DETERMINAREA VÂSCOZITĂŢII CONVENŢIONALE ENGLER

Scopul lucrării:

1. Se studiază variaţia vâscozităţii Engler cu temperatura a unui ulei mineral;

2. Se studiază vâscozitatea Engler a motorinei, benzinei si petrolului;
Principiul lucrarii.

Lubrifiantii sunt materiale fluide, vascoase sau solide care se interpun intre suprafata
de contact a doua corpuri solide in scopul evitarii frecarii uscate, a micsorarii si incalzirii
surpafetelor. Lubrifiantul trebuie sa adere la suprafata metalica si sa formeze o pelicula de
ungere rezistenta mecanic, termic si chimic.
Din punct de vedere al starii de agregare, lubrifianti se impart in lubrifianti gazosi,
lichizi si solizi. Cele mai importante proprietati ale unui lubrifiant lichid sunt onctuozitatea si
viscozitatea. Capacitatea lubrifiantilor lichizi de a adera la suprafetele metalice si de forma pe
acestea o pelicula rezistenta care sa impiedice contactul direct dintre piesele in miscare cu
scopul eliminarii frecarilor uscate si asigurarii ungerii la limita poarta numele de onctuozitate
sau putere de ungere.
Viscozitatea este rezistenta opusa de lichid la deplasarea unuia din straturile sale in
raport cu altul, ceea ce inseamna ca reprezinta la curgere, Forta F care deplaseaza lichidul si
este proportionala cu suprafata stratului (S) si cu gradientul de viteza, functie de distanta
dintre doua straturi (n/l )
S
F=  (dyn) (1)
l
Fl
 (dyn sec/cm2) (2)
S
unde h = viscozitatea dinamica. Unitatea de viscozitate absoluta sau dinamica se numeste
poise (P) si reprezinta forta de frecare cand v =1 cm/s , S= 1cm2 si l = 1cm.
Raportul dintre viscozitatea dinamica si densitate reprezinta viscozitatea cinematica, notata cu

n si se masoara in stokes.   (cm2s-1) (3)

Vâscozitatea este una din cele mai importante caracteristici pentru controlul proceselor
tehnologice şi alegerea celor mai potrivite tipuri de uleiuri pentru diverse aplicaţii industriale.
Vâscozitatea convenţională Engler reprezintă raportul între timpul de curgere t al
unui volum de ulei (200 mL) la o anumită temperatură şi timpul de curgere c, al aceluiaşi
volum de apă distilată, la 200C, prin orificiul vâscozimetrului Engler în condiţii determinate.
Unitatea de măsură este gradul Engler, ˚E şi alături de valoarea vâscozităţii se indică
întotdeauna temperatura la care s-a efectuat determinarea.
t
0
E unde c = 52 s (4)
c
Fiind un raport al aceloraşi mărimi, vâscozitatea convenţională sau relativă nu are
dimensiuni. Practic, determinarea vâscozităţii relative se reduce la măsurarea timpului de
curgere într-un aparat în condiţii convenţionale alese, a fluidului de cercetat şi respectiv a
celui de referinţă.
 Pe baza lucrărilor lui Stokes, Einstein si Frenkel se foloseşte ecuaţia teoretică de
dependenţă a vâscozităţii dinamice cu temperatura:
   0 e Ea / RT (5)
unde, , 0 -vâscozitatea dinamică, respectiv vâscozitatea dinamică absolută,
[η]S.I.=1[kg/m·s]=1[Pa·s](Pascal·Secundă) sau [η]C.G.S.=1[P] (Poisse);
Ea -energia de activare a procesului de curgere;
T- temperatura absolută în grade K;
R-constanta universală a gazelor ideale, R = 8.314 [J/mol·K]=1.987 [cal/mol·K];
Relaţia (5) este valabilă şi pentru variaţia vâscozităţii convenţionale Engler, 0 E cu
temperatura şi se poate folosi sub forma logaritmică:
Ea
log 0 E  log 0 
2,303RT
(6)

Aparatură şi substanţe:
- vâscozimetru Engler (fig. 1), termometru, ulei
mineral.
- pentru măsurarea vâscozităţii convenţionale se
utilizează, cel mai frecvent, vâscoziometrul Engler (fig.
1), compus dintr-un vas cilindric 1 prevăzut la bază cu
orificiu de curgere calibrat şi trei repere de nivel 4
folosite la reglarea orizontalităţii situate la înălţimea
maximă, h = 25±1mm. La partea superioară, capacul 7
prezintă 2 orificii: un orificiu central pentru tija-
opturator 6 care închide etanş orificiul calibrat 1 şi un
orificiu lateral prin care se introduce termometrul 5 cu care
se măsoară temperatura uleiului studiat. Fig. 1. Vâscoziometrul Engler
- vasul cilindric exterior 3, sudat concentric cu vasul 1, conţine apă şi se foloseşte ca baie de
încălzire a uleiului. Pentru omogenizare se foloseşte un agitator 8. Sub vasul cilindric exterior
este situat un balon de sticlă Engler (e), calibrat, prevăzut cu două repere, unul la 100mL şi
celălalt la 200mL.
- sursa de încălzire este utilizată pentru studierea dependenţei vâscozităţii cu temperatura şi
va încălzi gradual lichidul de termostatare.

Mod de lucru

 În vasul 1 se toarnă uleiul de studiat având grijă ca tija metalică să obtureze orificiul
de curgere;
 Se încălzeşte uleiul folosind sursa de încălzire şi se măsoară temperatura în baia de
ulei cu ajutorul termometrului 5. Se aşteaptă câteva minute pentru stabilizarea temperaturii;
 Se notează valoarea la care s-a stabilizat temperatura, t10 C şi se efectuează prima
determinare: se ridică tija metalică ce obturează orificiul de curgere şi în acelaşi timp se
porneşte cronometrul.
 Se notează timpul t1 (sec), în care, în vasul de sticlă calibrat uleiul ajunge în dreptul
reperului care indică 200 mL.
 În vasul 1 se toarnă din nou uleiul de studiat pentru a face a doua, respectiv a treia
determinare, dar la temperaturi mai mici decât prima.
 Se repeta operatiunile identic cu cele prezentate mai sus pentru combustibilii m.a.c. si
m.a.s. respectiv motorina petrol benzina fara a face grafic dependenta viscozitatii cu
temperatura, dar facand media aritmetica a trei determinari consecutive la temperaturi
cuprinse in intervalul 200C-250C

Rezultate şi calculi

 Se calculează vâscozitatea Engler cu relaţia (4);

 Se întocmeşte următorul tabel :

Nr 0 T 1/T t
t 0 0
determ. [K] [K-1] [s] E log E
[C]
1
2
3

 Se reprezintă grafic log 0 E  f (1 / T ) . Din panta dreptei (7) se calculează energia de

activare Ea.
Ea
tg 
2,303  R
(7)
Interpretarea rezultatelor:
Se apreciază calităţile lubrefiante, ale uleiului în funcţie de dependenţa vâscozităţii de
temperatură. Uleiurile parafinoase au variaţii mici ale vâscozităţii cu temperatura, spre
deosebire de uleiurile cu conţinut ridicat de hidrocarburi aromatice.