REACŢII ADVERSE

ALE MEDICAMENTELOR
 REACŢII ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR

 efecte secundare - se produc la doze terapeutice şi

care diferă de efectul farmacodinamic principal
efecte secundare benefice
efecte secundare dezavantajoase - efecte adverse
 acelaşi efect secundar poate fi util în unele cazuri
şi/sau nedorit în alte cazuri.
 Ex. Sedarea determinata de Clonidina este benefica la un pacient
hipertensiv coleric, anxios, irascibil si periculoasa la un pacient
hipertensiv care trebuie sa conduca masina
REACŢII ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR -
Factori predispozanti
 polipragmazia
 automedicaţia empirică
 imaturitatea enzimatică (copii) sau reducerea activităţii
enzimatice (vârstnici)
 stări patologice preexistente sau coexistente administrării
medicamentelor (afecţiuni renale, digestive, hepato-biliare,
cardiovasculare, defecte ale unor căi metabolice)
 prezenta unor factori toxici: alcool, tutun, noxe din mediu
 malnutriţie
 reactivitate şi sensibilitate particulară la un medicament
(enzimopatii genetice sau dobândite)
 medicamente expirate ca termen sau păstrate în condiţii
necorespunzătoare.
REACŢII ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR -
Clasificare
 după criteriul predictibilităţii:
 reacţii
adverse aşteptate
 reacţii adverse neaşteptate

 după mecanismul prin care se realizează efectul advers

 după sediul tulburărilor provocate:
 reacţii adverse la nivelul aparatului cardio-vascular

 tractului gastrointestinal, etc.

 după structura chimică a medicamentelor care le produc:

 reacţii adverse ale derivaţilor acidului salicilic

 reacţii adverse ale derivaţilor fenacetinei, etc

 după acţiunea farmacologică a medicamentelor:

 reacţii adverse ale anestezicelor generale,

 reacţii adverse ale anestezicelor locale, etc.

Criteriul predictibilităţii
Reacţii adverse aşteptate (reacţii secundare)
apar la doze uzuale - ca o consecinţă a efectului
farmacodinamic (altul decât cel principal)
 uscăciunea mucoaselor dat de anticolinergice
 tremorul (efect parkinson-like) dat de antipsihotice
 sedarea dată de antihistaminice H1

apar la majoritatea subiecţilor ce primesc

medicamentul
dacă se cunosc bine mecanismele de acţiune ale
medicamentelor- efectele secundare se pot anticipa şi
se poate informa pacientul
in general, sunt reacţii neplăcute pe care pacientul le
reclamă - efecte secundare
 Criteriul predictibilităţii
Reacţii adverse neaşteptate
apar la doze uzuale
nu sunt atribuite unui mecanism farmacodinamic
cunoscut
apariţia lor este imprevizibilă
apar la un număr restrâns de pacienţi (reacţii alergice
la peniciline, anemii hemolitice, etc.)
în general, sunt reacţii nocive.
 Clasificare a reacţiilor adverse –
utilă în clinică

natura calitativă sau cantitativă a reacţiei adverse

relaţia doză-efect
gravitatea consecinţelor clinice
implicarea directă a unui organ vital
prezenţa unor cauze genetice
reproductibilitatea experimentală
relaţia cu apariţia unor maladii noi sau creşterea
incidenţei unor maladii cunoscute
 Reacţiile adverse de tip A
 Ex.: toxicitatea renală a aminoglicozidelor, constipaţia la morfină,
sedarea după antihistaminice H1, hipotensiunea după
antihipertensive)
reacţii anormale cantitativ (acţiune farmacologică
principală excesivă sau acţiune farmacologică secundară)
au o incidenţă mai mare de 1%
există o relaţie directă doză-efect
consecinţele clinice sunt rezultatul acţiunii directe asupra
unui organ
sunt reproductibile experimental
sunt predictibile farmacologic
au o incidenţă scăzută a mortalităţii
conduita terapeutică este reducerea dozelor
 Reacţii adverse de tip B
 Ex. reacţii imunoalergice, idiosincratice, intoleranţe metabolice

sunt reacţii anormale calitativ

au o incidenţă mai mică de 1%
nu au legătură directă doză-efect
sunt determinate genetic
nu sunt reproductibile experimental
sunt nepredictibile farmacologic
au o incidenţă crescută a mortalităţii
conduita terapeutică este oprirea medicaţiei
 Reacţii adverse de tip C
 Ex. creşterea incidenţei cancerului hepatic după utilizarea
îndelungată a contraceptivelor orale
inducerea de noi maladii
modificarea incidenţei unor maladii după utilizarea
îndelungată a unui medicament
Mecanismul de producere
Clasificare
 Reacţii adverse de tip toxic
 Reacţiile adverse de tip idiosincratic
 Reacţiile adverse de tip alergic
Reacţiile adverse de tip toxic
 sunt similare cu cele din supradozare
 caracterizate prin tulburări funcţionale sau morfologice
nedorite ce apar la unii pacienţi trataţi cu
 aceeaşi doză de medicament
 pe aceeaşi cale de administrare
 aceste efecte pot avea intensitate diferită de la un
individ la altul şi pot varia ca formă clinică:
 de la forme uşoare
 la forme grave
tulburările funcţionale sau morfologice pot să se
manifeste la orice tip de ţesut sau organ
Reacţiile adverse de tip toxic
Factori determinanti
reactivitatea individuală.
 Ex. Antibiotice aminoglicozide - la doze terapeutice pot produce
sau nu surditate la membrii unui grup de pacienţi în funcţie de
sensibilitatea individuală, determinată genetic.
 la doze mai mari decât limita terapeutică atunci toţi pacienţii fac
surditate.
interacţiunile medicamentoase de ordin
farmacocinetic sau farmacodinamic.
 competiţia la nivel de proteine de transport - creştere a fracţiei
libere a unui medicament cu indice terapeutic mic
 Ex. anticoagulantelor orale - antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS)
 asocierea inhibitorilor enzimatici/ inductorilor enzimatici
Reacţiile adverse de tip toxic
Factori determinanti

Starea sistemelor enzimatice

 Ex. imaturitatea sistemelor enzimatice/ afectarea lor
cantitativă sau calitativă de către o serie de boli - creşte
riscul efectelor toxice
Integritatea anatomică sau funcţională a
organelor implicate în procesul de epurare a
medicamentelor
Indicele terapeutic
Reacţiile adverse de tip toxic
Consecinte clinice
Efectele mutagene - urmare a modificărilor
induse de medicamente asupra materialului
genetic - transmiterea mesajului genetic alterat la
o nouă generaţie - fenotip anormal.
 Ex.alkilanţii şi antimetaboliţii folosiţi în terapia cancerului,
nitriţii anorganici utilizaţi pentru conservarea cărnii, alcoolul
etilic şi nicotina, etc.
Efectele dismorfogene/teratogene - defecte
congenitale ca urmare a acţiunii medicamentelor
asupra produsului de concepţie (embrionului)
 Ex. carenţa unor factori de nutriţie (vitamine), radiaţiile
ionizante, unele virusuri (v. rubeolei), agenţi chimici.
Reacţiile adverse de tip toxic
Consecinte clinice
Efectele cancerigene
 Ex. radiaţiile ionizante, unele virusuri, agenţi chimici –
hidrocarburi policiclice –3,4-benzpiren, amine aromatice – o-
aminonaftol, 2-naftixidroxilamina, coloranţi azoici –
dimetilaminoazolbenzen, nitrozaminele, uretanul, alkilante
etc.
Reacţii adverse de tip idiosincratic

Idiosincrazia - declanşarea unor reacţii adverse

neobişnuite, diferite din punct de vedere calitativ
sau cantitativ de efectele produse de
medicamente la populaţia generală
datorate unor anomalii morfologice şi funcţionale
ale
 unor proteine structurale
 de transport
 receptori sau enzime (enzimopatii)
Reacţii adverse de tip idiosincratic
sunt determinate genetic
sunt dependente de rasă
enzimopatiile pot fi manifeste sau sunt
latente
oricare etapa farmacocinetica/
farmacodinamica a medicamentului
poate fi influenţata de variaţii genetice
cu semnificaţie clinică
Reacţii adverse de tip idiosincratic
Variaţii genetice

variabilitate farmacocinetică - diferenţele

privind absorbţia, rata de metabolizare şi
eliminare a medicamentului şi a cataboliţilor săi
 va influenţa relaţia doză/concentraţie plasmatică,
 sau doză/concentraţie tisulară
 va influenţa indirect relaţia doză/răspuns terapeutic.

variabilitate farmacodinamică - include

polimorfismele proteinelor implicate în transportul
medicamentelor în celulă şi ale proteinelor ţintă
(receptori, enzime)
 influenteaza direct relaţia doză/efect
Reacţii adverse de tip idiosincratic
Efecte anormal de lungi ale medicamentelor

Idiosincrazia la succinilcolina – prezenta unei

enzimei atipice butirilcolinesterază
(pseudocolinesteraza din plasmă şi ficat) – cu o
afinitate de peste 100 ori mai mică pentru
succinilcolină decât enzima normală.
bolnavii nu-şi revin din curarizare decât după
câteva ore, în condiţiile unei asistări a respiraţiei
în acest interval.
transmiterea anomaliei este de tip autosomal
recesiv
 Reacţii adverse de tip idiosincratic
Scăderea/creşterea efectului medicamentului la doze
terapeutice uzuale

Anomalii ale N-acetilazelor

variaţii în viteza de metabolizare ale unor medicamente,
cum ar izoniazida, hidralazina, procainamida
Populaţia generală se împarte in
 acetilatori lenţi - efecte toxice
 acetilatori rapizi - ineficienţă terapeutică
 pacienţii acetilatori lenţi cu tuberculoză dezvoltă o
neuropatie periferică toxică
 Reacţii adverse de tip idiosincratic
Creşterea sensibilităţii la agenţi farmacologici

Hemoglobinopatii
Aceste anomalii sunt determinate genetic.
Eritrocitele au viaţă mai scurtă şi se lizează foarte uşor
în contact cu medicamentele methemoglobinizante
Ex. doze terapeutice de sulfamidă provoca anemie
hemolitică.
 Reacţii adverse de tip idiosincratic
Scaderea sensibilităţii la agenţi farmacologici

Mutatii genetice ale vitamin K epoxireductazei –

rezistenta la anticoagulante orale
sunt necesare doze de 20 ori mai mari decât pentru
persoanele normale
transmiterea este autosomal dominantă
 Reacţii adverse de tip idiosincratic-

Aparitia unor efecte calitativ noi

deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază (G-6PDH)

transmisă prin cromozomul X
există o scădere a concentraţiei glutationului redus ce
duce la scăderea rezistenţei membranei eritrocitare
faţă de medicamente oxidante (antibiotice
sulfonamidice, antimalarice ca primaquina, sulfone
antileproase ca dapsona, acidul acetilsalicilic,
cloramfenicol, precum şi ingestia unei legume numite
Vicia Fava) - hemoliză.
 Reacţii adverse de tip idiosincratic-

Aparitia unor efecte calitativ noi

Deficienţa în alcool-dehidrogenază (frecventă la

populaţia orientală) - intoleranţă cu congestia feţei şi
tulburări circulatorii importante
Mutaţii ale genei ce codifică proteinele care
formează canalul de eliminare a ionului de calciu
din celulă vor avea drept consecinţă acumularea
excesivă de calciu intracelular după administrarea de
anestezice generale inhalatorii, cum ar fi halotanul,
sau de miorelaxante, de tipul succinilcolinei, clinic
manifestată prin hipertermie malignă,
spasme musculare, şi chiar exitus.
 Anomalia are transmitere dominant-autosomală.
 Reacţii adverse de tip alergic
intoleranţă dobândită în timpul vieţii faţă de anumite
medicamente - mecanisme imunologice
antrenarea formării de anticorpi de către moleculele
de medicament (singure/ legate de alte molecule
proteice)
la un nou contact al organismului cu molecula de
medicament -reacţia antigen-anticorp complement
dependentă urmată de
eliberarea de histamina (reacţii de tip I)
citoliza celulelor ţintă (reacţia de tip II şi III)
eliberarea de citokine pro-inflamatoare din limfocitele T
sensibilizate (reacţia de tip IV).
 Reacţii alergice de tip I
 reacţii alergice “acute” imediate,
mediate de IgE - medicamentul cuplează la IgE de pe
suprafaţa mastocitelor sau bazofilelor
eliberarea de mediatori preformaţi şi stocaţi în granulele
citoplasmatice (histamina, kinine, proteaze)
sau mediatori nou sintetizaţi din membrana celulară
activată (prostaglandine, leucotriene).
Clinic - şocul anafilactic, urticaria, angioedem
Ex. penicilina, streptomicina, neomicina, gentamicina, kanamicina,
eritromicina, lincosamine, novobiocina, sulfamide
 insulina, hormonul de creştere,
 barbiturice, neuroleptice, hidantoine
 compuşi cu arsen, mercur,, compuşi cu iod, compuşi cu brom,
antitiroidiene de sinteză, etc.
 Reacţii alergice de tip II

 Reacţiile alergice de tip citotoxic – complement

dependente
implică participarea unor anticorpi de tipul IgG sau IgM -
anticorpii se fixează pe celulele circulante ale sângelui.
Molecula de medicament, va cupla la anticorpul fixat pe
celulă, activează sistemul complement şi determină liza
celulară
 Ex. dihidralazina, procainamida, clorpromazina, betablocante,
fenitioinul, izoniazida, D-penicilamina, metil-dopa, levo-dopa,
acidul mefenamic care produc anemie hemolitică autoimună
 Reacţii alergice de tip III
 Reacţiile alergice prin complexe imune circulante
(tip III) – IgG, IgM
complexele imune se fixează pe vasele mici şi în
membranele bazale activând complementul
determinând fenomene inflamatorii la nivelul ţesutului
unde s-au fixat - vasculite multisistemice
complement – dependente.
sindromul Stevens Johnson - eritem multiform, artrite,
nefrite, leziuni ale SNC şi miocardite
Ex. sulfamidele, penicilinele, tiouracilul,
anticonvulsivantele şi iodurile
 Reacţii alergice de tip IV
 mediate celular (tip IV) – reacţii alergice întârziate,
mediate celular
se datoresc intervenţiei limfocitelor T sensibilizate,
care eliberează limfokine pro-inflamatorii.
Ex. administrării locale a medicamentelor (dermatite de
contact).
Ex. neomicina, gentamicina, barbituricele, penicilinele,
sulfamidele, izoniazida.
 Criteriul localizării
Reacţii adverse la nivelul aparatului digestiv

disfagia –contactului direct şi efectului iritant al

medicamentului sau al excipientului (din componenţa
capsulei);
candidoză esofagiană – antibiotice cu spectrul larg sau
imunosupresive (corticosteroizi, chimioterapice
anticanceroase);
tulburări de motilitate – prin reflux esofagian, spasm
piloric şi apar la medicamentele ce acţionează pe
musculatura netedă digestivă - anticolinergice, antagonişti ai
canalelor de calciu;
dureri epigastrice –antiinflamatoare nesteroidiene,
corticosteroizi;
 Criteriul localizării
Reacţii adverse la nivelul aparatului digestiv

litiaza biliară – medicamentele hipocolesterolemiante (cu

excepţia inhibitorilor HMG-CoA sintetazei), estrogeni,
colestiramină;
constipaţia –opiacee, anticolinergice, blocanţi 2,
antidepresive triciclice, neuroleptice, sedative, anestezice
generale, colestiramina, preparatele de fier, hidroxidul de
aluminiu, carbonatul de calciu, etc;
diareea –metoclopramidul, domperidonul, eritromicina,
neurosimpatolitice,utilizarea excesivă de purgative iritante;
 Criteriul localizării
Reacţii adverse la nivelul aparatului digestiv

un caz particular este diareea apărută după administrarea

de antibiotice cu spectru larg şi se datoreşte afectării
echilibrului florei intestinale (ex: colită pseudo-
membranoasă prin proliferarea excesivă de Clostridium
difficile secundar administrării de lincomicină, clindamicină);
sindrom de malabsorbţie – după administrarea de
neomicină ca urmare a inhibării unor enzime digestive şi
precipitării sărurilor biliare;.
 Criteriul localizării
Reacţii adverse la nivelul aparatului respirator

bronhospasm – apare după administrarea de

medicamente ce
 stimulează direct contracţia musculaturii netede bronşice (-
blocante neselective, parasimpaticomimetice)
 facilitează eliberarea de mediatori din granulele mastocitare
(aspirina şi alte AINS, opioizi, curarizante);
tusea – este un efect de clasă întâlnit la inhibitorii enzimei
de conversie ai angiotensinei şi de datoreşte inhibării
degradării bradikininei;
 Criteriul localizării
Reacţii adverse la nivelul aparatului respirator
fibroză pulmonară - apare frecvent la pacienţii trataţi cu
bleomicină;
sindromul Loeffler (eozinofilia pulmonară) – a fost
semnalată după administrarea unor sulfamide
chimioterapice, nitrofurantoină, metotrexat;
limfadenopatia mediastinală - apare după administrarea
sistemică de fenilbutazonă;
 Criteriul localizării
Reacţii adverse neurologice

neuropatii periferice –izoniazidă, cisplatină, vincristină,

litiu, metronidazol, disulfiram, săruri de aur, amiodaronă;
vertijul vestibular –
hipoperfuzie vestibulară (betablocante, nitriti,
calciublocante, tonicardiace, fenfluramina, cimetidina),
toxicitate nervoasă (aminoglicozide, diuretice de ansă,
vancomicina, agenţi alkilanţi, analgezice opioide,
salicilaţi);
 Criteriul localizării
Reacţii adverse neurologice

convulsiile/fasciculaţii/mioclonii – supradozarea/
asocierea unor medicamente/după întreruperea bruscă a
administrării unor medicamente
doze ridicate de peniciline de sinteză, polimixine,
gentamicină, metotrexat, actinomicină,
 fie scăderea pragului convulsiv prin alterarea fluxului
ionic transmembranar - litiu, antidepresive triciclice,
fenitoină
hiperexcitabilitate neuromusculară - hipoglicemiante,
anticolinesterazice, colinomimetice)
defrenarea activităţii unor neuroni excitatori prin sevraj
medicamentos- benzodiazepine, barbiturice,
meprobamat;
 Criteriul localizării
Reacţii adverse neurologice

hipertermia malignă - anomalii genetice a canalului de ieşire

a calciului din celulă - de anestezice generale volatile
(halotanul), miorelaxante (suxametonium), antidepresive
triciclice, inhibitori de monoaminooxidază;
miotonii – curarizante, betablocante, blocanţi ai canalelor de
calciu;
pseudoparkinsonismul medicamentos (rigiditate, akinezie,
bradikinezie) - neuroleptice, antidepresive, -metildopa,
metoclopramid
tremorul - litiu, valproat de sodiu, antidepresive triciclice,
teofilină, simpaticomimetice;
diskineziile – constau în mişcări anormale ce apar după
tratamentul cu neuroleptice
 Criteriul localizării
Reacţii adverse la nivelul aparatului cardiovascular

hipotensiunea arterială –antihipertensive, neuroleptice

fenotiazinice, colinomimetice, antidepresive triciclice,
derivaţi nitraţi, derivaţi chinidinici; hipotensiunea poate fi
permanentă sau ortostatică;
hipertensiunea arterială - estroprogestative,
corticosteroizii, AINS, simpaticomimetice, anticolinergice
aritmii cardiace - flecainida, disopiramida, digitalice,
verapamil, diltiazem, amiodarona, sotalol, bepridil,
betablocante, blocanţi ai canalelor de calciu, digitalice,
antracicline;
 Criteriul localizării
Reacţii adverse la nivelul aparatului cardiovascular

ischemie miocardică –vasodilatatoare, antihipertensive,

alcaloizii de ergot, contraceptive orale;
toxicitate miocardică directă - anticanceroasă, reacţiile
de hipersensibilitate la antibiotice;
efect inotrop negativ – betablocante, inhibitori de calciu,
antiaritmice, antracicline, ciclofosfamidă, interferonii
 Criteriul localizării
Reacţii adverse hepatice

sindroame citolitice –chimioterapice anticanceroase,

paracetamol, izoniazidă, fenilbutazonă, eritromicină;
sindroame colestatice - rifampicină, sulfamide,
estroprogestativi, steroizi anabolizanţi;
fibroză hepatică – după metotrexat
steatoză hepatică - după tetracicline
 Criteriul localizării
Reacţii adverse renale

se datoresc pe de o parte hipoperfuziei prerenale sau

intrarenale
efectului toxic direct glomerular, tubular sau interstiţial al
unor medicamente.
consecinţa clinică este insuficienţa renală
funcţională (după diuretice, AINS, inhibitori ai enzimei
de conversie)
organică (după aminoglicozide, chimioterapice
anticanceroase – ciclofosfamida, hipersensibilitate
imunologică la peniciline, sulfamide.
 Criteriul localizării
Reacţii adverse cutanate

mecanism imunologic prin reacţie alergică de tip I sau IV.

mecanismele neimunologice implică toxicitatea celulară
directă a medicamentelor sau metaboliţilor lor.
urticariile –penicilinele, substanţele iodate de contrast,
vaccinuri, seruri, anestezice generale, sulfamide, opiacee,
etc.
erupţiile maculopapulare –AINS, barbituricele, fenitoina,
sulfamidele, allopurinolul, inhibitorii de enzimă de conversie
a angiotensinei;
eritrodermiile –salazopirina, sulfamidele, sărurile de aur,
penicilinele, fenitoina, carbamazepina;
fotosensibilizarea –diureticele tiazidice, chinolonele,
amiodarona, tetraciclinele, griseofulvina, sulfamidele, etc.
 Criteriul localizării
Reacţii adverse cutanate

pigmentare cutanată - antimalarice de sinteză,

betacaroten, mepacrina, estrogeni.
alopecie/hirsutism/hipertricoză –chimioterapice
anticanceroase, antitiroidiene de sinteză (alopecie), fenitoin,
minoxidil (hipertricoză), androgeni, glucocorticosteroizi
(hirsutism).
erupţii buloase
 sindromul Stevens-Johnson apare frecvent după sulfamide,
barbiturice, betalactamice şi AINS
 sindromul Lyell este o formă foarte severă de dermatită
buloasă, cu evoluţie spre descuamare masivă a tegumentului
căpătând aspectul unei arsuri extinse, cauzată de sulfamide
antibacteriene, barbiturice
 Criteriul localizării
Reacţii adverse hematologice

neutropenia şi agranulocitoza - citotoxicelor

antitumorale, antivirale, antidepresive, derivaţi
pirazolonici, antitiroidiene de sinteză, sulfamide,
antiinflamatoare nesteroidiene, penicilamină
trombocitopenia –frecvent mecanism alergic -
benzatinpenicilina
eozinofilia – mecanism alergic - aspirină,
sulfonamide, nitofurantoin
 Criteriul localizării
Reacţii adverse hematologice
anemia hemolitică
anticorpi anti-medicament - rifampicinei,
antibioticelor beta-lactamice, chinină,
tolbutamidă, ibuprofenului, fenilbutazonă, acidul
mefenamic, metil-dopa, levo-dopa
deficit de G-6-PDH - primachina, nitrofurantoin,
sulfonamide, acid nalidixic, furazolidon,
doxorubicină
micro-angiopatiei trombotice - chimioterapice
anticanceroase (mitomicina, cisplatin, citarabina,
daunorubicina, lomustina), contraceptive orale,
metronidazol, ciclosporina
 Criteriul clasei farmacologice
Efecte secundare specifice tratamentului cu
chimioterapice antibacteriene
reacţia Herxheimer –eliberarea de toxine din
microorganismele lizate de chimioterapice - terapia
trebuie începută cu doze mici
ex. doze mici de cloramfenicol în febra tifoidă
doze mici de penicilină G în sifilis
doze mici de tuberculostatice în TBC
Dismicrobisme - antibiotice cu spectrul larg (de ex.
tetraciclinele) - apariţia micozelor şi a
suprainfecţiilor, între care cele cu stafilococ
rezistenţi la antibiotice.
 Criteriul clasei farmacologice
Obişnuinţa
Cauzele obişnuinţei pot fi:
modificarea în farmacocinetica medicamentului (de ex.
o metabolizare mai rapidă, prin inducţie enzimatică)
scăderea numărului de receptori sau trecerea lor dintr-o
formă activă într-una inactivă (de ex. scăderea numărului
de receptori la insulină în hiperinsulinism)
reacţii homeostatice ce antagonizează efectul unui
medicament (de ex. reglarea secreţiei hormonilor tiroidieni
prin nivelul concentraţiilor plasmatice ale acestuia)
mecanisme necunoscute
 Criteriul clasei farmacologice
Tahifilaxia
Mecanismele implicate pot fi:
depleţia depozitelor de mediatori într-un ritm mai rapid
decât cel de refacere (ex. tahifilaxia la efedrină)
depolarizarea membranelor excitabile (dozele
crescătoare progresive de acetilcolină dau stimulare tot mai
puternică a structurilor sensibile, dar peste o anumită doză,
acţiunea dispare şi stimularea nu se mai produce, oricât s-ar
mări doza - menţinerea membranelor celulelor reactive în
stare de depolarizare continuă)
mecanism necunoscut (ex. în tahifilaxia la histamină,
nitriţi)
 Criteriul clasei farmacologice
Dependenţa – necesitatea de ordin psihologic
(senzaţie de bună stare psihică şi fizică) de a
folosi un anumit toxic/medicament

Etape in instalarea unei stări de dependenţă:

 dependenţa psihica
dependenţa fizica
 Criteriul clasei farmacologice
Dependenţa psihică
 senzaţie puternică, cu caracter irezistibil, de a se administra
o substanţă euforizantă
nu există o tendinţă (sau este limitată) de creştere a dozelor
manifestările clinice sunt exclusiv de ordin psihic
întreruperea administrării substanţei respective se poate
face pe durate variabile
efectele nocive vizează numai persoana consumatoare
(rareori se comit acte antisociale - în cazul substanţelor
halucinogene - heroina, LSD)
cele mai frecvente cazuri de dependenţă psihică se întâlnesc la
tutun, cafea sau alte băuturi care conţin cafeină
 Criteriul clasei farmacologice
Dependenţa fizica
 nevoia irezistibilă, necontrolabilă, de a se continua
administrarea unei substanţe euforizante
persoana implicată foloseşte orice mijloc, uneori chiar acte
antisociale, de a-şi procura substanţa respectivă
tendinţă de creştere a dozelor
oprirea sau scăderea bruscă a consumului substanţei
euforizante respective produce reacţii somatice
prezenţa simultană a dependenţei fizice şi psihice = addicţie.
Ex. alcoolul etilic, meprobamatul, barbituricele,
paraldehida, cloraldehida, opiaceele
 Criteriul clasei farmacologice
Dependenţa fizica
OMS – farmacodependenţă
starea psihică, câteodată şi fizică, care rezultă din
consumarea unui agent farmacologic, caracterizată prin
reacţii de comportare
nevoia compulsivă de a consuma un agent farmacologic în
mod continuu sau periodic,
în scopul de a-i simţi efectele psihice şi, câteodată, spre a
suprima starea de indispoziţie consecutivă abstinenţei.
obişnuinţa poate coexista sau nu
o persoană poate fi sub dependenţa mai multor droguri
 Criteriul clasei farmacologice
Bazele biologice ale dependenţei
legate de activitatea sistemului dopaminergic şi
serotoninergic de la nivelul:
ariei ventrale tegmentale, nucleului accumbens şi
cortexului prefrontal
alte structuri anatomice implicate sunt următorii
nuclei subcorticali:
globus pallidus, amigdala, locus ceruleus, nucleul
rafeului
 Criteriul clasei farmacologice
Bazele biologice ale dependenţei
eliberare crescută de dopamină la nivelul acestor structuri
anatomice.
receptorii dopaminergici D2 sunt implicaţi în
comportamentul de procurare a substanţei
farmacodependente facilitând eliberarea de dopamină în
nucleul accumbens
receptorii dopaminergici D1 pot accentua acest răspuns de
eliberare de dopamină.
nucleul accumbens este implicat şi în compartimentul
motivaţional sexual şi alimentar
alţi neurotransmiţători implicaţi în producerea fenomenului de
dependenţă: 5-hidroxitriptamina (5HT, serotonina) şi
glutamatul.
 Criteriul clasei farmacologice
Farmacovigilenţa
totalitatea activităţilor de detectare, evaluare, validare si
prevenire a reacţiilor adverse la produsele medicamentoase
scop
 detectarea precoce a reacţiilor adverse şi a interacţiunilor produselor
medicamentoase
 monitorizarea frecvenţei reacţiilor adverse cunoscute
 identificarea factorilor de risc şi a mecanismelor fundamentale ale
reacţiilor adverse
 estimarea aspectelor cantitative privind factorii de risc
 analiza şi difuzarea informaţiilor necesare prescrierii corecte şi
reglementării circulaţiei produselor medicamentoase
 utilizarea raţională şi în siguranţă a produselor medicamentoase
 evaluarea şi comunicarea raportului risc/beneficiu pentru toate
produsele medicamentoase pe piaţă
 Criteriul clasei farmacologice
Farmacovigilenţa
Supravegherea reacţiilor adverse se face folosind:
studii prospective controlate
studii retrospective controlate
statistici în dinamica
studii necontrolate
 Criteriul clasei farmacologice
Farmacovigilenţa
În România - cea mai des folosită metodă este cea a
raportării spontane.
Avantaje:
 o arie largă de acoperire (practic întreaga populaţie)
 supraveghează totalitatea medicamentelor folosite la momentul
respectiv
 nu interferă cu alegerea liberă a medicamentului faţă de un anumit
medicament
 are un cost scăzut
 este fiabilă (metodă care generează cele mai multe semnale şi ipoteze
şi care arată cu cea mai mare probabilitate reacţiile adverse rare sau
întâlnite la medicamentele rar folosite)
 stimulează cercetarea în domeniu în mod ţintit
 REACŢII ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR
dezvoltarea şi perfecţionarea unor structuri de
supraveghere a efectelor nedorite ale medicamentelor
un număr semnificativ de retrageri de medicamente din
terapie:
 talidomida – sedativ-hipnotic – teratogen
 perhexilina – antiaritmic – neuro/hepatotoxic
 terfenadina – antihistaminic – hepatotoxic
 cisaprid – prokinetic – proaritmic, induce „torsada vârfurilor”, etc
 viox – antiinflamator nesteroidian – proagregant
 Criteriul clasei farmacologice
Farmacovigilenţa
Centre Naţionale şi Regionale de Farmacovigilenţă
Principii generale ale sistemului de raportare spontană:
 medicii şi deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă (DAPP)
raportează la Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) o
reacţie adversă suspectata în legătură cu unul sau mai multe produse
medicamentoase, pe o cale aprobata (scrisa sau electronica)
 rapoartele sunt colectate, validate şi stocate de Centrul Naţional de
Farmacovigilenţă (CNFV), reacţiile adverse grave fiind tratate în
regim de maximă prioritate
 rapoartele de caz sunt accesibile Agenţiei Europene de Evaluare a
Produselor Medicamentoase (EMEA), autorităţilor competente din
alte state ale UE precum si DAPP
 CNFV asigură confidenţialitatea şi securitatea datelor, referitoare
la identitatea medicului sau pacientului, dacă acestea au fost incluse in
raport
 MULTUMESC
PENTRU ATENTIE!

SUNTETI LIBERI!