L3.

Măsurarea debitului în conducte circulare orizontale

Determinarea coeficientului de debit (𝜇) pentru TUBUL VENTURI și DIAFRAGMĂ

1. Scopul lucrării

În cadrul prezentei lucrări se urmărește măsurarea debitului prin mai multe metode precum și determinarea
coeficientului de debit (𝜇 ) pentru un TUB VENTURI și o DIAFRAGMĂ. Aceste două dispozitive sunt destinate
măsurării debitului în conducte circulare drepte și au la baza funcționării lor principiul strangulării secțiunii
principale de curgere (cele două instrumente înlocuiesc o porțiune a conductei principale).
TUBUL VENTURI (fig. 1 a) se compune dintr-un cilindru de intrare de diametru 𝑑1 egal cu diametrul
conductei principale, un ajutaj convergent (trunchi de con cu unghi la vârf 𝛼 = 21° ), un tub cilindric de
strangulare de diametru 𝑑2 și lungime egală cu diametrul 𝑑2 , precum și un ajutaj divergent (trunchi de con cu
unghiul la vârf 𝛽 cuprins între 70 și 150), toate coaxiale. La distanța 𝑑1 ⁄2 amonte de ajutajul convergent și la
mijlocul tubului de strangulare de diametru 𝑑2 sunt plasate prizele de presiune prin care tubul Venturi se
racordează la un manometru diferenţial cu mercur. Constructiv, tubul Venturi se caracterizează prin raportul
𝜋∙𝑑22
diametrelor 𝑑2 ⁄𝑑1 sau prin raportul dintre aria strangulată 𝐴2 = 4
(unde 𝑑2 = 10 mm) și aria secțiunii
𝜋∙𝑑12
conductei 𝐴1 = 4
(unde 𝒅𝟏 = 𝟐𝟎 𝐦𝐦). Acest raport se notează cu 𝑚 (𝑚 = 0,25 în cazul de faţă) și se numeşte
coeficient de strangulare.
𝐴2 𝑑2 2
𝑚= = ( ) = 0,25
𝐴1 𝑑1 (1)

Construcția unei DIAFRAGME (fig. 1 b) constă în introducerea unui disc prevazut cu un orificiu central de
diametru 𝑑2 mai mic decât diametrul conductei principale (orificiu centrat și calibrat), în interiorul conductei
principale de curgere al cărei diametru este 𝑑1 . Conform normelor de prelucrare, partea interioară a diafragmei
este prelucrată cilindric la intrare, apoi conic divergentă la un unghi de 300 față de axă. O priză de presiune este
plasată în amonte de diafragmă și astfel se preia presiunea statică din curgerea neperturbată, iar cea de a doua
priză de presiune este amplasată în aval de diafragmă pentru preluarea presiunii din curgerea strangulată. La
cele două prize de presiune de pe diafragmă se racordează un manometru diferențial cu pernă de aer.
Constructiv, tubul se caracterizează prin raportul diametrelor 𝑑2 ⁄𝑑1 sau prin raportul dintre aria
𝜋∙𝑑22 𝜋∙𝑑12
strangulată 𝐴2 = 4
(unde 𝑑2 = 20 mm) și aria secțiunii conductei 𝐴1 = 4
(unde 𝒅𝟏 = 𝟓𝟎 𝐦𝐦), notat cu m
(𝑚 = 0,16).
𝐴2 𝑑2 2
𝑚= = ( ) = 0,16 (2)
𝐴1 𝑑1

-1-
 𝑑2 𝛿ℎ⬚
𝑑1

1 2 𝑑2
𝑑1
1 2 𝑑2

𝛼 𝛽
𝑑2 ⁄2

𝑑1 ⁄2 𝑑1 𝑑1 ⁄2
𝛿ℎ𝐻𝐺 300

a) Detaliu
b)

Figura1 - a) TUBUL VENTURI, b) DIAFRAGMA

2. Formularea aplicaţiei
Pentru determinarea coeficientului de debit procedura de calcul este aceeași atât în cazul TUBULUI
VENTURI cât și al DIAFRAGMEI. Ecuațiile de bază ce apar în procedura de calcul sunt reprezentate de ecuația de
continuitate și relația lui Bernoulli pentru un fluid real.
Astfel, aplicând ecuația de continuitate între punctele 1 și 2 (fig. 1), se obține:
𝑄1 = 𝑄2 (3)

𝑉1 ∙ 𝐴1 = 𝑉2 ∙ 𝐴2 (4)

𝜋 ∙ 𝑑12 𝜋 ∙ 𝑑22 𝑑2 2
𝑉1 ∙ = 𝑉2 ∙ ⟹ 𝑉1 = 𝑉2 ∙ ( ) (5)
4 4 𝑑1
Din relația lui Bernoulli pentru un fluid real, aplicată între punctele 1 și 2 rezultă:
𝑉12 𝑝1 𝑉22 𝑝2
+ + 𝑧1 = + + 𝑧2 + ℎ𝑟1,2
2∙𝑔 𝜌∙𝑔 2∙𝑔 𝜌∙𝑔 (6)
𝑉22
unde: 𝑧1 = 0, 𝑧2 = 0, conducta este orizontală, ℎ𝑟𝑙𝑜𝑐 1−2 = 𝜁 2∙𝑔, unde 𝜁 este coeficientul de pierdere de sarcină
locală.
𝑝1 − 𝑝2 𝑉22 − 𝑉12 𝑉22
⟹ = +𝜁
𝜌∙𝑔 2∙𝑔 2∙𝑔 (7)

Înlocuind valoarea vitezei 𝑉1 din ecuația (5) în ecuația (7) rezultă:

𝐷 4
𝑝1 − 𝑝2 𝑉22 − 𝑉22 ∙ (𝐷2) 𝑉22
= 1
+𝜁 (8)
𝜌∙𝑔 2∙𝑔 2∙𝑔
Notându-se presiunea diferențială, 𝛿𝑝 = 𝑝1 − 𝑝2 , rezultă viteza 𝑉2 din ecuația (8) astfel:

2 ∙ 𝛿𝑝 1 2 ∙ 𝛿𝑝 1
𝑉2 = √ ∙ =√ ∙ (9)
𝜌 𝑑2 4 𝜌 √1 − 𝑚2 + 𝜁
√1 − ( ) + 𝜁
𝑑 1

-2-
 Factorul:

1 (10)
𝜑=
√1 − 𝑚2 +𝜁
reprezintă coeficientul vitezei de apropiere.
Ținându-se cont de această notație și de ecuațiile (4), respectiv (9) rezultă, într-o primă aproximație, formula
de calcul pentru debitul real:

(11)
2 ∙ 𝛿𝑝 𝜋 ∙ 𝑑22
𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙 = 𝜑 ∙ √ ∙
𝜌 4
𝜋∙𝑑22
În realitate, fluidulcând trece prin secțiunea strangulată nu ocupă toată aria egală cu 4
, ci ocupă o
𝜋∙𝑑22
secţiune de arie mai mică și egală cu 𝜀 ∙ (unde 𝜀 < 1).
4
Prin urmare
2 ∙ 𝛿𝑝 𝜋 ∙ 𝑑22 2 ∙ 𝛿𝑝 𝜋 ∙ 𝑑22
𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙 = 𝜀∙𝜑∙√ ∙ = 𝜇∙√ ∙ (12)
𝜌 4 𝜌 4

unde 𝜇 se numește coeficient de debit și este produsul 𝜇 = 𝜀 ∙ 𝜑.

Din relația (12) se poate determina coeficientul de debit 𝜇:

𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙
𝜇=
𝜋∙𝑑22 2∙𝛿𝑝 (13)
∙√
4 𝜌

3. Descrierea instalaţiei şi modul de lucru

Prin măsurători experimentale, se vor determina coeficienții de debit µ pentru un TUB VENTURI (1),
respectiv pentru o DIAFRAGMĂ (2) într-o instalație ca cea din figura 2.
Înainte de pornirea instalației se închid robineții din circuit R1, R2 și R3. Pornirea pompei se face cu vana
pompei (VP) de pe conducta de refulare închisă, iar după cuplarea la rețeaua de alimentare cu energie electrică
se manevrează robinetul R2 astfel încât să se modifice în sens crescător debitul de curgere.
Pentru fiecare debit reglat se măsoară și se trec în tabelul 1: valoarea debitului citit pe rotametru, volumul
de fluid acumulat în rezervorul 8, respectiv timpul cronometrat pentru fiecare măsurătoare, precum și
diferențele de nivel 𝛿ℎ𝐻𝑔 şi 𝛿ℎ corespunzătoare manometrelor atașate TUBULUI VENTURI, respectiv
DIAFRAGMEI.

-3-
 VP

1 – TUB VENTURI
2 – Tub Pitot
3 – DIAFRAGMA
4 – Debitmetru electronic cu
morișcă
5 – Apometru
6 – ROTAMETRU
7 – Rezervor de acumulare
8 – Rezervor folosit pentru
măsurarea debitului
R1 R2 R3 9 – Canal în care sunt montate
deversoarele
10 – Pompa centrifugă
11 – Rezervor de retur
12 – MANOMETRE DIFERENTIALE
R1, R2, R3 – Robinete
VP – Vana pompei

Figura 2 - Schiţa de ansamblu a instalației de lucru

-4-
8
12 – Manometre
diferențiale cu
mercur și apă

Diafragma

Tub Venturi

Figura 2 - Instalația experimentală pentru măsurarea debitelor de apă prin conducte circulare

-5-
 4. Prezentarea datelor experimentale

Mărimile măsurate și calculate, vor fi centralizate într-un tabel de forma:

Măsurarea
Măsurarea debitului
Nr. debitului metoda TUBUL VENTURI DIAFRAGMA
metoda volumetrică
Crt directă (rotametru) 𝑄𝑚𝑒𝑑
. 𝜗 𝑡 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙1 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙2 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙2 𝛿ℎ𝐻𝑔 𝛿𝑝 𝜇 V 𝑅𝑒 𝛿ℎ 𝛿𝑝 𝜇 V 𝑅𝑒
[l] [s] [m3 ⁄s] [m3 ⁄h] [m3 ⁄s] [m3/s] [mm] [Pa] [-] [m/s] [-] [mm] [Pa] [-] [m/s] [-]

Diferența de presiune la TUBUL VENTURI se măsoară cu un manometru diferențial ∪ cu mercur, iar pentru o denivelare 𝛿ℎ𝐻𝑔 rezultă 𝛿𝑝 astfel:

𝛿𝑝 = (𝜌𝐻𝑔 − 𝜌) ∙ 𝑔 ∙ 𝛿ℎ𝐻𝑔 (16)

Diferența de presiune la DIAFRAGMA se măsoară cu un manometru diferențial ∩ cu pernă de aer, iar pentru o denivelare 𝛿ℎ rezultă 𝛿𝑝 astfel:

𝛿𝑝 = 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ 𝛿ℎ (17)

Debitul 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙1 se determină cu metoda volumetrică:

𝜗
𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙1 =
𝑡 (18)

Debitul 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙2 se citeşte direct pe rotametrul 6 în [m3/s].

-6-
 Pentru 𝑄𝑚𝑒𝑑 , coeficientul de debit, viteza medie în conductă și numărul lui Reynolds se vor utiliza
următoarele relații de calcul:

𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙1+ 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙2 (19)

𝑄𝑚𝑒𝑑 =
2
𝑄𝑚𝑒𝑑
𝜇=
𝜋∙𝑑22 2∙𝛿𝑝 (20)
4
∙√ 𝜌

4𝑄𝑚𝑒𝑑 (21)
V=
𝜋𝑑12

𝜌V𝑑1 (22)
𝑅𝑒 =
𝜂

Fluidul de lucru considerat este apa (𝜂 = 10−3 Pa·s, 𝜌 = 1000 kg/m3 ) iar pentru mercur se consideră
densitatea 𝜌𝐻𝑔 = 13560 kg/m3 .

-7-