Lucrări de laborator

LUCRAREA 5
Determinarea indicelui de fluiditate

5.1 Scopul lucrării

În această lucrare se va realiza aprecierea vâscozității unui material

termoplast prin utilizarea unui test de curgere, în vederea determinării
presiunii necesare pentru prelucrarea diferitelor materiale plastice.

5.2 Noţiuni de bază

Fluidele au proprietatea de a se deforma uşor, proprietate pe care se

bazează curgerea şi transportul acestora. Rezistenţa pe care o opune un fluid
la deformare este determinată de vâscozitatea lui.
În interiorul unui fluid în mişcare, moleculele cuprinse între două
suprafeţe paralele se deplasează unele în raport cu celelalte datorită
diferenţei de viteză Δ V, pe distanţa Δ h, în direcţia normală la mişcarea
considerată (figura 5.1.)

Fig. 5.1. Element de volum între două straturi de curgere

- 37 -
Lucrări de laborator

ΔV
Raportul variaţiilor , produce din cauza forţelor de coeziune, un
Δh
efort unitar de forfecare tangenţial τ , a cărui valoare este dată de relaţia
care reprezintă expresia matematică a legii lui Newton, în care η reprezintă
vâscozitatea:

ΔV
τ=η [daN /cm2] (5.1)
Δh

Forţa de frecare produsă pe o suprafaţă A (suprafaţa ABFE din figura

5.1) este dată de relaţia:

ΔV (5.2)
F= τA = ηA
Δh

din care:

Fh (5.3)
τ=
Av

Relaţia (5.3) reprezintă ecuaţia care defineşte vâscozitatea

dinamică sau absolută. Unitatea de măsură a vâscozităţii dinamice este
poise [P]:

1g daNs
1P = = 0 ,0102 2
cms m

Relaţia (5.1) este valabilă numai pentru fluidele al căror factor de

proporţionalitate depinde numai de natura materialului, de temperatură şi
de presiune, fiind independent de condiţiile în care are loc curgerea.
Aceste fluide se numesc newtoniene iar curgerea lor, curgere
newtoniană.
În cazul curgerilor newtoniene, nu există un factor de
proporţionalitate între efortul unitar de forfecare şi variaţia vitezei de

- 38 -
Lucrări de laborator

forfecare, ci o funcţie între efortul unitar de forfecare respectiv condiţiile în

care are loc curgerea:

η = f (τ )

dv
Dependenţa în general neliniară dintre τ şi determinată
dh
experimental pentru fiecare categorie de materiale reprezintă un criteriu de
clasificare al fluidelor reale în trei categorii:
dv
− fluide pentru care dependenţa dintre τ şi este independentă de
dh
timp;
dv
− - fluide pentru care dependenţa dintre τ şi depinde de durata de
dh
acţionare a eforturilor unitare de forfecare sau de alte influenţe
anterioare;
− fluide vâscoelastice care sunt sisteme care posedă atât caracteristici
ale fluidelor cât şi ale solidelor şi care manifestă o revenire elastică
parţială după deformare;
Fluidele newtoniene fără dependenţă de timp pot fi împărţite în trei
categorii, în raport cu natura funcţiei f(τ) şi anume: fluide Bingham,
pseudoplastice si dilatante.
În figura 5.2. sunt redate curbele tipice respective în comparaţie cu
dreapta fluidelor newtoniene.
Fluidele cu dependenţa de timp sunt fluide pentru care vâscozitatea
dv
nu este numai o funcţie de τ şi ci şi de durata de acţionare a acestora.
dh

- 39 -
Lucrări de laborator

Fig. 5.2. Variaţia efortului de forfecare şi a vâscozităţii, în funcţie de

variaţia vitezei de forfecare
Fluidele vâscoelastice au atât vâscozitate cât şi o anumită elasticitate.
Deformaţia plastică alături de deformaţia elastică conduc la o
deformaţie totală care este dependentă de timp.
În afară de temperatură, raportul între cele două componente ale

- 40 -
Lucrări de laborator

deformaţiei totale depinde de întreaga evoluţie în timp a solicitării până la

timpul considerat.
Compuşii macromoleculari sunt din punct de vedere reologic, în stare
topită, fluide newtoniene vâscoelastice care pentru anumite domenii înguste
ale variaţiei vitezei de forfecare, respectă legea lui Newton.

Fig. 5.3. Variaţia vâscozităţii cu temperatura

Temperatura influenţează mult vâscozitatea compuşilor

macromoleculari, mărirea temperaturii permiţând aducerea materialului la
un grad de fluiditate foarte avansat care să permită prelucrarea.
O variaţie mică a temperaturii conduce la variaţii foarte mari de
vâscozitate (figura 5.3.).

5.3 Desfăşurarea lucrării

Pentru determinarea indicelui de curgere (indicelui de fluiditate) IF, se

- 41 -
Lucrări de laborator

utilizează dispozitivul din figura 5.4.

Fig. 5.4. Echipament pentru determinarea indicele de curgere;

1 – greutate, 2 – piston, 3 – cilindru, 4 – izolator, 5 – filieră, 6 – flanşă,
7 – plăci izolatoare ( inferioară respectiv superioară), 8 – placă de bază (talpă),
9 – carcasă metalică, 10 – cuţit pentru tăierea probelor,
11 – termoregulator, 12 – senzor de temperatură, 13 – material plastic topit,
14 − şurub fixare rezistenţă electrică, 15 – rezistenţă electrică.

Se conectează termoregulatorul (11) la reţeaua electrică, după care se

reglează valoarea temperaturi necesare topirii materialului plastic utilizat,
se aşteaptă uniformizarea temperaturii în interiorul cilindrului (3).
Cu ajutorul senzorului de temperatură (12), situat în imediata
vecinătatea a camerei de topire a materialului plastic se va putea citi pe
termoregulator valoarea temperaturii din interiorul cilindrului.
În momentul în care temperatura din interiorul cilindrului va ajunge
la valoarea setată, termoregulatorul va menţine constantă această

- 42 -
Lucrări de laborator

temperatură pe întreg procesul.

După atingerea temperaturii de topire se introduce materialul plastic
peste care se aşează pistonul (2). După reuniformizarea temperaturii de
topire, deasupra pistonului (2) se aşează greutatea (1).
Se retrage cuţitul (10) care obturează orificiul pentru ieşirea
materialului plastic topit (13), astfel încât acesta va începe să curgă în fir
subţire. Firul de material plastic se va tăia prin împingerea cuţitului (10)
spre orificiul de curgere al filierei (5), după trecerea timpului considerat
pentru încercarea propriu-zisă.
Pentru determinarea indicelui de fluiditate IF al unui material plastic
se vor realiza mai multe determinări, modificându-se atât temperatura de la
termoregulator cât şi presiunea, prin utilizarea unor greutăţi de valori
diferite.
Se va determina IF pentru materiale plastice diferite. Determinarea
IF pentru următorul material plastic se va realiza numai după curăţirea
cilindrului şi a pistonului pentru a nu compromite şarja de material nou
introdus.

5.4 Rezultate experimentale

Rezultatele obţinute în urma încercărilor se vor indica în tabelul 5.1.

Mărimile care se calculează sunt:

Gg
pi = [MPa]
πD 2 (5.4)
4

m1 + m2 + m3 (5.5)
m= [g]
3
mT
IF = (5.6)
t
unde:
p i − presiunea exercitată asupra materialului din incinta cilindrului
[MPa];
G − greutatea folosită, în [kg];
g − acceleraţia gravitaţională, [9,8 m/s2];

- 43 -
Lucrări de laborator

D − diametrul pistonului, în [mm];

m − masa medie/probă, în [g];
m i , i=1…3 − masa probelor pentru aceeaşi presiune şi
temperatură;
T − timpul total pentru încercarea unui sortiment de material, în [s];
t − intervalul de timp între două tăieri, în [s].

Tabelul 5.1
Material

Date material

Temperatura [°C]
Masa m [g]
Presiunea p i [MPa]
Indice de fluiditate IF
Observaţii

5.5 Concluzii

În urma încercărilor experimentale se vor trasa următoarele

diagrame de variaţie:
− indicele de fluiditate IF în funcţie de presiunea exercitată p i :
IF= f (presiune);
− indicele de fluiditate IF în funcţie de temperatura aplicată:
IF = f (temperatură);
Se vor trage concluzii cu privire la influenţa presiunii exercitate şi a
temperaturii de formare asupra curgerii unui material termoplast.

- 44 -