Capitolul 5

Fenomene de transport

În cazul în care anumite m¼ arimi ale unui sistem …zic precum tem-
peratura, densitatea, vitezele straturilor de ‡uid prezint¼ a neuniformit¼ aţi
spaţiale, peste mişcarea de agitaţie termic¼a se suprapune o mişcare ordo-
nat¼ a care determin¼a un transport de energie (conducţie termic¼ a), de mas¼ a
(difuzie), de impuls (frecare intern¼ a) în sensul elimin¼ arii acestora. Pro-
cesele care caracterizeaz¼ a evoluţia spre echilibru a sistemelor ca urmare
a ciocnirilor dintre molecule poart¼ a numele de fenomene de transport.
Dac¼a se calculeaz¼ a viteza termic¼ a a moleculelor unui gaz la tem-
peratura camerei, aceasta rezult¼ a ca …ind 500 m/s pentru moleculele
din aer şi 1800 m/s pentru moleculele de hidrogen. Într-o stare de
echilibru temperatura gazului este aceiaşi în tot volumul ocupat de gaz.
Aceasta înseamn¼ a c¼
a energia cinetic¼ a medie a particulelor din gaz este
aceiaşi peste tot. Dac¼ a înc¼alzim o parte a gazului echilibrul va … violat.
L¼ asând sistemul liber un timp conform principiului zero al termodinam-
icii (primului postulat), acesta va ajunge din nou într-o stare de echilibru
şi temperatura va … aceiaşi peste tot. Acest lucru este datorat mişc¼ arii
continue a moleculelor. Partea înc¼ alzit¼
a a gazului conţine mai multe
molecule cu viteze mai mari decât în celelalte p¼ arţi, dar datorit¼
a mişc¼
arii,
ele se îndreapt¼ a înspre regiunile în care num¼ arul lor este mai mic. Astfel
în timp concentraţia lor medie devine egal¼ a peste tot. Evident şi celelalte
molecule se deplaseaz¼ a înspre partea înc¼ alzit¼
a astfel ca num¼ arul total de
molecule din volum nu se schimb¼ a. Singurul lucru care se petrece este
transferul de energie din partea înc¼ alzit¼
a c¼
atre restul sistemului. Procesul
poart¼ a numele de conducţie termic¼ a. Având în vedere faptul c¼ a vitezele
moleculelor sunt foarte mari ne-am aştepta ca uniformizarea tempera-

1
2

Figura 5.1: a) Interacţia dintre dou¼

a molecule poate avea loc dac¼
a distanţa
dintre centrele lor ajunge d < 2r b) secţiunea e…cace a unei molecule rigide
cu raza r

turii s¼
a aib¼
a loc extrem de rapid. Experimental se constat¼ a c¼
a procesul
se petrece lent, adic¼ a conductivitatea termic¼
a este destul de sc¼azut¼a la
gaze. Explicaţia acestui fapt const¼ a în aceea c¼
a un rol important este
jucat nu numai de vitezele moleculelor ci şi de ciocnirile dintre ele, care
altereaz¼a mişcarea liber¼
a a moleculelor. Drumul parcurs de molecule este
extrem de complicat. (Acesta este şi motivul pentru care nu putem simţi
imediat mirosul unui parfum care este pulverizat la câţiva metri de noi).

5.1 M¼
arimi caracteristice ciocnirilor dintre
molecule
5.1.1 Secţiunea e…cace
Procesele de ciocnire dintre moleculele se consider¼ a elastice dac¼a struc-
tura intern¼a a moleculelor nu se modi…c¼ a. Pentru studierea ciocnirilor
ar trebui cunoscute dimensiunile geometrice ale moleculelor. Vom limita
consideraţiile f¼
acute, la molecule cu simetrie sferic¼
a şi vom considera raza
acestora ca …ind dat¼ a de raza de interacţiune molecular¼ a. Pentru aceasta
vom considera un model în care moleculele se comport¼ a ca nişte bilele
perfect elastice. Dac¼ a raza unei molecule este r distanţa maxim¼ a dintre
centrele a dou¼ a molecule care interacţioneaz¼a este 2r (Fig. 5.1).
 3

Putem astfel înconjura o molecul¼ a cu un cerc de raz¼ a d = 2r: Dac¼ a

în procesul de agitaţie temic¼
a centrul unei alte molecule cade în interi-
orul acestui cerc cele dou¼
a molecule interacţioneaz¼
a. Aceast¼a arie poart¼
a
numele de secţiune e…cace de interacţie. Ea se noteaz¼a cu şi este:

= d2 = 4 r 2 (5.1)

5.1.2 Num¼
ar mediu de ciocniri în unitatea de timp
Cosider¼am un gaz ideal, unde cu excepţia ciocnirilor moleculele nu
vor interacţiona. Drumul str¼ ab¼
atut de o molecul¼ a între dou¼ a ciocniri
poart¼ a numele de drum liber. Deoarece num¼ arul de molecule este foarte
mare şi num¼ arul de ciocniri suferite de o molecula este foarte mare, şi
aceste drumuri libere au valori diferite. Din acest motiv vom … interesaţi
de drumul mediu parcurs de molecule. La fel, num¼ arul de ciocniri al
unei molecule în unitatea de timp poate … diferit la diverse momente de
timp. Astfel şi în acest caz vom discuta de num¼ arul mediu de ciocniri în
unitatea de timp.
Presupunem o molecul¼ a care este privit¼
a ca o sfer¼
a rigid¼a cu raza r
şi c¼
a ea traverseaz¼a un gaz a c¼aror molecule (considerate în repaos) sunt
uniform distribuite în spaţiu. Atunci, în timp de o secund¼ a molecula
se va ciocni cu toate moleculele dintr-un volum egal cu v, unde v este
viteza medie (Fig. 5.2a).
În realitate îns¼
a mişcarea unei molecule este o linie frânt¼
a în punctele
în care aceasta se ciocneşte cu alte molecule (Fig.5.2b). Astfel, num¼ arul
mediu de ciocniri din unitatea de timp va …:

z=n v (5.2)

unde n este concentraţia de molecule. Dac¼ a se ţine cont c¼

a şi moleculele
cu care molecula considerat¼ a se ciocneşte sunt în mişcare, în locul vitezei
p
medii trebuie considerat¼a viteza relativ¼a medie. Aceasta este vrel = 2v.
Rezult¼
a:

p
z= 2n v (5.3)
4

Figura 5.2: a) Mişcarea unei molecule în interiorul unui cilindru de diametru

2r în interiorul c¼
aruia au loc ciocnirile acesteia cu celelalte molecule b) Drumul
real al unei molecule care sufer¼ a ciocniri

5.1.3 Drum liber mediu

Drumul liber mediu este egal cu raportul dintre drumul mediu parcurs
în timpul t şi num¼
arul de ciocniri din timpul t

vt v 1 1
l= = =p = p (5.4)
zt z 2n 4 2n r2
S¼
a consider¼
am cazul azotului în condiţii standard (presiunea egal¼
a cu
10
1 atm şi temperatura 273 K). Astfel r s 1; 9 10 m, n = 2; 7 1025
m 3 şi v = 5 102 m/s: Atunci:

z = 8; 6 109 s 1
(5.5)

7
l = 0; 6 10 m (5.6)
Deoarece r l rezult¼
a c¼
a timpul de interacţie între molecule este
mult mai mic decât timpul în care molecula se a‡a¼ în mişcare rectilinie.
Din ecuaţia 5.4 rezult¼al 1=n, adic¼a drumul liber este invers pro-
porţional cu presiunea l 1=p. Din formula 5.4 rezult¼ a c¼
a drumul liber
nu depinde de temperatur¼ a. Practic îns¼
a, exist¼
a o slab¼a dependenţ¼
a de
aceasta în sensul c¼a scade cu creşterea vitezei moleculelor.
 5

5.2 Difuzie
Prin difuzie se înţelege procesul de evoluţie spre echilibru a unui sis-
tem format din unul sau mai mulţi componenţi, având o distribuţie neu-
niform¼ a a concentraţiilor acestora. Dac¼ a sistemul neuniform este format
dintr-o singur¼ a component¼ a fenomenul poart¼ a numele de autodifuzie.
În cursul procesului de difuzie are loc trecerea unui component dintr-o
parte a sistemului unde concentraţia lui este mai mare într-o regiune unde
concentraţia lui este mai mic¼ a. Spunem c¼a difuzia apare în regiunile din
spaţiu în care exist¼ a gradienţi de concentraţii. M¼arimea ce caracterizeaz¼ a
difuzia poart¼ a numele de ‡ux de difuzie. Acesta este o m¼ asur¼
a a cantit¼
aţii
de substanţ¼ a ce trece prin unitatea de suprafaţ¼ a în unitatea de timp.
Unitatea de m¼ asur¼a a ‡uxului de difuzie poate … considerat¼ a num¼ ar de
2
molecule/m s. Deoarece mişcarea ordonat¼ a a substanţei se face pe o
anumit¼ a direcţie, în spaţiu ‡uxul de difuzie este o m¼ arime vectorial¼
a.
În mod experimental s-a ajuns la concluzia c¼ a ‡uxul de difuzie este
proporţional cu gradientul concentraţiei (Legea lui Fick):

J~ = Drn(x; y; z) (5.7)
unde n care este concentraţia, reprezint¼
a num¼
arul de molecule din uni-
tatea de volum, iar
@n @n @n
rn(x; y; z) = ~ex + ~ey + ~ez (5.8)
@x @y @z
Dac¼ a consider¼
am cazul în care concentraţia se modi…c¼a de-a lungul
unei singure direcţii, de exemplu de-a lungul axei Ox atunci:
dn
J= D (5.9)
dx
Semnul minus arat¼ a c¼
a ‡uxul este astfel direcţionat încât concentraţia
s¼
a se diminueze. Factorul D poart¼ a numele de coe…cient de difuzie şi se
2
m¼asoar¼a în S.I. în m /s.

5.2.1 Difuzie nestaţionar¼

a în gaze
Dac¼ a procesul de difuzie este caracterizat de variaţia în timp a gradi-
entului concentraţiei, ‡uxul de difuzie variaz¼a în timp iar difuzia se nu-
meşte nestaţionar¼
a. Vom considera dou¼ a vase în care exist¼ a un amestec
6

Figura 5.3: Difuzie nestaţionar¼

a

de gaze şi în care presiunea şi temperatura este aceiaşi (Fig. 5.3). Con-
centraţia componentului care intereseaz¼ a o consider¼
am n1 în primul vas
şi n2 în cel de-al doilea vas. Presupunem în plus n1 > n2 :

Datorit¼
a difuziei, diferenţa de concentraţie n = n1 n2 se va micşora
în timp. Vom determina modul în care se produce sc¼ aderea diferenţei de
concentraţie în timp. Conform legii lui Fick:
dn
J= D (5.10)
dx
Pentru a simpli…ca raţionamentele presupunem concentraţii mici, ast-
fel c¼
a şi diferenţa de concentraţii este mic¼
a. Atunci putem aproxima:
dn n
' (5.11)
dx d
Datorit¼
a difuziei în intervalul de timp dt, prin secţiunea S vor trece
dN molecule din vasul 1 in vasul 2:
n
dN = D Sdt (5.12)
d
Aceast¼a trecere duce la modi…carea concentraţiei moleculelor în cele
doua vase:

0 dN
n1 = n1 (5.13)
V1
0 dN
n2 = n2 +
V2
Atunci diferenţa de concentraţie în cele dou¼
a vase devine:
 7

0 0 0 1 1
n = n1 n2 = n dN + (5.14)
V1 V2
Not¼
am cu:
1 1 1
= +
V0 V1 V2
Astfel:

0 nS
n = n D dt (5.15)
d V0
0
Notând cu d( n) = n n se obţine:

nS
d( n) = D dt (5.16)
V0 d
sau:
d( n) DS
= dt (5.17)
n V0 d
Integrând ecuaţia rezult¼
a:

DS
n = C exp t (5.18)
V0 d
Constanta C se determin¼a dac¼
a se cunoaşte diferenţa de concentraţie
n0 la momentul t = 0: Atunci:

S
n= n0 exp D t (5.19)
V0 d

Rezult¼a c¼
a diferenţa de concentraţie se micşoreaz¼
a cu timpul în con-
cordanţ¼
a cu o lege exponenţial¼
a. M¼arimea

DS
= (5.20)
V0 d

reprezint¼
a constanta de timp a procesului de difuzie. Relaţia 5.19 se pote
scrie
t
n = n0 e (5.21)
8

Figura 5.4: Difuzie staţionar¼

a

5.2.2 Difuzie staţionar¼

a în gaze
Dac¼a procesul de difuzie este caracterizat de constanţa în timp a
gradientului concentraţiei, difuzia se numeşte staţionar¼ a. Consider¼ am
un vas care conţine un amestec de gaze, şi o arie A perpendicular¼ a pe
axa Ox, de-a lungul c¼ areia se menţine o diferenţ¼ a n = n1 n2 de
concentraţie din componentul care ne intereseaz¼ a (Fig.5.4). Presupunem
n1 > n2 : Datorit¼
a mişc¼
arii termice, suprafaţa considerat¼ a va … traversat¼ a
în mod continuu de molecule din stânga spre dreapta şi de la dreapta
la stânga. Pentru simpli…care admitem c¼ a toate moleculele gazului au
vitezele egale cu viteza medie şi c¼
a probabilit¼aţile de mişcare în cele şase
sensuri (2 sensuri de mişcare în direcţia …ec¼
arei axe de coordonate) sunt
egale. Putem calcula num¼ arul de molecule N1 şi N2 care traverseaz¼ a în
unitatea de timp unitatea de suprafaţ¼ a în cele dou¼ a direcţii.
Num¼ arul de molecule care traverseaz¼ a suprafaţa A de la stânga la
dreapta este

1 0
N1 = n v (5.22)
6
iar num¼arul de molecule care traverseaz¼
a suprafaţa A de la dreapta la
stânga este

1 00
N2 = n v (5.23)
6
 9

0 00
În relaţiile 5.22 şi 5.23 n şi n sunt concentraţiile moleculelor de
o parte şi de alta a elementului de suprafaţ¼ a la o distanţ¼
a egal¼
a cu l,
drumul liber mediu. Consider¼ am distanţa egal¼a cu l deoarece în acest
caz moleculele a‡ate în regiunea respectiv¼ a nu vor suferi nici o ciocnire
atunci când traverseaz¼ a suprafaţa S: Atunci ‡uxul de difuzie este:

1 0 00
J = N1 N2 = (n n )v (5.24)
6
Deoarece

0 00 dn
n n = 2l (5.25)
dx
rezult¼
a:
v dn lv dn
J= 2l = (5.26)
6 dx 3 dx
Comparând aceast¼
a expresie cu relaţia 5.9 rezult¼
a c¼
a:

1
D = lv (5.27)
3
Din relaţia 5.27 rezult¼a dependenţa
p lui D în funcţie de presiune
p şi
1
temperatur¼ a. Astfel D 1=p şi D T deoarece l p şi v T.
Când s-a f¼ acut deducerea relaţiei 5.27 nu s-a luat în considerare şi
difuzia celui de-al doilea component care afecteaz¼ a şi ea difuzia primului
component. De exemplu, într-un amestec de CO2 şi H2 hidrogenul are
o rat¼ a de difuzie mult mai mare decât a bioxidului de carbon deoarece
la o temperatur¼ a dat¼
a viteza termic¼ a a moleculelor este aproape de 5
ori mai mare decât a celor de dioxid de carbon şi, în plus drumul liber
mediu este mai mare. Aceasta înseamn¼ a c¼
a volumul de H2 transportat
într-o direcţie este mai mare decât volumul de CO2 transportat într-o
direcţie opus¼a. În acest caz apare o diferenţ¼
a de presiune care determin¼ a
o curgere a gazului ca un întreg în direcţia de unde pleac¼ a moleculele ce
difuzeaz¼ a mai rapid. Deoarece nu am luat în consideraţie aceast¼ a situaţie,
relaţia 5.27 reprezint¼
a coe…cientul de difuzie a moleculeor unui gaz într-
un mediu format tot din moleculele aceluiaşi gaz. Un astfel de proces
poart¼ a numele de autodifuzie iar coe…cientul respectiv poart¼ a numele de
coe…cient de autodifuzie.
10

5.2.3 Difuzia în lichide şi solide

Mecanismul de difuzie în lichide este diferit decât cel din cazul gazelor.
Procesele de difuzie în gaze sunt determinate de drumul liber al mole-
culelor. În lichide, ca şi în gazele de densitate foarte mare, conceptul de
drum liber mediu îşi pierde înţelesul. În lichide distanţa medie dintre
molecule este de acelaşi ordin de m¼ arime ca şi dimensiunea moleculelor,
deci moleculele nu au un "drum liber" mediu. Moleculele lichidului pot
numai s¼ a oscileze pe distanţe egale cu distanţele intermoleculare. Din
când în când o molecul¼ a ce oscileaz¼a, ca rezultat al ‡uctuaţiilor, poate s¼
a
primeasc¼ a de la moleculele vecine un surplus de energie su…cient pentru
ca molecula s¼ a execute un salt de lungime b: Molecula va oscila un timp
în noua poziţie de echilibru pân¼ a ce va primi din nou su…cient¼ a energie
pentru a realiza un nou salt. Oscilaţiile moleculelor de lichid împreun¼ a
cu salturile pe care acestea le realizeaz¼ a reprezint¼a mişcarea termic¼aa
lichidelor.
Legea lui Fick r¼ amâne valabil¼ a şi pentru lichide. O expresie pen-
tru coe…cientul de difuzie se obţine în felul urm¼ ator. Dac¼ a timpul între
dou¼ a salturi ale moleculei este t; atunci b=t reprezint¼ a viteza moleculei.
Aceasta ne permite s¼ a facem o analogie între b cu drumul liber mediu l,
şi o analogie între viteza b=t şi viteza medie v: Atunci:
b b2
D b = (5.28)
t t
Pentru a obţine o relaţie corect¼a trebuie introdus un factor egal cu
1=6 deoarece consider¼
am 6 direcţii principale de mişcare (câte dou¼ a pe
…ecare ax¼ arimile b2 şi t trebuie s¼
a) iar m¼ a …e mediate. Astfel:
1 b2
D= (5.29)
6 t
Coe…cientul de difuzie D depinde în acest caz puternic de temper-
atur¼
a, deoarece creşterea temperaturii duce la micşorarea timpului t
de oscilaţie a moleculei într-o anumit¼ a poziţie. Timpul petrecut de o
molecul¼a într-un anumit loc este invers proporţional cu probabilitatea
ca aceasta s¼ a capete su…cient¼
a energie pentru a realiza saltul. Aceast¼a
energie notat¼ a cu Ea poart¼a numele de energie de activare. O astfel de
probabilitate se exprim¼ a cu ajutorul formulei lui Boltzmman:
n Ea
= exp (5.30)
n0 kT
 11

În aceast¼ a relaţie n reprezint¼

a num¼ arul de molecule din unitatea de
volum a c¼ aror energie total¼a este Ea iar n0 este num¼arul de molecule în
acelaşi volum a c¼ aror energie este de acelaşi ordin cu energia medie de
agitaţie termic¼a kT: Cu cât probabilitatea ca molecula s¼ a ating¼
a energia
Ea este mai mare cu atât este mai mic timpul mediu de viaţ¼ a. Putem
obţine pentru timpul mediu de viaţ¼ a expresia:

Ea
t = A exp (5.31)
kT

Factorul A are urm¼ atoarea semni…caţie. Înainte ca molecula s¼ a exe-

cute un salt, ea oscileaz¼
a cu o anumit¼a frecvenţ¼
a : Fiecare oscilaţie poate
… considerat¼a ca o încercare a moleculei de a efectua un salt. Rezult¼ a
c¼
a probabilitatea de a realiza acest lucru este cu atât mai mare cu cât
timpul t este mai mic, adic¼ a cu cât frecvenţa de oscilaţie este mai mare.
Putem considera astfel c¼ a A = 1= :
Introducând 5.31 în 5.29 rezult¼ a urm¼ atoarea expresie pentru coe…-
cientul de difuzie:
Ea
D = B exp (5.32)
kT

unde B = 16 b2 :
Trebuie remarcat c¼ a valoarea numeric¼ a a coe…cienţilor de difuzie în
lichide este mult mai mic¼ a decât în gaze. Astfel coe…cientul de difuzie
al NaCl în ap¼ a este 1; 1 10 9 m2 /s, în timp ce coe…cientul de difuzie al
argonului în heliu este 7 10 5 m2 /s:
În cazul solidelor coe…cientul de difuzie în solide are o form¼
a asem¼
an¼a-
toare celei discutat¼a în cazul lichidelor:

Ead
D = D0 exp (5.33)
kT

unde Ead = Ea + ": Ea reprezint¼ a energia necesar¼a form¼ arii unei vacanţe
(loc liber) în reţeaua cristalin¼
a şi " este energia necesar¼a unui atom pentru
a efectua un salt într-o vacanţ¼ a. Coe…cienţii de difuzie în solide sunt mult
mai mici decât cei de difuzie în lichide. De exemplu coe…cientul de difuzie
al sulfului în …er la 1000 C este 2; 7 10 13 m2 /s:
12

Figura 5.5: A doua lege a lui Fick

5.2.4 A doua lege a lui Fick

Vom considera difuzia unui component de-a lungul axei Ox: Consid-
er¼
am o porţiune de lungime d mai mic¼a decât m¼
arimea medie b a saltului
pe care poate s¼
a-l execute molecula.
Fluxul datorat moleculelor ce p¼
atrund din stânga în elementul con-
siderat este:
dn
J1 = J(x) = D (5.34)
dx
Fluxul de molecule ce p¼
ar¼
asesc elementul considerat este
@J dn d dn
J2 = J(x + d) = J(x) + d= D +d D (5.35)
@x dx dx dx
Fluxul net de molecule este egal cu diferenţa dintre ‡uxul de molecule
ce intr¼
a prin stânga şi ‡uxul de molecule ce p¼ ar¼
asesc elementul prin
dreapta. Atunci:

@J @2n
J1 J2 = d = Dd (5.36)
@x @x2

Dar S(J1 J2 ) este egal cu variaţia num¼

arului de molecule în unitatea
de timp din volumul cosiderat. S este aria bazei volumului considerat.
Astfel:
@ @n
S (J1 J2 ) = (Snd) = Sl (5.37)
@t @t
 13

astfel c¼
a:
@n
J1 J2 = d (5.38)
@t
Atunci din 5.36 şi 5.38 rezult¼
a:
@n @2n
=D 2 (5.39)
@t @x
Aceasta este o ecuaţie care determin¼ a dependenţa concentraţiei în
timp şi spaţiu. Rezolvarea unei astfel de ecuaţii necesit¼a cunoaşterea
unor condiţii de frontier¼
a şi al unor condiţii iniţiale.

5.3 Conductivitate termic¼

a
Prin conductivitate termic¼ a se înţelege procesul de evoluţie spre echili-
bru a unui sistem înc¼alzit neuniform, prin apariţia unui ‡ux de c¼ aldur¼a
care determin¼a egalizarea temperaturilor tuturor p¼ arţilor sistemului.
Transferul de c¼aldur¼a este caracterizat de ‡uxul de caldur¼ a a c¼
arei
m¼arime este egal¼a cu cantitatea de c¼ aldur¼a ce trece prin unitatea de
suprafaţ¼
a perpendicular¼a pe direcţia de curgere a c¼ aldurii în unitatea de
timp.
dQ
Jq = (5.40)
dSdt
unde dQ este cantitatea de c¼aldur¼a ce trece prin suprafaţa dS în unitatea
de timp dt. Transferul de c¼aldur¼a urmeaz¼ a legea lui Fourier
dT
Jq = (5.41)
dx
considerînd c¼
a acesta are loc numai de-a lungul axei Ox. În cazul general
‡uxul de c¼
aldur¼a poate … privit ca o m¼
arime vectorial¼
a şi

J~q = rT (5.42)

poart¼ a. Deoarece [Jq ] =J/m2 s atunci

a numele de conductivitate termic¼

I m I W
[ ] = [Iq ] [x] = [T ] = 2
= =
m sK mKs mK
14

Figura 5.6: Conductivitatea termic¼

a staţionar¼
a

5.3.1 Conductivitate staţionar¼

a în cazul gazelor
Ca şi în cazul anterior vom considera c¼ a de-a lungul axei Ox se
menţine o diferenţ¼a de temperatur¼ a constant¼ a T1 T2 (Fig. 5.6).
Consider¼ am suprafaţa A perpendicular¼ a pe Ox. Ea va … traversat¼ a de
acelaşi num¼ ar de molecule de la dreapta la stînga şi de la stînga la dreapta
dac¼ a concentraţia moleculelor de gaz este aceiaşi. Deoarece consider¼ am
c¼
a T1 > T2 moleculele ce trec de la stînga la dreapta poart¼ a mai mult¼ a
energie decît cele ce trec din dreapta în stînga. În consecinţ¼ a apare un
‡ux de c¼ aldur¼a de la stînga la dreapta. Consider¼ am temperaturile T 0 şi
00
T la distanţ¼ a egal¼
a cu l de o parte şi de alta a suprafeţei A. Ca şi în
cazul precedent not¼ am cu N1 şi N2 num¼ arul de molecule ce trec dintr-o
parte în alta prin suprafaţa A. Deoarece concentraţia de molecule este
aceeaşi,
1
N1 N2 = nv (5.43)
6
atunci cantitatea de c¼
aldur¼
a (energie) transportat¼
a din stînga spre dreapta
prin unitatea de suprafaţ¼
a este:

1
Q1 = N1 " = nv"0 (5.44)
6

iar cantiatea de energie care este transportat¼

a de la dreapta spre stînga
 15

prin unitatea de suprafaţ¼

a este:
1
Q1 = N2 "00 = nv"00 (5.45)
6
Fluxul de c¼
aldur¼
a este:
1
Jq = Q1 Q2 = nv ("0 "00 ) (5.46)
6
Deoarece pentru 1 kmol de gaz c¼
aldura molar¼
a la volum constant este
CV T = NA "
CV T
"= (5.47)
NA
unde CV este c¼
aldura molar¼
a la volum constant, atunci :
1 CV
Jq = nv (T 0 T 00 ) (5.48)
6 NA
Astfel:
1 CV dT 1 CV dT
Jq = nv 2l = nvl (5.49)
6 NA dx 3 NA dx
Prin compararea relaţiei 5.49 cu relaţia 5.41 se obţine pentru conduc-
tivitatea termic¼a relaţia:
1 CV
= nvl (5.50)
3 NA
Dac¼a ţinem cont c¼a CV = mNA cV , unde m este masa unei molecule,
cV c¼aldura speci…c¼a la volum constant, conductivitatea termic¼ a se mai
scrie ca:
1 NA c V 1
= nlm = cV lv (5.51)
3 NA 3
Deoarece densitatea unui gaz pp şi l 1=p conductivitatea
p termic¼ a
nu depinde de presiune. Deoarece v T atunci T : Ecuaţiile dau
numai o valoare aproximativ¼ a a conductivit¼ aţii termice, deoarece factorul
numeric depinde de presupunerile f¼ acute în calcule. Câteva valori pentru
coe…cientul de conductivitate termic¼ a sunt date în tabelul urm¼ ator:

Valori ale coe…cientului de conductivitate termic¼

a (W/mK):
H 0,176 CO2 0,014
He 0,142 aer 0,02
O2 0,024
16

5.3.2 Transferul termic în solide şi lichide

În lichide, ca şi în gaze, când un gradient de temperatur¼ a este prezent,
apare fenomenul de conducţie termic¼ a. Dac¼a în gaze energia este trans-
mis¼a prin ciocnirile dintre particulele care au o mişcare rectilinie, în
lichide transferul de c¼ aldur¼a se face prin ciocnirea particulelor care os-
cileaz¼
a. Particulele cu o energie mai mare, oscileaz¼ a cu amplitudine mai
mare şi prin ciocnire cu alte particule îşi transmit energia acestora. Un
astfel de mecanism al transferului de c¼ aldur¼
a este asem¼ an¼ator cu cel din
cazul gazelor, ceea ce face ca conductivitatea termic¼ a a lichidelor s¼a …e
foarte mic¼ a, deşi este de câteva ori mai mare decât a gazelor.
În cazul solidelor transferul termic trebuie tratat din punct de vedere
cuantic. Vibraţiile reţelei cristaline sunt modelate cu ajutorul unor par-
ticule cu propriet¼ aţi asem¼an¼atoare fotonilor numite fononi.
Enegia fononilor este E = h unde h este constanta lui Plank h =
6; 023 10 36 Js iar este frecvenţa. Dac¼ a utiliz¼
am noţiunea de fononi
putem spune c¼ a mişcarea termic¼ a în solide este caracterizat¼ a cu ajutorul
acestora. Dac¼ a temperatura scade spre zero absolut num¼ arul acestora
scade în timp şi dac¼ a temperatura creşte, creşte şi num¼ arul acestora.
Creşterea num¼ arului de fononi, nu este liniar¼ a, ci urmeaz¼ a o lege mai
complicat¼ a.
Din acest motiv putem considera corpul solid ca un vas ce conţine
un gaz de fononi, care la temperaturi nu prea mari poate … presupus a
… ideal. Ca şi în cazul gazului ordinar, c¼ aldura este transferat¼ a în gazul
fononic prin ciocnirile fononilor cu atomii din reţeaua cristalin¼ a, astfel
c¼a modul de calcul utilizat la gazul ideal poate … utilizat şi în acest caz.
Atunci conductivitatea solidelor are tot expresia dat¼ a de o relaţie de tipul
5.50. Este di…cil de calculat drumul liber l al fononilor. O estimare a
acestor m¼ arimi arat¼ a c¼
a acesta este invers proporţional cu temperatura:
a
= (5.52)
T
unde a este o constant¼ a diferit¼a pentru diverse substaţe. În metale, trans-
ferul de c¼aldur¼
a este realizat, de asemenea, de c¼ atre particulele înc¼
arcate
şi anume electronii care sunt purt¼ atorii de sarcin¼ a în metale. La temper-
aturi înalte partea electronic¼ a a conductivit¼ aţi devine mai important¼ a
decât cea datorat¼ a reţelei cristaline. Aceasta explic¼ a conductivitatea ter-
mic¼ a a metalelor mai mare decât în comparaţie cu conductivitatea dielec-
tricilor, unde transferul de c¼ aldur¼a este datorat numai fononilor. Astfel
 17

Figura 5.7: Transmisia nestaţionar¼

a a c¼
aldurii

conductivitatea termic¼ a pentru aluminiu este 238 W/mK în timp ce pen-

tru cuarţ nu dep¼ aşeşte valoarea 5 W/mK. La temperaturi mai joase (dar
nu foarte joase) conductivitatea termic¼ a datorat¼a reţelei devine predom-
inant¼ a din cauz¼ a c¼a prin sc¼ aderea temperaturii conductivitatea termic¼ a
a reţelei creşte în timp ce conductivitatea electronic¼ a nu depinde de tem-
peratur¼ a. La temperaturi foarte joase partea electronic¼ a a conductivit¼
aţii
devine din nou predominant¼ a.

5.3.3 Transmisia nestaţionar¼

a a c¼
aldurii
S¼a consider¼am dou¼a vase I şi II a c¼
aror volume sunt V1 şi V2 (Fig.5.7).
Ele sunt umplute cu o compoziţie omogen¼ a astfel c¼
a presiunea în ambele
vase este aceiaşi. Cele dou¼a vase sunt legate printr-un tub d având aria
secţiunii S: Presupunem c¼ a temperatura în primul vas este T1 şi T2 în cel
de-al doilea. Consider¼ am T1 > T2 .
Transmisia c¼ aldurii presupune difuzia moleculelor cu energie ridicat¼ a
în regiunea în care energia moleculelor este mai mic¼ a. Conform legii lui
Fourier:
T
Jq = (5.53)
d
unde am considerat
dT T
=
dx d
În timpul dt, su…cient de mic, c¼
aldura care trece din vasul I în vasul
II este:
T
dQ = Sdt (5.54)
d
Astfel, temperatura în vasul I va sc¼
adea în timp ce temperatura din
18

vasul II creşte. Atunci sc¼

aderea de temperatur¼
a în primul vas este:
dQ
dT1 = (5.55)
V1 cV
Creşterea de temperatur¼
a în vasul II este:
dQ
dT2 = (5.56)
V2 cV
Modi…carea diferenţei de temperatur¼
a este:

dQ 1 1 dQ
d ( T ) = dT1 + dT2 = + = (5.57)
cV V1 V2 cV V0

unde
1 1 1
= +
V0 V1 V2
Astfel:
( T)
d( T) = Sdt
cV dV0
şi

d( T) S
= dt (5.58)
T cV dV0
Soluţia ecuaţiei diferenţiale de mai sus este:

S
T = ( T )0 exp t (5.59)
cV dV0

Sc¼aderea temperaturii este una exponenţial¼

a cu o constant¼
a de con-
stanta de timp:
cV dV0
= (5.60)
S

5.3.4 Vâscozitate
Prin vâscozitate se înţelege procesul de evoluţie spre echilibru a unui
‡uid care curge, având o distribuţie neuniform¼ a a straturilor de ‡uid, ca
urmare a apariţiei unui ‡ux de impuls de la un strat molecular la altul
în sensul egaliz¼
arii vitezelor de curgere. Astfel, când un gaz curge de-a
 19

Figura 5.8: a) Distribuţia vitezelor straturilor unui lichid care curge printr-un
tub b) Vitezele de curgere a unor straturi paralele

lungul unui tub, vitezele pe diferite straturi sunt distribuite aşa cum
este ar¼
atat în Fig. 5.8a.
Viteza maxim¼ a este observat¼ a în mijlocul tubului de-a lungul axei.
Viteza se micşoreaz¼ a în apropiere de pereţii vasului. Într-un astfel de caz
impulsul este transferat de la stratul central unde viteza este mare c¼ atre
straturile care se mişc¼a cu vitez¼a mai mic¼ a. Deoarece procesul este legat
de modi…carea impulsului înseamn¼ a c¼
a între straturi acţioneaz¼a forţe (de
frecare intern¼a).
Transferul impulsului poate … descris cantitativ în acelaşi fel în care
este descris transferul de energie din cazul conducţiei termice. Pre-
supunem c¼ a schimbarea în viteza de curgere a gazului se petrece în lungul
axei Ox (Fig. 5.8b). Aceasta înseamn¼ a c¼a viteza v este funcţie numai de
x.
Experimental s-a ar¼ atat c¼a impulsul transferat prin suprafaţa de arie
perpendicular¼ a pe axa Ox în unitatea de timp este:

dv
p= (5.61)
dx
dv
unde dx este gradientul vitezei de-a lungul axei Ox: Semnul minus sem-
ni…c¼
a c¼a impulsul este transportat în sensul reducerii vitezei. Factorul
poart¼ a numele de coe…cient de vâscozitate sau coe…cient de frecare
20

intern¼a. În sistemul S.I. unitatea de m¼ asur¼a este Kgm/s. În sistemul

C.G.S. unitatea poart¼ a numele de poisse 1P=gcm2 /s:
Când un impuls este transferat de la un strat la altul, impulsul acestor
straturi se modi…c¼a (creşte sau se diminueaz¼ a). Aceasta înseamn¼ a c¼a
o forţ¼
a egal¼
a cu variaţia impulsului în unitatea de timp acţioneaz¼ a pe
…ecare strat. Atunci p reprezint¼a forţa de frecare dintre dou¼
a straturi pe
unitatea de suprafaţ¼
a. Ecuaţia 5.61 se scrie:

dv
F = (5.62)
dx
Dac¼a un gaz curge cu o anumit¼ a vitez¼
a v aceasta înseamn¼ a c¼
a aceast¼a
vitez¼a se suprapune peste viteza mişc¼ arii termice, care este aceiaşi în
toat¼a masa gazului. În mod uzual viteza v de curgere a gazului este
mult mai mic¼ a decât viteza medie a mişc¼ arii termice. Vom considera o
suprafaţ¼
a S paralel¼a cu viteza de curgere a gazului, adic¼ a perpendicular¼ a
pe direcţia de transport a impulsului.
Presupunem c¼ a viteza de curgere a gazului se micşorez¼ a în direcţia
Ox a axei. Datorit¼ a schimbului de molecule dintre cele dou¼ a straturi
(datorit¼a mişc¼
arii termice) diferenţa dintre vitezele de curgere a celor
dou¼a straturi se diminueaz¼ a. Moleculele din partea dreapt¼ a a suprafeţei
S sunt înlocuite cu alte molecule din partea stâng¼ a. Când aceste molecule
se ciocnesc cu moleculele din partea dreapt¼ a a suprafeţei S viteza de
curgere va … distribuit¼ a moleculelor din aceste straturi, astfel c¼ a viteza
de curgere şi impulsul vor creşte.
Impulsul p transferat în unitatea de timp prin unitatea de arie S
este determinat de diferenţa dintre impulsurile p1 şi p2 transportate de
moleculele ce trec din stânga în drepta şi cele ce trec din dreapta în
stânga. Impulsul p1 transportat de moleculele ce trec din dreapta în
stânga suprafeţei S este egal cu produsul impulsului unei molecule şi
num¼ arul de molecule ce trec prin aceast¼ a suprafaţ¼
a. Acest num¼ ar de
1
molecule este 6 nv; unde v este viteza medie a mişc¼ arii termice iar n este
concentraţia de molecule. Dac¼ a viteza de curgere a gazului la distanţa l
de suprafaţa S este v 0 atunci:

1
p1 = nv (mv 0 ) (5.63)
6

În mod analog pentru moleculele ce trec din partea dreapt¼

a în partea
 21

stâng¼
a impulsul este:
1
p2 = nv(mv 00 ) (5.64)
6
Atunci:
1
p = p1 p2 = mnv (v 0 v 00 ) (5.65)
6
Deoarece:
dv
v0 v 00 = 2l (5.66)
dx
atunci:
1 dv
p=F = mnvl (5.67)
3 dx
Comparând aceast¼
a expresie cu relaţia rezult¼
a:
1
= vl (5.68)
3
unde = mn este densitatea gazului. Din aceast¼ a relaţie rezult¼a c¼a
vâscozitatea r¼
amâne independent¼ a de presiune deoarece produsul l nu
depinde de presiune.
O comparaţie între expresia coe…cientului de conducţie termic¼ a şi
coe…cientului de vâscozitate arat¼
a c¼
a între aceste m¼
arimi exist¼ a relaţia
simpl¼
a:
= cV (5.69)
Determinarea coe…cientului de vâscozitate poate … f¼ acut¼
a m¼ asurând
viteza de curgere printr-un tub cu dimensiuni geometrice cunoscute. Pen-
tru aceasta se porneşte de la formula lui Poiseuille care d¼
a relaţia dintre
volumul V de gaz ce trece printr-o secţiune a tubului în unitatea de timp
şi diferenţa de presiune p necesar¼
a pentru aceasta:

R4 p
V = (5.70)
8 L
unde R este raza tubului iar L este lungimea tubului.
Trebuie observat c¼
a nu orice tub este potrivit pentru un astfel de ex-
periment. Pentru acest lucru este necesar s¼ a avem o curgere laminar¼ a.
Viteza de curgere perpendicular¼ a pe axa tubului este nul¼ a. La o anumit¼ a
valoare a vitezei de curgere depinzând de propriet¼ aţile gazului şi raza
tubului, apar vârtejuri care violeaz¼
a natura laminar¼a a curgerii. Formula
22

lui Poiseuille nu este valabil¼a în cazul curgerii turbulente. Cu cât secţi-

unea tubului este mai mic¼ a cu atât viteza de curgere trebuie s¼
a …e mai
mare pentru a ap¼ area vârtejuri. Pentru curgerea printr-un tub cilindric
tranziţia la mişcarea turbulent¼
a se face când cantitatea unidimensional¼a:
ur
R= (5.71)

numit¼ a num¼arul lui Reynolds devine mai mare decât o anumit¼ a valoare
3
critic¼
a ce are ordinul de m¼arime 10 :În relaţia 5.71 este densitatea,
r este raza tubului, u este viteza de curgere iar este coe…cientul de
vîscozitate.
În cazul lichidelor coe…cientul de vâscozitate variaz¼
a în funcţie cu
temperatura conform ecuaţiei Frenkel-Andrade:

Ea
= C exp (5.72)
KT

Foctorul C în aceast¼a ecuaţie depinde de m¼arimea saltului b a mole-

culelor de ‡uid, de frecvenţa oscilaţiilor a moleculelor şi de temper-
atur¼a. Datorit¼
a factorului exponenţial exp (Ea =kT ) coe…cientul de vâs-
cozitate scade odat¼a cu creşterea temperaturii. Astfel vâscozitatea apei
este 1; 8 10 3 Kg/ms la 0 C şi 2; 8 103 Kg/ms la 100 C:

5.3.5 Transportul sarcinii electrice

S¼
a consider¼am un conductor în care transportul de sarcin¼ a nu este
asociat unui transport de mas¼
a aşa cum se petrece în cazul unui electrolit
sau gaz ionizat. Presupunem c¼ a mediul conductor este perfect omogen
din punct de vedere …zic iar temperatura este aceiaşi în toate punctele
sale. Legea de conservare a sarcinii electrice se scrie sub forma ecuaţiei
de continuitate:
@
+ r~j = 0 (5.73)
@t
unde este densitatea de sarcin¼ a iar ~j este densitatea de curent electric.
Deoarece conductorul este omogen cauza care produce deplasarea
sarcinilor este existenţa în conductor a unui câmp electric diferit de zero.
Notând cu potenţialul electrostatic, pentru a avea un câmp electric
 23

este necesar ca r 6= 0. Intensitatea câmpului electric este E = r .

Experimental se c¼
anstat¼
a c¼
a:
~j = E = r (5.74)

unde poart¼ a numele de conductivitate. Relaţia de mai sus nu este

altceva decât formularea local¼a a legii lui Ohm.
Trebuie remarcat c¼ a exist¼
a o analogie între legea lui Fick, legea lui
Fourier şi legea lui Ohm. Pentru a înţelege mai bine fenomenul consid-
er¼
am explicaţia microscopic¼a. Curentul electric este datorat deplas¼ arii
electronilor a c¼aror mas¼
a este foarte mic¼ a faţ¼
a de masa atomilor. Dac¼ a
not¼am cu e sarcina unui electron şi cu n num¼ arul de electroni pe unitatea
de volum, densitatea de sarcin¼ a este = ne: Considerând viteza medie ~v
de deplasare a electronilor atunci densitatea de curent este:
~j = en~v (5.75)

Deoarece:
~
~j = E (5.76)
atunci:
~
en~v = E (5.77)
De aici:
~ = F~
e2 n~v = eE (5.78)
Rezult¼a de aici o concluzie care pare în contradicţie cu legile mecanici,
anume c¼ a forţa determin¼a o vitez¼a şi nu o acceleraţie.
Putem lega densitatea de curent, care reprezint¼ a ‡uxul de sarcin¼
a
electric¼
a, de forţa care acţioneaz¼
a asupra sarcinii prin relaţia:

~j = F~ (5.79)
e
unde F~ = eE ~ = er :
S¼
a consider¼
am cazul unui corp sferic asupra c¼ aruia acţioneaz¼
a forţa
F şi care se deplaseaz¼a într-un ‡uid. La deplasarea unui corp în ‡uid
la viteze nu prea mari acţioneaz¼ a o forţ¼
a de frecare a c¼
arei expresie este
6 r v unde r este raza sferei. În condiţii staţionare forţa de frecare va
deveni egal¼a cu forţa de tracţiune şi corpul se va deplasa cu o vitez¼ a
constant¼a:
F =6 r v (5.80)
24

1
v= F (5.81)
6 r
Prin urmare forţa de tracţiune F d¼ a naştere unei viteze constante cu
atât mai mic¼ a cu cât este mai mare. Situaţia este tipic¼ a fenomenelor
în care exist¼a frec¼
ari. Existenţa frec¼
arilor determin¼ a şi ireversibilitatea
procesului. Din cele discutate putem considera ecuaţia care leag¼ a un ‡ux
de forţa care-l produce:
J~ = LX~ (5.82)
unde L este un coe…cient iar X~ este forţa care îl produce.
Dac¼
a se ţine cont c¼
a un ‡ux este proporţional cu o vitez¼
a ~v :

~
~ =X
~v = ! X (5.83)
f

unde ! poar¼a numele de factor de mobilitate iar f = !1 este coe…cientul

de frecare.
De exemplu în cazul discutat, în cazul mişc¼
arii bilei printr-un ‡uid:
1
f= =6 r (5.84)
!

În cazul deplas¼
arii sarcinilor electrice:

~ =
~j = ne~v = E F~ (5.85)
e
Atunci:

~v = F~ (5.86)
ne2
şi

ne2
1
f= = (5.87)
!
Ca o concluzie la cele discutate anterior remarc¼
am c¼
a diversele ‡uxuri
au forma:
-în cazul curentului electric:

~j = r (5.88)
 25

-în cazul difuziei:

J~ = Drn (5.89)
-în cazul conducţiei termice:

J~q = rT (5.90)

Putem astfel considera în general c¼

a orice ‡ux este determinat de o
forţ¼
a generalizat¼
aX~ care este de forma:

~ =
X rU (5.91)

şi c¼
a:
J~ = LX
~ (5.92)
unde L este o constant¼
a.