166. Importanta clinica a jonctiunii dento-gingivale si a santului gingival.

Santul gingival- spatiu in forma de fanta dintre suprafata dintelui si gingia care adera la el.
Jonctiunea dento-gingivala asigura legatura dintre dinte si gingie, astfel nu permite patrunderea
bacteriilor in corionul gingival, servind in calitate de bariera.
Santul gingival, profunzimea si latimea lui, este un indicator al sanatatii sau afectiunilor parodontale.
Aici se afla lichidul gingival care are urmatoarele functii:
-indepartarea mecanica din santul gingival a materialuilui fluid sau particolelor straine
-activarea adeziunii insertiei epiteliale prin continutul de protein plasmatice
-activitate antimicrobiana prin anticorpi, factori antimicrobieni, leucocite viabile
Fluxul fluidului gingival este un indicator clinic al anumitor stari fiziologice sau patologice

167.Metode de colectare a lichidului gingival. Raportul cantitativ al lichidului

gingival in norma si stari patologice.
Se colecteaza cu ajutorul conurilor de hirtie de filtru ce se introduce pina la refuz in santul gingival, pe 3-
5 min. Apoi se pune hirtia in eprubeta cu ser fiziologic si se trimite la cercetare.

Metode alternative :

Colectarea cu micropipeta, cu mese de vata.

Raportul cantitativa al lichidului gingival:

In norma – 6-8 mg/kg

Parodontite – 4-5 mg/kg

In afectiuni grave – 0,52-1,55 mg/kg.

168. Notiunea de leziuni parodontale. Clasificarea afectiunilor parodontale.

Leziune parodontala – afectiunea unuia sau mai multor tesuturi parodontale cu character inflamator,
distrofic si tumoral.

Clasificarea afectiunilor parodontale:

1) Gingivita
2) Parodontita
3) Parodontoza
4) Bolile idiopatice cu distructia progresiva a tesuturilor parodontiului (ex: diabet zaharat)
5) Parodontomul (tumefactii si afectiuni tumefiante)

169. Enumerati factorii locali in etiologia leziunilor parodontale.

1) cauzali – placa bacteriana

2) favorizanti – tartrul dentar, trauma ocluzala, cariile dentare, edentatia, anomaliile dentomaxilare,
obiceiuri vicioase.

 Factorii dentomaxilari:
- Incongruenta dento – alveolara cu inghesuire;
 - Incongruenta dento – alveolara cu spatiu;
- Ocluzia adinca;
- Ocluzia deschisa;
 Factorii dentari:
- Cariile
- Edentatiile

Factorii functionali:

- Bruxism
- Inclestarea dintilor provocata de contractia izometrica a muschiului maseter
- Bascularea dintilor datorita fortelor laterale.
 Factorii iatrogeni (obturatii debordante, proteze incorecte etc.)
 Trauma ocluzala
 Tartrul dentar

170. Rolul igienii bucale in evolutia afectiunilor parodontale.

Igiena deficitara a cavitatii bucale are ca urmare formarea intensiva a placii bacteriene, care
reprezinta o sursa de infectie, ce persista permanent in mediul bucal. Astfel, bacteriile prin actiunea
sa metabolica, sporesc riscul aparitiei bolilor parodontale, in special a celor cu caracter inflamator.
Placa cu timpul, mineralizindu-se, se transforma in tartru, care la fel este un factor favorizant pentru
bolile parodontale.

171. Notiune de depozite dentare. Depozite moi si dure. Caracteristica lor.

Depozit dentar dur – deposit calcificat adherent la suprafata dentara si e rezultatul mineralizarii
placii bacteriene (tartru dentar).

Depozit dentar moale – masa densa de resturi alimentare intro matrice intermicrobiana, care adera
la dinti sau pe sufprafata rastaurarilor, lucrarilor protetice, aparatelor artodontice etc. si ramine
aderenta.

172. Mecanismul de formare a placii bacteriene (etape)

1. Formarea peliculei - dupa o ora de la periaj, se depun glucide, glicoproteine, etc.

2. Aderenta si atasarea microbiana (prin mechanism electrostatic, hidrofob, receptori de suprafata)

3. Multiplicarea bacteriana, formarea matricei – bacteriile produc matricea intericrobiana alcatuita

din complex de polizaharide si proteine)

173. Placa bacteriana supra si subgingivala.

Placa bacteriana – masa densa si coerenta de microorganisme ce adera la dinti sau pe suprafetele
lucrarilor protetice, aparatelor ortodontice, restaurarilor, etc.

In functie de localizare, deosebim:

 Placa supragingivala – adera in imediata vecinatate a marginii gingivale libere si prezinta o

zona coronara si una marginala, mai aproape de gingie.
  Placa subgingivala – dupa a21-a zi microflora devine polimorfa , ceea ce cauzeaza gingivitele.
Hipertrofia gingiei protejeaza bacteriile colonizate, iar placa supragingivala protejeaza placa
subgingivala, creind conditi de anaerobioza. Are 3 zone: 1) asociata asociata suprafetei
dentare, 2) asociata epiteliului santului gingival, 3) asociata tesutului gingival.

174. Metode de depistare a placii bacteriene. Relevatori de placa.

- fuxina bazica 0,2 – 0,3% - clatirea gurii 30 sec., urmata de clatirea cu apa curenta 30sec.

- eritrozina 5%

- verde de brilliant 2%

- albastru de metilen 2% - prin tamponare

- sol. Iodurata de Lugol – tamponament usor

- sol. Displac – placa recenta (2-3 zile) se coloreaza rosu, iar placa de 9-19 zile se coloreaza albastru

- “2-Tone” – placa recenta rosu, placa veche – albastru

175. Structura sacului dentar. Componente care se dezvolta din el.

Sacul dentar este component al primordiului dentar. Este alcatuit din 3 straturi:

1. Extern de osteoblasti - da nastere osului alveolar

2. Intermediar de fibroblasti – din care se formeaza periodontiul
3. Intern de cementoblasti – din care se formeaza cementul.

176. Tartrul supra si subgingival.

Tartru dentar – complex organo – mineral adherent la suprafata dentara sau alte structure solide orale
(lucrari protetice, aparate ortodontice etc), rezultat din mineralizarea placii bacteriene.

Tartru supragingival (salivar) – un deposit organo-minera de culoare alb – galben, ce se formeaza

repede, sau maroniu – negru ce se formeaza mai incet. Se gaseste preponderant pe:

1. Suprafata lingual a incisivilor inferiori centrali, in dreptul orificiului canalului Warthon

2. Suprafata vestibulara a molarilor superiori, in dreptul orificiului canalului Stenon
3. Suprafata ocluzala a dintilor lipsiti de antagonisti

Tartru subgingival – de culoare maroniu-negru, dens, foarte adherent, situate in santul gingival, sub
forma de depozite lamelare cu o suprafata dura, neregulata, sau depozite mici punctiforme.

177. Compozitia tartrului dentar

Este alcatuit din component oranica + component anorganica

Continutul anorganic:

Tartru supragingival – reprezinta 70-90%. Alcatuit din Ca3(PO4)2 - 75,9%; CaCO3(3,1%); Mg3(PO4)2;
urme de: Na, Zn, Sr,Br, Cu, Mn etc
Tartru subgingival – asemanator cu cel supragingival, dar raportul Ca/P mai crescut, mai mult Na, mai
multa witlokita si mai putina brusita si fosfat octocalcic.

Continutul anorganic (10-30%):

- Protein (6-8%)
- Lipide(0,2%) – acizi grasi, cholesterol, fosfolipide.
- Carbohidrati (2-9%) – glucoza, galactoza, galactozamine.