Organismele modificate genetic (ogm) si impactul lor asupra mediului referat

Definitia OGM-urilor si etapele de obtinere a lor

Odata cu inceputul anilor 1970, o serie de tehnici ale geniului genetic (adica manipularea directa
a genelor de catre om) permit extragerea unei gene din genomul unui organism si reimplantarea
ei in genomul unui alt organism, apartinand unei alte specii sau chiar altui regn. Spre exemplu, o
gena umana transferata in genomul unei bacterii, al unei unei plante sau al unui animal; o gena
bacteriana transferata in genomul unei plante sau al unui animal s.a.m.d.
Acest transfer de gene este numit transgeneza pentru ca el presupune traversarea (transgresia)
barierelor care, pana nu demult, impiedicau schimburile de gene intre specii diferite, mai ales
intre cele apartinand unor regnuri diferite.
Gena care codifica un caracter pe care dorim sa-l transferam unui alt organism se numeste gena
de interes, devenita in momentul transferului efectiv transgena, iar organismul receptor va fi
denumit organism transgenic.

Obtinerea unui OGM implica urmatoarele etape principale:

. identificarea si pregatirea (multiplicarea) genei de interes;

. introducerea ei (prin diversi vectori) in celula gazda, pentru ca singura nu este capabila sa
strabata membranele celulare;

. selectarea celulelor gazda care au integrat transgena in genomul lor;

. obtinerea, in cazul organismelor pluricelulare, a unui nou organism pornind de la o singura

celula transgenizata;

. verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de transgena, la descendentii organismului

transgenic.

Pentru selectarea celulelor care au integrat in genomul lor gena de interes (deci care contin
transgena) se introduce si o gena marker, a carei expresie fenotipica este mai usor de verificat
comparativ cu cea a genei de interes. Cele mai utilizate in acest sens sunt genele care codifica
rezistenta la un anumit antibiotic, la un anumit erbicid.

Dar, pentru ca transgena sa se poata exprima in genomul celulei gazda, ea trebuie sa detina
reglatori de expresie (promotor si terminator) adaptati noului mediu genomic. In fapt, chiar daca
codul genetic este universal, expresia unei gene la un organism dat depinde de promotorul la care
se asociaza. Daca dorim sa introducem o gena bacteriana intr-o planta, trebuie sa-i asociem
acestei gene un promotor vegetal.

O transgena este, asadar, mult mai mult decat o simpla gena de interes, ea este o veritabila
constructie genetica.

. Semnificatia, pericolele si evolutia transgenezei

Pana la aparitia geniului genetic, ameliorarea plantelor si animalelor s-a realizat prin selectia
indivizilor care prezentau caracteristici morfologice sau fiziologice interesante (aparute prin
mutatii spontane) si prin sistemul incrucisare - selectie a hibrizilor dintre soiurile sau rasele
aceleiasi specii.

Prin suprimarea barierelor naturale ce impiedicau schimburile de gene intre specii si regnuri
diferite, geniul genetic permite crearea de organisme transgenice, dotate cu proprietati noi, total
necunoscute inainte si intr-un timp scurt (de ordinul unui deceniu), fara nici o relatie cu ritmul
multimilenar al evolutiei fiintelor vii.

Tehnicile transgenezei confera astfel omului puterea de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor
fiintelor care-l inconjoara, inclusiv al propriei sale specii. Este vorba, asadar, de o veritabila
revolutie biologica !

In 1973, odata cu anuntarea de catre doi cercetatori americani a posibilitatii transferarii la

Escherichia coli a genelor unui virus cancerigen (prezent la maimute), asistam si la
constientizarea pericolelor potentiale ale geniului genetic.

Dupa un an de la aceasta descoperire au urmat o serie de reuniuni ale oamenilor de stiinta de pe

intregul mapamond si s-au elaborat reglementari legale ale cercetarilor din domeniul genetic.

Enormele potentialitati ale tehnicii transgenice au interesat si intereseaza industriile pentru

agricultura, pentru medicina si farmacie s.a. Au inceput sa se dezvolte mici intreprinderi
particulare specializate in transgeneza. Cercetarile efectuate in aceste mici (dar rentabile)
societati au contribuit din plin la cresterea cunostintelor in genetica moleculara, dar costul foarte
mare al acestor studii a antrenat si protectia rezultatelor, prin brevete, pentru a asigura si
"compensatia investitiei".

In cursa pentru brevete asistam la o cumparare progresiva a acestor mici firme de catre marile
societati producatoare de seminte, foarte interesate in plante transgenice. Unele dintre ele vor fi,
la randul lor, cumparate de catre societati multinationale din domeniul agrochimiei si
farmaciei.De aici au rezultat cateva multinationale gigantice, cum ar fi MONSANTO, in SUA si
NOVARTIS, in Europa, fiecare dezvoltandu-si puternice echipe de cercetare.
Pana in prezent, aplicatiile comerciale ale OGM-urilor privesc in principal microorganismele si
plantele din cultura mare.

.Microorganismi si animale transgenice

Unul dintre primele microorganisme transgenice obtinute a fost o bacterie capabila de a

"absorbi" petrolul din mareele negre, realizare a unui cercetator indian (Chakrabarty, 1971), care
lucra in acea perioada pentru societatea "General Electric ". El a devenit celebru, nu atat pentru
realizarea sa, cat pentru ca a solicitat un brevet pentru aceasta, iar "afacerea Chakrabarty" a stat
la originea acordarii primului brevet pentru un organism viu.

Incepand cu finele anilor 1970, interesul industriilor s-a indreptat mai cu seama spre
microorganismele utilizate in sectoarele alimentare si farmaceutice.
Exemple: - o serie intreaga de tulpini de drojdie (apartinand speciei Saccharomyces cerevisiae),
ameliorate pentru fabricarea diverselor tipuri de paine, bere si vin; bacterii (in special E. coli)
sintetizatoare de proteine umane, folosite in scop terapeutic: insulina, hormon de crestere,
interferon.

Primul animal transgenic a fost obtinut (in 1982) de catre un grup de cercetatori americani. Este
vorba de un soarece gigant, de doua-trei ori mai mare decat cel normal, caracter generat prin
transferarea in genomul sau a genei ce codifica hormonul de crestere la sobolan. Acest "super-
soarece" a inspirat pe specialistii din zootehnie, care au vazut in astfel de transgeneza un mijloc
de a spori performantele productive ale septelului si pestilor.

Avantaje generate de transgeneza animala:

- mari progrese in descifrarea mecanismelor de dezvoltare a bolilor la om si in obtinerea de noi

medicamente si vaccinuri, toate prin folosirea animalelor transgenice experimentale;

- producerea de organe pentru transplanturi de catre animalele "umanizate" va contribui la

umplerea enormului deficit in organe de transplant (inclusiv la eliminarea teribilei piete negre cu
organe umane) si va permite salvarea unui numar mult mai mare de vieti omenesti;

- cresterea productivitatii animalelor domestice.

Intrebari si riscuri generate de transgeneza animala:

- riscul transmiterii de boli pacientilor care au suferit o xenogrefa;

- o serie de virusuri sau agenti patogeni inactivi care, in mod normal, se gasesc in organele
animalelor donatoare ar putea deveni patogeni pentru om.

. Plante transgenice

4.. Plantele transgenice si noile lor proprietati

Entuziasmul suscitat de aplicatiile potentiale ale transgenezei vegetale era extraordinar printre
pionierii noii biotehnologii. In SUA, entuziasmul a fost cel mai mare si, prin urmare, giganti ai
agrochimiei, ai chimiei si farmaciei doreau sa investeasca masiv in producerea de seminte
transgenice.

Proprietatile plantelor transgenice cultivate deja pe scara mare sunt urmatoarele:

a) Rezistenta la erbicide:

Plantele modificate genetic au capacitatea de a continua sa traiasca si sa se dezvolte in ciuda mai

multor pulverizari cu o substanta toxic-mortala, iata o performanta extraordinara a plantelor
transgenice rezistente la un erbicid total ! Acest caracter nou (dat de transferul genei Bar) si, sub
aspect biologic, cu totul surprinzator este dat de diversele tipuri de actiuni enzimatice (enzime
codificate de transgene de origine bacteriana si, in cateva cazuri, de origine vegetala):
transformarea erbicidului intr-un compus netoxic (detoxificarea lui), usoara modificare a enzimei
vizate sau supraexprimarea sintezei sale, intr-o astfel de maniera incat planta tratata sa dispuna in
orice moment de cantitati suficiente de enzime pentru a se dezvolta normal.

Dar trebuie sa facuta urmatoarea remarca importanta: rezistenta unei plante de tip OGM este
unispecifica, adica ea nu se manifesta decat fata de erbicidul produs de intreprinderea
producatoare de seminte transgenice.

b) Rezistenta la insecte daunatoare

Plantele care poseda aceasta proprietate sintetizeaza in permanenta, in tesutul lor, o proteina
insecticida care duce la moartea unor insecte fitofage daunatoare. Gena care codifica rezistenta la
insecte provine de la o bacterie din sol (Bacillus thuringiensis; pe care o vom nota in continuare
Bt.), cunoscuta de mult timp pentru proprietatile insecticide si folosita in lupta biologica
(integrata) din agricultura conventionala, precum si in silvicultura (impotriva omizilor
defoliatoare).

Preparatele obtinute din susele naturale de Bt. contin proteina insecticida, asa cum se prezinta ea
in bacterie, adica inactiva. Numai dupa ingestia sa si contactul cu sucurile digestive ale
daunatorului, ea este activata si provoaca moartea intr-un timp mai lung sau mai scurt. Astfel
respectiva gena a fost modificata, astfel ca sa codifice proteina activa, situatie care face ca OGM-
ul sa contina o toxina mult mai rapida si eficace, chiar inaintea ajungerii ei in tubul digestiv al
insectei.

c) Rezistenta la boli

Prin transferul genei care codifica proteina capsidei virale (gena cp. - coat protein) s-au obtinut
plante care rezista la bolile generate de anumite virusuri, deoarece ea blocheaza propagarea
virusurilor in planta transgenica. Se stie ca sinteza de catre planta a unor mici cantitati din
aceasta proteina impiedica dezvoltarea virusurilor si, astfel, declansarea bolilor virale (virozelor).

O serie de alte realizari privesc rezistenta la atacul ciupercilor fitopatogene, in esenta, prin
insertia in plante a genelor care codifica enzime capabile sa distruga peretii ciupercilor.

d) Rezistenta la inghet

OGM-urile rezistente la inghet nu se cultiva pe scara larga. Strategiile utilizate pentru a le

conferi aceasta proprietate sunt:

- tratamentul culturilor de soiuri conventionale, prin pulverizarea cu bacterii transgenice

"antigel", pentru protejarea acestor culturi de ingheturile tarzii.

- insertia unor gene provenind de la pestii din apele reci, cum ar fi spre exemplu o gena de
Hippoglossus hippoglossus (peste din Marea Nordului) transferata la capsuni.

e.) Maturarea intarziata

O astfel de insusire a fost conferita, pentru prima data, unei legume de importanta economica
mondiala: tomatele. Si in acest caz sunt utilizate doua metode principale:
- insertia unei gene care blocheaza galacturonaza, enzima responsabila de inmuierea fructelor;

- blocarea sintezei hormonului de maturare, acest ultim proces (cel de maturare) fiind apoi
declansat prin tratamentul cu etilena, inaintea punerii pe piata a tomatelor transgenice. Cele mai
recente cercetari vizeaza obtinerea de soiuri bogate in elemente nutritive, cu un spectru
nutritional mai echilibrat.

4.. Avantajele plantelor transgenice, prezentate de producatorii si aparatorii lor

a.) Pentru amelioratori

Cresterea eficacitatii in ameliorarea plantelor. Tehnicile transgenezei sunt mult mai precise si
mult mai rapide, intrucat ele privesc doar gena (sau genele) de interes, pe cand tehnicile clasice
de hibridare folosesc genomurile parentale in totalitatea lor, fiind deseori necesare retro-
incrucisari pentru a se accentua manifestarea unei gene parentale ori pentru eliminarea efectelor
secundare nedorite.

b.) Pentru agricultori

In primul rand, se simplifica procesul de combatere a buruienilor, prin eliminarea utilizarii

erbicidelor administrate in perioada pre-emergenta si in perioada de vegetatie, folosindu-se doar
un singur erbicid total. Apoi, gratie organismelor nou obtinute si rezistente la boli si daunatori,
sunt eliminate insecticidele si fungicidele folosite curent in sistemul conventional.

In ciuda preturilor mari ale OGM-urilor, cresc randamentul si beneficiul realizate de culturile
transgenice, pe de o parte prin eliminarea concurentei buruienilor, a agentilor patogeni si a
insectelor, iar pe de alta parte prin renuntarea la consumul energetic necesar administrarii
pesticidelor.

c.) Pentru industriasi

Prin noile calitati detinute de plantele transgenice, se amelioreaza si procesele de prelucrare

industriala: amidon modificat, lemn saracit in lignina (fabricarea pastei pentru hartie devine mai
putin poluanta), bioplasticele, obtinerea mai usoara a proteinelor umane cu scop terapeutic etc.

d..) Pentru consumatori

Depozitarea si pastrarea fructelor cu maturizare tardiva se realizeaza mai usor si cu pierderi

minime.

e.) Pentru mediul inconjurator si pentru viitorul umanitatii

Se apreciaza o reducere a poluarii ecosistemelor prin pesticide. In plus, are loc o crestere a
productiei agricole, iar, intr-un viitor apropiat, se spera ca va fi eliminata foametea in lume (prin
extinderea suprafetelor cultivate cu OGM-uri rezistente la salinitate, la seceta, la aciditatea
crescuta a solului, la temperaturi mai scazute etc).

4.. Riscurile legate de cultura plantelor transgenice

Anumiti oameni de stiinta pun la indoiala superioritatea tehnicilor de transgeneza actuala fata de
tehnicile de hibridare - selectie folosite pana in prezent, amintind caracterul aleatoriu al
localizarii transgenelor in genomul celulelor gazda. Transmiterea si imperechierile naturale ale
cromozomilor se fac dupa legi mult mai precise decat insertia unei transgene.

Opozantii OGM-urilor considera ca principalii beneficiari ai acestor organisme sunt producatorii

de seminte. In primul rand, prin brevetarea fiecarui soi transgenic se asigura o revenire a unei
bune parti din investitie, apoi, prin interzicerea agricultorului de a folosi o parte a recoltei sale
drept samanta, se garanteaza producatorului de seminte-OGM o vanzare anuala sigura (o piata de
desfacere asigurata).

In ceea ce priveste ideea dezvoltarii unei agriculturi transgenice mondiale pentru a hrani
omenirea se stie ca foametea in lume este, inainte de toate, o problema de acces la hrana, lucru
generat de conflictele locale si/ sau internationale, de sistemele politice, de epuizarea solurilor
sau, de accesul la pamant. Superproductiile agricole realizate in sistemul conventional nu se
datoreaza OGM-urilor, doar repartizarea globala a acestor productii obtinute este deficitara!

a.) Riscuri legate de tehnicile actuale ale transgenezei vegetale

- Efecte secundare nedorite. Prima "versiune" a tomatei cu maturare intarziata era fainoasa, cu
gust metalic si suporta greu transportul, caci pielita sa era fragila, motive pentru care
consumatorii americani au refuzat-o.

- "Slabiciuni" in expresia transgenelor. In SUA, in 1996, culturile comerciale de bumbac-OGM

au fost devastate in proportie de 60% de catre insectele la care aceste plante erau socotite ca fiind
rezistente. Unii au atribuit acest esec verii calde din acel an care, pe de o parte a favorizat
fecunditatea insectelor, iar pe de alta parte a diminuat capacitatea bumbacului-OGM sa
sintetizeze proteina-insecticid.

b.) Riscuri ambientale

- Limitele evaluarii riscurilor prin culturi experimentale. Culturile experimentale efectuate in 15

tari, inaintea primelor culturi comerciale de OGM-uri, nu au urmarit si nu au furnizat niciodata
informatii privind eventualul impact asupra mediului inconjurator. De fapt, scopul principal al
acestor culturi experimentale era de a se asigura mai bine "securitatea biologica" a plantelor
testate, adica optimizarea conditiilor de expresie si conservare a transgenelor.

Nici un studiu serios de impact ambiental nu s-a facut inaintea trecerii in cultura la scara mare a
primelor OGM-uri: daca se incruciseaza specii inrudite, daca au influenta asupra insectelor
polenizatoare, daca influenteaza microorganismele din sol etc.
c.) Riscuri privind diseminarea de polen transgenic

- Incrucisari intre plante transgenice si plante spontane inrudite. Aparitia unor buruieni rezistente
la erbicidele totale.

De exemplu, practicand o monocultura de rapita transgenica, rezistenta la un erbicid determinat,

se risca, accelerarea selectiei de buruieni hibride, rezistente la acelasi erbicid. In caz de rotatie a
culturilor cu specii non-transgenice, practica obisnuita de erbicidare inaintea semanarii va fi
ineficace daca erbicidul total utilizat va fi acelasi la care rapita transgenica era rezistenta,
deoarece plantele de rapita-OGM vor rezista si vor deveni buruieni in noua cultura. Iar pentru a
le distruge va trebui folosit un alt erbicid total, deci investitii suplimentare.

Posibila aparitie a unor buruieni rezistente la erbicide nu este negata de producatorii de OGM-
uri, care au in vedere remedierea prin producerea de noi erbicide si de noi OGM-uri rezistente la
acestea. Asadar, din nou, alte investitii si alte riscuri.

- Incrucisari intre varietati transgenice si conventionale ale aceleiasi specii.

De exemplu, polenul de rapita poate ajunge pana la cativa km, cel de porumb (specie anemofila)
ar putea ajunge la zeci de km etc. Pericolul hibridarilor cu porumb-Bt. (la care s-a transferat o
gena modificata de Baccilus thuringiensis) a fost puternic denuntat in Franta, chiar de la
inceputul autorizarii primelor culturi. In ceea ce-i priveste pe agricultorii care practica agricultura
biologica, apare pericolul imposibilitatii de a garanta ca porumbul lor este lipsit de OGM-uri,
existand riscul hibridizarilor cu porumbul transgenic. Astfel, in anul 2000 au fost descoperite
seminte de rapita transgenica rezistenta la un erbicid total. Aceeasi situatie s-a gasit si la soia,
desi au fost respectate reglementarile privind distanta dintre culturile conventionale si cele
transgenice. Aceeasi situatie a fost descoperita si la porumb, in vara anului 2000, in Franta, pe
4500 ha.

Urmare a acestor accidente si dupa lungi discutii si dezbateri, guvernul francez a decis
distrugerea culturilor de rapita si soia poluate cu organisme transgenice, dar s-au mentinut
culturile de porumb datorita proportiei foarte reduse (2/1.000) a semintelor transgenice.

In iulie 2001, Agentia Franceza de Securitate Sanitara (AFSS) sublinia ca 41% din esantioanele
de porumb prelevate din culturile conventionale contineau secvente de OGM-uri.

Sunt foarte posibile trei piste: polenizarea provenita din culturile experimentale invecinate (in
Franta au fost autorizate 12 soiuri transgenice), polenizarea din culturile transgenice comerciale
(lucru putin probabil, deoarece astfel de culturi nu sunt autorizate in Franta) sau poluare cu
seminte care provin din tari unde culturile transgenice comerciale sunt deja foarte extinse (SUA
si Canada, in special).

Aceasta se poate numi poluare genetica. Si in Mexic s-a detectat o poluare genetica a porumbului
comercial, fiind poluate 35% dintre esantioane. Se cunoaste faptul ca, in 1998, Mexicul (patria
de origine a porumbului si, inca, rezervorul biodiversitatii acestuia, prin cele circa 50 varietati
identificate in stare spontana) a instaurat un moratoriu care interzicea cultura de porumb-OGM.
Raportul din primavara anului 2002 (European Enviroment Agency) confirma caracterul cvasi-
inevitabil al poluarii genetice a culturilor conventionale si a speciilor salbatice inrudite, pornind
de la culturile-OGM.

- Contaminarea porumbului transgenic de un altul, tot de tip OGM. De exemplu la finele lui
septembrie 2000, puternica societate KRAFT FOOD USA retrage din circulatie 2,5 milioane de
cutii de placinte din porumb, intrucat laboratorul "Genetic ID" (solicitat de asociatia ecologista
"Friends of the Earth") descoperise in aceste placinte, 1% porumb Starlink, rezervat numai in
scop furajer. Acest porumb s-a dovedit a fi alergizant pentru om.

d. Riscuri legate de plantele rezistente la atacul insectelor

- Aparitia de daunatori rezistenti la proteina-insecticid a porumbului-Bt.

Aparitia insectelor rezistente la insecticide este cunoscuta de mai bine de 50 de ani si ea nu a

incetat sa creasca rapid, pe masura ce se intensifica folosirea pesticidelor in agricultura de tip
industrial.

In cazul plantelor transgenice, problema se va pune intr-o maniera si mai accentuata, caci
prezenta constanta a formei active a toxinei insecticide in toate tesuturile plantei va intensifica
presiunea selectiei si va accelera aparitia mutantelor rezistente.Producatorii de OGM-uri sunt
totusi optimisti, estimand ca acest lucru nu va aparea mai repede de 8 ani si ca, pana atunci, vor
produce noi organisme transgenice, rezistente la un alt insecticid.

- Intoxicarea altor insecte de catre "plantele insecticide", in afara celor tinta. Aceasta intoxicare a
fost demonstrata experimental la Universitatea din New York. Sunt in curs de desfasurare si alte
experiemente, privind studiul albinelor care viziteaza florile unei rapite transgenice.

- Toxicitatea "plantelor insecticide" pentru pradatorii insectelor daunatoare. O echipa de

cercetatori elvetieni a constatat o puternica crestere (peste 2/3) a mortalitatii indivizilor speciei
Chrysopa carnea, hraniti cu omizi (de Ostrinia nubilaris si de Leucania unipunctata) care au
consumat porumb-Bt.

In Scotia, o serie de cercetari au aratat ca buburuzele care au consumat purici crescuti pe cartofi
transgenici depuneau cu 38% mai putine oua, 50% traiau mai putin si manifestau o fertilitate
mascula mai scazuta, comparativ cu cele hranite cu purici de pe cartofii normali.

e. Drumul toxinelor insecticide in lanturile trofice si in soluri

- Riscuri legate de cultura plantelor rezistente la virusuri. Cunoastem astazi ca principalul

mecanism de evolutie naturala a virusurilor il constituie recombinarile secventelor genetice. De
aceea, anumiti cercetatori au lansat ideea unei posibile recombinari intre gena virala cp, prezenta
intr-o anumita planta, cu gene ale unui virus inrudit care a infectat o planta rezistenta sau care se
afla in mod natural in aceasta. Astfel de recombinari au fost deja observate experimental in
laborator, fara a se fi putut determina daca noul virus ar fi mai mult sau mai putin patogen decat
virusul parental. Marele necunoscut este reprezentat, desigur, de frecventa cu care aceste
recombinari s-ar produce in natura, mai ales in vastele culturi transgenice, unde sunt prezente
numeroase gene virale.
Ingrijorarile sunt generate de aparitia posibila a unor noi virusuri daunatoare plantelor.

f. Evaluarea riscurilor pentru sanatatea oamenilor in acest domeniu

In acest domeniu raspunsurile nu

sunt unanime si incertitudinile sunt numeroase.
Aparatorii OGM-urilor considera ca plantele modificate genetic nu prezinta nici un pericol
pentru sanatatea omului considerand ca transgenele vor disparea fie in timpul digestiei, fie in
timpul proceselor de transformare industriala.

Opozantii considera ca testele de nutritie sunt incomplete si nu s-au facut intr-un timp suficient,
inaintea lansarii pe piata a alimentelor provenind din OGM-uri. Ei cer continuarea si dezvoltarea
cercetarilor privind evaluarea riscurilor.

- Aparitia unor noi alergii. De exemplu, o soia imbogatita in metionina, pentru marirea valorii
furajere, s-a dovedit a nu fi alergizanta pentru animale, dar periculoasa pentru consumul uman.

Opozantii plantelor transgenice cer ca aceste plante, continand transgene provenite de la

microorganisme si virusuri, sa nu faca parte niciodata din alimentatia oamenilor, mai ales ca
puterea alergica a noilor proteine este necunoscuta.

- Cresterea rezistentei la antibiotice. Aceasta problema se pune pentru ca porumbul-Bt

comercializat contine gene ale rezistentei la un anumit antibiotic, gene folosite ca markeri si pe
care producatorii nu le-au eliminat, considerandu-le fara pericol pentru om. Motivatia adusa de ei
este aceea ca ele fie nu se exprima in planta, fie ca ele codifica rezistenta la un antibiotic care nu
mai este utilizat in medicina umana. In plus, ei considera ca foarte putin probabil transferul
acestor gene din alimente in bacteriile prezente in tubul digestiv al omului.

Experientele efectuate timp de trei la Universitatea din Jena au aratat ca rezistenta la un erbicid
total a unei rapite-OGM se poate transmite la bacterii si drojdii crescute pe medii in care s-a
introdus continutul intestinal al albinelor care au consumat polenul unei astfel de rapite.

- "Afacerea Pusztai". In editia sa din 29 mai 1999, cunoscutul saptamanal medical britanic The
Lancet estima ca "plantele transgenice pun probleme pentru sanatatea oamenilor" si denunta "
iresponsabilitatea autoritatilor publice si a furnizorilor de plante transgenice". In acelasi timp, se
atragea atentia asupra faptului ca un reputat cercetator, A. Pusztai (de la Rowett Institut, Scotia
locul de nastere al cunoscutei Dolly, eutanasiata in februarie 2003), si-a pierdut slujba in urma
unei emisiuni televizate, in care prezenta cercetarile sale personale ce puneau la indoiala
consumabilitatea unui cartof transgenic, care sintetiza o proteina insecticida (caracter transferat
de la un ghiocel). Experientele efectuate de el asupra sobolanilor aratau ca cei hraniti exclusiv cu
acest cartof transgenic prezentau atrofieri ale unor organe (mai ales ale ficatului) si o deficienta a
sistemului imunitar, in timp ce lotul hranit cu cartofi "normali", dar la care s-a adaugat in mod
artificial aceeasi proteina insecticida, erau normali.

"Cazul Pusztai" a divizat lumea stiintifica internationala. Experientele lui Pusztai ilustrau o serie
de perturbatii metabolice provocate de insertia transgenei: efecte ale pozitiei acesteia (am
precizat deja ca tehnicile actuale nu permit localizarea punctului sau de insertie), reamintim
expresia nedorita a altor gene decat cea de interes etc.

Contrar concluziilor lui Pusztai, o serie de cercetatori chinezi nu au constatat diferente

semnificative de greutate si stare generala intre sobolanii hraniti cu tomate si ardei transgenici si
cei care traiau in stare salbatica.

4.. Dezvoltarea culturilor transgenice in lume

a.) Primele culturi comerciale de plante transgenice dateaza de pe la mijlocul anilor 1990, ele
debutand in SUA, apoi in Argentina, Canada, China, Africa de Sud, Australia, Mexic, Portugalia,
Ucraina, Romania. La numai sapte ani de la debutul lor oficial, aceste culturi comerciale de
plante transgenice au atins o suprafata totala de circa 60 milioane ha, la care s-ar mai putea
adauga culturile ilegale.

O situatie particulara se intalneste in tarile Europei Occidentale, unde asemenea culturi intarzie
sa ia amploare. Explicatia consta in faptul ca mai multe state membre ale UE au solicitat
instaurarea unui moratoriu care sa interzica autorizarea importurilor si culturilor de plante-OGM
in tarile Uniunii (solicitare aprobata in iunie 1999) pentru ca se iau in considerare, din ce in ce
mai mult, rezervele exprimate de unii oameni de stiinta, opozitia agricultorilor si a ecologistilor,
iar, de putin timp, si solicitarile cetatenilor-consumatori.

b. Piata mondiala de plante-OGM este asigurata aproape in totalitate de doar 4 specii: soia,
bumbac, porumb si rapita, restul de plante transgenice (cartof, papaia, tutun, dovleac s.a.)
ocupand suprafete reduse si necuantificabile la nivel mondial.

c. Referitor la caracterul transferat acestor plante, se constata faptul ca in primul an de culturi-

OGM la scara mare (1996), aproximativ 2/3 o reprezentau varietatile rezistente la o insecta
daunatoare (mai ales bumbacul-Bt si porumbul-Bt) si doar 1/3 dispuneau de rezistenta la un
erbicid total. Din 2002 incoace, situatia se inverseaza: circa 75% o reprezinta varietatile
rezistente la un erbicid total, aproximativ 17% cele rezistente la atacul unor insecte.

d. O analiza a situatiei din 2002 scoate in evidenta faptul ca productia mondiala de plante-OGM
este asigurata cvasitotal de 4 tari (SUA, Argentina, Canada si China).

4.. Brevetarea fiintelor vii

Pana la venirea "la putere" a geniului genetic, dreptul de brevetare nu privea decat inventiile si
inovatiile de aparate sau procedee de tip industrial. Se stie ca acordarea unui brevet de inventie
(ca expresie juridica legala) trebuie sa raspunda urmatoarelor criterii: noutate, utilizare,
aplicabilitate practica si o descriere detaliata a sa, pentru a permite reproducerea de catre orice
specialist din domeniul respectiv. Brevetul garanteaza detinatorului monopolul exploatarii
inventiei sale pentru o perioada limitata de timp (in general 20 de ani).

In SUA, ca si in Europa, brevetabilitatea fiintelor vii era total exclusa. Dar aparitia de OGM-uri a
modificat profund campul de aplicatie si conditiile acordarii de brevete de inventie, treptat
acestea fiind adaptate si pentru fiintele vii.
Asa cum s-a precizat anterior, dreptul de a breveta o fiinta vie s-a nascut in SUA ca urmare a
celebrei "afaceri Chakrabarty", dupa numele microbiologului indian care a obtinut o bacterie
capabila sa degradeze hidrocarburile din petrol. In 1980, acest cercetator a solicitat acordarea
unui brevet pe care a obtinut-o.

Aceasta premiera, in materie de brevetare a viului a fost urmata rapid de acordarea a numeroase
brevete privind microorganismele genetic modificate, utilizate in industria farmaceutica si agro-
alimentara atat in SUA cat si in UE.

Pentru a armoniza legislatia SUA-UE, in 1998, Consiliul de Ministri al UE si Parlamentul

European au adoptat o hotarare favorabila brevetajului OGM-urilor (Directiva 98/44). Aceste
prevederi au generat, declansarea a numeroase critici in Italia, Olanda, Norvegia si alte tari
europene.

Brevetarea plantelor transgenice priveaza agricultorul de cel putin unul dintre drepturile sale
fundamentale: acela de a folosi o parte din propria-i recolta ca material pentru semanat in anul
urmator.

Atunci cand un agricultor cumpara seminte transgenice, el trebuie sa semneze un contract prin
care se angajeaza sa nu pastreze nimic din recolta pentru a fi folosita in scopul unor semanaturi
viitoare. Cu alte cuvinte, el se obliga sa cumpere in fiecare an seminte transgenice de la
producator, isi anuleaza astfel dreptul legitim de a reproduce propria-i cultura, in caz contrar
fiind prevazute sanctiuni contraventionale si penale. Firmele producatoare nu pot fi inselate, caci
ele isi trimit inspectori care controleaza pe teren respectarea contractelor. Astfel de controale
sunt usor de realizat in SUA, unde fermele au suprafete foarte mari, dar el este mai dificil atunci
cand dimensiunea parcelelor este mica si numarul agricultorilor este foarte mare (asa cum este
cazul celor mai multe tari din Europa). Nu se mai pune la socoteala situatia din tarile indepartate,
in curs de dezvoltare, unde agricultorii nu pot intelege aceste aspecte si continua sa faca
schimburi de seminte pentru micile lor suprafete cultivate.

Acestea sunt ratiunile pentru care producatorii de seminte transgenice incearca sa inlocuiasca
ingradirile juridice impuse agricultorilor si costisitoarele controale prin ingradiri de ordin
biologic: sterilizarea, prin geniul genetic, a semintelor produse de plantele transgenice. Este
vorba de procedeul numit "Technology Protection System", sugestiv denumit "Terminator",
intrucat el "termina" viata plantei, impiedicand-o sa se reproduca. Aceasta "performanta
biologica" se realizeaza printr-o tehnica transgenica foarte sofisticata, chiar "diabolica".
Producatorii de OGM-uri si unii oameni de stiinta saluta procedeul pentru ca el va permite
suprimarea fluxului de transgene in mediul inconjurator. Agricultorii vad in el o consacrare a
interzicerii de a utiliza propriile seminte. Alti oameni de stiinta si asociatiile ecologiste il
considera inacceptabil sub aspect etic. Procedeul a fost criticat de catre toti opozantii OGM-
urilor. Astfel, MONSANTO a decis intarzierea punerii in aplicare a procedeului "Terminator".

4.. OGM-urile si biodiversitatea

Inca din anii '80, oamenii de stiinta au anticipat caracteristicile de baza a agriculturii mondiale
astfel:

- diminuarea considerabila a diversitatii plantelor cultivate prin disparitia miilor de varietati

selectionate de-a lungul timpului de catre tarani, prin inlocuirea acestora de catre un numar
limitat de varietati noi, "cu randament ridicat";

- acapararea agriculturii mondiale de catre marile multinationale furnizoare de seminte

"selectionate si ameliorate";

- sporirea produsilor chimici ceruti, in cantitati tot mai mari, de tehnologia de cultura a acestor
noi varietati.

O analiza lucida a agriculturii de la inceputul mileniului trei ne va uimi prin asemanarea cu

precizarea de mai sus !

Dezvoltarea obtinerii si cultivarii plantelor transgenice nu a facut altceva decat sa agraveze

situatia existenta acum doua decenii. Si, de fapt, transgeneza utilizeaza aceleasi varietati foarte
performante (cunoscute anterior si care au fost create prin tehnicile traditionale), care sunt
"ameliorate" prin inserarea unei gene, ceea ce da dreptul exclusiv de producere si comercializare
multinationalelor mentionate.

Extinderea culturilor de plante transgenice a afectat si va afecta biodiversitatea specifica

spontana (salbatica) prin:

- pulverizarile cu erbicide totale a culturilor de OGM-uri rezistente la aceste erbicide, prin care
vor disparea, mai intai, toate buruienile anuale din aceste culturi. Apoi, acest "spray drift" cu
erbicide va afecta si zonele marginale ale culturilor, acoperite de fitocenoze ierboase perene ori
de tufarisuri, din care, treptat, vor disparea si speciile perene;

- saracia bazei trofice a fitofagilor si a granivorelor din aceste locuri, care, in final, va determina
disparitia lor progresiva din biocenozele respective;

- intoxicarea si moartea, "prin ricoseu", a animalelor utile si a celor care nu erau vizate. OGM-
urile rezistente la anumiti daunatori pot fi consumate direct sau indirect (de-a lungul lantului
trofic) si de alte organisme, iar toxina insecticida din aceste plante ar putea sa provoace moartea
si disparitia unui sir nesfarsit de animale netinta;

un alt pericol generat de OGM-uri vizeaza transferul de gene prin polenul acestora unor specii
salbatice inrudite. Aparatorii OGM-urilor ar putea saluta acest lucru ca fiind un proces de
crestere a biodiversitatii. Dar, mai mult ca sigur, o generalizare a culturilor transgenice va
determina o masiva difuzare a transgenelor care prezinta caractere selective avantajoase si pot
induce o eradicare a populatiilor non-transgenice (cu un genofond mai bogat si mai diversificat
decat cele puternic "ameliorate", aspect cunoscut si demonstrat deja).

4.. Contestarea OGM-urilor

Pana la patrunderea in Europa occidentala a primelor alimente provenite din plante transgenice,
OGM-urile ramasesera ignorate de marele public. Dar situatia s-a schimbat brusc, incepand cu
1996, cand, descarcarea in mai multe porturi europene de soia si porumb american (continand in
proportie necunoscuta material transgenic), a "infuriat" organizatia ecologista GREENPEACE
care, adesea violent, s-a opus debarcarii containerelor. Minoritatea stiintifica angajata, fara a
pune in discutie interesul pentru tehnicile transgenezei, estima ca sunt inca insuficient cunoscute
riscurile diseminarii in mediul inconjurator a OGM-urilor si, ca urmare, si-a multiplicat actiunile
de informare a marelui public.

In SUA, nu se cere agricultorilor sa recolteze, in mod separat, cele doua tipuri de plante,
transgenice si conventionale.

O serie de asociatii ale consumatorilor si-au manifestat ingrijorarea pentru "invadarea farfuriilor
lor" cu alimente provenind din OGM-uri. Anumite tari (Austria, Italia, Danemarca) au refuzat
intrarile de OGM-uri pe teritoriul lor.

Pentru a calma spiritele, UE (cea care a autorizat aceste importuri) a emis o directiva care
impune etichetarea alimentelor provenite din plante transgenice.

Puternic afectati de relativ recenta catastrofa alimentara (cea a "vacii nebune" si a variantei sale
la om), consumatorii europeni nu mai au incredere in declaratiile oficiale ale expertilor sau ale
cercetatorilor care apara OGM-urile. Ei se tem tot mai mult de artificializarea crescanda a
agriculturii industriale si, in mod special, de ultima sa inflorire - OGM-urile.

Polemica dintre partizanii si opozantii OGM-urilor s-a intensificat in cursul anului urmator .

Un nou scandal alimentar a zguduit Europa in 1999: "puii cu dioxina", produsi in crescatorii
uriase din Belgia, livrati pe piata atat in Belgia, cat si in alte tari din Europa sau din alte
continente. Originea dioxinei a fost atribuita uleiului industrial folosit in fabricarea hranei pentru
pasari. Aceasta "afacere" ilustreaza, inca o data in plus, pericolul agriculturii si zootehniei
industriale pentru sanatatea oamenilor si a animalelor domestice. Astfel de evenimente sporesc
teama consumatorilor fata de orice aliment de origine transgenica.

Probabil, in curand, datorita strategiei stabilite de GREENPEACE, alimentele care contin OGM-
uri vor disparea progresiv din magazinele alimentare ale UE. Mai ramane, ca exceptie, carnea
provenita de la crescatoriile industriale, unde animalele sunt furajate cu soia-OGM importata din
SUA. Aceasta problema figureaza ca urmatorul obiectiv pe agenda organizatiilor anti-OGM.

Daca primele autorizari de culturi transgenice au sedus pe responsabilii marilor intreprinderi

agricole de tip industrial din SUA, care doreau sa le dezvolte la scara mare, ele au generat o
puternica opozitie din partea fermierilor care practicau o agricultura de tip familial.

In lumea agricola a UE, aceste culturi au fost primite in moduri diferite. Astfel, in Germania,
agricultorii cu ferme biologice au intentat actiune judiciara impotriva proprietarilor de culturi-
OGM experimentale din vecinatatea lor, temandu-se de o poluare genetica a culturilor proprii
care trebuiau sa fie "garantate fara OGM".

In Spania, singura tara din UE in care s-a reusit dezvoltarea de culturi-OGM comerciale, doar o
treime din sindicatele agricole este inca favorabila acestor culturi.

In Franta, cea mai mare tara agricola din UE, asistam si la cea mai puternica opozitie si
contestatie a culturilor OGM. Opozanti se tem de o poluare genetica a culturilor lor
conventionale prin culturile transgenice experimentale, a caror localizare si natura sunt tinute
secret in ciuda obligatiilor legale de a le declara. Ei au distrus mai multe culturi experimentale in
camp si au cerut o dezbatere publica asupra OGM-urilor.

In iunie 1999, aceiasi opozanti au distrus plantele de orez-OGM, obtinute de un laborator

apartinand unei institutii publice. In cursul verii 2001, poluarea genetica a culturilor
conventionale a fost recunoscuta, oficial, in Franta.

Tot in Franta, contestarea OGM-urilor i-a cuprins si pe producatorii de vinuri. In urma unei
anchete desfasurate de cercetatori, s-a descoperit existenta unor culturi experimentale de vita-de-
vie transgenica. Aproximativ 20 de mari producatori de vinuri din Franta, Germania si Australia
cer un moratoriu asupra cercetarilor facute si asupra drojdiilor-OGM, care accelereaza
fermentatiile si care dau vinurilor arome noi.

Neincrederea in alimentele de origine transgenica se manifesta deja si in alte regiuni si tari

industrializate, situate in afara UE. In 1999 (Japonia, Australia, Noua Zeelanda, Coreea de Sud,
India, Filipine, Thailanda etc.)

Anul 1999 inseamna o victorie pentru contestarea OGM-urilor si in SUA. Dupa ce au acceptat
alimentele-OGM, consumatorii din aceasta parte a lumii au inceput sa-si puna intrebari privitoare
la pericolul pentru sanatatea lor si la monopolul instaurat de multinationale. Gigantii din sectorul
agro-alimentar urmaresc toate aceste evenimente si cer separarea produselor OGM/non-OGM.

4.. Acapararea agriculturii de catre multinationale

a. Controlul asupra pietei mondiale a semintelor

Astazi, 10 giganti ai agrochimiei si farmaciei controleaza o treime din piata mondiala a

semintelor si 9/10 din piata mondiala a ingrasamintelor minerale, pesticidelor si a altor produsi
chimici solicitati de agricultura de tip industrial. Dintre cele 10 multinationale, jumatate
controleaza, in totalitate, piata mondiala a semintelor-OGM.

Aparitia OGM-urilor a favorizat si mai mult dominarea pietei mondiale a semintelor de catre
multinationalele amintite. Prima care s-a lansat in "aventura OGM" a fost MONSANTO care, in
1984, a inaugurat la Saint Luis (SUA) un enorm centru de cercetare.

Firma MONSANTO asigura vanzarea a circa 80% din semintele-OGM din SUA, trecand apoi la
"cucerirea" Americii de Sud, a Europei si a altor continente. Beneficiind de sustinere din partea
conducatorilor politici din tara sa de origine, puternica multinationala a stabilit "relatii
privilegiate" cu autoritatile oficiale din numeroase tari, in special cu cele aflate in curs de
dezvoltare. Aproape peste tot in lume au fost experimentate culturile-OGM provenind din
seminte ale acestei firme.

Au urmat apoi firma elvetiana NOVARTIS, al doilea gigant mondial in chimie si farmacie, firma
anglo-suedeza ASTRA ZENECA etc.

b. Controlul circulatiei mondiale a OGM-urilor

Pana acum au avut loc deja trei mari reuniuni internationale pentru stabilirea unui protocol care
sa statueze regulile internationale ale circulatiei OGM-urilor in lume, protocol cerut de catre
semnatarii Conventiei asupra Diversitatii Biologice (CDB) de la Rio de Janeiro (1992).

. Columbia (februarie 1999) unde 132 de tari din cele 138 prezente au fost de acord sa se aduca
restrictii circulatiei OGM-urilor, dar nu au reusit sa-si impuna vointa in fata celor 6 tari, dintre
care primele trei controleaza 94% din productia mondiala de OGM-uri (SUA, Argentina, Chile,
Uruguay, Canada si Australia).

. Montreal (31 ianuarie 2000) unde s-a reusit sa obtinerea semnaturilor a 130 de tari pe o
"Conventie asupra biosecuritatii". Si de aceasta data SUA a refuzat sa semneze.

. Nairobi (mai 2000) a debutat prin "Protocolul de biosecuritate", care autoriza statele sa
reglementeze importul de OGM-uri si prevedea identificarea acestora dupa o metodologie ce
urma sa se stabileasca ulterior. Protocolul a fost semnat de 64 de tari. Australia si Canada au
refuzat, iar SUA nu a dorit sa se pronunte, deoarece ea nu a semnat "conventia asupra
biosecuritatii", care pregatise de fapt acest protocol.

Astfel, pana acum, multinationalele care controleaza piata OGM-urilor au reusit sa-si impuna
punctul lor de vedere: ele considera ca orice reglementari privind OGM-urile "constituie o
piedica in calea liberului comert" si ca circulatia acestora este o "simpla problema comerciala",
care priveste doar OMC (Organizatia Mondiala a Comertului).

In martie 2000, guvernul bolivian a incercat sa aplice protocolul de biosecuritate Montreal-

Nairobi 2000 insa, Argentina a fost aceea care a amenintat, astfel ca Bolivia a fost obligata sa
renunte la proiectul sau. La fel s-a intamplat si in Sri Lanka si in Croatia, unde presiunile SUA
au avut acelasi rezultat.

In final, dupa 4 ani de negocieri, Protocolul pentru Biosecuritate a fost ratificat de 50 de tari,
intrand in vigoare la 11 septembrie 200. Acest protocol prevede, printre altele, o procedura care
obliga exportatorii de OGM-uri sa furnizeze o lista detaliata a compozitiei produselor lor, iar
statele vor avea astfel posibilitatea sa accepte sau sa refuze importul acestora.

c. Noua reglementare europeana

Confruntata pe de o parte cu opinia publica, din ce in ce mai ostila OGM-urilor, pe de alta parte
cu lobby-ul industriasilor dornici de a dezvolta piata plantelor transgenice, Comisia Europeana a
elaborat o noua directiva (Directiva 2001/18) mult mai preocupata de aplicarea principiului
precautiilor si, totusi, fara penalizari importante pentru industriile biotehnologice.

Noua reglementare prevede obligativitatea etichetajului pentru orice aliment care contine peste
0,9% ingrediente provenite din OGM-uri autorizate in UE, atat pentru alimentatia umana, cat si
pentru cea animala. Din pacate, reglementarea nu include necesitatea mentionarii faptului ca
animalele au fost hranite cu produse-OGM.

Pe langa etichetaj, reglementarea prevede asigurarea urmaririi si localizarii OGM-urilor incepand

de la seminte pana la produsul finit, astfel ca ele sa poata fi retrase rapid in caz de necesitate (asa
cum s-a intamplat in cazul scandalurilor cu "vaca nebuna" si cu puii cu dioxina).
Obtinerea oricarei autorizatii noi este supusa unei metodologii de control omologat prealabil.

in ansamblul ei.

Totusi, Directiva UE constituie un progres remarcabil, caci ea va da posibilitatea unei mai bune
informari a cetatenilor si le va permite sa aleaga intre o alimentatie cu sau fara OGM-uri.

De la publicarea acestei reglementari europene, SUA s-a opus puternic etichetajului obligatoriu
si procedurilor de evaluare care sunt costisitoare pentru producatori. In august 2003, SUA
depune o plangere la OMC impotriva moratoriului european, considerandu-l ca o ingradire a
liberei circulatii a marfurilor, ca responsabil pentru pierderea mai multor sute de milioane de
dolari, rezultati din exportul de porumb american in UE. Si amenintarile cu alte plangeri
continua.

d.) Declinul OGM-urilor in Europa

La inceputul anului 2000 au intervenit schimbari importante in strategia multinationalelor

europene producatoare de OGM-uri. Astfel, sub presiunea unei opinii publice si a agricultorilor,
ostile OGM-urilor si tot mai exigente, aceste societati se reorienteaza spre sectorul farmaceutic,
mult mai "lucrativ" (beneficii de 30%, fata de doar 15% in agrochimie-OGM-uri).

Incepand cu anul 2002 cifrele de afaceri a unor firme producatoare de OGM-uri au inceput sa
scada.