3.

Teoria relativităţii restrânse 103

3. TEORIA RELATIVITĂğII RESTRÂNSE

3.1. Introducere. Ipoteza eterului

În mecanica newtoniană, invarian a ecua iilor fizicii fa ă de transformările
Galilei se bazează pe no iunile de timp universal şi spa iu absolut: timpul curge la
fel în orice punct din spa iu iar proprietă ile spa iului sunt independente de timp.
Invarian a ecua iilor fizicii corespunde ideii că rezultatul unei experien e este
acelaşi în orice sistem de referin ă iner ial. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea
aceste premize au fost în perfect acord cu experien a, dificultă ile apărând o dată
cu descoperirea undelor electromagnetice (inclusiv cu natura însăşi a luminii),
respectiv cu scrierea ecua iilor Maxwell pentru câmpul electromagnetic.
No iunea de undă elastică, aşa cum este cunoscută în mecanică, presupune
un mediu elastic în care interac ia dintre punctele vecine ale spa iului conduce la
propagarea unei perturba ii, viteza de propagare a undei fiind măsurată fa ă de
acest mediu.
Undele electromagnetice (de exemplu, lumina) se propagă însă şi prin vid
(de exemplu, de la Soare la Pământ). Astăzi ştim că undele electromagnetice
reprezintă o formă specială de manifestare, de existen ă a materiei, propagarea lor
nebazându-se pe existen a unui mediu, respectiv, pe interac iile din acesta, ci pe
faptul că varia ia temporală a câmpului electric este sursă de câmp magnetic iar
varia iile acestuia produc un câmp electric. Dar, la sfârşitul secolului al XIX-lea,
prin analogie cu undele mecanice, s-a presupus existen a unui mediu care umple
întregul spa iu, numit eter, care să asigure propagarea undelor electromagnetice.
Cu privire la acesta s-au acceptat, de la început, o serie de contradic ii, deja din
modul în care a fost definit, deoarece eterul ar fi trebuit să reprezinte un fluid
perfect pentru a nu perturba mişcarea corpurilor iar pe de altă parte el ar fi trebuit
să fie un corp solid deoarece undele electromagnetice sunt unde transversale şi,
după cum se ştie din mecanică, undele transversale nu se pot propaga prin fluide
ci numai prin medii solide.
Elementul care a dus însă la abandonarea modelului bazat pe existen a
eterului şi, în acelaşi timp, a condus la modificarea fundamentală a mecanicii şi,
104 3. Teoria relativităţii restrânse

implicit a fizicii în ansamblul ei, prin

schimbarea în esen ă a modului de a gândi şi
defini timpul şi spa iul, l-a reprezentat
experien a Michelson-Morley. Aceasta constă
în măsurarea diferen ei dintre timpii de
propagare a luminii pe două drumuri diferite
cu ajutorul interferen ei luminii. Dispozitivul
Fig. 3.1 experimental, adicǎ interferometrul Michelson,
este extrem de simplu (Fig. 3.1).
Lumina colimată de la o sursă S este divizată cu ajutorul divizorului de
fascicul DF (o oglindă semitransparentă) în două fascicule ce se reflectă pe
oglinzile O1 şi respectiv O2, după propagarea pe două direc ii ortogonale. Undele
reflectate se reîntorc la oglinda semi-transparentă DF şi prin reflexie, respectiv,
transmisie, sunt suprapuse pe detectorul D care măsoară intensitatea în câmpul de
interferen ă al celor două unde.
Datorită faptului că diferen a de fază dintre cele două unde (care se
traduce în intensitatea luminoasă în câmpul de interferen ă, respectiv în
deplasarea maximelor de interferen ă) depinde de diferen a timpilor de propagare
ai undelor în cele două bra e ale interferometrului, acesta reprezintă un instrument
simplu şi precis de măsurare a diferen ei de timp Δt . Să încercăm să calculăm
această diferen ă de timp conform ipotezei eterului şi legilor mecanicii clasice.

Fig. 3.2

Să notăm cu c viteza undei fa ă de mediul în care se propagă şi cu v viteza

interferometrului fată de acest mediu. Experien a se poate efectua atât cu o undă
luminoasă folosind o sursă de lumină precum şi oglinzi şi detector adecvate sau cu
3. Teoria relativităţii restrânse 105

o sursă sonoră, un detector acustic şi suprafe e reflectante pentru unde sonore.

Considerând bra ele interferometrului paralele la axele Ox şi Oy (Fig. 3.2),
interferometrul deplasându-se cu viteza v fa ă de mediul elastic ideal, adică eterul,
în sensul pozitiv al axei şi unda propagându-se cu viteza c fa ă de eter, se observă
din figură că unda emisă de sursă ajunge la DF în punctul A, moment la care
oglinzile se găsesc în pozi ia B, respectiv, C, se reflectă pe acestea în momentul în
care ele se găsesc în pozi iile B1, respectiv C1, şi cele două unde reflectate se
reîntâlnesc pe divizorul de fascicul în momentul în care acesta se găseşte în
pozi ia A2. Considerând bra ele interferometrului egale între ele, de lungime l ,
conform legii de compunere a vitezelor din mecanica clasică, în sistemul de
referin ă solidar cu interferometrul (Fig. 3.1), unda ce se propagă pe direc ia Ox
parcurge distan a l de la DF la O1 cu viteza c − v şi aceeaşi distan ă l de la O1
la DF, cu viteza c + v . Astfel, timpul de propagare al primei unde t 1 este:

t1 = + = = ⋅
l l 2lc 2l 1
c − v c + v c2 − v2 c 1− v2 / c2
. (3.1)

Pentru unda ce se reflectă pe oglinda O2, datorită

faptului că aceasta se propagă cu viteza c pe direc ia AB,
respectiv B1A2 care formează unghiuri egale cu axa Oy
(Fig. 3.3), viteza de propagare pe axa Oy în sistemul de
referin ă al interferometrului va fi c 2 − v 2 , astfel că
timpul de propagare t 2 al acestei unde este:
Fig. 3.3

t2 = + = = ⋅
l l 2l 2l 1
c −v c −v c −v 1− v / c
. (3.2)
2 2 2 2 2 2 c 2 2

Expresiile lui t 1 şi t 2 pot fi ob inute evident şi în sistemul de referin ă

legat de mediul elastic (Fig. 3.2) în care mediul fiind în repaus vom avea aceeaşi
viteză de propagare c dar lungimile parcurse se modifică.

propagare a undei c, v << c , putem dezvolta expresiile lui t 1 şi t 2 în serie de

Considerând viteza interferometrului v mult mai mică decât viteza de

puteri după v 2 / c 2 şi restrânge seriile la primii termeni:

2l ⎛⎜ ⎞
t1 = 1+ + + ... ⎟
v2 v2
c ⎜⎝ c2 c4 ⎟
⎠
2l ⎛⎜ ⎞
t2 = 1+ + + ... ⎟
1 v2 3 v4
c ⎜⎝ 2 c2 8 c4 ⎟
⎠
106 3. Teoria relativităţii restrânse

2l ⎛⎜ 1 v 2 5 v 4 ⎞ 2l 1 v 2
astfel încât:

Δt = t 1 − t 2 = + + ... ⎟ ≅ ⋅ ⋅
c ⎜⎝ 2 c 2 8 c 4 ⎟ c 2 c2
⎠
. (3.3)

Notând cu T perioada undelor putem calcula imediat raportul întârzierii Δt fa ă

de perioadă:
Δt
= ⋅ = ⋅
2l 1 v 2 l v 2
T T ⋅ c 2 c2 λ c2
(3.4)

care reprezintă, în acelaşi timp, şi raportul deplasării unei franje de interferen ă

fa ă de interfranja la detector (deplasarea figurii de interferen ă cu o interfranjă se
realizează prin introducerea unei diferen e suplimentare de fază 2π , adică a unei
întârzieri egale cu perioada).
Dacă rotim interferometrul cu 90 o axa care era paralelă la Ox devine
paralelă la Oy şi invers, ceea ce face ca întârzierea t 1 calculată corespunzător
orientării ini iale pentru axa Ox să apară acum pentru Oy iar t 2 pentru Ox.
Astfel, prin rotirea interferometrului cu 90 o se produce o varia ie a
diferen ei timpilor de întârziere τ dată de:
τ = Δt A − Δt B = (t 1 − t 2 ) − (t 2 − t 1 ) = 2Δt . (3.5)

Ca atare, se va produce o deplasare a franjelor de interferen ă cu o frac ie

Δt
=2
l v2
λ
2 din valoarea interfranjei.
T c2
Dacă experien a se efectuează cu unde sonore, măsurătorile confirmă
perfect acest rezultat dar dacă experien a se efectuează cu o undă
electromagnetică luminoasǎ nu apare nici o deplasare a franjelor.
Faptul că nu apare nici o deplasare a franjelor ne arată că timpii t 1 şi t 2
sunt egali, adică viteza de propagare a luminii c este independentǎ de viteza de
deplasare a interferometrului, fiind o constantă universală, aceeaşi fa ă de orice
sistem de referin ă.
Acest rezultat nu a dus doar la abandonarea modelului eterului ci şi la
modificarea radicală a legilor mecanicii şi implicit, ale fizicii.
Pentru a putea explica această comportare, respectiv, pentru a putea
deduce legile şi ecua iile ce generează aceste fenomene, Einstein a păstrat
postulatul conform căruia rezultatele experien elor trebuie să fie aceleaşi în orice
3. Teoria relativităţii restrânse 107

sistem de referin ă iner ial dar a schimbat postulatul timpului universal cu

postulatul constanĠei vitezei luminii în vid, c, faĠă de orice sistem de referinĠă,
aceasta devenind o constantă universală.

3.2. Transformările Lorentz

Prima cerin ă este de a deduce noile legi de transformare de la un sistem
de referin ă iner ial la altul.
Noile rela ii de transformare leagă spa iul şi timpul măsurate într-un
sistem iner ial S de cele măsurate într-un alt sistem iner ial S’ care se deplasează
cu o viteză constantă oarecare v fa ă de S. Aceste rela ii de transformare numite
transformarile Lorentz, trebuie să înlocuiască ecua iile de transformare Galilei
ce caracterizează mecanica clasică bazată pe timpul universal.
Pentru a deduce aceste rela ii să analizăm cazul simplu al unei surse de
lumină care emite o undă din originea sistemului S în momentul în care sistemul
S’, aflat în mişcare cu viteza v fa ă de sistemul S de-a lungul axei comune
Ox || Ox' , se găseşte cu originea în O’ chiar în originea O a sistemului S. În acest
moment observatorii din cele două sisteme îşi reglează cronometrul astfel ca
t = t' = 0 . Deoarece, conform principiului invarian ei vitezei luminii în vid,
lumina se propagă pe orice direc ie cu aceeaşi viteză c în ambele sisteme,
suprafa a fronturilor de undă la un moment ulterior de timp (Fig. 3.4) va fi dată
pentru cei doi observatori de ecua iile:
x2 + y2 + z2 = c 2t2
x '2 + y ' 2 + z '2 = c 2 t ' 2
(3.6)

Fig. 3.4
108 3. Teoria relativităţii restrânse

Satisfacerea simultană a celor două ecua ii ale frontului de undă în

sistemul S şi, respectiv, S’, impusă de principiul invarian ei vitezei luminii în vid

x' = x − vt x = x'+ vt
este evident, imposibilă în cadrul transformărilor Galilei:

y' = y y = y'
z' = z z = z'
(3.7)

t' = t t = t'
Va trebui să considerăm un alt set de transformari, abandonând timpul
absolut ca atare, păstrând rela iile pentru y şi z şi căutând pentru x şi t o

x' = ax + bt
transformare liniară mai generală, de tipul:

t' = cx + dt.
(3.8)

Trebuie men ionat că la viteze mici, v << c , transformarea Galilei este

perfect verificată astfel că la limita v / c → 0 noile transformări trebuie să
conducă la transformările Galilei. Vom încerca să scriem ecua iile: x' = x' (x, t ) şi
x = x(x' , t' ) sub forma:
x' = λ(x − vt )
x = λ(x'+ vt )
(3.9)

unde λ reprezintă o func ie ce depinde doar de v şi c şi satisface condi ia

lim λ = 1 . Din ecua iile (3.9), ob inem rela iile de transformare pentru timp:

⎛1 ⎞x
v→0

t' = ⎜ − λ ⎟ + λt
⎝λ ⎠v
⎛ 1 ⎞ x'
(3.10)
t = ⎜ λ − ⎟ + λt'.
⎝ λ⎠ v
Rela iile de transformare ale spa iului şi timpului vor trebui să lase ecua ia
frontului de undă invariantă, adică substituind variabilele x' , y' , z' , t' conform
ecua iilor de transformare în ecua ia frontului de undă scrisă în sistemul S’ trebuie
să ob inem ecua ia frontului de undă în sistemul S. Efectuând substitu ia,
ob inem:
3. Teoria relativităţii restrânse 109

⎡ c2 ⎛ 1 ⎞ ⎤ ⎡ 2 c2 ⎛ 1 ⎞⎤
x 2 ⎢λ2 − ⎜ − λ ⎟ ⎥ − 2xt ⎢vλ + λ⎜ − λ ⎟ ⎥ + y 2 + z 2 =
2

⎢⎣ v2 ⎝ λ ⎠ ⎥⎦ ⎢⎣ v ⎝λ ⎠⎥⎦
⎛ ⎞
(3.11)
= c 2 t 2 ⎜ λ2 − λ2 ⎟ .
2

⎜ ⎟
v
⎝ ⎠
2
c
Identificând acum această ecua ie cu ecua ia frontului de undă în sistemul S
ob inem condi iile:
c2 ⎛ 1 ⎞
λ − ⎜ − λ⎟ = 1
2

v2 ⎝ λ ⎠
2

c2 ⎛ 1 ⎞
v λ2 + ⎜ − λ⎟ = 0
v2 ⎝ λ ⎠
(3.12)

λ − λ = 1.
2 v2 2
c2
Ecua iile (3.12) sunt satisfăcute dacă:
λ= =
1 1
1 − β2
(3.13)
1−
v2
c2
= β . Substituind λ în ecua iile precedente ob inem
v
unde s-a notat
c

x − vt x'+ vt '
transformările Lorentz:
x' = x=
1− β2 1− β2
,

y' = y, y = y'
z' = z, z = z' (3.14)

t− t '+
v v
x x'
t' = t= c2
2
c
1− β 1− β
, .
2 2

3.3. Contracţia lungimilor

Să considerăm o bară de lungime l în repaus în sistemul S, l = x 2 − x 1 .
Pentru a măsura lungimea l' fa ă de sistemul S’ în mişcare cu viteza v fa ă de S,
110 3. Teoria relativităţii restrânse

l' = x '2 − x 1' , este necesar ca pozi iile extremită ilor barei, x '2 şi x 1' , să fie
măsurate simultan, adică trebuie ca t '2 = t 1' .
Folosind transformările Lorentz pentru coordonatele x 2 şi x 1 , ob inem:
x '2 − x 1'
l = x 2 − x1 =
1 − β2
adică
l' = l 1 − β 2 . (3.15)
Astfel, numind lungimea l a barei fa ă de sistemul în care aceasta se
găseşte în repaus ca lungime proprie, rezultă că lungimea sa fa ă de orice alt
sistem care se găseşte în mişcare va fi mai mică corespunzător factorului
1 − β 2 . Desigur că volumele se modifică şi ele corespunzător contrac iei uneia

De exemplu, pentru un cub, deoarece Δy = Δy' şi Δz = Δz' ob inem:

din dimensiuni.

ΔV ' = ΔV ⋅ 1 − β 2 . Trebuie subliniat faptul că aceste contrac ii de lungimi,

respectiv de arii şi volume, caracterizează dimensiunile propriu-zise ale corpurilor
în sistemul în mişcare şi nu modul în care le vede un observator. Dacă, de
exemplu, vom fotografia cubul din exemplul precedent el nu va apare deformat
(aplatizat) ci doar pu in rotit deoarece, în acest caz, imaginea formată la un
moment de timp t este realizată de razele de lumină plecate din diferitele puncte
ale obiectului la momente de timp diferite corespunzătoare diferen elor timpilor
de propagare ai luminii de la aceste puncte la observator şi este violată condi ia
t '2 = t 1' , care este premiza pentru deducerea ecua iei (3.15).

3.4. Dilatarea timpului

Să considerăm un proces ce se desfăşoară într-un punct de coordonată x în
sistemul de referin ă S, între două evenimente ce au loc la momentele de timp t 1
şi t 2 măsurate cu un cronometru identic cu un alt cronometru solidar cu sistemul
r
de referin ă S’ aflat în mişcare fa ă de S cu viteza v || Ox , şi care marchează
pentru cele două evenimente momentele de timp t 1' şi t '2 .
3. Teoria relativităţii restrânse 111

procesul avem x = x 1 = x 2 şi folosind transformările Lorentz ob inem:

inând cont că pentru cele două evenimente între care se desfăşoară

t − t1 Δt
Δt' = t '2 − t 1' = 2 =
1− β 1− β
. (3.16)
2 2

Astfel, cronometrul în mişcare (solidar cu S’) măsoară un interval de timp

Δt' mai lung decât cronometrul ce se găseşte în repaus fa ă de punctul din spa iu
în care au loc cele două evenimente între care se desfăşoară procesul a cărui
durată proprie este Δt .
Aceasta face ca particulele elementare cu un timp de via ă scurt,
caracterizat de “ceasul propriu”, să apară pentru un observator fa ă de care ele se
află în mişcare ca având un timp de via ă mai lung, cu atât mai mare cu cât ele se
mişcă mai repede. Acest fapt nu trebuie interpretat ca reprezentând un rezultat
diferit al unei experien e în cele două sisteme, cel propriu şi cel al laboratorului,
deoarece înlăn uirea evenimentelor este întotdeauna invariantă la transformările
Lorentz, adică fenomenele se desfăşară la fel corespunzător aceloraşi legi fizice,
respectiv unor ecua ii invariante.

3.5. Compunerea relativistă a vitezelor

Să considerăm din nou cele două sisteme de referin ă iner iale, S, şi,
r
respectiv, S’ aflat în mişcare fa ă de S cu viteza v || Ox şi un punct material care
r ⎛ dz' ⎞
se mişcă cu viteza u' ⎜ u 'x = ,uy = ,uz = ⎟ fa ă de S’ şi, respectiv, cu
dx' ' dy' '
⎝ dt' dt' dt' ⎠
r ⎛ dz ⎞
viteza u ⎜ u x = ,uy = ,uz = ⎟ fa ă de sistemul S. Folosind
dx dy
⎝ dt dt dt ⎠
transformările Lorentz putem scrie:
112 3. Teoria relativităţii restrânse

dx − vdt ux − v
u 'x = = =
dx'
dt − dx 1 −
dt' v v
ux
c2 c2
1− β2
u 'y = = 1− = uy
dy' dy v2
dt − 1−
(3.17)
dt' v 2 v
dx c ux
2
c c2
1− β2
u 'z = = 1− = uz
dz' dz v2
.
dt − c2 1−
dt' v v
dx ux
c2 c2
Se observă, în primul rând, că pentru viteze mici, β 2 → 0 şi →0,
uv
c2
ecua iile (3.17) conduc, la limită, la legile clasice de compunere a vitezelor,
u 'x = u x − v , u 'y = u y , u 'z = u z şi, în al doilea rând, că viteza luminii în vid c

c−v
nu poate fi depăşită. Este de remarcat că în cazul în care considerăm o rază de
lumină pentru care u x = c rezultă că u 'x = = c astfel că regăsim
1−
cv
c2
invarian a vitezei luminii.

3.6. Spaţiul cuadridimensional

Este important să observăm că rela iile de transformare Lorentz pot fi

scrise şi sub forma:
x' = α11x + α14 ict
y' = y = α 22 y
z' = z = α 33 z
(3.18)

ict' = α 41x + α 44 ict

v
unde α14 = −α 41 = , α11 = α 44 = şi α 22 = α 33 = 1 .
i
c 1

1− 1−
v2 v2
c2 c2
3. Teoria relativităţii restrânse 113

Matricea transformării este atunci:

⎧ ⎫
⎪ ⎪
v
i
⎪ ⎪
1 c
⎪ ⎪
0 0

⎪ 1− 2 1− ⎪
v2 v2

{ }
⎪ ⎪
⎪ ⎪
c c2
α ij = ⎨ 0 1 0 0
⎬
⎪ ⎪
(3.19)
0 0 1 0
⎪ ⎪
v
⎪− ⎪
i
⎪ ⎪
c 1
0 0
⎪ 1− v 1− ⎪
2
v2
⎪ ⎪
⎩ c2 c2 ⎭

Universul nu mai poate fi descris ca un sistem tridimensional (x, y, z ) care

evoluează într-un timp absolut, timpul suferind transformări similare spa iului,
astfel cǎ este necesar să se adopte un sistem de referin ă cuadridimensional de
coordonate x 1 = x, x 2 = y, x 3 = z şi x 4 = ict , pentru care a patra axă este
imaginară.

(x1' , x '2 , x '3 , x '4 )

În locul distan ei dintre două puncte din spa iul tridimensional,
l 2 = Δx 2 + Δy 2 + Δz 2 , trebuie să introducem acum invariantul s 2 care separă
două evenimente (x1, x 2 , x 3 , x 4 ) şi din spa iul

( ) ( )
cuadridimensional:

s 2 = − Δx 12 + Δx 22 + Δx 32 + Δx 24 = − Δx 2 + Δy 2 + Δz 2 − c 2 Δt 2 .
(3.20)

Distan a spa ială dintre două puncte, l , este invariantă la transformarile

Galilei dar, aşa cum am vazut în relativitatea restrânsă, ea se schimbă la trecerea
de la un sistem de referin ă iner ial la altul conform rela iilor Lorentz. În schimb,
intervalul s 2 este un invariant relativist:
114 3. Teoria relativităţii restrânse

( )
⎜
⎜ Δx ' 2 + v 2 Δt ' 2
s 2 = − Δx 2 + Δy 2 + Δz 2 − c 2 Δt 2 = −⎜ + Δy 2 + Δz 2 −
⎜
−
2
⎜
v
⎝
1
c2
⎞ ⎛ ⎛ 2⎞ ⎞
'2 ⎟ ⎜ Δx ' 2 ⎜ 1 − v ⎟ ⎟
Δt + Δx ⎜ ⎜ ⎟ 1− ⎟
v2 v2
⎟ ⎝ c ⎠
'2

− c2 = −⎜ + Δ + Δ − c 2 Δt '2 ⎟ = s '2 .
⎟
2
c4
⎜ ⎟
'2 '2 2
⎟
y z c
1− ⎜ − − ⎟
v2 v2 v2
⎟ ⎜ ⎟
⎠
1 1
c2 ⎝ ⎠
2 2
c c
(3.21)

Această proprietate a intervalului s 2 de a fi invariant la transformările

Lorentz, deci de a avea aceeaşi valoare în orice sistem de referin ă iner ial, îl face
să joace un rol esen ial în teoria relativită ii restrânse.

3.7. Impulsul şi energia relativiste

inând cont de transformările Lorentz pentru viteză şi de legea de

conservare a impulsului în orice ciocnire, care trebuie să fie valabilă în orice
referen ial ini ial, impulsul are în mecanica relativistă următoarea expresie:
p=
r m0 r
v (3.22)
1−
v2
c2
r
unde v este viteza unei particule iar m 0 este masa de repaus a particulei. Dacă
v << c , atunci se regăseşte formula relativistă pentru impuls p = m 0 v .
r r
r
For a relativistă ce actionează asupra unei particule de impuls p este:
r dpr
F= . (3.23)
dt r
Lucrul mecanic efectuat de for a F este:
3. Teoria relativităţii restrânse 115

L= ∫ Fdx = ∫ dt dx
x2 x2
dp
(3.24)
x1 x1
pentru o for ă ce ac ionează pe axa Ox.
Pentru evaluarea lucrului mecanic, să calculăm dp / dt :
dv
= =
m0
dp d m 0 v dt
⎛ 2⎞
.
1− ⎜1 − v ⎟
dt dt 3/2
v2
⎜ c 2 ⎟⎠
⎝
2
c
Substituind această expresie în rela ia (3.24) şi inând cont că dx = vdt , ob inem:
⎛ dv ⎞
t m0 ⎜ ⎟vdt
∫ ∫
⎝ dt ⎠
L= = m0
v
vdv

0 ⎛⎜ v ⎞⎟ 0 ⎛⎜ v ⎞⎟
(3.25)
3/2 3/2
1− 1−
2 2

⎜ c 2 ⎟⎠ ⎜ c 2 ⎟⎠
⎝ ⎝
unde limitele presupun accelerarea particulei din repaus, la t = 0 , până la
valoarea v la momentul de timp t . Astfel:

L= − m0c .
m0c 2
(3.26)
1−
2
v
c2
Conform teoremei energiei cinetice, lucrul mecanic efectuat de o for ă ac ionând
asupra unei particule reprezintă varia ia energiei cinetice a acesteia. Deoarece am
presupus că ini ial energia cinetică a particulei este nulă înseamnă că lucrul
mecanic efectuat este echivalent cu energia cinetică relativistă a particulei:

T= − m0c 2 .
m0c 2
(3.27)
1−
v2
c2
Energia totală a particulei, E = T + m 0 c 2 , va fi deci:

E= = mc 2 .
m0c 2
(3.28)
1−
v2
c2
116 3. Teoria relativităţii restrânse

Aceasta este formula lui Einstein care arată că energia şi masa sunt
echivalente.
În multe cazuri, energia se scrie în func ie de impuls, formulă ce poate fi
uşor ob inută:
E = p 2 c 2 + m 02 c 4 . (3.29)

3.8. Simultaneitatea în teoria relativităţii retrânse.

Conul luminos.

În fizica clasică, datorită universalită ii timpului, două evenimente

simultane într-un sistem de referin ă iner ial sunt simultane în orice sistem de
referin ă iner ial, respectiv, dacă evenimentul A este anterior evenimentului B
într-un sistem de referin ă, el este anterior în orice alt sistem de referin ă iner ial.
În cazul relativită ii restrânse acest lucru nu mai este adevărat decât în anumite
condi ii care sunt determinate de natura intervalului care separă cele două
evenimente.

evenimentul A (x 1a , x 2a , x 3a , x 4a ) are loc în punctul din spa iu Pa , descris de

Să considerăm un sistem de referin ă iner ial S în raport cu care

coordonatele (x a , y a , z a ) la momentul de timp t a şi evenimentul

B(x 1b , x 2b , x 3b , x 4b ) are loc în punctul din spa iu Pb , descris de coordonatele
(x b , y b , z b ) , la momentul de timp t b . Să presupunem, în acelaşi timp, că fiecare
eveniment este înso it de emisia unui semnal luminos foarte scurt. Pentru a putea
studia ordinea desfăşurării în timp a evenimentelor şi pozi ia relativă a punctelor
spa iale raportate la diferite sisteme de referin ă iner iale este necesar să pornim

( ) ( )
de la intervalul

s 2 = − Δx 2 + Δy 2 + Δz 2 − c 2 Δt 2 = − l 2 − c 2 Δt 2
care le separă. Acesta poate fi pozitiv sau negativ, ceea ce implică l 2 < c 2 Δt 2
sau l 2 > c 2 Δt 2 .
Astfel, pentru cazul s 2 > 0 , considerând că în sistemul S evenimentul B
are loc anterior evenimentului A, avem:
3. Teoria relativităţii restrânse 117

ta − tb >
l
. (3.30)
c
Aceasta ne arată că în sistemul de referin ă S semnalul luminos emis în
cadrul evenimentului B la momentul de timp t b în punctul Pb ajunge în punctul
Pa anterior producerii evenimentului A. Deoarece intervalul s 2 este un invariant
relativist, dacă condi ia s 2 > 0 este satisfăcută în sistemul S ea va fi satisfăcută
în orice sistem de referin ă iner ial. Vom numi un interval care satisface condi ia
s 2 > 0 , interval temporal. Astfel, pentru evenimentele separate prin intervale
temporale, putem afirma că ordinea producerii lor este aceeaşi fa ă de orice sistem
de referin ă iner ial, adică proprietă ile de anterior, simultan şi ulterior au un
caracter general. În ceea ce priveşte pozi ia relativă a punctelor din spa iu în care
se produc două evenimente separate printr-un interval temporal, vom vedea că
aceasta depinde de sistemul de referin ă la care sunt raportate evenimentele.
Pentru a eviden ia acest fapt, să considerăm un referen ial iner ial S’, a carui
origine trece prin punctul Pb exact în momentul producerii evenimentului B, şi
care se deplasează fa ă de sistemul S cu o viteză v astfel aleasă încât originea sa
să coincidă cu punctul Pa exact în momentul producerii evenimentului A. Astfel,
fa ă de sistemul S’, ambele evenimente, A şi B, se produc în acelaşi punct, în
originea O’ a sistemului S’. Pentru evenimente separate printr-un interval
temporal acest lucru este întotdeauna posibil deoarece condi ia s 2 > 0 face ca
viteza v a sistemului S’ fa ă de S să fie mai mică decât viteza luminii. Este
interesant de observat că rezultatul cu privire la caracterul absolut al succesiunii
în timp a evenimentelor, respectiv al relativită ii pozi iei spa iale rezultă şi direct
din expresia de defini ie a intervalului temporal s 2 > 0 .
Într-adevăr, scriind această condi ie sub forma c 2 (t a − t b )2 − l 2 > 0 ,
observăm că anularea distan ei spa iale l dintre punctele Pa şi Pb nu afectează
rela ia s 2 > 0 , în timp ce anularea diferen ei t a − t b face ca s 2 < 0 ori ştim că

termenului c 2 (t a − t b )2 ).
s 2 este invariant (varia ia lui s 2 prin anularea lui l 2 este compensată de varia ia

Cele două evenimente pot fi separate şi printr-un interval s 2 < 0 , caz în

care vorbim de un interval spaĠial. În acest caz, fa ă de sistemul S, pentru un
118 3. Teoria relativităţii restrânse

semnal luminos emis în cadrul evenimentului B la momentul de timp t b în

punctul Pb , care va ajunge în punctul Pa după producerea evenimentului A
avem:
ta − tb <
l
. (3.31)
c
Acest lucru nu se va întâmpla în orice sistem de referin ă, existând sisteme
de refein ă iner iale fa ă de care evenimentele A şi B sunt simultane sau se petrec
în ordine inversă. Aceasta se poate vedea cel mai uşor prin analogie cu discu ia
precedentă (pentru intervale temporale) deoarece în rela ia:

s 2 = c 2 (t a − t b )2 − l 2 < 0

anularea diferen ei t a − t b nu afectează inegalitatea iar varia ia dată de

schimbarea valorii termenului c 2 (t a − t b )2 este compensată de varia ia lui l 2 .
Astfel, evenimentele separate prin intervale spa iale sunt denumite şi
cvazisimultane deoarece pentru ele există totodeauna un sistem de referin ă în
care acestea sunt simultane, în timp ce în alte sisteme de referin ă evenimentele se
produc succesiv, într-o ordine sau în alta. În acelaşi timp, se observă că, pentru
intervalele spa iale, anularea distan ei l dintre punctele Pa şi Pb duce la
schimbarea lui s 2 ceea ce nu este posibil, acesta fiind un invariant.
Pentru a distinge mai clar între cele două situa ii discutate anterior se poate
face apel la o modalitate de separare a celor două tipuri de intervale în spa iul
cuadridimensional cu ajutorul conului luminos.
Pentru aceasta să coonsiderăm un
sistem de referin ă iner ial fa ă de care un

x = y = z = 0 la momentul de timp t = 0 . Să
eveniment A se produce în originea acestuia

considerăm planul ( l , ct ) şi dreptele ct = ±l

care delimitează un con haşurat în Fig. 3.5.
Notând cu B un eveniment oarecare ce
se află în interiorul conului şi cu C un Fig. 3.5
eveniment în afara acestuia, observăm că
3. Teoria relativităţii restrânse 119

intervalele s 2 ce caracterizează evenimentele B din interiorul conului, sunt de tip

temporal, s 2 = c 2 t 2 − l 2 > 0 , în timp ce pentru evenimentele C din afara
conului acestea sunt de tip spa ial, s 2 = c 2 t 2 − l 2 < 0 .
În consecin ă, evenimentele din interiorul conului se vor desfăşura în
aceeaşi ordine fa ă de orice sistem de referin ă iner ial.
Astfel, evenimentele din jumătatea superioară a conului vor fi ulterioare
evenimentului A, fa ă de orice sistem de referin ă iner ial, constituind viitorul
absolut al evenimentului A în timp ce evenimentele din jumătatea inferioară sunt
anterioare evenimentului A, fa ă de orice sistem de referin ă iner ial, constituind
trecutul absolut al evenimentului A. Evenimentele de tip C din exteriorul conului
vor fi în unele sisteme de referin ă ulterioare şi în altele anterioare sau simultane
evenimentului A, dar se vor produce în oricare din aceste sisteme în puncte
diferite din spa iu, în timp ce pentru evenimentele din interiorul conului luminos
vor exista sisteme de referin ă fa ă de care acestea se produc în acelaşi punct.
Trebuie, de asemenea, subliniat faptul că evenimentul A poate determina cauzal
doar evenimentele din viitorul absolut şi poate fi determinat cauzal doar de
evenimentele din trecutul absolut, neputând apare determinări cauzale între
evenimentul A şi evenimentele C din afara conului luminos.
120 3. Teoria relativităţii restrânse

PROBLEME REZOLVATE
r
3.1. O barǎ, a cǎrei lungime în repaus este l 0 , se mişcǎ uniform cu viteza v
astfel încât direc ia ei face unghiul ϕ 0 cu direc ia vitezei. Sǎ se calculeze
lungimea l a barei în sistemul de referin ǎ fa ǎ de care ea se mişcǎ şi ce unghi ϕ
r
face aceasta cu direc ia lui v .

Rezolvare:
Considerǎm sistemul de referin ǎ
S fix şi sistemul S' (solidar cu bara) în
mişcare dupǎ axa Ox cu viteza
constantǎ v (v. figura alaturatǎ).
Contrac ia Lorentz are loc numai dupǎ direc ia de mişcare. Aşadar, pe cele
douǎ direc ii din planul xOy avem:
⎧⎪l = l cos ϕ 1 − v 2 / c 2
⎨
⎪⎩ y = ϕ
x 0 0
l l 0 sin 0.
Atunci lungimea barei în sistemul S este:
⎛ ⎞
l= + l 2y ⎜
= l 0 1−
v2 ⎟ cos 2 ϕ 0 + sin 2 ϕ 0 = l 0 1 − v cos 2 ϕ 0
2

⎜ ⎟
l 2x
⎝ c2 ⎠ c2
tgϕ 0
şi tgϕ = =
ly
.
1−
lx v2
c2

3.2. Dezintegrarea spontanǎ a unui mezon π a permis masurarea timpului de via ǎ

al mezonilor în referen ialul propriu, τ 0 = 2,2 × 10 −6 s . Aceşti mezoni se
deplaseazǎ cu o vitezǎ egalǎ cu 0,998 c . În referen ialul propriu mezonii pot
parcurge o distan ǎ maximǎ L 0 = vτ 0 = 600 m , dar mezonii produşi la câ iva
kilometri altitudine sunt totuşi înregistra i pe suprafa a Pǎmântului. Cum se
explicǎ acest fapt ?
3. Teoria relativităţii restrânse 121

Rezolvare:
Considerând dilatarea intervalului de timp, timpul de via ǎ al mezonului

τ0
pentru observatorul aflat pe Pǎmânt este
τ= = 32 ⋅ 10 − 6 s ,
1−
v2
c2
deci distan a parcursǎ de mezon mǎsuratǎ de pe Pǎmânt este L = vτ = 9580 m .

3.3. Sǎ se calculeze cu ce vitezǎ trebuie sǎ se deplaseze un automobilist fa ă de un

stop pentru a vedea semaforul roşu colorat în verde. Se dau: λ verde = 5500 Å,
λ rosu = 6500 Å.

Rezolvare:
Pentru a avea loc o deplasare observabilǎ a lungimilor de undǎ de ordinul
1000 Å sunt necesare viteze ale observatorului foarte mari (comparabile cu c ).
Deci ne situǎm în cazul efectului Doppler relativist longitudinal.
În cazul apropierii observatorului fa ǎ de sursǎ este valabilǎ rela ia:
1+ β 1+ β
v' = v λ = λ'
1− β 1− β
sau

unde λ şi λ' sunt lungimile de undǎ ale radia iei emise şi respectiv recep ionate.
Din ultima rela ie se ob ine:
⎛λ⎞
⎜ ⎟ −1
2

λ'
v=c⎝ ⎠ ≅ 48000 km / s .
⎛λ⎞
⎜ ⎟ +1
2

⎝ λ' ⎠
În cazul depǎrtǎrii de semafor, utilizǎm rela ia: v → − v :
1+ β 1+ β
v' = v λ = λ'
1− β 1− β
sau .

Deoarece 0 < β < 1 atunci λ < λ' , adicǎ are loc o deplasare a radia iei
spre lungimi de undǎ mari; aşadar este imposibil ca semaforul roşu sǎ fie vǎzut
verde.
122 3. Teoria relativităţii restrânse

3.4. Douǎ particule relativiste având masele de repaus m 01 şi m 02 se deplaseazǎ

în sensuri opuse cu vitezele v 1 şi v 2 . În urma ciocnirii celor douǎ particule se
ob ine o particulǎ cu masa de repaus m 0 şi viteza v , mǎrimi ce se cere a fi
calculate. Aplica ie numerică: m 01 = m 02 = 10 −20 kg , v 1 = 10 8 ms −1 ,
v 2 = 2 ⋅ 10 8 ms −1 .

Rezolvare:
Masa m 0 a particulei complexe şi viteza v rezultǎ din legile de
conservare a energiei şi impulsului pe direc ia de mişcare:

+ =
m 01c 2 m 02 c 2 m0c 2
1 − v 12 / c 2 1 − v 22 / c 2 1− v 2 / c 2

+ =
m 01v 1 m 02 v 2 m0 v
1 − v 12 / c 2 1 − v 22 / c 2 1− v 2 / c 2
.

Notând
α1 = ; α2 = ;α =
1 1 1
1 − v 12 / c 2 1 − v 22 / c 2 1− v 2 / c 2

α1m 01 + α 2 m 02 = αm 0 ,
rela iile anterioare devin:

m 01 α12 − 1 − m 02 α 22 − 1 = m 0 α 2 − 1 .
Acesta este un sistem de douǎ ecua ii cu necunoscutele m 0 şi α . Rezolvând
sistemul gǎsim:
m 01 α12 − 1 − m 02 α 22 − 1
v= α −1 = c
c
α α1m 01 + α 2 m 02
2
,

m 02 = m 01
2
+ m 02
2
+ 2α1α 2 m 01m 02 + 2m 01m 02 α12 − 1 α 22 − 1 .

3.5. Sǎ se studieze mişcarea relativistǎ a unei particule cu sarcinǎ electricǎ q

r
într-un câmp magnetic omogen şi constant de induc ie B .
3. Teoria relativităţii restrânse 123

Rezolvare:
r

( )
Alegem B || Oz . Ecua ia de mişcare este:
r
= q v ×B .
dp r r

( )
dt
r
Înlocuim p = mv = = q v × B . Proiectând ultima ecua ie
r r E r E dv r r
v şi ob inem
c2 c 2 dt
pe axe, rezultǎ

v& x = v y ; v& y = v x ; v& z = 0

qc 2B qc 2B
E E
unde v& înseamnǎ derivata în raport cu timpul. Notǎm

ω= ≡ ωc (pulsaţia ciclotronicǎ)
qc 2B
E
şi ob inem
v& x = ωv y ; v& y = −ωv x ; v& z = 0 .

Derivǎm v& x în raport cu timpul şi avem: &v& x = ωv& y = −ω 2 v x . Aceasta ecua ie

v x = v 0 cos(ωt + ϕ) .
admite ca solu ie expresia:

Analog se gǎseşte cǎ v y = −v 0 sin(ωt + ϕ) .

Constantele v 0 şi ϕ se determinǎ din condi iile ini iale. Se observǎ cǎ la
orice moment v 2x + v 2y = v 02 = const. .; în planul xOy , perpendicular pe direc ia
r
lui B , viteza particulei rǎmâne constantǎ în timpul mişcǎrii. Integrând ultimele

⎧x = x 0 + v 0 sin(ωt + ϕ) / ω = x 0 + r sin(ωt + ϕ)
rela ii în raport cu timpul avem:

⎩y = y 0 + v 0 cos(ωt + ϕ) / ω = y 0 + r cos(ωt + ϕ)
⎨

unde
r= 0 = 0 = 0 ,
v v E p
ω qc 2B qB
cu p 0 proiec ia impulsului în planul xOy .
Din condi ia v& z = 0 rezultǎ v z = const. = v 0z şi deci:
z = z 0 + v 0z t .
Ecua iile descriu pozi ia unei particule care descrie în planul xOy un cerc

de ecua ie (x − x 0 )2 + (y − y 0 )2 = r 2 , cu raza datǎ de expresia 0 . Peste

p
qB
124 3. Teoria relativităţii restrânse

aceastǎ mişcare circularǎ se suprapune o deplasare uniformǎ de-a lungul axei Oz

cu viteza v 0z . Mişcarea rezultantǎ este deci o spiralǎ cu axa paralelǎ cu câmpul
magnetic şi cu raza r = p 0 / qB .
Dacǎ v 0z = 0 , particula descrie un cerc într-un plan perpendicular pe B .
r

Pentru particulele nerelativiste ωc = qc 2B / E ≅ qB / m 0 .

r
3.6. O particulǎ cu masa relativistǎ m se mişcǎ cu viteza constantǎ u fa ǎ de
sistemul iner ial S . Sǎ se calculeze masa relativistǎ m' a particulei mǎsuratǎ de
un observator aflat în sistemul S' , care se deplaseazǎ uniform fa ǎ de S cu viteza
v paralelǎ cu Ox .

Rezolvare:
Dacǎ m 0 este masa de repaus a particulei, atunci:

m= ; m' =
m0 m0
1 − u2 / c 2 1 − u '2 / c 2
1 − u2 / c 2
şi de aici rezultǎ m' = m
1− u / c
.

)2 + (u 2y + u 2z )(1 − v 2 / c 2 )
'2 2

(
Calculǎm
ux − v
'2
= u 'x2 + u 'y2 + u 'z2 = =
⎛ vu ⎞
u
⎜⎜1 − x ⎟⎟
2

(u )( )
⎝ c2 ⎠
(u x − v )2 + 2
− u 2x 1 − v 2 / c 2
=
⎛ vu ⎞
.
⎜⎜1 − x ⎟⎟
2

⎝ c2 ⎠
Prin urmare
⎡⎛ u v⎞
2 ⎛ 2
u 2x ⎞⎟⎛⎜ v 2 ⎞⎟⎤ ⎛ 2 ⎞⎛ ⎞
⎢⎜ x − ⎟ + ⎜ − 1− ⎥ ⎜1 − v ⎟⎜1 − u ⎟
2
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
u
⎢ c ⎠⎥⎦ ⎜ c 2 ⎟⎠⎜⎝ c 2 ⎟
⎣⎝ ⎠ ⎝c c ⎠⎝ ⎝ ⎠
1− = 1− =
'2 c c 2 2 2
u
⎛ vu ⎞ ⎛ vu ⎞
.
⎜⎜1 − x ⎟⎟ ⎜⎜1 − x ⎟⎟
c2 2 2

⎝ c2 ⎠ ⎝ c2 ⎠
3. Teoria relativităţii restrânse 125

Combinând rela iile, ob inem:

1−
v
u
m' = m ⋅
2 x
c .
1−
v2
c2

3.7. Densitatea unui corp în repaus este ρ 0 . Sǎ se determine viteza referen ialului
în care densitatea sa este cu 40% mai mare decât ρ 0 .

Densitatea corpului în repaus este ρ 0 = m 0 / V0 . Pentru un corp în

Rezolvare:

mişcare cu viteza v , volumul se contractǎ astfel cǎ ρ = m / V , unde

m = m 0 / 1 − v 2 / c 2 şi V = V0 1 − v 2 / c 2 .
ρ − ρ0
= 0,2 ceea ce conduce la v = c
2
ρ0
Astfel, .
7