FEG ASIST.

FARMACIE
ANUL III

FARMACOTOXICOLOGIE CURS I
DEFINITIE

FARMACTOXICOLOGIA
ramura a farmacologiei care studiaza reactiile
adverse ale medicamentelor, farmacodependenta, intoxicatia acuta si cronica.
Reactiile adverse se definesc ca fenomene nocive pentru organism care apara
la administrarea unor medicamente folosite in doze uzuale in scop profilactic,
curativ sau pentru diagnostic; trebuie deosebite de efectele nedorite de
ordin farmacodinamic care nu sunt daunatoare sanatatii (ex.uscarea gurii si
constipatia produse de administrarea atropinei).
Frecventa R.A. este diferita in functie de :

medicament
organismul tratat

varsta (fetusii,nou-nascutii si varstnicii sensibiitate crescuta ).

sex( femeile fiind mai sensibile datorita factorilor ennzimatici si a

factorilor hormonali ).

graviditate (placenta este permeabila pentru substante

medicamentoase).

patologice (boli asociate, afectiuni digestive ex.malabsorbtia,

afectiuni hepatice ex.influenteaza biotransformarea,
afectiunirenale ex infuenteaza eliminarea).

greutate corporala

stare psihica stressul accentueaza toxicitatea.

factorii genetici ex: polimorfismul alcooldehidrogenazei-explica

variabilitatea individuala si interasiala fata de actiunea alcoolului
etilic(metabolizat de ficat 90%).

bioritmul (desfasurare ritmica a vietii) influenteaza dinamica

metaboolica ,ex: barbituricele si anestezicele au actiune mai
intensa in perioada de somn.

CLASIFICARE:
I. REACTII ADVERSE:
1.EFECT SECUNDAR

2.EFECT TOXIC
3.EFECT CANCERIGEN
4.EFECT MUTAGEN
II. INTOLERANTA
III. TOLERANTA
IV. DEPENDENTA
V. TOXICOMANIE
VI. EFECTE IMUNOSUPRESOARE
VII. R.A LA INTRERUPEREA ADMINISTRARII MEDICAMENTELOR
VIII. EFECTE ASUPRA REPRODUCERII SI FATULUI.
Reactiile adverse la medicamente sunt reactii reversibile la intreruperea
administrarii respectivului medicament.

MECANISME DE PRODUCERE:

MEC. FARMACODINAMICE

MEC.TOXICE

MEC.IDIOSINCRAZICE

MEC.IMUNOLOGICE

MEC.DE REGLARE DOWN SI UP

R.A. la un anumit medicament pot fi:

Frecvente

Ocazionale

Rare

Foarte rare

Izolate (necuanbtificabile) .

Deoarece se utilizeaza un numar foarte mare de medicamente si implicit

aparitia variatelor efectelor adverse se poate pune problema unei adevarate

patologii generate de medicamente, numita patologie iatrogena.

Pentru identificarea acestui tip de reactii aparute dupa comercializarea
medicamentelor este necesar sa fie operational un sistem de supraveghere
continua a acestora, sistem numit farmacovigilenta.
In acest sens, fiecare cadru medical (medic, asistenta) are obligatia de a
semnala orice reactie adversa constatata in practica sa clinica si care ar
putea avea o legatura cu administrarea unei anumite substante
medicamentoase.
Parametrul care masoara toxicitatea acuta a unei substante este doza letala
50
(DL50) care reprezinta doza ce omoara jumatate din animalele de laborator.
DL50(MG/KG)
DL50<25

TOXICITATE
FOARTE MARE

25<DL50<200

TOXICE

200<DL50<2.000

DAUNATOARE

2.000<DL50

NECLASIFICATE

Doza este cantitatea de substanta care introdusa in organism produce

efect terapeutic, toxic sau letal, exprimarea se face in unitate de masa
/kilogram corp sau unitate de masa/masa corporala.
Doza toxica este cantitatea de substanta capabila sa produca efecte
toxice.
Doza letala este parametru al toxicitatii acute al unei substante(DL).
Doza letala zero= doza letala tolerata ,(DL0) este cantitatea de substanta
ce produce efecte toxice, dar nu produce moartea nici unui animal din lot.
Doza letala 25 =doza letala minima(DL25) ,este cantitatea de substanta ce
produce moartea a 25% din animalele din lotul de experimentare.
Doza letala50=doza letala medie,(DL50) este cantitatea de substanta ce
produce moartea a 50%din animalele din lotul experimentat.
Doza letala100=doza letala absoluta(DL100) este cantitatea de substanta
ce produce moartea tuturor animalelor din lot.
Un alt parametru important, care masoara eficacitatea unui medicament ,
este doza eficace 50 (DE50), iar raportul dintre DL50 si DE50 se numeste
indice terapeutic (IT).
Aceasta este foarte important pentru aprecierea toxicitatii si implicit a
sigurantei in utilizare a unei anumite substante.
Conform normelor internationale, IT trebuie sa fie de minim 10, adica doza
letala

trebuie sa fie de cel putin 10 ori mai mare decat doza eficace.
In practica clinica se folosesc totusi medicamente cu IT mai mic decat 10
(digitalicele,anticanceroasele) deoarece beneficiul realizat de acestea in
unele boli grave depasesc riscul asumat.
In principiu, o substanta este cu atit mai sigura cu cat indicele sau
terapeutic este mai mare, deci cu cat doza toxica este mai indepartata de
doza terapeutica, in sensul ca mici cresteri ale acesteia din urma nu provoaca
efecte toxice.
Uneori reactii toxice pot aparea la doze uzuale, apropiate de cele terapeutice.
Dintre factorii favorizanti ai toxicitatii unei anumite substante
medicamentoase sunt de mentionat:

indicele terapeutic mic (digitalice, anticanceroase).

biodisponibilitatea variabila a substantei active din anumite

forme farmaceutice.

folosirea unor cai de administrare cu risc toxic mare (ex.

injectiile intravenoase cu aminofilina, adrenalina).

schemele de administrare inadecvate, care pot favoriza

cresterea nivelului plasmatic al medicamentului, cu risc
potential de acumulare (digitalicele,amiodarona).

interactiunile medicamentoase semnificative clinic.

Tratamentul unei reactii de tip toxic se suprapune practic cu cel al

intoxicatiei cu substanta respectiva.
In primul rand se opreste administrarea medicamentului si se incearca
indepartarea acestuia din organism, in functie de calea pe care a fost
administrat.
Astfel daca s-a administrat pe cale orala cu maxim 8 ore inainte, se pot provoca
varsaturi sau se fac spalaturi gastrice, nu insa si pentru substantele caustice,
care pot afecta toxic esofagul.
Se poate da si carbune medicinal pentru absorbtia medicamentului la nivelul
tubului digestiv.
Pentru eliminarea mai rapida a substantei active sunt utile purgativele
(eliminare digestiva) sau diureticele (excretie renala).

Pentru grabirea excretiei se poate modifica pH-ul urinar (in cazul

medicamentelor acide-barbiturice- se alcalinizeaza urina, iar in cazul celor
bazice-amfetamina,
amitriplina- se acidifica urina) pentru a creste polaritatea moleculelor in
urina, cu
scaderea reabsorbtiei lor tubulare si grabirea eliminarii urinare.
Pentru medicamentele care se leaga in proportie mica de proteinele
plasmatice se
poate apela la dializa extrarenala.

Uneori exista anticorpi specifici care pot fixa medicamentul (ex. pentru
digoxina).
Pentru anumite substante exista antidoturi, care actioneaza invers decat
toxicul, prin mecanism antagonist competitiv, cu deplasarea acestuia de pe
receptori (ex.- in intoxicatia cu morfina sau heroina se administreaza
naloxona sau nalorfina).
In functie de gravitatea intoxicatiei, foarte importante sunt masurile de
sustinere a functiei vitale (respiratie artificiala, bronhoaspiratie, mentinerea
tensiunii arteriale) si tratamentul manifestarilor intoxicatiei respective
(convulsii, febra, stari de agitati etc).

FEG ASIST. FARMACIE

CURS II
FARMACOTOXICOLOGIE
Unele tipuri particulare de reactii adverse de tip toxic sunt efectele
adverse:

dismorfogene si teratogene;

efectele mutagene si cancerige.

Efectele dismorfogene constau in aparitia defectelor morfologice la

produsul de conceptie, in cazul administrarii unui anumit medicament
la femeia insarcinata.
Cand defectul este major si apar anomalii anatomice majore, cu
caracter de monstruozitate chiar, se numeste teratogen.
Efecte mutagene constau in producerea de catre medicament a unor
mutatii genetice cu afectarea fenotipului ,genotipului ,producand
alterarea mesajului genetic chiar dupa mai multe generatii.
Dintre medicamentele cu efect mutagen cert sunt de mentionat
sunt: citostaticele , anticanceroase si
imunodepresivele(alchilantii),toxici ale fusului de mitoza
(podofilotoxina,colchicina,unele fungicide).
Reglementarile actuale nu permit introducerea in terapeutica
umana a

medicamentelor cu risc mutagen, cu exceptia celor indispensabile (ex.

citostaticele la bolnavii neoplazici).
Efecte adverse cancerigene constau in producerea unor cancere
sub efectul medicamentelor respective, in mod normal, medicamentele
dovedite cancerigene in studiile pe animale de laborator nu sunt
permise in terapia umana.
Exemple de substante cancerigene: agenti alchilanti, uretan, DDT,
hidrocarburi policiclice , azo-cloranti , amine aromatice,nitrozamine,
alfatoxine. Sunt substente cu o latenta de 20- 30 ani.
Reactii adverse indiosincrazice sunt independente de doza.
Ele apar dupa administrarea substantei in doze uzuale la persoane cu o
sensibilitate crescuta, determinata genetic, la substanta respectiva.
Ele pot aparea datorita unui deficit genetic al enzimei care intervine
in
metabolismul medicamentului, caz in care se manifesta clinic ca si o
intoxicatie la substanta respectiva (ex. Apnea toxica la suxametoniu,
datorata deficitului de pseudocolinesteraza).
Alt tip de reactii idiosincrazice este datorat unei reactivitati tisulare
neobisnuite, cu existenta unor defecte enzimatice, fapt ce determina
aparitia unor reactii adverse diferite complet de efectele normale ale
medicamentului.
Un exemplu este deficitul genetic de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza
din
hematii, cu declansarea hemolizei la doze uzuale de chinina, chinidina,
acid nalidixic, fanacetina, unele sulfamide, sulfone, primachina.
Reactii adverse alergice sunt efecte nocive ale medicamentelor care
apar prin mecanism imun.
Sunt dependente de doza, deoarece pot aparea chiar la doze foarte
mici de medicament.
Conditia este ca persoana sa fie in prealabil sensibilizata de
medicamentul
respectiv, adica sa fi intrat in contact cu acesta in urma cu minim 7
zile.
Aceste reactii implica de cele mai multe ori formarea unor
complexe antigenanticorp.
Medicamentul ca atare, sau un metabolit al acestuia, functioneaza
de obicei ca o haptena care se fixeaza de proteinele organismului,
carora le modifica structura si ele nu mai sunt recunoscute de sistemul
imun, devenind antigene.
Acestea declanseaza sinteza de anticorpi specifici asa numita
sensibilizare care se dezvolta dupa o latenta de 7-14zile.
Dintre caile de administrare ale unui medicament, cea mai
sensibilizanta este cea locala (cutaneo-mucoasa), desi reactiile
alergice cele mai grave apar dupa administrarea injectabila, in special
intravenoasa sau intramusculara.
Alergia se mentine pe perioade lungi de timp, uneori chiar toata

viata individului.
Alergia este incrucisata pe grupe chimice de medicamente, deoarece
o persoana care este alergica la o anumita substanta medicamentoasa
este de obicei alergica si la alti compusi inruditi structural (ex.clasa
penicilinelor sau a sulfamidelor).
Exista 4 tipuri de reactii alergice (clasificarea Coombs si Gell, 1964)
care difera prin mecanismele imunologice de producere si prin
manifestarile lor clinice.
1. Reactii alergice de tip I- anafilactice- sunt reactii rapide care
apar dupa cuplarea antigenului (medicamentul) cu anticorpii
(inumoglobulinele )de pe suprafata mastocitelor si a bazofilelor.
Consecutiv , se elibereaza autacoizi cum ar fi histamine,
leucotriene,prostaglandine, care determina vasodilatatie cu
hipotensiune arteriala, permeabilizare capilara, edeme, bronhospasm,
crize de bronhospasm, rinite, pana la reactia cea mai severa
reprezentata de socul anafilactic.
Aceasta este foarte grav datorita potentialului sau letal prin edemul
glotic(bronhospasm) si prin colaps, cu prabusirea tensiunii arteriale.
2. Reactii alergice de tip II- citotoxic- se produc prin formarea de
anticorpi(tip IgG si IgM) impotriva celulelor pe suprafata carora sau
fixat medicamente cuplate cu proteine.
Exemplele sunt:
- anemiile hemolitice autoimune la alfametildopa, chinidina, chinina,
sulfamide.
- leucopeniile autoimune la aminofenazona la tioamide antitiroidiene
sau
- sindromul lupus-like la hidralazina.
3. Reactii alergice de tip III- prin complexe imune- presupun
formarea
unor complexe imune circulante formate din antigen (medicamentul) si
anticorpii (IgG si IgM) care se fixeaza in peretii vaselor mici din diverse
tesuturi si organe, cu activarea complementului si generarea unor
procese
inflamatorii.
Acestea determina manifestari clinice de tip vasculite diverse,
glomerulonefrite, boala serului, urticariile, edemul Quincke, eritemul
polimorf, sindromul Stevens-Johnson sau sindromul Lyell.
Medicamentele incriminate sunt penicilinele, sulfamidele, fenitoina,
barbituricele.
4. Reactii alergice de tip IV- de tip intarziat, mediate celular- apar
dupa
sensibilizarea limfocitelor de tip T, care elibereaza limfokine.
Se produc manifestarile cutanate de tip dermatita de contact.

Contactul cutanat direct al unui organism sensibilizat anterior cu o

substanta chimica duce la formarea, dupa 24-48 ore , la locul de
contact a unui eritem , cu edem sau veziculatie.
Substanta chimica este de obicei o molecula mica, ce se comporta
ca o
haptena prin combinarea cu proteine din piele.
Se formeaza astfel un antigen ce va fi preluat de celulele purtatoare de
antigen (celulele Langerhans din piele, a nu se confunda cu insulele
Langerhans din pancreas ce produc insulina), cu declansarea
raspunsului imun de catre limfocitele T.
Diagnosticul reactiei de hipersensibilitate intarziata se face prin 2
tipuri de
metode :
testele epicutane (prin aplicarea pe tegument de rondele de hartie de
filtru imbibate cu substanta chimica de cercetat si citirea dupa 48 ore)
si
testele de transformare limfoblastica (TTL) care constau in punerea
in contact in cultura, a limfocitelor bolnavului cu alergenul incriminat si
calcularea numarului de blasti dupa 72 ore.
Diagnosticul pozitiv al reactiilor alergice la medicamente se
stabileste, in general, ca in cazul multor boli cunoscute, pe baza
datelor obtinute din istoric, din examenul clinic si din investigatiile
paraclinice.
In cazul particular al reactiilor alergice, altele obtinute din istoricul
bolii (anamneza) sunt de o importanta covirsitoare.
Este necesar sa se stabileasca daca o persoana a mai venit in
contact cu medicamentul respectiv, sau cu o substanta inrudita chimic
cu acesta, daca a prezentat sau nu fenomene alergice.
Daca se stabileste cu certitudine (prin anamneza si eventual prin
teste paraclinice) ca este alergica la un anumit medicament , in
general acesta va fi contraindicat pe viitor.
Totusi, daca situatia clinica impune terapia cu acel medicament (ex.
penicilina, insulina) iar reactia alergica este de tip I (anafilactic) se
poate incerca o desensibilizare specifica, cu conditia indeplinirii unor
criterii stricte.
Cu toate ca se pot obtine rezultate bune in urma desensibilizarii,
aceasta metoda ramane de exceptie, cu risc ridicat pentru pacient,
atat pe parcursul efectuarii desensibilizarii cit si ca rezultate
ulterioare.
Daca rezultatul anamnezei este incert, adica nu se poate afirma cu
siguranta existenta unei alergii la un anumit medicament, este bine ca
administrarea acestuia sa se faca dupa prealabila testare cutanata a
sensibilitatii si sub supravegherea stricta , cu cu interventie specifica
la nevoie.
Un caz particular de reactii adverse de tip toxic il reprezinta
toxicomania si dependenta.

Aceasta este de fapt o stare de intoxicatie cronica, care apare in

special dupa consumul de doze mari si pe durata lunga a unor
medicamente care, de cele mai multe ori , au actiuni de tip
psihofarmacologic :
- euforizante,
- sedative,
- stimulante psihomatorii,
- halucinogene.
Printre substantele cu potential de a induce dependenta sunt de
mentionat : morfina, heroina si alte opioide, amfetaminele, lisergina
(LSD), marijuana, hasisul.
Toxicomania (farmacodependenta) presupune, in forma completa, 4
tipuri de manifestari definitorii:
1.Dependenta psihica, care este o stare psihica ce il determina pe
individ sa consume in mod repetat un toxic sau medicament pentru a
obtine un anumit efect asteptat de el; numita sisete psihica .
Tendinta la dependenta psihica :

foarte mare (morfina si

analogi,barbiturice,tranchilizante,cocaina,amfetamina,alcol )

2. Dependenta fizica se manifesta de fapt prin aparitia, la oprirea

brusca a
administrarii unei substante medicamentoase, a sindromului de
abstinenta
characteristic.
Pot aparea fenomene :somatice,vegetative ,psihice,actiuni opuse
substantei respective.
Alcooliciisindrom de sevraj
Aceata prezinta simptome ce corespund unor efecte inverse celor
produse de medicamentele sau toxicele respective.
Sindromul de abstinenta este incrucisat pe grupe farmacodinamice
de substante (ex.- de tip alcool- barbiturice sau de tip opioid).
Sindromul de abstinenta este mai grav in cazul substantelor cu
actiune intensa si de durata scurta;
3. Toleranta reprezinta diminuarea progresiva a efectului odata cu
repetarea administrarii si impune necesitatea cresterii dozei pentru a
obtine efectul scontat.
Toleranta intereseaza de obicei atat efectele psihofarmacologice
asteptate cat si efectele toxice, motiv pentru care toxicomanii pot
suporta doze mari dintr-o substanta medicamentoasa, doza care ar
omora o persoana obisnuita.
Toleranta poate fi atat de natura:

 farmacocinetica (fenomene de autoinductie enzimatica, cu stimularea

procesului de metabolizare) cat si
farmacodinamica (scaderea reactivitatii receptorilor sau dezvoltarea
unor
procese adaptative de sens contrar efectului medicamentului
respectiv);
4. Psihotoxicitatea consta in producerea de catre drog a unor
manifestari toxice de ordin psihofarmacologic (tulburari de
comportament, stari euforice, de tip maniacal, halucinatii etc).
Tratamentul dependentei este dificil si urmareste in paralel atat
aspectul medical cit si cel psihosocial.

CURS III
FARMACOTOXICOLOGIE
1. EFECTELE ASUPRA REPRODUCERII SI FATULUI
2 REACTII ADVESE LA INTRERUPEREA ADMINISTRARII
MEDICAMENTULUI
3.EFECTE IMUNOSUPRESOARE

1. EFECTELE ASUPRA PROCESULUI DE REPRODUCERE

Sarcina este o stere fiziologica particulara.
Administrarea medicamentelor in timpul sarcinii constituie o atitudine
de exceptie; unele medicamente dau efecte vizibile la nastere, altele
mai tarziu.
Metabolizarea hepatica la mama in timpul sarcinii este lenta .
Efctele sunt conditionate de :doza,stadiul de dezvoltare
embrionara,particularitatile genetice ale produsului de
conceptie,starea fiziologica sau patologica a gravidei(hipertensiune
atreriala HTA, epilepsie ,diabet).
In stadiul de gameti pot aparea : mutatii cu afectarea genotipului,
diminuarea fertilitatii pana la sterilitate.
In faza de segmentare a ovulului poate surveni moartea mastocitului;
in faza embrionara poate surveni (3- 8 saptamani)morfogeneza este
foarte rapida , se formeaza cele mai multe organe.

In zilele 15 25 se dezvolta creerul,in zilele 24- 40 ochii, 20- 40

inima,24 -36 membrele.
Fatul este mai putin sensibil decat embrionul ,in luna a III si mai tarziu
pot aparea anomalii in dezvoltarea aparatului genital.
Exista anumiti factori fiziologici ce depind de mama:
1.varsta(prematura sau apropiere de varsta menopauzei )
2. stari carentiale,
3. boli metabolice.
Prezinta riscuri urmatoarele medicamente:
-citostaticele
-metotrexatul
-mercaptopurina
-ciclofosfamida
-medicamentele anticonvulsivante(ex:fenitoina ,acidul valproic,)
-anticoagulante orale fiind interzise .
Pot provoca malformatii cranio- faciala,frecventa crescuta a
prematuritatii,moarte fetala, modificari la nivelul sistemului nervos
central.
Unele medicamente hormonale :
1.hormonii estrogeni malformatii uterine (fetite),feminizarea fatului
mascului,malformatii ale tractului genito-urinar .
2.hormoni steroizi androgeni si unele progestative cu proprietati
androgenice- masculinizarea fatului feminin.
3.contraceptivele hormonale orale sexualitate nedefinita a noului
nascut.
Medicamentele de tipul : izotretinoidului(retinoid derivat de
vitamina A,comercializat ca
:ROACCUTANE,ISOTANE,ACCUTANE,SOTRETETC , utilizat in acnee
severa),etretinatul , disulfiramul penicilina pot provoca malformatii
cardiace, craniof-aciale si la nivelui sistemului nervos central.
Medicamentele cu risc incert : antidepresive triciclice
,amfetaminele ,

glucocorticoizii , vitamina A si vitamina D.

Medicamentele mai pot provoca manifestari toxice la copil :

ototoxicitate- antibioticele aminoglicozidice

smaltul dentar tetraciclina

colaps si sindromul cenusiu cloramfenicol

bradicardie, glicemie propranolol

congestie nazala,bradicardie rezerpina

aritmii cardiace tocoliticele stimulante .

deprimare centrala barbiturice si diazepam

sedare si tulburari motorii neuroleptice

gusa - saruri de litiu

hipoglicemie antidiabetice orale

trombocitopenie ,hipoacuzie ocazionala chinina si clorochina.

2.REACTII ADVERSE LA INTRERUPEREA ADMINISTRARII

MEDICAMENTULUL
PAROXETINA

Paroxetin face parte dintr-un grup de medicamente

numite inhibitori selectivi ai recaptrii serotoninei
(ISRS), care sunt antidepresive.
Paroxetin este utilizat n tratamentul:
depresiei (episoadelor depresive majore);
tulburrii obsesiv-compulsive (gnduri i aciuni
compulsive) - TOC;
tulburrii de panic cu sau fr agorafobie (de exemplu
teama de a prsi casa, de a intra n magazine sau
teama de locuri publice);
fobiei sociale;
tulburrii de anxietate generalizat;
tulburrii de stres post-traumatic.

PAROXETINA NU SE UTILIZEAZA DACA:

dac suntei alergic (hipersensibil) la paroxetin sau la

oricare dintre celelalte componente ale
medicamentului.
dac luai medicamente numite inhibitori de
monoaminooxidaz IMAO (de exemplu, mpotriva
depresiei) sau ai luat inhibitori MAO n timpul ultimelor
dou sptmni. Excepiile sunt tratamentul cu
moclobemid, caz n care tratamentul cu paroxetin
poate fi nceput dup 24 de ore i tratamentul cu
linezolid, un antibiotic, numai n condiiile n care este
posibil supraveghere atent. Trebuie s existe cel puin
o sptmn ntre ntreruperea Paroxetin i iniierea
tratamentului cu inhibitor IMAO.
dac luai tioridazin (medicament antipsihotic).
dac luai pimozid (medicament antipsihotic).
Depresia i/sau tulburrile de anxietate de care
sufera pacientul pot provoca uneori idei de autovtmare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la
nceperea tratamentului cu medicamente antidepresive,
deoarece aciunea tuturor acestor medicamente se
produce n timp, de obicei n aproximativ dou
sptmni i cteodat i mai mult.
Pacientii sunt mai nclinati spre astfel de idei:
- Dac a avut anterior gnduri de sinucidere sau autovtmare.
- Dac sunt de vrst adult tnr. Informaia rezultat
din studiile clinice arat existena unui risc crescut de
comportament suicidar la adulii n vrst de mai puin
de 25 de ani, care sufer de o afeciune psihic i au
urmat un tratament cu un antidepresiv.
n cazul n care sunt gnduri de auto-vtmare sau
sinucidere, indiferent de moment, contactai imediat
medicul sau adresai-v fr ntrziere unui spital.
Poate fi util s v adresai unei rude sau unui
prieten apropiat, cruia s-i spunei despre pacient
,daca il cunoastem a fi deprimat sau anxios.

Simptome de ntrerupere observate la oprirea

tratamentului cu inhibitori selectivi ai recaptrii
serotoninei (ISRS):
Atunci cnd ntrerupei tratamentul cu Paroxetin ,
mai ales dac ntreruperea este efectuat brusc
intervine sindromul de intrerupere. Riscul este mai
mare cnd Paroxetin a fost utilizat timp ndelungat, n
doze mari sau atunci cnd doza se reduce prea rapid.
Majoritatea persoanelor consider c aceste simptome
sunt uoare i dispar de la sine n decurs de 2
sptmni. Totui, la unii pacieni aceste simptome pot fi
severe sau prelungite (2-3 luni sau mai mult).
Dac prezinta simptome de ntrerupere severe atunci
cnd opreste administrarea de Paroxetin trebuie sa se
adreseze medicului. Acesta v poate recomanda s
ncepa s ia din nou comprimatele iar doza v va fi
redus ntr-un ritm mai lent.

Verificai dac:
prezenta simptome ca senzaie interioar de nelinite i
agitaie psihomotorie cum este incapacitatea de a sta n
poziie aezat sau de a sta pe loc asociat, de obicei, cu
suprare subiectiv (acatizie). Este mai probabil ca
acestea s apar n cursul primelor sptmni de
tratament. Creterea dozei de Paroxetin poate agrava
aceste senzaii .
prezenta simptome cum sunt febr mare, crampe
musculare, confuzie i anxietate, deoarece aceste
simptome pot fi un semn al aa numitului sindrom
serotoninergic. Ca urmare, paroxetina nu trebuie
utilizat n asociere cu alte medicamente cu efect
serotoninergic cum sunt sumatriptan sau ali triptani
(anumite medicamente pentru migren), tramadol,
linezolid, alte ISRS, litiu i suntoare (Hypericum
perforatum), oxitriptan i triptofan.
Are antecedente de manie (stare de bun dispoziie
exagerat). Dac intra n faza maniacal, trebuie s
oprii administrarea Paroxetin . Cerei sfatul medicului

dumneavoastr.
dac are probleme ale inimii, ficatului sau rinichilor. La
pacienii cu afeciuni severe ale rinichilor sau cu
afeciuni ale ficatului se recomand reducerea dozei.
are diabet zaharat. Paroxetin poate s determine
creterea sau scderea concentraiei de zahr din
sngele dumneavoastr. Poate fi necesar modificarea
dozelor de insulin sau medicamente antidiabetice orale
utilizate pentru tratamentul diabetului zaharat.
are epilepsie. Dac prezinta convulsii n timpul
tratamentului cu Paroxetin , trebuie s se adreseze
medicului dumneavoastr.
tratamentul pentru depresie este terapia
electroconvulsivant (TEC).
Daca se ia tamoxifen pentru tratamentul cancerului de
sn sau pentru probleme de fertilitat. Paroxetina poate
face ca tamoxifenul s fie mai puin eficient aa c
medicul trebuie s recomande alt antidepresiv.
glaucom (presiune crescut la nivelul ochilor)
risc pentru reducerea concentraiei de sodiu din snge
(hiponatremie) determinat, de exemplu, de utilizarea
concomitent de medicamente sau de ciroza hepatic.
Hiponatremia a fost raportat rar n timpul
tratamentului cu Paroxetin, mai ales la vrstnici.
antecedente de tulburri de sngerare, de exemplu
anomalii de sngerare la nivelul pielii, hemoragie la
nivelul aparatului genital sau stomacului sau dac
utilizai medicamente care pot crete tendina de
sngerare .
Utilizarea altor medicamente
Anumite alte medicamente pot influena efectul
Paroxetin sau Paroxetin poate influena efectul
acestora. Unele dintre aceste medicamente sunt
prezentate mai jos:

Antidepresive triciclice (mpotriva depresiei) de

exemplu clomipramin, nortriptilin i desipramin
ISRS de exemplu citalopram i fluoxetin
L-triptofan (mpotriva tulburrilor somnului)
Inhibitori ai MAO (de exemplu mpotriva depresiei sau
bolii Parkinson)

Litiu (antipsihotic)
Suntoare (Hypericum perforatum)
Triptani (mpotriva migrenelor)
Tramadol (medicamente puternice mpotriva durerii)
Linezolid (antibiotic)
Utilizarea concomitent a medicamentelor menionate
mai sus poate determina sindromul serotoninergic prin
potenarea efectelor serotoninergice ale Paroxetin .

Perfenazin, risperidon, atomoxetin, tioridazin,

pimozid i clozapin (antipsihotice)
O asociere de fosamprenavir i ritonavir care este
utilizat pentru tratamentul infeciei cu Virusul
Imunodeficienei Umane (HIV)
Propafenon i flecainid (mpotriva btilor neregulate
al inimii)
Metoprolol (medicament pentru bolile inimii)
Utilizarea concomitent a medicamentelor menionate
mai sus poate determina o cretere a frecvenei de
apariie a reaciilor adverse cum sunt reaciile adverse
cardiace, care, n unele cazuri, pot fi severe .
Fenobarbital, carbamazepin i fenitoin (mpotriva
epilepsiei)
Rifampicin (antibiotic)
Utilizare concomitent a medicamentelor menionate
mai sus poate reduce efectul Paroxetin prin creterea
metabolizrii paroxetinei.
AINS (de exemplu ibuprofen, diclofenac), inhibitori ai
COX-2 i acid acetilsalicilic (medicamente mpotriva
durerii)
Warfarin (pentru prevenirea formrii cheagurilor de
snge)
Clozapin, fenotiazine (antipsihotice) i majoritatea
antidepresivelor triciclice (mpotriva depresiei)

Utilizarea concomitent a medicamentelor menionate

mai sus poate determina creterea riscului de sngerare
sau sngerare prelungit .
Prociclidin (mpotriva bolii Parkinson). Poate s apar
creterea frecvenei de reacii adverse la prociclidin
determinat de creterea concentratie prociclidinei n
snge.

Utilizarea Paroxetin cu alimente i buturi

Alcool etilic: nu se recomand asocierea Paroxetin Atb
cu alcool etilic.

CURS IV
FARMACOTOXICOLOGIE

Sarcina i alptarea
Sarcina:
Daca pacienta este gravid, sau planifica o sarcin,
trebuie sa se adreseze medicului ct de curnd posibil.
La copiii ale cror mame iau paroxetin n timpul
primelor luni de sarcin au existat unele rapoarte care
au aratat un risc crescut pentru malformaii la natere
n special cele care afecteaz inima. n populaia
general aproximativ 1 din 100 copii sunt nscui cu
defect cardiac. Aceasta crete cu 2 la 100 dintre copiii
ale cror mame iau paroxetin.
Pacientul i medicul pot decide dac este mai bine s

ntrerupei treptat utilizarea Paroxetin n timp ce

suntei gravid. Totui, n funcie de circumstane
medicul dumneavoastr poate recomanda dac s luai
n continuare Paroxetin .
Dac se administreaza Paroxetin n ultimele trei luni
de sarcin, nou-nscutul poate prezenta unele
simptome la natere. De regul, aceste simptome se
manifest n primele 24 de ore dup natere. Aceste
simptome includ incapacitatea de a adormi sau de a se
hrni adecvat, probleme cu respiraia, o culoare
albstruie a pielii sau pielea devine prea rece sau prea
cald, vrsturi, plns continuu, muchi ncordai sau
flasci, oboseal, lips de energie, tremurturi ale
corpului, agitaie sau convulsii. n cazul n care copilul
prezint oricare dintre aceste simptome la natere,
adresai-v medicului specialist.
Alptare
Paroxetin poate trece n cantiti mici n laptele
matern.
Pacienta i medicul pot decide dac se alpteaza n timp
ce se administreaza si Paroxetin .
Conducerea vehiculelor i folosirea utilajelor
Paroxetin poate determina reacii adverse (cum sunt
senzaia de ameeli, somnolen sau confuzie) care v
pot afecta capacitatea de concentrare i viteza de
reacie. Dac prezentai aceste reacii adverse, nu
conducei vehicule, nu folosii utilaje sau nu v implicai
n nicio aciune n cadrul creia trebuie s fii alert i
concentrat.
Informaii importante privind unele componente
ale ParoxetinParoxetin conine lactoz. Dac medicul
dumneavoastr a atenionat pacientul ca are intoleran

la unele categorii de glucide, trebuie ntrebat pacientul

nainte de a lua acest medicament.
Comprimatele trebuie luate dimineaa, n timpul mic
dejunului.
Luai comprimatul cu un pahar cu ap.
Medicamentul trebuie mai degrab nghiit dect
mestecat.
Medicul va recomanda ce doz va lua atunci cnd
utilizeaza pentru prima dat Paroxetin .
Majoritatea oamenilor se simt mai bine dup cteva
sptmni. Dac nu ncep sa se simpta mai bine dup
acest interval, trebuie sa se adreseze medicului .
Acesta poate decide creterea treptat a dozei, cte 10
mg o dat pn la o doz maxim zilnica.
Nu oprii tratamentul cu Paroxetin , chiar dac v
simii mai bine, cu excepia cazului n care medicul
dumneavoastr v recomand acest lucru.
Cnd oprii tratamentul cu Paroxetin, doza trebuie
redus treptat, pe parcursul a cel puin una pn la dou
sptmni, pentru a reduce riscul de simptome de
ntrerupere . Un mod de a realiza aceast scdere
gradat a dozelor, este cel de a reduce doza de
Paroxetin cu cte 10 mg pe sptmn. Dac apar
simptome intolerabile dup reducerea dozei sau dup
ntreruperea tratamentului, medicul dumneavoastr v
poate recomanda s reluai administrarea
comprimatelor i s reducei doza mult mai lent.
Tulburri metabolice i de nutriie
Frecvente: creterea concentraiei de colesterol
sanguin, scderea poftei de mncare

Rare: reducerea concentraiei de sodiu n snge

(hiponatremie)
Hiponatremia a fost raportat predominant la
persoanele vrstnice i, uneori, a fost determinat de
sindromul de secreie inadecvat de ADH (SIADH)
Tulburri ale sistemului imunitar
Foarte rare: reacii alergice, incluznd urticarie i
umflare a feei, buzelor, limbii sau gtului cu dificultate
la respiraie sau la nghiire (angioedem).
Tulburri hormonale (endocrine)
Foarte rare: sindrom de secreie inadecvat de hormon
ADH (SIADH)
Tulburri hematologice i limfatice
Mai puin frecvente: sngerare anormal, predominant
la nivelul pielii i mucoaselor (mai ales vnti)
Foarte rare: scdere a numrului de plachete sanguine
Tulburri psihice
Frecvente: somnolen, insomnie, agitaie
Mai puin frecvente: confuzie, halucinaii
Rare: comportamente i gnduri exagerate (reacii
maniacale), anxietate, senzaie de detaare fa de
propria persoan (depersonalizare), atacuri de panic .
Cu frecven necunoscut: au fost raportate cazuri de
ideaie suicidar i comportament suicidar n timpul
tratamentului cu paroxetin sau imediat dup
ntreruperea acestuia. Aceste simptome se pot datora
i bolii preexistente.

Tulburri oculare
Frecvente: vedere nceoat
Mai puin frecvente: pupile dilatate
Foarte rare: cretere a presiunii la nivelul ochilor, ochii
devin dureroi i vederea devine nceoat (glaucom
acut).
Tulburri ale sistemului nervos
Frecvente: ameeli, tremurturi ale corpului (tremor),
durere de cap.
Mai puin frecvente: micri lente sau/i involuntare
(tulburri extrapiramidale)
Rare:acatizie (incapacitatea de a sta pe loc) , convulsii
Foarte rare: sindrom serotoninergic (simptomele pot
include nelinite, confuzie, transpiraii, halucinaii,
reflexe exagerate, crampe musculare, frisoane, bti
rapide ale inimii i tremurturi ale corpului).
Tulburri acustice i vestibulare
Cu frecven necunoscut: Unii pacieni au prezentat
bzituri, ssituri, iuituri, rituri sau alte zgomote
persistente la nivelul urechilor (tinitus) atunci cnd au
folosit paroxetin.
Tulburri cardiace
Mai puin frecvente: bti rapide ale inimii
Rare: bti lente ale inimii
Tulburri vasculare

Mai puin frecvente: creteri sau scderi temporare ale

tensiunii arteriale care v pot face s v simii ameit
sau s leinai cnd v ridicai rapid n picioare
Tulburri respiratorii, toracice i mediastinale
Frecvente: cscat
Tulburri gastro-intestinale
Foarte frecvente: grea
Frecvente: constipaie, diaree, uscciune a gurii
Foarte rare: sngerare la nivelul stomacului sau
intestinului
Tulburri hepatobiliare
Rare: creteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice
Foarte rare: tulburri la nivelul ficatului (cum sunt
hepatit, uneori asociat cu icter i/sau insuficien
hepatic).
Afeciuni cutanate i ale esutului subcutanat
Frecvente: transpiraii
Mai puin frecvente: erupii trectoare pe piele,
mncrime
Foarte rare: reacii de hipersensibilitate la lumina
soarelui.
Tulburri renale i ale cilor urinare
Mai puin frecvente: tulburri ale urinrii cum sunt
incapacitatea de a urina sau urinare necontrolat,
involuntar.

Tulburri ale aparatului genital i ale snului

Foarte frecvente: disfuncie sexual
Rare: concentraie prea mare de prolactin, un hormon
al lactaiei, n snge (hiperprolactinemie)/secreie la
nivelul snilor
Foarte rare: erecie dureroas i prelungit
Tulburri musculo-scheletice
Rare: dureri articulare, dureri musculare

Tulburri generale i la nivelul locului de administrare

Frecvente: stare general de slbiciune, cretere n
greutate
Foarte rare: umflare a esuturilor determinat de
retenia de lichide.

CURS V
FARMACOTOXICOLOGIE

3.

REACTII IMUNOSUPRESOARE

Imunitatea este un mecanism de aprare al organismului care i

confer protecie mpotriva mbolnvirii acionnd ca o barier n calea
agentului patogen (fie el bacterian, viral, parazitar sau din categoria
toxinelor) astfel nct organismul nu va contacta afeciunea pe care o
induce agentul patogen respectiv.
Sistemul imunitar este reprezentat de totalitatea mecanismelor de

aprare mpotriva microorganismelor patogene i a structurilor non-self.

Self = structuri proprii ale organismului, recunoscute de ctre sistemul
imunitar reprezentate de totalitatea macromoleculelor structurale sau
solubile care exist n celulele organismului. n mod normal, sistemul
imunitar nu reacioneaz mpotriva structurilor self.
Non-self = structuri strine n raport cu organismul respectiv, care nu sunt
recunoscute de sistemul imunitar i asupra crora sistemul imunitar
acioneaz prin mecanisme specifice de aprare.
O funcie esenial a sistemului imunitar este capacitatea de difereniere
dintre self(structuri proprii organismului) i non-self (structuri strine
organismului) urmrinduse astfel ndeprtarea i neutralizarea structurilor
non-self n scopul conservrii homeostaziei (echilibrului structural i
funcional al organismului).
Antigen = orice tip de substan de origine endogen sau exogen
perceput ca structur non-self i capabil de declanarea rspunsului
imun.
Anticorp = macromolecul de natur proteic produs n organele
limfoide cu proprietatea de a recunoate structura strin pentru organism,
denumit antigen sau substan non-self i de a declana o reacie
imunologic ce are ca scop neutralizarea, degradarea i ndeprtarea
substanei antigenice din organism (epurarea antigenului).

imunosupresor=imunodepresor=imunodepresiv
Imunosupresiv= medicament care atenueaza sau suprima
reactiile imunitare ale organismului .
Imunosupresoarele se prescriu, in principal,in cursul unei
grefe,cu intentia de a limita fenomenele de rejectie,in bolile
autoimune.
Efecte nedorite-micsorand raspunsurile imune ale
organismului, imunosupresoarele expun la complicatii
infectioase virale sau bactriene ,iar pe termen lung,la
dezvoltarea afectiunilor maligne (in deosebi limfoame).O
suspaveghere foarte regulata a bolnavilor tratati cu
imunosupresoare este deci indispensabila.
In caz de efecte nedorite,se pot diminua dozele ,se poate trata
afectiunea in cauza sau,daca acesta nu este posibil,se poate
schimba imunosupresorul.
IMURAN comprimate filmate,50mg

Subst.activa:azatioprina
Clasa :antineolpazice si imunosupresoare
Afectiuni:boli autoimune,transplant de organe,artrita
reumatoida severa,lupus eritematos sistemic,ermatomiozita ,
polimiozita, hepatita cronica autoimuna,pemfigusul vulgar
,poliartrita nodoasa,anemie hemolitica autoimuna,purpura
trombocitopenica idiopatica refractara cronica , boala Crohncolita ulcertiva.
Actiune terapeutica:imunosupresor.
Reactii adverse posible:
-dureri musculare sau osoase;
-probleme renale;
-pacientul se simte slabit cand sta in picioare;
-diaree severa sau dureri abdominale;
-icter(pielea sau albul ochilor se coloreaza in galben);
-risc accentuat in dezvoltarea tumorilor, inclusiv cancer de
piele;
-varicele sau zona zoster poate deveni severa la pacientii
tratati cu imunosupresive.
Este posibil sa cada o cantitate mica de par in timp ce se
administreaza IMURAN,parul creste din nou chiar daca
continuati tratamentul cu IMURAN.
METOTREXATUL
Numit in reumatologie drog modificator de boala.
Conceput pentru uz oncologic ,dar utilizat mai mult in
tratamentul de fond al poliartritei reumatoide ,in monoterapie
sau asociat cu alte imunosupresoare.
Raportul eficacitate/toxicitate al metotrexatului este superior
altor medicamente de fond.
Mecanisme de actiune a metotrexatului in poliartrita
reumatoida :
Asupra limfocitelor

 Asupra monocitelor
Asupra ciclooxigenazei2
Dupa administrare pacientul prezinta urmatoarele simptome:

slbiciune, dureri de corp i dureri n articulaii, asemntoare cu cele

manifeste n cazul gripei sau al rcelii;

creterea temperaturii corpului;

dureri n abdomen;

grea;

semne de icter/ glbinare (coloraia galben a pielii i a sclerelor, culoarea

ntunecat a urinei).

Pe parcursul perioadei de tratament pot aparea simptomele

urmatoare:

creterea brusc a temperaturii corpului peste 38 C;

senzaie de oboseal sau de slbiciune;

cefalee sever;

senzaie de arsur n timpul urinrii;

febr continu sau repetat (peste 37,5 C), care dureaz de cteva
sptmni;

transpiraie sau frisoane nocturne care deranjeaz sau ntrerup somnul;

pierderea n greutate, scderea poftei de mncare;

dureri n piept, tuse care dureaz de cteva sptmni sau tuse cu

eliminri de sputa i snge .

CURS VI
FARMACOTOXICOLOGIE
MECANISME DE PRODUCERE:
MECANISME FARMACODINAMICE
MECANISME DE REGLARE "DOWN" SI "UP"
MECANISME TOXICE
MECANISME IDIOSINCRAZICE
IMUNOLOGICE
I.MECANISME FARMACODINAMICE

Efectele secundare sunt consecinta directa sau indirecta a

actiunii farmacodinamice secundare ale medicamentelor.
Exemple:
- uscaciunea gurii si constipatia date de atropina
(medicament antispastic parasimpatolitic) sunt consecinta
actiunii secundare a atropinei hiposalivatie, scaderea
tonusului si peristaltismului normal intestinal.
- somnolenta dupa trezirea din somn produc
hipnocoercitivele de lunga durata (ex fenobarbitalul)
- sindroame depresive induse de simpatolitice (ex
alfametildopa Dopegyt = antihipertensiv) si betaadrenolitice de tip Atenolol, Metoprolol, Betaxolol, Bisoprolol,
Nebivolol
- sindrom neurologic extrapiramidal cu manifestare clinica de
tip sindrom Parkinson produs de neuroleptice clasice
(antipsihotice): Emetiral (proclorperazina), Haloperidol
- convulsii ce pot ajunge pana la coma provocate de
anestezice locale administrate intravenos datorita actiunii

excitante asupra SNC

- sindrom astmatic prin bronhoconstrictie care poate fi
declansat sau agravat de catre beta-adrenolitice neselctive
de tip Propranolol sau acid acetilsalicilic la doze
antiinflamatoare
- ulcer gastro-duodenal care poate fi agravat de AINS si
steroidiene datorita blocarii biosintezei de prostaglandina E2
(PGE2) cu functie hipersecretoare gastrica
- hipovitaminoza in cursul tratamentelor cu antibiotice cu
spectru larg (tetraciclina) este consecinta inhibitiei florei
microbiene saprofite intestinale

II. Mecanism de reglare DOWN si UP

Receptorii

sunt

complexe

de

macromolecule

reformate, specifice.
Interactiune medicament (M)-farmacoreceptor(R)
are loc cu formare complexului (MR) si cu aparitia
efectului biologic (E) al medicamentului.
Complexul

MR se realizeaza prin stabilirea unor

legaturi labile ,cum ar fi: legaturi ionice,punti de

hidrogen,forte Van der Waals. Receptorii chimici au fost
numiti farmacoreceptori deoarece medicamentele se
comporta

ca

Concentratia

agonisti

sau

agonistilor

si

antagonisti
ionilor,in

specifici.

functie

de

concentratia mai mare sau mai mica , ionii pot influenta

reglarea si capacitatea de legare a receptorilor . Ionul
de Na+ influenteaza in mod normal capacittea de
legare a receptorilor opioizi si dopaminergici, iar
cresterea Na+ pentru agonisti.Agonistii si antagonistii
regleaza capacitatea dereglare,insa pot influenta si

numarul

si

functionalitea

receptorilor

apti

pentru

legare.astfel apar doua tipuri de fenomene:

Fenomenul down (down reglare)apare ca o masura
de aparare a organismului in prezenta unui agonist
in

exces,

care

duce

la

suprastimulare

receptorului.
Fenomenul "down "se regleaza prin :
-cresterea degradarii R
- desensibilizare R
- internalizare R
Fenomenul up(up regulation) apare in situatia de
reducere a stimularii receptorului, fenomen care
are loc in cazurile : absentei unui agonist sau ca
urmare

antagonist.
acest

blocarii

reveptorului

de

catre

un

Meconismele prin care se regleaza

fenomen

sunt:

-scaderea

receptorului,

(prin

retragerea

citoplasma)

-sensibilizarea

degradarii

receptorului

in

receptorului(prin

cresterea numarului de receptori la suprafata

membranei).
Aceste

mecanisme

au

efecte

clinice

de

mare

importanta:
1. Toleranta- diminuarea efectului terapeutic , mai ales
dupa un tratament abuziv.
2.Efectul rebound -apare la intreruperea brusca a unui

tratament

cu

medicamente

antagoniste

propranolol(beta adrenolitic, efect-agravarea anginei

pectorale)ranitidina,

famotidia

,nizatidina(antihistaminice H2 efect-agrvarea ulcerului

gastro duodenal) .
3.Sindromul de abstineneta - se manifesta pri simptome
opuse efectelor terapeutice ale medicamentelor apare
la

intreruperea

indelungat,datorita
transmisia

brusca

sensibiliarii

sinaptica

unui

receptorilor

activatoare

morfinomimeticelor la toxicomani.

tratament
din

:intreruperea

Curs 4

FARMACOTOXICOLOGIA SNC

Medicamente cu atiune la nivelul SNC(SISTEMUL NERVOS CENTRAL)

CLASIFICARE :
1. SENSUL ACTIUNII:
Inhibitor SNC
Stimulator SNC
Modulatoare SNC
2.SPECIFICITATEA ACTIUNII:
Specifice
Nespecifice
Nespecifice:
-in sensinhibitor: anestezice generale, hinotice si sedative
-in sens stimulator:excitante SNC (corticale ,bulbare ,medulare)
Excitantele SNC corticale ,numite psihostimulante,se incadreaza (in
sens larg) in clasa psihoanaleptice ,alaturi de antidepresive.
Specifice:
-actioneaza asupra proceselor psihice,tonusuluineuro-psihic si starii
timice (=PSIHOTROPE):tranchilizante , neuroleptice si antidepresive.
-asupra proceselor psihice si memorie :medicatia bolii Alzheimer.
-asupra functiei motorii: miorelaxante centrale ,anticonvulsivante,
antiparkinsoniene, medicatia sclerozei laterale amiotrofice.
- asupra proceselor durerii si sensibilitatii dureroase : analgezice
morfinimimetice si analgezice-antipiretice.
-asupra metabolismului neuronal, in sens reglator(neurotonice).
ANESTEZICE GENERAL
ANESTEZIE - grec. an= fara, aisthesis = senzatie.

Proprietatile unui anestezic general ideal :

-siguranta utilizarii.
-inductia anesteziei si trezire rapida.
-durata anesteziei, in functie de interventia chirurgicala.
-relaxare musculara.
-trezire rapida fara sechele.
-absenta toxicitatii pe termen lung.
Reactiile alergice de tip efecte secundare, datorate:
-altor actiunifarmacodinamica ale anestezicelor locale ;
-farmacoterapia anterioare anesteziei;
Farmacoterapia ce trebuie intrerupta inainte de anestezie:
-la diabetici,se intrerupe antidiabeticul oral,daca este necesar ,se
inlocuieste cu insulina .
-anticoagulantele orale se inlocuiesc cu heparina ,si care are antidot
de urgenta : protamina.
Aceste tipuri de reactii se intilnesc la pacientii supusi unei interventii
chirurgicale.
HIPNOTICE SI SEDATIVE
Somnul reprezinta starea de repaus a organismului, care altereaza
periodic cu starea de veghe-somn nictemeral(circadian).
Somnul este neccesar pentru toate varstele , pentru contributia in
-mentinerea echilibrului psiho-fiziologic si sanatatii;
-procesul de crestere al copilului;
-activitatea nomala din starea de veghe.
Tipuri de somn:
-lent(NREM=non rapid eye movement , dureaza cca.6-8 h)
-rapid, paradoxal(REMdureaza 10-30 min. intercalat intre ciclurile de
sonm lent, predomina in a doua jumatate a noptii, cu miscari oculare
rapide, vise).
Hipnoticele (somniferele)sunt depimante neselective ale SNC ,care,

la doze terapeutice hipnotice forteaza saufavorizeaza instalarea

somnului asemanator cu cel fiziologic .
Sedativale sunt deprimante neselective SNC, care, la doze
terapeutice sedative ,produc stare de liniste, prin diminuareea
hiperexcitabilitatii senzitive si psihomotorii.
Efectele hipnotic,sedativ si tranchilizant nu se manifesta transant,ci
intrinsec,la diferite medicamente si in functie de doze.
Hipnoticele in doze mici au efect sedativ.
Sedativele au si efecte anxiolitice.
Tranchilizantele au efect hipnoinductor,in nevroze.
CLASIFICERE HIPNOTICE:
-hipnocoercitive(forteaza aparitia somnul)
-hipnoinductoare(favorizeara somnul)