Prenumele și numele – Operații unitare în industria alimentară - 2022

2.3. Alegerea plăcii şi determinarea caracteristicilor

suprafeţei de transfer termic

Tipul de placă se alege din literatura de specialitate în funcţie de debitul de produs

prelucrat (Amarfi şi Botez, 2007, tabelul 13.11, p. 767) și de tipul aparatului. Caracteristicile
suprafeţei de transfer de căldură sunt prezentate în tabelul 2.6.

Tabelul 2.6. Caracteristicile tehnice ale plăcii T-10000

(Amarfi şi Botez, 2007, tabelul 13.11, p. 767)

Caracteristici ale plăcii Simbol Valoare UM

Lungime L 1.530 mm
Lăţime l 410 mm
Grosime δ 1 mm
Aria suprafeţei de transfer termic Ap 0,5 m2
Distanţa dintre plăci dp 3,0 mm
Aria secţiunii de curgere As 175∙10 –5
m2
Diametrul echivalent de 9,5 mm
Grosimea plăcii de capăt lpl capat 110 mm
Grosimea plăcii intermediare lpl int 72 mm

Valorile coeficienţilor c, ε, respectiv ale exponenţilor m, n care intervin în relația de

calcul a criteriului Nusselt se determină din literatura de specialitate în funcţie de tipul plăcii
alese (Răşenescu, 1884, p. 204, tabelul 40) și sunt prezentați în tabelul 2.7.

Tabelul 2.7. Valorile coeficienţilor şi exponenţilor pentru relaţia Nusselt

(Răşenescu, 1884, p. 204, tabelul 40)

Tipul plăcii c m n ε
Tehnofrig 0,0625 0,8 0,35 1

2.4. Calculul coeficienților de transfer termic pentru zona întâi

2.4.1. Calculul coeficientului parţial de transfer termic prin convecţie

de la apa caldă la peretele plăcii, α1,1

Coeficientul parțial de transfer termic prin convecție de la apa caldă la peretele plăcii este
notat α1,1 fiindcă apa caldă este fluidul cald care cedează căldură (primul indice, 1) în prima zonă
(al doilea indice, 1). Pentru calculul α1,1 se parcurg următoarele etape:
 Se impune viteza cu care circulă apa caldă prin spaţiul dintre plăci: w1,1 = 0,4 m/s.
 Din ecuaţia continuităţii debitului se determină numărul de canale prin care curge apa caldă:
Dv,a = w1,1 · m1,1 · As (2.74)

1
 Prenumele și numele – Operații unitare în industria alimentară - 2022

în care:
Dv,a este debitul volumic de apă caldă, în m3/h;
w1,1 – viteza de curgere impusă pentru apa caldă, w1,1 = 0,4 m/s;
m1,1 – numărul de canale pentru circulația apei calde;
As – aria secţiunii de curgere, As = 175∙10–5 m2 (tabelul 2.6).
Debitul masic de apă caldă este Wa = L, în kg/h, indicat în tema proiectului și utilizat în calculul
bilanțului termic pentru prima zonă a aparatului:
Wa = . . . kg/h
Debitul volumic de apă caldă se obține prin transformarea debitului masic cu ajutorul densității.
Densitatea apei calde se determină în funcție de temperatura medie a apei calde calculată cu
relația (2.59) la bilanțul termic pentru prima zonă:
ta,med = (t’a + t’’a)/2 = . . . °C
Densitatea apei calde, ρa, se determină din tabele cu caracteristicile apei pe linia de saturație
(tabelul 2.8):
ρa = f(ta med) = . . . kg/m3
Debitul volumic de apă caldă este:
Dv, a = Wa / ρa = . . . . / . . . . = . . . . . m3/h (2.75)
Numărul de canale pentru circulația apei calde în prima zonă este:
m1,1 = Dv, a / (w1,1 · As) = . . . . (2.74’)
 Se consideră numărul de canale întreg: m1,1 = 4
 Se recalculează viteza (din ecuația 2.74):
w1,1 r = Dv, a / (m1,1 · As) = . . . . . . m/s (2.74’’)
 Se determină, din literatura de specialitate, constantele termofizice ale apei calde în funcție de
temperatura medie, ta,med, necesare pentru calculul criteriilor de similitudine Reynolds, Prandtl
și Nusselt și se completează tabelul 2.8.

Tabelul 2.8. Proprietățile termofizice ale apei (pe linia de saturaţie)

(Amarfi și Turtoi, 1998, tabelul , p. )
Temperatur Densitatea Capacitatea Vâscozitatea Conductivitatea Prandtl
a ρa, kg/m3 termică masică dinamică termică Pr
ta, °C ca, J/(kg·K) ηa, Pa·s a, W/(m·K)
20 998 4.190 1.000 · 10–6 59,90 · 10–2 7,02
ta med
30 996 4.180 804 · 10–6 61,80 · 10–2 5,42
31 995,6 4.180 789,3 · 10–6 61,96 · 10–2 5,31
40 992 4.180 657 · 10–6 63,40 · 10–2 4,31

Exemplu de interpolare pentru determinarea densității

10 °C . . . . . 4 kg/m3
1 °C . . . . . . x = 0,4 kg/m3
Asemănător se determină valorile pentru toate constantele termofizice, temperatura medie a
apei putând fi cuprinsă fie între 30 și 40 °C, ca în calculele mele, fie între 20 și 30 °C.

2
 Prenumele și numele – Operații unitare în industria alimentară - 2022

 Se determină valoarea criteriului de similitudine Reynolds cu relația (1.5), cu viteza

recalculată, în care lungimea geometrică specifică (caracteristică) este diametrul echivalent
(tabelul 2.6):
Re1,1 = (w1,1 r · de · ρa) / ηa = . . . . . . (2.76)
 Se determină valoarea criteriului de similitudine Prandtl cu relația (1.6):
Pr1,1 = (ca · ηa) / λa = . . . . . . (2.77)
 Se determină, cu relația (1.7), valoarea criteriului de similitudine Nusselt:
Nu1,1 = c · Re1,1m · Pr1,1n · ε = . . . . . (2.78)
în care:
c, ε sunt coeficienţi în funcţie de tipul de placă (tabelul 2.7);
m, n – exponenţi în funcţie de tipul de placă (tabelul 2.7).
 Se calculează, din relația (1.8), coeficientul parţial de transfer termic prin convecţie de la apa
caldă la peretele plăcii, în prima zonă a aparatului:
α1,1 = (Nu1,1 · λa) / de = . . . . . . W/(m2·K) (2.79)

Exemplu de calcul pentru n = 25:

Wa = 11.014,60 kg/h
ta,med = (t’a + t’’a)/2 = (45 + 17)/2 = 31°C (2.59)
ρa = 995,6 kg/m3 (tabelul 2.8)
Dv, a = Wa / ρa = 11.014,60 / 995,6 = 11,06 m3/h
m1,1 = Dv, a / (w1,1 · As) = (11,06 : 3.600) / (0,4 · 175∙10–5) = 4,3(8) ≈ 4,39
m1,1 = 4
w1,1 r = Dv, a / (m1,1 · As) = (11,06 : 3.600) / (4 · 175∙10–5) = 0,43(8) ≈ 0,44 m/s
Re1,1 = (w1,1 r · de · ρa) / ηa = (0,44 · 9,5·10–3 · 995,6) / 789,3 · 10–6 = 5.272,53
Pr1,1 = (ca · ηa) / λa = (4.180 · 789,3 · 10–6) / 61,96 · 10–2 = 5,32
Nu1,1 = c · Re1,1m · Pr1,1n · ε = 0,0625 · (5.272,53)0,8 · (5,32)0,35 · 1 = 106,55
α1,1 = (Nu1,1 · λa) / de = (106,55 · 61,96 · 10–2) / 9,5·10–3 = 6.949,30 W/(m2·K)

2.4.2. Calculul coeficientului parţial de transfer termic prin convecţie

de la peretele plăcii la lapte, α2,1

Coeficientul parțial de transfer termic prin convecție de la peretele plăcii la lapte este
notat α2,1 fiindcă laptele este fluidul rece care primește căldură (primul indice, 2) în prima zonă
(al doilea indice, 1). Pentru calculul α2,1 se parcurg următoarele etape:
 Se impune viteza cu care circulă laptele prin spaţiul dintre plăci: w2,1 = 0,4 m/s.
 Din ecuaţia continuităţii debitului se determină numărul de canale prin care curge laptele:
Dv,l = w2,1 · m2,1 · As (2.80)
în care:
3
 Prenumele și numele – Operații unitare în industria alimentară - 2022

Dv,l este debitul volumic de lapte, în m3/s;

w2,1 – viteza de curgere impusă pentru lapte, w2,1 = 0,4 m/s;
m2,1 – numărul de canale pentru circulația laptelui;
As – aria secţiunii de curgere, As = 175∙10–5 m2 (tabelul 2.6).
Debitul masic de lapte este L = . . . . . kg/h, utilizat la calculul bilanțului termic pentru prima
zonă.
Densitatea laptelui se determină din tabele în funcție de temperatura medie și conținutul de
grăsime (sau/și de substanță uscată):
ρL = 1.031 kg/m3 (tabelul 2.8)
Debitul volumic de lapte este:
DvL = L / ρL = . . . . . . m3/h (2.81)
Numărul de canale pentru circulația laptelui este:
m2,1 = Dv, l / (w2,1 · As) = . . . . . . (2.80’)
Se consideră numărul de canale întreg: m2,1 = 4
 Se recalculează viteza (din ecuația 2.80):
w2,1 r = Dv, l / (m2,1 · As) = . . . . . . m/s (2.80’’)
 Se determină, din literatura de specialitate, constantele termofizice ale laptelui în funcție de
temperatura medie și conținutul de grăsime (sau/și de substanță uscată). Se trec în tabelul 2.9.

Tabelul 2.9. Proprietăţile termofizice ale laptelui integral

(Amarfi şi Turtoi, 2007, tabelul 2.58, p. 107)
Proprietatea Densitatea Vâscozitatea Conductivitatea Capacitatea Criteriul
ρ, kg/m3 dinamică termică termică masică Prandtl
Produsul η, Pa·s λ, W/(m·K) cp, J/(kg·K) Pr
Lapte integral 1.031 18,04·10–4 0,495 3.935,6 14,4

 Se determină valoarea criteriului de similitudine Reynolds cu relația (1.5), cu viteza

recalculată, în care lungimea geometrică specifică (caracteristică) este diametrul echivalent
(tabelul 2.6):
Re2,1 = (w2,1 r · de · ρl) / ηl = . . . . . . (2.82)
 Se determină valoarea criteriului de similitudine Prandtl cu relația (1.6):
Pr2,1 = (cl · ηl) / λl = . . . . . . (2.83)
 Se determină, cu relația (1.7), valoarea criteriului de similitudine Nusselt:
Nu2,1 = c · Re2,1m · Pr2,1n · ε = . . . . . (2.84)
în care:
c, ε sunt coeficienţi în funcţie de tipul de placă (tabelul 2.7);
m, n – exponenţi în funcţie de tipul de placă (tabelul 2.7).
 Se calculează, din relația (1.8), coeficientul parţial de transfer termic prin convecţie de la apa
caldă la peretele plăcii, în prima zonă a aparatului:
α2,1 = (Nu2,1 · λl) / de = . . . . . . W/(m2·K) (2.85)

4
 Prenumele și numele – Operații unitare în industria alimentară - 2022

Exemplu de calcul pentru n = 25:

L = 11.014,60 kg/h
ρL = 1.031 kg/m3 (tabelul 2.9)
DvL = L / ρL = 11.014,60 / 1.031 = 10,68 m3/h
m2,1 = Dv, l / (w2,1 · As) = (10,68 : 3.600) / (0,4 · 175∙10–5) = 4,238 ≈ 4,24
m1,1 = 4
w2,1 r = Dv, l / (m2,1 · As) = (10,68 : 3.600) / (4 · 175∙10–5) = 0,4238 ≈ 0,42 m/s
Re2,1 = (w2,1 r · de · ρl) / ηl = (0,42 · 9,5·10–3 · 1.031) / 18,04 · 10–4 = 2.280,32
Pr2,1 = (cl · ηl) / λl = (3.935,6 · 18,04 · 10–4) / 0,495 = 14,34
Nu2,1 = c · Re2,1m · Pr2,1n · ε = 0,0625 · (2.280,32)0,8 · (14,34)0,35 · 1 = 77,10
α2,1 = (Nu2,1 · λl) / de = (77,10 · 0,495) / 9,5·10–3 = 4.017,32 W/(m2·K)

2.4.3. Calculul coeficientului total de transfer termic pentru zona întâi

Coeficientul total de transfer termic pentru zona întâi se calculează cu relația (1.1):
1
k 1=
1 δ 1 (2.86)
+ +
α 1,1 λ α 2,1
în care:
k1 este coeficientul total de transfer termic pentru zona întâi, în W/(m2·K);
α1,1 – coeficient parţial de transfer termic prin convecţie de la fluidul cald (apa caldă) la perete, în
W/(m2·K);
δ – grosimea peretelui plăcii, în m;
λ – conductivitatea termică a materialului din care este confecţionată placa, în W/(m·K);
α2,1 – coeficient parţial de transfer termic prin convecţie de la perete la fluidul rece (lapte), în
W/(m2·K).
Valorile coeficienților parțiali de transfer de căldură se cunosc din calculele anterioare, grosimea
plăcii se află din tabelul 2.6, iar conductivitatea materialului din care este confecționată placa
este λ = 17,5 W/(m∙K) pentru oțel inoxidabil (Pavlov et al., 1981, p. 510, tab. XXVIII).
Astfel:
1 1
k 1= =
1 δ 1
+ + 1 1⋅1 0
−3
1 = 2.222,397 ≈ 2.222,4 W/(m2·K) (2.86’)
α 1,1 λ α 2,1 6.943,30 + +
17,5 4.017,32

2.5. Determinarea coeficienţilor de transfer de căldură pentru zona a doua

2.5.1. Calculul coeficientului parţial de transfer termic prin convecţie

5
 Prenumele și numele – Operații unitare în industria alimentară - 2022

de la apă fierbinte la peretele plăcii, α1,2

Coeficientul parțial de transfer termic prin convecție de la apa fierbinte la peretele plăcii
este notat α1,2 fiindcă apa fierbinte este fluidul cald care cedează căldură (primul indice, 1) în a
doua zonă (al doilea indice, 2). Pentru calculul α1,2 se parcurg următoarele etape:
 Se impune viteza cu care circulă apa fierbinte prin spaţiul dintre plăci: w1,2 = 0,5 m/s.
 Din ecuaţia continuităţii debitului se determină numărul de canale prin care curge apa
fierbinte:
Dv,af = w1,2 · m1,2 · As (2.87)
în care:
Dv,af este debitul volumic de apă fierbinte, în m3/s;
w1,2 – viteza de curgere impusă pentru apa fierbinte, w1,2 = 0,5 m/s;
m1,2 – numărul de canale pentru circulația apei fierbinți;
As – aria secţiunii de curgere, As = 175∙10–5 m2 (tabelul 2.6).
Debitul masic de apă fierbinte este Waf determinat la calculul bilanțului termic pentru a doua
zonă a aparatului:
Waf = . . . . . kg/h
Densitatea apei fierbinți se consideră în funcție de temperatura medie a acesteia, determinată cu
relația (2.67) la calculul bilanțului termic pentru a doua zonă a aparatului:
taf med = (t’af + t’’af)/2 = . . . . °C
ρaf = f(taf med) = . . . kg/m3
Debitul volumic de apă fierbinte este:
Dv, af = Waf / ρaf = . . . . . m3/h (2.88)
Numărul de canale pentru circulația apei fierbinți în a doua zonă este:
m1,2 = Dv, af / (w1,2 · As) = . . . . . (2.87’)
Se consideră numărul de canale întreg: m1,2 = 4
 Se recalculează viteza (din ecuația 2.86):
w1,2 r = Dv, af / (m12 · As) = . . . . . m/s (2.87’’)
 Se determină, din literatura de specialitate, constantele termofizice ale apei fierbinți în funcție
de temperatura medie, taf med, necesare pentru calculul criteriilor de similitudine Reynolds,
Prandtl și Nusselt și se completează tabelul 2.10.

Tabelul 2.10. Proprietățile termofizice ale apei (pe linia de saturaţie)

(Amarfi și Turtoi, 1998, tabelul , p. )
Temperatur Densitatea Capacitatea Vâscozitatea Conductivitatea Prandtl
a ρa, kg/m3 termică masică dinamică termică Pr
ta, °C ca, J/(kg·K) ηa, Pa·s a, W/(m·K)
50 988 4.180 549 · 10–6 64,8 · 10–2 3,54
taf med
60 983 4.180 470 · 10–6 65,9 · 10–2 2,98
taf med 62,5 981,75 4.182,5 454 · 10–6 65,675 · 10–2 2,87
70 978 4.190 406 · 10–6 66,8 · 10–2 2,55

6
 Prenumele și numele – Operații unitare în industria alimentară - 2022

 Se determină valoarea criteriului de similitudine Reynolds cu relația (1.5), cu viteza

recalculată, în care lungimea geometrică specifică (caracteristică) este diametrul echivalent
(tabelul 2.6):
Re1,2 = (w1,2 r · de · ρaf) / ηaf = . . . . . . (2.89)
 Se determină valoarea criteriului de similitudine Prandtl cu relația (1.6):
Pr1,2 = (caf · ηaf) / λaf = . . . . . . (2.90)
 Se determină, cu relația (1.7), valoarea criteriului de similitudine Nusselt:
Nu1,2 = c · Re1,2m · Pr1,2n · ε = . . . . . (2.91)
în care:
c, ε sunt coeficienţi în funcţie de tipul de placă (tabelul 2.7);
m, n – exponenţi în funcţie de tipul de placă (tabelul 2.7).

 Se calculează, din relația (1.8), coeficientul parţial de transfer termic prin convecţie de la apa
fierbinte la peretele plăcii, în a doua zonă a aparatului:
α1,2 = (Nu1,2 · λaf) / de = . . . . . . W/(m2·K) (2.79)

Exemplu de calcul pentru n = 25:

Waf = 13.878,71 kg/h
taf,med = (t’af + t’’af)/2 = (75 + 50)/2 = 62,5 °C (2.67)
ρaf = 981,75 kg/m3 (tabelul 2.10)
Dv, af = Waf / ρaf = 13.878,71 / 981,75 = 14,1367 ≈ 14,14 m3/h
m1,2 = Dv, af / (w1,2 · As) = (14,14 : 3.600) / (0,5 · 175∙10–5) = 4,4(8) ≈ 4,49
m1,2 = 4
w1,2 r = Dv, af / (m12 · As) = (14,14 : 3.600) / (4 · 175∙10–5) = 0,56 m/s
Re1,2 = (w1,2 r · de · ρaf) / ηaf = (0,56 · 9,5·10–3 · 981,75) / 454 · 10–6 = 11.504,21
Pr1,2 = (caf · ηaf) / λaf = (4.182,5 · 454 · 10–6) / 65,675 · 10–2 = 2,89
Nu1,2 = c · Re1,2m · Pr1,2n · ε = 0,0625 · (11.504,21)0,8 · (2,89)0,35 · 1 = 160,65
α1,2 = (Nu1,2 · λaf) / de = (160,65 · 65,675 · 10–2) / 9,5·10–3 = 11.105,988 ≈
≈ 11.106 W/(m2·K)

2.5.2. Calculul coeficientului parţial de transfer termic prin convecţie

de la peretele plăcii la lapte, α2,2

Coeficientul parțial de transfer termic prin convecție de la peretele plăcii la lapte este
notat α2,2 fiindcă laptele este fluidul rece care primește căldură (primul indice, 2) în a doua zonă
(al doilea indice, 2). Pentru calculul α2,2 se parcurg următoarele etape:
 Se impune viteza cu care circulă laptele prin spaţiul dintre plăci: w2,2 = 0,4 m/s.
 Din ecuaţia continuităţii debitului se determină numărul de canale prin care curge laptele:

7
 Prenumele și numele – Operații unitare în industria alimentară - 2022

Dv,l = w2,2 · m2,2 · As (2.92)

în care:
Dv,l este debitul volumic de lapte, în m3/s;
w2,2 – viteza de curgere impusă pentru lapte, w2,2 = 0,4 m/s;
m2,2 – numărul de canale pentru circulația laptelui;
As – aria secţiunii de curgere, As = 175∙10–5 m2 (tabelul 2.6).
Debitul masic de lapte este L = . . . . . kg/h, utilizat la calculul bilanțului termic pentru prima
zonă.
Densitatea laptelui se determină din tabele în funcție de temperatura medie și conținutul de
grăsime (sau/și de substanță uscată):
ρL = 1.031 kg/m3 (tabelul 2.8)
Debitul volumic de lapte este același ca în prima zonă, DvL =. . . . . . m3/h
Numărul de canale pentru circulația laptelui este:
m2,2 = Dv, l / (w2,2 · As) = . . . . . . (2.92’)
Se consideră numărul de canale întreg: m2,1 = 4
 Se recalculează viteza (din ecuația 2.92):
w2,2 r = Dv, l / (m2,2 · As) = . . . . . . m/s (2.92’’)
 Se determină, din literatura de specialitate, constantele termofizice ale laptelui în funcție de
temperatura medie și conținutul de grăsime (sau/și de substanță uscată). Sunt aceleași ca
pentru calculul coeficientului α2,1 (tabelul 2.9).
 Se determină valoarea criteriului de similitudine Reynolds cu relația (1.5), cu viteza
recalculată, în care lungimea geometrică specifică (caracteristică) este diametrul echivalent
(tabelul 2.6):
Re2,2 = (w2,1 r · de · ρl) / ηl = . . . . . . (2.93)
 Se determină valoarea criteriului de similitudine Prandtl cu relația (1.6):
Pr2,2 = (cl · ηl) / λl = . . . . . . (2.94)
 Se determină, cu relația (1.7), valoarea criteriului de similitudine Nusselt:
Nu2,2 = c · Re2,2m · Pr2,2n · ε = . . . . . (2.95)
în care:
c, ε sunt coeficienţi în funcţie de tipul de placă (tabelul 2.7);
m, n – exponenţi în funcţie de tipul de placă (tabelul 2.7).
 Se calculează, din relația (1.8), coeficientul parţial de transfer termic prin convecţie de la apa
caldă la peretele plăcii, în prima zonă a aparatului:
α2,2 = (Nu2,2 · λl) / de = . . . . . . W/(m2·K) (2.96)

Exemplu de calcul pentru n = 25:

L = 11.014,60 kg/h
ρL = 1.031 kg/m3 (tabelul 2.9)
Dv l = L / ρl = 11.014,60 / 1.031 = 10,68 m3/h

8
 Prenumele și numele – Operații unitare în industria alimentară - 2022

m2,2 = Dv, l / (w2,2 · As) = (10,68 : 3.600) / (0,4 · 175∙10–5) = 4,238 ≈ 4,24
m2,2 = 4
w2,2 r = Dv, l / (m2,2 · As) = (10,68 : 3.600) / (4 · 175∙10–5) = 0,4238 ≈ 0,42 m/s
Re2,2 = (w2,2 r · de · ρl) / ηl = (0,42 · 9,5·10–3 · 1.031) / 18,04 · 10–4 = 2.280,32
Pr2,2 = (cl · ηl) / λl = (3.935,6 · 18,04 · 10–4) / 0,495 = 14,34
Nu2,2 = c · Re2,2m · Pr2,2n · ε = 0,0625 · (2.280,32)0,8 · (14,34)0,35 · 1 = 77,10
α2,2 = (Nu2,2 · λl) / de = (77,10 · 0,495) / 9,5·10–3 = 4.017,32 W/(m2·K)

2.5.3. Calculul coeficientului total de transfer termic pentru zona a doua

Coeficientul total de transfer termic pentru zona a doua se calculează cu relația (1.1):
1
k 2=
1 δ 1 (2.97)
+ +
α 1,2 λ α 2,2
în care:
k2 este coeficientul total de transfer termic pentru zona a doua, în W/(m2·K);
α1,2 – coeficient parţial de transfer termic prin convecţie de la fluidul cald (apa fierbinte) la
perete, în W/(m2·K);
δ – grosimea peretelui plăcii, în m;
λ – conductivitatea termică a materialului din care este confecţionată placa, în W/(m·K);
α2,2 – coeficient parţial de transfer termic prin convecţie de la perete la fluidul rece (lapte), în
W/(m2·K).
Valorile coeficienților parțiali de transfer de căldură se cunosc din calculele anterioare, grosimea
plăcii se află din tabelul 2.6, iar conductivitatea materialului din care este confecționată placa
este λ = 17,5 W/(m∙K) pentru oțel inoxidabil (Pavlov et al., 1981, p. 510, tab. XXVIII).
Astfel:
1 1
k 2= =
1 δ 1
+ + 1 1⋅1 0
−3
1 = 2.524,57 W/(m2·K) (2.97’)
+ +
α 1,2 λ α 2,2 11.106 17,5 4.017,32