Centrul de Excelență în Horticultura și Tehnologii Agricole

Referat la:
Histologie
Tema:
“Organisme Genetic
Modificate”

A eleborat elevul grupei 34-S: Caproș Vadim

Profesor: Buzu Valentina
Țaul 2020
 Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Organism_modificat_genetic

https://www.researchgate.net/publication/257536343_Organismele_modificate_genetic_o_tehnologie
_controversata

https://www.descopera.org/omg-organismele-modificate-genetic/

http://www.biosafety.md/public/207/ro/SanatateBuclet3-72%20(04_02_08).pdf

Introducere
Organism modificat genetic sau transgenic este termenul cel mai des folosit
pentru a defini o plantă de cultură sau un animal aparent normal căruia, prin
intermediul unor tehnici de inginerie genetică, i s-au transferat gene de la alte
specii (plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane), pentru a-i conferi
anumite proprietăți noi.
Ingineria genetică şi produsele sale au apărut numai în ultimii 20 de ani. De aceea
este aproape imposibil de evaluat impactul potenţial al speciilor transgenice asupra
mediului. Plantele de cultură, rezultate din experienţele de inginerie genetică,
reprezintă mai mult decât următoarea generaţie de varietăţi vegetale rezultate din
tehnologia modernă – „high-tech”. Ele prezintă două caracteristici specifice care le
pot transforma într-un pericol special pentru sănătatea umană sau pentru mediul
înconjurător:
In primul rând, plantele MG conţin gene şi caractere care sunt complet noi pentru
speciile - ţintă, mediul lor de viaţă şi fondul lor genetic. În al doilea rând, procesul
de inginerizare genetică nu este nici precis, nici direcţionat, ci mai degrabă
reprezintă o intervenţie brutală. Noua genă introdusă se poate integra oriunde în
genomul plantei receptoare.

Efectele nedorite cauzate de OMG-uri organismului uman pot fi datorate:

1. Includerii propriu-zise a ADN-ului străin în cel uman, fapt ce poate duce la

schimbarea activităţii anumitor gene ale organismului recipient sau la
transmiterea pe orizontală a organismelor transgenice spre alt organism.
2. Sinteza proteinelor transgenice noi, care pentru organismul recipient
pot fi toxice sau/şi alergice.

În prezent (2016), opinia publică europeană este reticentă la organismele

modificate genetic, regulamentele UE impunând condiții stricte de trasabilitate și
etichetare pentru astfel de alimente, în timp ce americanii nu prea au cum să le
evite.În august 2016, președintele SUA, Barack Obama a semnat legea care cere
etichetarea corespunzătoare a tuturor produselor care conțin organisme modificate
genetic.

Ingineria genetica, beneficii si efecte adverse

Ingineria genetica este ansamblul de metode si tehnici care permit fie

introducerea in patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau mai multor gene noi,
"de interes", fie codificarea expresiei unor gene prezente. Genele transferate se
numesc "transgene", produsele obtinute fiind desemnate ca: "organisme modificate
genetic (OMG), sau organisme transgenice".

Beneficiile obtinute prin tehnicile de inginerie genetica in domeniul

agroindustrial pot fi clasificate astfel: plante rezistente la seceta si daunatori;
cereale cu un continut crescut de proteine; cereale fara gluten; orez cu un continut
ridicat de vitamina A; seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in
regimuri dietetice; plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena);
bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi; tomate cu coacere in timpul
transportului; soia cu o cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in
galbenusul de ou) care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si
alte produse alimentare; chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina
este o enzima extrasa din stomacul viteilor) utilizata in productia de branzeturi;
fitaza obtinuta din OMG (elibereaza fosforul care este legat ca fitat nedigerabil)
folosita in alimente de origine vegetala pentru dieta pasarilor si a porcilor; vitamine
si arome alimentare.

Chiar daca aceste rezultate reprezinta posibilitati concrete pentru cresterea

economica, marirea substantiala a productiei de alimente, nu trebuie neglijate
potentialele efecte adverse. Acestea reprezinta subiectul unor dezbateri aprinse,
atat din motive etice, cat si din motive legate de riscul utilizarii si consumarii lor.
Efectele adverse ale eliberarii OMG in mediu sunt numeroase. Ele cuprind: bolilor
umane (efecte toxice sau alergice); boli la animale si plante (efecte toxice si
alergice); efecte negative asupra dinamicii si diversitatii genetice a populatiilor de
specii din mediul respectiv; diminuarea rezistentei la patogeni (facilitand
diseminarea bolilor infectioase si/sau crearea de noi rezervoare sau vectori);
compromiterea tratamentului profilactic sau terapeutic vegetal, ve?terinar sau
uman, de exemplu prin transferul de gene care confera rezistenta la antibioticele
utilizate in medicina umana si veterinara; efecte asupra ciclului biogeochimic, in
particular prin reciclarea carbonului si azotului, dar si prin modificarea
descompunerii in sol a materialului organic .
Aspecte etice si sociale.
Datele demografice arata ca populatia globului s-a triplat in perioada 1950
(2,2 miliarde oameni) - 1999 (6 miliarde oameni). Se preconizeaza ca in 2050
populatia globului va masura circa 10 miliarde de oameni. Intrebarea care se naste
de aici este: cum poate pamantul hrani un numar atat de mare de oameni, cand la
data actuala malnutritia afecteaza aproximativ 800 milioane de oameni? Doar ca
statele care sunt in stare sa produca si sa cultive OMG-uri sunt state puternic
industrializate. De fapt nu "statele" produc aceste tehnologii, ci firme private, al
caror interes nu este in primul rand unul umanitar, ci primeaza calculele
economice, rata profitului etc. Astfel, statele sarace nu-si pot permite cumpararea
de seminte sau de patente biologice.
Exista desigur actiuni "caritabile", dar ramane de vazut in ce masura este
vorba de caritate sau daca nu cumva se incearca mai mult experimentarea acestor
produse. Pe langa posibilele probleme de sanatate, care inca nu sunt demonstrate,
dar nici demonstrabile, datorita timpului relativ scurt de la introducerea lor (ceea ce
ar fi relevant in acest caz ar fi statisticile de sanatate pe diferite esantioane de
populatie si pe intervale de timp indelungate) apar si efectele asupra mediului
ambiant, a soiurilor de plante endemice, a faunei specifice etc.
OMG-urile sunt produse netraditionale, a caror diseminare poate duce la o
modificare a ecosistemelor, modificare care nu va corespunde neaparat
obiectivelor cercetate. Unii se tem si ca incrucisarile cu populatia salbatica pot
provoca o "poluare genetica".
Pana in prezent, utilizarea OMG in agricultura a fost axata, inainte de toate,
pe reducerea costurilor la nivelul exploatarii agricole, in principal, in tarile in curs
de dezvoltare. Fiecare societate ar trebui sa posede norme etice care sa regleze nu
doar satisfacerea nevoilor alimentare fundamentale, ci sa certifice daca acest
deziderat presupune si mijloace adecvate. Scopul nu poate justifica folosirea
oricaror mijloace.
Problemele de etica in domeniul biotehnologiilor agroalimentare privesc
consecintele potentiale ale utilizarii OMG-urilor sau ale oricarei alte tehnologii
pentru intensificarea productiei de alimente in scopul ameliorarii securitatii
alimentare. Preocuparile consumatorilor in legatura cu OMG se refera, in principal,
la siguranta sanitara a alimentelor. Date fiind problemele ridicate de anumite
marfuri alimentare care nu sunt transgenice, cum ar fi problemele alergenilor,
reziduurile de pesticide, ale contaminarilor microbiologice si, in ultimul timp,
encefalopatia spongiforma bovina (BSE, boala "vacii nebune") si maladiile care
afecteaza oamenii, consumatorii, uneori, au dubii in privinta sigurantei sanitare a
marfurilor alimentare obtinute prin utilizarea noilor tehnologii. Este interesul
legitim si dreptul consumatorului de a obtine informatii privind OMG-urile
utilizate in agricultura.
Chiar sunt organismele modificate genetic o invenție a epocii
moderne?
Fără îndoială că noţiunea de organism modificat genetic, în sens strict, este
asociată epocii moderne şi elucidării structurii şi funcţiei materialului genetic. Însă,
încă de la începuturile apariţiei agriculturii şi creşterii animalelor ca îndeletniciri
ale oamenilor, aceştia au modificat caracteristicile plantelor şi animalelor în scopul
obținerii unor soiuri sau rase cu însușiri valoroase din punct de vedere economic și
estetic. Aceasta s-a realizat prin selecție artificială şi a avut ca rezultat apariția unui
număr variat de organisme, incluzând plante pe care le considerăm ”comune”
precum porumbul, dar şi rase ”monstruoase” precum pisica fără blană (rasa
Sphynx).

Selecţia artificială, prin care omul alege indivizii cu însuşiri utile şi

controlează modul în care aceştia se reproduc şi generează urmaşi este un proces lent
ce se bazează pe la variaţiile ce apar în mod natural. Sunt rasele obţinute prin selecţie
artificială organisme modificate genetic? Cu siguranţă nu, în principal deoarece au
fost create prin manipularea indirectă a genomului organismelor şi nu prin inginerie
genetică. Ceea ce demonstrează însă procesul de selecţie artificială este că omul
modifică genomul organismelor (plante şi animale) de mii de ani şi utilizează aceste
organisme modificate de cel puțin tot atât timp.

Studii recente realizate pe cartoful dulce – o plantă cultivată şi consumată

intens în America, Africa şi Asia, au demonstrat un lucru şocant: planta conţine în
mod natural în materialul său genetic câteva gene funcţionale provenite de la bacterii
din genul Agrobacterium. Nu numai atât, dar aceleași bacterii ale
genului Agrobacterium stau astăzi la baza tehnicilor de inginerie genetică utilizate
de către cercetători pentru modificarea plantelor. Este aşadar cartoful dulce o plantă
modificată genetic? După toate aparențele da – material său genetic a fost alterat
prin manipularea directă a ADN-ului utilizând tehnici de inginerie genetică, dar nu
de către om ci de către natură cu mai bine de 8000 de ani în urmă! De tot atâta timp
cartoful dulce este consumat însă intens de către oameni fără reacții adverse
cunoscute.

Utilizari curente ale Organismelor genetic modificate

Primele organisme modificate genetic create de om au apărut în anii 70 şi au

fost motivate de interese strict ştiinţifice. În scurt timp însă cercetătorii au realizat
potențialul ingineriei genetice de a rezolva o serie de probleme majore ale omenirii
legate de necesarul de medicamente, de hrana şi energie. Numeroase OMG-uri și-au
găsit deja importante aplicaţii practice şi sunt utilizate în mod curent. Printre primele
organisme modificate cu utilizare pe scară largă au fost bacteriile producătoare de
insulină, hormon uman necesar tratării diabetului. Plantele de cultură sunt unul
dintre cele mai frecvente exemple de organisme modificate genetic. Prin inginerie
genetică s-au obținut soiuri de plante ce au o productivitate mai bună, au o mai bună
rezistență la dăunători şi necesită mai puţine pesticide, plante ce produc
medicamente sau hormoni umani. ”Orezul auriu” (Golden Rice) spre exemplu, este
o varietate de orez modificată prin inginerie genetică pentru a produce pro-vitamina
A şi creată special pentru a fi cultivată şi consumată în zonele asiatice în care carenţa
acestei vitamine generează o mortalitată crescută în rândul copiilor. Şi animalele au
fost modificate prin inginerie genetică pentru a fi mai rezistente la boli sau pentru a
crește mai mari. Primul animal de companie transgenic este peștele zebră GloFish
ce se comercializează încă din 2003 în Statele Unite ale Americii şi în genomul
căruia a fost inserată o genă din meduză ce il face fosforescent.
Aplicații potențiale ale organismelor modificate genetic
Organismele modificate genetic îşi pot arăta utilitatea pe viitor în domenii
extrem de variate. Astfel, unele microorganisme sunt considerate ca o potenţială
alternativă ”curată” şi ”verde” de producere a combustibililor. Plantele ar putea fi
modificate pentru a produce vaccinuri în fructe sau frunze. Se fac astfel eforturi
pentru producerea unor soiuri de salată care să conţină vaccinuri pentru virusul
hepatitei B (HBV) eliminând astfel necesitatea realizării de campanii costisitoare
de vaccinare. În fond, oricine ar prefera să mănânce o salată care să ţină locul unei
injecţii, nu? Animalele modificate ar putea fi folosite pentru a obține țesuturi sau
organe umane, atât de necesare pentru realizarea transplanturilor salvatoare de
vieţi.

Interacţiunea OMG cu mediul ambiant.

Introducerea de noi specii în ecosisteme a dus la fenomenul numit „bioin-vazie”.
Exista multiple căi prin care OMG sporesc vulnerabilitatea ecologică a agriculturii.
Unii savanţi indică patru motive din cauza cărora biotehnologia poate duce la
creşterea utilizării substanţelor chimice în agricultura:

1. Produsele ingineriei genetice pot cauza rezistenţa la erbicide. Aceasta poate

duce la creşterea, nu la scăderea utilizării erbicidelor.
2. Substanţele chimice se vor răspândi şi în regiunile unde nu se practică
utilizarea acestora.
3. Creşterea rezistenţei dăunătorilor la culturile BT şi distrugerea alterna-tivelor
ecologice pentru combaterea dăunătorilor.
4. Introducerea în plante a unei toxine poate duce la efecte adverse, in-clusiv poate
spori eliminarea toxinelor de către aceste plante şi prin urmare în întregul
ecosistem.
Astfel, unele din consecinţele posibile sunt:

Crearea de noi dăunători: o plantă de cultură, care a fost modificată prin

inginerie genetică pentru a fi tolerantă faţă de săruri ar putea scăpa (evada) din lanul
de cultură, ar putea invada estuarele, sufocând vegetaţia naturală a acestui habitat.
Amplificarea problemelor cu dăunătorii deja existenţi: plantele de cultură sunt
capabile de a transfera gene la distanţe de kilometrii la specii în-rudite, prin
polenizarea mediată de vânt sau insecte, unele dintre aceste specii putând fi buruieni
cunoscute. Astfel, genele străine de la plantele de cultură cu caractere inginerizate,
cum ar fi toleranţa la erbicide sau uscăciune, ar putea fi transferate la buruieni,
făcându-le şi mai greu de controlat.
 Afectarea speciilor nevizate, non-ţintă: virusurile, microorganismele sau
plantele modificate genetic pentru a omorî insectele dăunătoare ar putea afecta şi
insectele utile. In experimentele de laborator, bacteriile modificate pentru a converti
reziduurile vegetale cum ar fi frunzele în alcool, cu scopul utilizării acestuia ca şi
combustibil, au determinat reducerea populaţiilor de ciuperci (fungi) benefice. In
unele cazuri, au fost distruse şi ierburile din zone învecinate prin otrăvire cu alcool.
Reducerea biodiversităţii prin înlocuirea speciilor native: plantele de cultură
GE care au un avantaj de supravieţuire ar putea evada din câmpu-rile de cultură, ar
putea invada alte ecosisteme şi ar putea înlocui alte specii. Această pierdere a
biodiversităţii ar putea diminua sever abilitatea ecosiste-melor sau speciilor de a
răspunde cu succes la stresuri neaşteptate, cum ar fi uscăciunea sau bolile.

Irosirea unor resurse biologice valoroase: bacteria Bacillus thuringi-ensis (Bt)

este utilizată în mod curent ca şi pesticid natural. Cercetătorii însă au modificat
genetic numeroase plante de cultură cu Bt şi acest fapt ar pu-tea grăbi viteza cu care
diferite insecte se adaptează şi devin rezistente la Bt, făcând tehnologia inefectivă.

Consecinţele aplicării ingineriei genetice în industrie.

Metodele biotehnologice sunt aplicate atât în agricultură cât şi în indus-trie.
Cu timpul, materialele plastice ar putea fi înlocuite de către biopolimeri. Spre
exemplu, producerea materialelor plastice, a uleiurilor, a diferitor tipuri de ceară etc.
Astfel multe produse obţinute in baza de petrol pot fi înlocuite de către produsele
obţinute din plante MG.
În 1992, savanţii au izolat gena necesară pentru producerea plasticului, au transferat-
o în planta Arabidopsis, obţinând astfel prima plantă care sintetizează
polihidroxialcanoatul (PHA-derivat de plastic din plante). Tehnologia dată a fost
ulterior implementata şi adaptată pentru porumb, astfel încât PHA sa fie produsă
doar în tulpini şi în frunze lăsând spicul liber, pentru a fi folosit în hra-na omului şi
a animalelor. Dar purificarea şi prelucrarea ulterioară a substanţei obţinute pentru
definitivare cheltuieli suplimentare, astfel, in comparaţie cu industria petrolieră
depăşeşte costurile de 300 de ori. Prin urmare, Monsanto (primii producător de
PHA) au abandonat această afacere.
Totuşi este explorată producerea altor potenţiali polimeri în bază de plante
– fibrele naturale. Anumite bacterii sunt modificate genetic pentru a sintetiza
polimeri naturali, cum ar fi mătasea naturala, elastina, colagenul şi cheratina
(Somerville, Bonetta, 2001).
Merită de a fi menţionate posibilităţile ingineriei genetice de a modifica
compoziţia acizilor graşi şi compoziţia uleioasă a plantelor. Acizii graşi pot fi
folosiţi atât in alimentaţie cât şi în calitate de precursori pentru sinteza materi-alelor,
ca de exemplu a nailonului (Somerville, Bonetta, 2001).

Concluzie:
În 2006, ţările principale în privinţa cultivării plantelor MG au fost: SUA,
Argentina, Brazilia, Canada, India şi China, din care suprafaţa utilizată de către SUA
a constituit 53%. În Europa, ţara cu cea mai mare suprafaţă, acoperită de culturile
MG este Spania, cu 100 000 ha, urmată de Portugalia, Franţa, Germania, Republica
Cehă şi Slovacia.
Deşi comunitatea ştiinţifică este, în mod obişnuit, de acord cu faptul că scăparea
genelor de sub control („evadarea” genelor) este un eveniment prob-abil, impactul
acestui fenomen este discutabil. O teamă majoră este posibili-tatea ca genele nou -
introduse să confere plantelor un avantaj selectiv care le va permite să intre în
competiţie şi să elimine vegetaţia naturală.

Timp de mai mulţi ani societatea civilă din mai multe ţări a luptat pentru protecţia
mediului şi a sănătăţii populaţiei. Principiul de precauţie a jucat un rol considerabil
în formarea noii abordări pe întreg globul pământesc privitor
la rezolvarea problemelor de mediu şi asigurarea sănătăţii publice. Se consideră că
expresia culminantă a principiului de precauţie la nivel internaţional a con-stituit-o
Declaraţia de la Rio din 1992 la Conferinţa ONU pentru Mediu şi Dezvoltare
(Agenda 21).

Actualmente, populaţia planetei se confruntă cu un pericol fără precedent pentru

sănătatea umană şi pentru existenţa unui mediu durabil. Totodată, există oportunităţi
pentru schimbarea fundamentală a activităţilor care sunt realizate, principiul de
precauţie rămânând unul cheie.
Printre riscurile ce ţin de prezenţa organismele MG, se evidenţiază trans-miterea
genetică pe orizontală, siguranţa generaţiilor multitransgenice, a vac-cinurilor MG,
utilizarea noilor nanobiotechnologii. Studiile ştiinţifice recente arată, că utilizarea
metodelor actuale ar putea să nu asigure identificarea ma-teriei MG în alimente.
Astfel, rămânem cu un număr mare de întrebări fără de răspuns.