Etapa 4.

Calculul termic si constructiv al condensatorului (in placi)

al instalatiei

Schimatorul de căldură în plăci este format dintr-un pachet de plăci metalice

prin care are loc trecerea a două fluide între care va avea loc transferul de căldură.
Numărul de plăci este determinat de către debit, proprietăţile fizice ale fluidelor,
pierderea de presiune şi temperaturile de lucru. Nervurile plăcilor susţin regimul
turbulent al fluidului şi protejează plăcile de acţiunea presiunii diferenţiale.
Canalele sunt formate din plăci şi dispuse în aşa fel încât cele două fluide să
curgă prin canale alternative. Căldură este transferată prin plăcile dintre canale,
creându-se un flux contra – curent ce permite o eficienţă înaltă.

Avantajele schimbătoarelor de căldură în plăci sunt:

- eficienţă mare: grad înalt de recuperare de căldură;
- perioada de utilizare pentru schimbătoarele de căldură este îndelungată;
- nu prezintă risc de opriri neprevăzute ale instalaţiei;
- au un design compact şi o greutate scăzută, făcându-le uşor de instalat;

Se va dimensiona un condensator în plăci, având plăci de tip Herringbone şi

curgere în contra – curent.

Fig. 4.1. Schema constructivă a condensatorului in plăci

 Geometria plăcii
Dimensiunile principale ale condensatorului în plăci necesare calculului de
dimensionare au fost măsurate având la dispoziţie în cadrul departamentului un
schimbător de căldură în plăci, secţionat astfel încât să se poată măsura şi geometria
interioară a condesatorului.

Fig. 4.2. Condensator in plăci secţionat

Fig 4.3. Geometria plăcii

 În urma măsurătorilor, geometria plăcii este următoarea:

𝑏 = 0.0024 𝑚 Înălţimea canalului de curgere

𝛬 = 0.008 𝑚 lăţimea canalului de curgere

𝐿 = 0.307 𝑚 lungimea plăcii

𝑊 = 0.0675 𝑚 lăţimea plăcii
𝛿 = 0.002 𝑚 grosimea plăcii

Unghiul β (unghiul Chevron) se alege din intervalul 50…90°.

Aria unei plăci se calculează cu relaţia:

𝐴 =𝐿 ∙𝑊 (4.1)

Diametrul hidraulic:
𝑏∙𝜋
𝑥= (4.2)
𝛬

1 𝑥
∅= ∙ 1+ 1+𝑥 +4∙ 1+ (4.3)
6 2

2∙𝑏
𝐷 = (4.4)
∅

Determinarea debitului apei de răcire

Pentru determinarea debitului apei de răcire se cunosc următorii parametri ai
condensatorului:

𝑡 [°𝐶] temperatura apei de răcire la intrarea in condensator

𝑡 [°𝐶] temperatura apei de răcire la ieşirea din condensator

𝑡 [°𝐶] temperatura de condensare a agentului frigorific al

instalatiei
𝑄̇ [𝑘𝑊] fluxul de căldură cedat mediului de răcire la nivelul
condensatorului

Căldura specifică a apei: 𝑐 = 4.185

∙

Debitul apei de răcire se determină din bilanţul energetic al condensatorului:

𝑄̇ = 𝑚̇ ∙𝑐 ∙ (𝑡 −𝑡 ) (4.5)

𝑄̇ 𝑘𝑔
𝑚̇ = [ ] (4.6)
𝑐 ∙ (𝑡 − 𝑡 ) 𝑠
 Diferenţa de temperatură medie logaritmică

In condensator, temperaturile fluidelor de lucru prezintă o variaţie descrisă în

figură următoare:

Fig. 4.4. Variaţia temperaturilor în condensator

Pentru calculul termic şi constructiv al condensatorului se utilizează diferenţa

de temperatură medie logaritmică:
(𝑡 − 𝑡 ) − (𝑡 − 𝑡 )
∆𝑡 = 𝑡 −𝑡
ln (4.7)
𝑡 −𝑡

Pentru un calcul cât mai exact se utilizează un factor de corecţie “F”:

𝐹 = 1 daca pierderile de căldură către exterior sunt nule (Qpierderi = 0);

𝐹 < 1 daca pierderile de căldură către exterior nu sunt nule (Q pierderi <> 0);

In cazul condensatoarelor in placi:

𝐹 = 0.967 pentru număr par de treceri prin placă;

𝐹 = 0.42 pentru număr impar de treceri prin placă.

Calculul pleacă de la ipoteza că este număr par de treceri prin placă, astfel se
adoptă pentru inceput: 𝐹 = 0.967

Diferenţa de temperatură medie logaritmică corectată este:

∆𝑡 = 𝐹 ∙ ∆𝑡 (4.8)
 Proprietăţile materialului din care sunt confecţionate plăcile
schimbătorului de căldură.

Conductivitatea termică material – placă:

- pentru cupru (utilizat in cazul freonului): 𝜆 = 401

∙
- pentru otel (utilizat in cazul amoniacului): 𝜆 = 16
∙

Rezistenţa termică a depunerilor:

𝑚 ∙𝐾
- pe partea de agent frigorific: 𝑅 = 1.75 ∙ 10
𝑊
𝑚 ∙𝐾
- pe partea de apă: 𝑅 = 2.17 ∙ 10
𝑊

Determinarea proprietăţilor termo – fizice ale agenţilor de lucru în funcţie

de presiune şi temperatură.

Pentru determinarea proprietăţilor termo – fizice ale agenţilor de lucru se

utilizeaza software-ul EES (Engineering Equation Solver):

{𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑠𝑎𝑟𝑒}
𝑡 = °𝐶
{𝑃𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑠𝑎𝑟𝑒}
𝑝 = 𝑏𝑎𝑟

{𝑎)𝑃𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑖𝑙𝑒 𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑎𝑙𝑑 − 𝑓𝑟𝑒𝑜𝑛/𝑎𝑚𝑜𝑛𝑖𝑎𝑐}

{𝑉𝑜𝑙𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐 𝑎𝑙 𝑎𝑔𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢}
𝑣_𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑 = 𝑉𝑜𝑙𝑢𝑚𝑒(𝑎𝑔. 𝑓𝑟𝑖𝑔, 𝑃 = 𝑝_𝑐, 𝑥 = 0)
𝑣_𝑔𝑎𝑧 = 𝑉𝑜𝑙𝑢𝑚𝑒(𝑎𝑔. 𝑓𝑟𝑖𝑔, 𝑃 = 𝑝_𝑐, 𝑥 = 1)
{𝐷𝑒𝑛𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑔𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢}
𝑟ℎ𝑜_𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑 = 1/𝑣_𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑
𝑟ℎ𝑜_𝑔𝑎𝑧 = 1/𝑣_𝑔𝑎𝑧
{𝑉𝑎𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑔𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢}
𝑚𝑢 = 𝑉𝑖𝑠𝑐𝑜𝑠𝑖𝑡𝑦(𝑎𝑔. 𝑓𝑟𝑖𝑔, 𝑇 = 𝑡_𝑐, 𝑥 = 0)
{𝐶𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑐𝑎 𝑎 𝑎𝑔𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢}
𝑙𝑎𝑚𝑏𝑑𝑎 = 𝐶𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑦(𝑎𝑔. 𝑓𝑟𝑖𝑔, 𝑇 = 𝑡_𝑐, 𝑥 = 0)
{𝑏) 𝑃𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑖𝑙𝑒 𝑓𝑙𝑢𝑖𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑟𝑒𝑐𝑒 − 𝑎𝑝𝑎}
{𝐶𝑎𝑙𝑑𝑢𝑟𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎 𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖 𝑙𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎}
𝑐_𝑝_𝑤 = 𝐶𝑝(𝑊𝑎𝑡𝑒𝑟, 𝑇 = 𝑇_𝑎𝑚𝑏, 𝑃 = 𝑃_𝑎𝑚𝑏)
{𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖 𝑙𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑠𝑎𝑡𝑜𝑟}
𝑡 = °𝐶
 {𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖 𝑙𝑎 𝑖𝑒𝑠𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑠𝑎𝑡𝑜𝑟}
𝑡_𝑤𝑒 = °𝐶
{𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖}
𝑡_𝑤 = (𝑡_𝑤𝑖 + 𝑡_𝑤𝑒)/2
{𝑃𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖 𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑠𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑠𝑒 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒 2 … 3 𝑏𝑎𝑟}
𝑝 = 2 𝑏𝑎𝑟
{𝑉𝑜𝑙𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐 𝑎𝑙 𝑎𝑝𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑟𝑎𝑐𝑖𝑟𝑒}
𝑣_𝑤 = 𝑉𝑜𝑙𝑢𝑚𝑒(𝑊𝑎𝑡𝑒𝑟, 𝑃 = 𝑝_𝑤, 𝑇 = 𝑡_𝑤)
{𝐷𝑒𝑛𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖 𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑠𝑎𝑡𝑜𝑟}
𝑟ℎ𝑜_𝑤 = 1/𝑣_𝑤
{𝑉𝑎𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖}
𝑚𝑢_𝑤 = 𝑉𝑖𝑠𝑐𝑜𝑠𝑖𝑡𝑦(𝑊𝑎𝑡𝑒𝑟, 𝑇 = 𝑡_𝑤, 𝑃 = 𝑝_𝑤)
{𝐶𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑐𝑎 𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖}
𝑙𝑎𝑚𝑏𝑑𝑎_𝑤 = 𝐶𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑦(𝑊𝑎𝑡𝑒𝑟, 𝑇 = 𝑡_𝑤, 𝑃 = 𝑝_𝑤)

{𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑝𝑙𝑎𝑐𝑖𝑖}
𝑡_𝑝 = (𝑡_𝑤 + 𝑡_𝑐)/2
{𝑉𝑎𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑝𝑒𝑖 𝑙𝑎 𝑡𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑝𝑙𝑎𝑐𝑖𝑖}
𝑚𝑢_𝑝 = 𝑉𝑖𝑠𝑐𝑜𝑠𝑖𝑡𝑦(𝑊𝑎𝑡𝑒𝑟, 𝑇 = 𝑡_𝑝, 𝑃 = 𝑝_𝑤)

Proprietăţilor termo – fizice ale agenţilor de lucru se mai pot determina si

utilizand software-ul CoolPack astfel:
 Fig. 4.5. Procedura de determinare a conductivitatii termice a agentului frigorific

Determinarea coeficientului global de transfer de căldură (Calcul iterativ)

Pentru determinarea coeficientului global de transfer de căldură se apelează la
un calcul iterativ care în final va ajunge la o valoare a coeficientului global de transfer
de căldură care prezintă o eroare de sub 5%.
Calculul iterativ începe de la o valoare aleasă arbitrar a coeficientului global de
transfer de căldură (kcalc) şi de la o valoare de referinţă (k0). Mersul de calcul pentru
determinarea coeficientul global de transfer de căldură este prezentat în cele ce
urmează.
Se consideră valoarea iniţială a coeficientului global de transfer de căldură:
𝑊 𝑊
𝑘 = 500 𝑘 = 100
𝑚 ∙𝐾 𝑚 ∙𝐾

𝑘 −𝑘
𝜀 = ∙ 100 = 80 % => 𝜀 > 5%
𝑘
 Ecuaţia de transfer de căldură:

𝑄̇ = 𝐴 ∙ 𝑘 ∙ ∆𝑡 [𝑘𝑊] (4.9)

Rezultă suprafaţa totală de transfer de căldură:

𝑄̇
𝐴= [𝑚 ] (4.10)
𝑘 ∙ ∆𝑡

Numărul total de plăci:

𝐴
𝑁 = [𝑝𝑙ă𝑐𝑖] (4.11)
𝐴
Se rotunjeşte numărul total de plăci la valoarea întreagă superioară 𝑁 _ .

Aria transversală a canalului de curgere:

𝐴 = 𝑊 ∙ 𝑏 [𝑚 ] (4.12)
Numărul de canale de trecere pentru fiecare fluid:
𝑁 _ −1
𝑁 = [𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑒] (4.13)
2
Se rotunjeşte numărul de canale de trecere pentru fiecare fluid la valoarea
întreagă superioară 𝑁 _ .

Se corectează cu ajutorul factorului de corecţie “F” valoarea diferenţei de

temperatură medie logaritmică, factorul de corecţie alegându-se în funcţie de valoarea
obţinută a numărului de canale de trecere:

𝐹 = 0.967 pentru număr par de treceri prin placă;

𝐹 = 0.42 pentru număr impar de treceri prin placă.

Astfel, diferenţa de temperatură medie logaritmică corectată se recalculează

utilizând relaţia (4.8):

∆𝑡 = 𝐹 ∙ ∆𝑡

Evaluarea vitezelor de curgere a celor două fluide de lucru se face cunoscând

debitele celor două fluide de lucru:
𝑘𝑔 debitul agentului frigorific ce trece
𝑚̇ . [ ]
𝑠 prin condensator
𝑘𝑔 debitul apei de răcire ce trece prin
𝑚̇ [ ]
𝑠 condensator

Viteza de curgere a agentului frigorific prin condensator se calculează cu relaţia:

𝑚̇ . 𝑚
𝑤 . = (4.14)
𝜌 ∙𝐴 ∙𝑁 _ 𝑠
Viteza de curgere a apei de răcire prin condensator se calculează cu relaţia:
𝑚̇ 𝑚
𝑤 = (4.15)
𝜌 ∙𝐴 ∙𝑁 _ 𝑠

Numărul Reynolds pentru apă:

𝑤 ∙𝐷 ∙𝜌
𝑅𝑒 = [−] (4.16)
𝜇

Numărul Prandtl pentru apă:

𝜇
𝑃𝑟 =𝑐 ∙ [−] (4.17)
𝜆

Determinarea factorului de frecare Fanning:

- in situatia in care 𝛽 ≤ 62° => 𝛽 = 60°

𝑝 = 0.00423 ∙ 𝛽 + 0.0000223 ∙ 𝛽 = 0.334 (4.18)

Componenta longitudinală a factorului de frecare Fanning:

.
𝑓 = 1774 ∙ 𝛽 ∙ ∅ ∙ 𝑅𝑒 (4.19)

Componenta transversală a factorului de frecare Fanning:

𝑓 = 46.6 ∙ 𝛽 .
∙ ∅( )
∙ 𝑅𝑒 (4.20)

Factorul de frecare Fanning:

𝑓 = 𝑓 +𝑓 (4.21)

Număr Nusselt se calculează pe direcţie longitudinală şi transversală.

𝑚 = 0.646 + 0.0011 ∙ 𝛽 = 0.712 (4.22)

Numărul Nusselt pe direcţie longitudinală:

. . .
𝑁𝑢 = 3.65 ∙ 𝛽 ∙∅ ∙ 𝑅𝑒 (4.23)

Numărul Nusselt pe direcţie transversală:

𝑁𝑢 = 12.6 ∙ 𝛽 .
∙ ∅( )
∙ 𝑅𝑒 (4.24)

Numărul Nusselt pentru apă:

.
𝜇
𝑁𝑢 = 𝑁𝑢 + 𝑁𝑢 ∙ 𝑃𝑟 ∙ (4.25)
𝜇
 Coeficientul de transfer de căldură prin convecţie între placă şi apă:
𝜆 ∙ 𝑁𝑢 𝑊
𝛼 = (4.26)
𝐷 𝑚 ∙𝐾

Cunoscând entalpia agentului frigorific la intrarea şi la ieşirea din condensator,

se poate calcula căldură latent de condensare agentul frigorific:

𝑘𝐽 entalpia agentului frigorific la intrarea în condensator

ℎ [ ]
𝑘𝑔
𝑘𝐽
ℎ [ ] entalpia agentului frigorific la iesirea din condensator
𝑘𝑔
𝑘𝐽
𝑟=ℎ −ℎ [ ] (4.27)
𝑘𝑔

Coeficientul de transfer de căldură prin convecţie între placă şi agentul

frigorific:
.
𝜌 ∙ 𝜌 −𝜌 ∙𝑔∙𝑟∙𝜆 . 𝑊
𝛼 . = 0.943 ∙ (4.28)
𝜇 . ∙𝐿 ∙ 𝑡 −𝑡 𝑚 ∙𝐾

Unde:
𝑚
𝑔 = 9.81 acceleraţia gravitaţională
𝑠

Numărul Reynold pentru agentul frigorific:

𝑤 . ∙𝐷 ∙𝜌
𝑅𝑒 . = [−] (4.29)
𝜇 .

Factorul de frecare:
.
𝑓 = 0.6 ∙ 𝑅𝑒 . (4.30)

Coeficientul global de transfer de căldură:

1 𝑊
𝑘 =
1 1 𝛿 𝑚 ∙𝐾 (4.31)
+ +𝑅 +𝑅 +
𝛼 . 𝛼 𝜆

Eroarea de calcul:
𝑘 −𝑘
𝜀= ∙ 100 [%] (4.32)
𝑘
 Pentru iteratia urmatoare: 𝑘 = 𝑘 = 100
∙

𝑘 _ −𝑘
𝜀= ∙ 100 [%]
𝑘

Atunci cand eroarea de calcul obţinută este mai mică de 5%, rezultă că se
opreste calcul iterativ.

După determinarea coeficientului global de transfer de căldură se calculează

configuraţia finală a condensatorului, utilizand relatiile prezentate mai sus.

𝐴 suprafraţa totală de transfer de caldură

𝑁 numărul total de plăci
𝑁 _ numărul total de plăci rotunjit
𝑁 numărul de canale de trecere
𝑁 _ numărul de canale de trecere rotunjit

Pierderile de presiune din condensator

Pierderea de presiune pe partea apei se calculează cu relaţia:
𝐿
∆𝑝 =𝑓 ∙𝜌 ∙𝑤 ∙2∙ [𝑘𝑃𝑎] (4.33)
𝐷

Pierderea de presiune pe partea agentului frigorific se calculează cu relaţia:

𝑤 . 𝐿
∆𝑝 . =8∙𝑓 ∙𝜌 ∙ ∙ [𝑘𝑃𝑎] (4.34)
2 𝐷

Dimensiunile geometrice ale condensatorului

Viteza de curgere a agentului frigorific prin condensator se calculează cu relaţia:
- la intrare:
𝑚̇ . 𝑚
𝑤 . _ = [ ] (4.35)
𝜌 ∙𝐴 ∙𝑁 𝑠

- la ieşire:
𝑚̇ . 𝑚
𝑤 . _ = [ ] (4.36)
𝜌 ∙𝐴 ∙𝑁 𝑠
 Diametrele conductelor pentru agentul frigorific sunt:
- la intrare:
2 ∙ 𝑚̇ .
𝐷_ . = [𝑚𝑚] (4.37)
𝜋∙𝜌 ∙𝑤 . _

- la ieşire:
2 ∙ 𝑚̇ ,
𝐷 _ . = [𝑚𝑚] (4.38)
𝜋∙𝜌 ∙𝑤 . _

Viteza de curgere a apei de răcire prin condensator se consideră constantă şi

se calculează cu relaţia:
𝑚̇ 𝑚
𝑤 = [ ] (4.39)
𝜌 ∙𝐴 ∙𝑁 𝑠

Diametrul conductei de intrare a apei în condensator:

2 ∙ 𝑚̇
𝐷_ = [𝑚𝑚] (4.40)
𝜋∙𝜌 ∙𝑤

Deoarece apa nu îşi modifică starea de agregare, iar temperatură creşte în mod
nesemnificativ de la intrarea şi ieşirea sa din condensator, rezultă că:

𝐷 _ =𝐷_ [𝑚𝑚] (4.41)

Lungimea W a condensatorului depinde de numărul de plăci al condesatorului

şi de grosimea unei plăci.

𝑊 = 𝑁 ∙ 𝛿 [𝑚𝑚] (4.42)