctival
⦿ Secreția lacrimală scade timpul de contact
⦿ Absorbția se realizează la nivelul mucoasei conjunctivale și a corneei
⦿ Se absorb substanțele hidr și liposolubile

Calea nazală

⦿ Evită primul pasaj hepatic

⦿ Absorbția se realizează la nivelul mucoasei rinofaringiene (bogat
vascularizată)
⦿ Cel mai frecvent molecule cu acțiune locală

Calea tegumentară

⦿ Absorbția de la nivelul foliculilor piloși și ale glandelor sebacee ;

⦿ Pentru efect sistemic, moleculele trebuie să fie liposolubile și într-o formă
farmaceutică care să permită o absorbție lentă și prelungită ;
⦿ Evită primul pasaj hepatic ;
⦿ Absorbția este favorizată de › Masaj › Utilizarea unui vehicul uleios ›
Utilizarea unui pansament ocluziv › Leziuni tegumentare ;
⦿ Topice local › Soluții apoase și uleioase › Emulsii › Unguente, creme, geluri
⦿ Pentru efect sistemic – patch-uri cu nitroglicerină sau estradiol .
Calea vaginală

⦿ Preparate hormonale, antibiotice, antiinflamatoare

⦿ Absorbția depinde de statusul hormonal și vârstă
⦿ Supozitoare (ovule), unguente, creme, soluții

Administrarea parenterală :
⦿ Avantaje : › Acțiune rapidă și sigură în urgență › Acuratețea dozării › Se pot
administra volume mari (perfuzii) › Pacienți inconștienți, necooperanți sau cu
vărsături › Nu intetacționează cu enzimele digestive sau cu alimentele › Evită
primul pasaj hepatic
⦿ Dezavantaje › Soluții sterile › Presupune manopere efectuate în asepsie ›
Necesită personal calificat › Reacții adverse mai fracvente › Complicații la locul
de administrare › Nu permite administrarea unor volume mari s.c și i.m. › În caz
de supradozare nu poate fi limitată absorbția ›

Calea intravenoasă :

⦿ Avantaje › Direct în fluxul sanvin, cu efect imediat, utilă în urgențe › Bolus

(volum mic, administrat rapid) sau perfuzie › Biodisponibiliztate 100%, doza
necesară fiind mai mică › Doza poate fi controlată exact › Pot fi injectate
medicamente iritante (vena este insensibilă iar sângele le diluează) › Este
posibilă corelarea dozei cu răspunsul terapeutic
⦿ Dezavantaje › Risc de tromboflebite › Risc de complicații la locul
administrării › Risc de infecție locală/sistemică › Instalarea rapidă a reacțiilor
adverse
⦿ Calea intravenoasă permite injectarea doar a soluțiilor apoase, izotone.
⦿ Suspensiile, preparatele retard și soluțiile uleioase pot provoca embolie
grăsoasă!!!

Calea intramusculară:
⦿ Absorbția se produce în 15-30 minute din momentul injectării ;
⦿ Utilă pentru obținerea efectelor sistemice
⦿ Se pot injecta susbstanțe lipo și hidrosolubile sub formă de soluții sau
suspensii, neiritante pentru țesuturi
⦿ Permite administrarea formelor retard

Calea subcutanată :
⦿ Se evită administrarea substanțelor iritante
⦿ Absorbție mai lentă comparativ cu i.m.
⦿ Lipo și hidrosolubile in volume mici
⦿ Preparate retard
⦿ Autoadministrare (insulină, anticoagulante)

Calea intraarterială :

⦿ Rar utilizată › Arteriografii › Chimioterapice în neoplasme › Boli circulatorii

periferice
⦿ Complicații severe › Tromboză › Spasm arterial › Ischemie acută

Alte căi:

⦿ În seroase – intraperitoneal (neoplasme, ascită). Risc de infecții și aderențe

⦿ Intrarahidian sau intratecal – anestezie, analgezie
⦿ Intraventricular – citotoxice în neoplasmele cerebrale sau encefalitele virale
⦿ Intracardiac – de excepție, adrenalina în stopul cardiac

Alegerea căii de administrare

⦿ Proprietățile fizico-chimice ale medicamentului
⦿ Dozajul medicamentului
⦿ Efectul dorit – local sau sistemic
⦿ Viteza obținerii defectului
⦿ Efectul enzimelor digestive și al primului pasaj hepatic
⦿ Starea pacientului