VARIAŢIA VÂSCOZITĂŢII ULEIURILOR LUBRIFIANTE CU

TEMPERATURA

Principiul lucrării:
Cele mai imporante proprietăţi ale lubrifianţilor lichizi sunt:
• proprietăţi lubrifiante şi de ungere: onctuozitate şi vâscozitate, punct de curgere, punct
de congelare, etc.;
• comportarea la temperaturi ridicate: inflamabilitate, aprindere, stabilitate termică,
conductibilitate termică;
• stabilitate la oxidare, la acţiunea corozivă, proprietăţi de puritate: aciditate, alcalinitate,
conţinut în compuşi cu sulf, cifra de saponificare, cenuşă, impurităţi mecanice;
• proprietăţi tensioactive: tensiune superficială, tensiune interfacială, spumare;
• proprietăţi electrice: constanta electrică, pierderi în dielectric;
• încărcare electrostatică;
• proprietăţi optice: culoare, fluorescenţă, indice de refracţie.
Măsurarea vâscozităţii fluidelor se realizează cu anumite dispozitive, numite
viscozimetre. Acestea se împart în trei categorii:
- vâscozimetre capilare, în care se măsoară timpul de scugere al unui volum de fluid
testat printr-un tub capilar sau alt orificiu calibrat;
- Vâscozimetre empirice, care se bazează pe măsurarea vitezei de cădere a unui
obiect (bilă, cilindru,bandă) în fluidul testat;
- Vâscozimetre rotative, care se bazează pe măsurarea momentului de frecare necesar
antrenării piesei mobile cu viteză constantă, unde fluidul testat se găseşte între corpul
(cilindru, con) care se află în rotaţie faţă de un alt corp fix (cilindru, plan).
Lubrifianţii sunt materiale fluide, viscoase sau solide care se interpun între suprafaţa
de contact a două corpuri solide, în scopul evitării frecării uscate, a micşorării şi încălzirii
surpafeţelor. Lubrifiantul trebuie să adere la suprafaţa metalică şi să formeze o peliculă de
ungere rezistenă mecanic, termic şi chimic.
Din punct de vedere al stării de agregare, lubrifianţii se împart în:
- lubrefianţi gazoşi: aer, H2O (abur), CO2, He, H2, N2
- lubrifianţi lichizi: uleiuri vegetale sau animale, uleiuri minerale, uleiuri sintetice,
H2O, materiale topite
- lubrifianţi solizi: grafit, mică, PbO, SiO2
- materiale visco-plastice, care conţin lubrefiant lichid şi material de îngroşare, cum ar
fi argilă sau săpun metalic pe bază de Ca, Li, Na, Al
Cele mai importante proprietăţi ale unui lubrefiant lichid sunt onctuozitatea şi
vâscozitatea. Capacitatea lubrefianţilor lichizi de a adera la suprafeţele metalice şi de a forma
pe acestea o peliculă rezistentă, care să împiedice contactul direct dintre piesele în mişcare, cu
scopul eliminării frecărilor uscate şi a asigurării ungerii la limita poartă numele de
onctuozitate sau putere de ungere.
Vâscozitatea este rezistenţa opusă de lichid la deplasarea unuia din straturile sale în raport
cu altul, ceea ce înseamnă că reprezintă rezistenţa la curgere. Forţa F care deplasează lichidul este
proporţională cu suprafaţa stratului (S) şi cu gradientul de viteză, funcţie de distanţa dintre două
straturi (/l )
S
F=  (dyn) (1)
l
Fl
= (dyn sec/cm2) (2)
S
unde  = vâscozitatea dinamică. Unitatea de vascozitate absolută sau dinamică se numeşte
Poise (P) şi reprezintă forţa de frecare, când v =1 cm/s, S= 1cm2 şi l = 1cm.
Raportul dintre vâscozitatea dinamică şi densitate reprezintă vâscozitatea cinematică, notată
cu  şi se măsoară în Stokes.

 = (cm2s-1) (3)

În tehnică se folosesc şi mărimi convenţionale. Cea mai utilizată este vâscozitatea
convenţională Engler, care reprezintă raportul între timpul de curgere al unui volum de ulei
la o anumită temperatură şi timpul de curgere al aceluiaşi volum de apă distilată la 20oC, prin
orificiul vâscozimetrului Engler. Vascozitatea Engler se calculează cu relaţia :
t
0
E= (4)
c
unde: t - timpul de curgere, în secunde a 200 cm3 de ulei
c - constanta vâscozimetrului, egală cu 52 secunde, adică timpul de curgere a 200 cm3de
apă distilată la 20oC.

Pe baza lucrărilor lui Stokes, Einstein şi Frenkel se foloseşte ecuaţia teoretică de

dependenţă a vâscozităţii dinamice cu temperatura:
 =  0 e E0 / RT (5)
unde:
Eo -energia de activare a procesului de curgere viscoasă
T- temperatura, K
o şi R -constante
Această relaţie este valabilă şi pentru variaţia vâscozităţii convenţionale Engler 0 E cu
temperatura şi se poate folosi sub formă logaritmică :
Ea
log 0 E = log 0 + (6)
2,303RT
Relaţia (5) reprezintă ecuaţia unei drepte, a cărei pantă este Ea/2,303R, ceea ce face
posibil calculul mărimii Ea.
Scopul lucrării: este stabilirea variaţiei vâscozităţii Engler cu temperatura şi calculul
energiei de activare Ea..
Aparatură şi substanţe:
Aparatură: vâscozimetru Engler (fig. 1), termometru, cronometru
Substanţe: ulei mineral

Fig. 1. Viscoziometrul Engler

Modul de lucru:
• se obturează orificiul de curgere al vasului inferior cu ajutorul tijei metalice centrale şi se
introduc cca. 200 cm3 din uleiul de analizat;
2
• se încălzeşte uleiul prin intermediul băii de apă, măsurând temperatura în baia de ulei cu
ajutorul termometrului; când temperatura atinge o valoare de aproximativ 40÷45oC, se
opreşte încălzirea şi se aşteaptă câteva minute pentru stabilizarea temperaturii;
• se ridică tija metalică ce obturează orificiul de curgere şi se înregistrează timpul în care, în
vasul Engler, uleiul ajunge în dreptul reperului care indică 200 cm3.
Se procedează similar pentru alte două măsurători la temperaturi cu 10, respectiv 20oC
mai mici decât prima.

Calcule şi rezultate:
1) Se calculează vascozitatea Engler şi se completează următorul tabel :

Nr . t (oC) T(K) 1/T timp o o

E log E
determ. (s)

2) Se reprezintă grafic logoE în funcţie de 1/T.

3) Se calculează, din grafic, panta dreptei şi ţinând cont de relaţia (5) se obţine energia de
activare Ea.
R = 8,31 J/mol grad =1,98 cal/mol grad
Interpretarea rezultatelor. Se apreciază calităţile lubrifiante ale uleiului în funcţie de
dependenţa vascozităţii de temperatură. Uleiurile parafinoase au variaţii mici ale viscozităţii
cu temperatura, spre deosebire de uleiurile cu conţinut ridicat de hidrocarburi aromatice.

Tema de casă:
1. Să se calculeze vascozitatea Engler a unui ulei lubrifiant la 25oC ştiind că timpul de curgere
a 200 mL prin viscozimetrul Engler a fost de 1 min şi 20 secunde, iar constanta aparatului este
60 de secunde.
2. Care este timpul de curgere a 200 mL ulei A prin orificiul calibrat al viscozimetrului Engler
cu constanta 50 la 60oC, dacă la această temperatură vascozitatea Engler este 40E.
3. Printr-un vascozimetru Engler, cu constanta de 60 sec, 200 mL ulei A, la t = 500C, curge în
3,5 minute, iar un alt ulei B, la aceeaşi temperatură curge în 5 minute. Calculaţi vascozitatea
Engler pentru cele două uleiuri.
4. Se determină variaţia viscozităţii Engler cu temperatura la două uleiuri, folosind un
vascozimetru cu constanta c = 50s. Proba de 200 mL ulei curge prin vascozimetru, în primul
caz în 3 min şi 20 sec (la 20oC), 2min şi 30 sec (la 40oC) şi 1 min şi 20 sec (la 60oC). Cel de al
doilea ulei prezintă următoarele rezultate: 200 s (la 25oC), 150s (50oC) şi 75 s (70oC). Să se
arate care din cele două uleiuri are o variaţie mai mică a viscozităţii cu temperatura (se va
demonstra grafic).
5. Sa se calculeze energia de activa a unui ulei mineral pentru care la temperatura de 20 oC
vascozitatea conventionala Engler este 5, iar la 60OC de grade este 2. Constanta aparatului
este 60 s.
6.Variaţia vâscozităţii Engler a unui ulei cu temperatura este dată în tabelul de mai jos:
t o C 30 50 70
o
E 6 3 1,25

Să se determine energia de activare şi constanta 0, ştiind că constanta vâscozimetrului

este c = 50 s.