Biotehnologia- Istoric

Antichitate - omenirea a utilizat diferite metode la baza cărora se află

procesele de fermentație, procese ce decurgeau cu participarea unor organisme vii
(în special microorganisme) pentru obținerea de produse alimentare.
Dovezi scrise (papirusuri, tăblițe, Biblia) arată ca sumerienii și babilonienii
produceau bere din drojdii cu 6000 de ani î. Hr., egiptenii preparau pâine folosind
maia cu 4000 de ani î. Hr., iar în Orientul Apropiat se producea vin.
500 ani î.Hr. în China - producea lapte de soia mucegăit folosit ca antibiotic
pentru a trata arsurile
100 d.Hr., în China, un praf aplicat ca insecticid pe crizanteme.

1865, Gregor Mendel - bazele biotehnologiei moderne →descoperind modul în

care la plante, caracterele ereditare trec de la părinți.

Dezvoltarea biotehnologiei este legată de revoluția biologiei moleculare, care a

urmat anilor ’50 și a permis înțelegerea profundă a legăturilor dintre structura
moleculară, cea morfologică și capacitatea de funcționare, creștere și
multiplicare a diferitelor sisteme biologice.
 Biotehnologia- Definiții

Biotehnologie - provine de la cuvintele grecești.

bios - viață
tehnikos – tehnici
logos – studiu.

-1910 de către Thomas H. Morgan →semnificația proceselor care realizau

produse din materiale brute cu ajutorul organismelor vii.

-Convenția ONU - "Orice aplicație tehnologică care utilizează sisteme biologice,

organisme vii, sau derivate ale acestora, pentru a crea sau modifica produse sau
procese în scopuri bine determinate".

-Federația Europeană de Biologie - utilizarea integrată a biochimiei,

microbiologiei și ingineriei în scopul obținerii unei aplicații tehnologice industriale,
cu ajutorul microorganismelor, culturilor de celule și a părților componente a
acestora.
-Oficiului pentru evaluarea tehnologiilor (OTA) din SUA →biotehnologia este
o știință care reprezintă aplicarea sistemelor și organismelor biologice în
obținerea unor produse și servicii.

Institutul de Știință și Tehnologii Alimentare - biotehnologia ca o știință care

folosește tehnicile biologice în creșterea plantelor, a animalelor sau culturilor
microbiene în scopul ameliorării cantitative, calitative sau senzoriale a
alimentelor derivate, a ușurării procesării lor sau a creșterii eficienței economice.

Societatea Americană de Biotehnologie → biotehnologia se ocupă cu studiul

oricărei tehnici care folosește organisme vii, sau părți ale acestora, pentru a obține
sau modifica produse, îmbunătățirea caracteristicilor unor plante și animale, sau a
dezvolta microorganisme cu întrebuințări specifice.

După unii autori, biotehnologia include numai metodele moderne ale ingineriei
genetice, metodă care se studiază intensiv de la începutul anilor ’70.
 Importanta biotehnologiei
Culturile îmbunătăţite prin biotehnologie agricolă se cultivă deja de peste
15 ani, cu numeroase avantaje economice. Aceste culturi au fost adoptate la nivel
mondial într-un ritm care depăşeşte orice alte progrese istoria agriculturii.

Aplicații ale biotehnologiei

agricultură
industria alimentară
farmaceutică
producție industrială
mediu (depoluare)
medicină
medical-veterinar etc.

Sfera domeniilor de aplicabilitate a biotehnologiilor este foarte mare, dată

fiind varietatea proceselor biotehnologice.
 Medicină

- medicină veterinară - biotehnologiile medical veterinare au ca scop crearea

unor sisteme de diagnostic rapid și eficient a maladiilor sau dereglărilor
funcționale la animale, producerea unor sisteme biologice de combatere a bolilor
(anticorpi monoclonali, vaccinuri, agenți de biocontrol): transferul de embrioni,
fertilizarea în vitro și clonarea, protecția animalelor prin vaccinare și tratament cu
substanțe de sinteză biotehnologică

sănătate publică - reprezintă domeniul cu cea mai înaltă

rată de creștere în biologia moleculară farmaceutică:
producerea de biomasă proteică, biosinteza antibioticelor,
producția de acizi organici, de aminoacizi, enzime,
obținerea de probiotice, hormoni, vitamine, polizaharide.
-producerea și sinteza de vaccinuri pentru eradicarea
unor boli care afectează încă foarte grav populația umană
(poliomielită, rujeolă, gripă, malarie etc)
-producererea de medicamente - cea mai mare parte a
medicamentelor produse și comercializate pe plan
mondial sunt produse într-o formă sau alta prin
biotehnologie.
 Agricultură

Biotehnologiile vegetale → utilizarea culturilor celulare vegetale, a tehnicilor de

inginerie genetică → în scopul obținerii de noi soiuri cu rezistență la atacul
agenților patogeni, rezistente la temperaturi scăzute sau ridicate, secetă sau
salinitate crescută a solurilor, implementarea de sisteme simbiotice la diferite specii
de plante, multiplicarea speciilor horticole și obținerea de noi hibrizi cu proprietăți
îmbunătățite etc; se caută de asemenea specii forestiere apte unor producții rapide
de masă lemnoasă de calitate, înalt regenerabile sau capabile de împădurire a
zonelor alpine extreme sau deteriorate.

Biotehnologiile din zootehnie se referă în special la nutriția animală, creșterea

rezistenței animalelor la atacul factorilor patogeni, obținerea de animale cu
producții crescute de carne, lapte, ouă, lână, etc., de reproducție artificială și de
predeterminare a sexului la animale, conservarea resurselor genetice animale.
 Alimentație

Biotehnologiile alimentare - procedee industriale de prelucrare a legumelor

și fructelor, a laptelui și produselor lactate, a cărnii.
fermentație - diversificarea gamei de
produse obținute prin fermentare
(alimente, antibiotice și enzime cu variate
aplicații)
sinteza de proteine microbiene pentru
alimentația animalelor și a omului - sursa
de energie pentru producerea acestora
poate fi mediul special creat, deșeuri
organice vegetale sau animale, menajere
sau chiar petroliere

acvacultură - cultivarea pe scară largă a

algelor unicelulare în scop alimentar și
pentru extracția de substanțe chimice.
Impactul biotehnologiilor agricole asupra comunităţii globale

• Biotehnologia agricolă poate fi soluţia pentru combaterea crizei alimentare

mondial şi poate avea un impact pozitiv asupra combaterii foametei din lume.
Potrivit
• Naţiunilor Unite, producţia alimentară va trebui să crească cu 50% până în anul
2030 pentru a putea acoperi necesarul unei populaţii în continuă creştere.

• S-a demonstrat că biotehnologia agricolă poate determina creşterea producţiei

agricole de şapte până la zece ori în unele ţări în curs de dezvoltare, ceea ce
depăşeşte cu mult capacităţile de producţie ale agriculturii tradiţionale, iar acest
lucru nu a rămas neobservat la nivelul comunităţii globale.

• În toate ţările în care au fost introduse culturile biotehnologice, agricultorii s-au

bucurat de venituri mai mari. Iar când agricultorii au de câştigat, la fel se
întâmplă şi cu comunităţile din jurul lor.
Impactul pozitiv asupra sănătăţii umane

Tendinţa actuală în biotehnologia agricolă este de a progresa de la ameliorarea

caracteristicilor privind culturile în sine către selecţia unor caracteristici care să
aducă beneficii pentru sănătatea consumatorilor.

Printre caracteristicile benefice:

-înlocuirea uleiului vegetal hidrogenat cu substanţe alternative
-reducerea grăsimilor saturate şi creşterea concentraţiei de acizi graşi omega 3.

Consumatorii pot să aibă certitudinea că biotehnologia agricolă oferă siguranţă.

Aceste culturi au fost supuse la numeroase studii şi au fost declarate sigure de
către grupuri de experţi din întreaga lume.

De-a lungul celor peste 15 ani de când culturile biotehnologice au fost

introduse pe piaţă, nu a existat niciun singur caz dovedit de afectare a unui
ecosistem sau de îmbolnăvire a unei persoane din cauza acestor alimente.
 Centrul pentru Inovație în Medicină
(InoMed), în parteneriat cu Local
American Working Group și Abbvie,
marchează în premieră pentru domeniul
sănătății, Săptămâna Europeană a
Biotehnologiei, care este organizată în
fiecare an de către EuropaBio.

Lideri de opinie din sistemul de sănătate românesc au participat la un simpozion de

nivel înalt, "Valoarea adăugată a biotehnologiei și a medicamentelor biologice
în sistemul de sănătate din România”.

De-a lungul timpului, cu ajutorul biotehnologiei au fost obținute medicamente:

insulina, factorul VIII coagulant pentru hemofilici, anticorpii monoclonali pentru
terapiile țintite și pentru imunoterapie în cancer, produsele medicamentoase orfane
pentru boli rare, vaccinurile, terapiile celulare de tip CAR-T sau terapiile
complexe pentru repararea organelor, pielii, oaselor și leziunilor cartilajelor.
Doamna Conf. Dr. Diana Loreta Păun, Consilier de Stat, Departamentul de
Sănătate Publică, Administrația Prezidențială a României, a declarat în
deschiderea evenimentului:

“În ultimii ani, am asistat la o accelerare fără precedent a inovației în medicină,

în beneficiul pacientului. Beneficiile biotehnologiei se regăsesc în diverse
domenii, de la agricultură, alimentație și până la medicină și sănătate publică. În
acest din urmă domeniu, aplicabilitatea fiind extrem de vastă, de la producția de
noi medicamente și vaccinuri și până la detectarea unor noi mutații, adică
medicină personalizată.

Țara noastră trebuie să devină parte a rețelelor europene și internaționale, pentru

ca profesioniștii români să aibă acces la cele mai recente rezultate. Avem nevoie,
în egală măsură, de cercetare medicală proprie, în acest domeniu, dar și de
schimb de idei și inițiative cu alte state pentru ca pacienții români să beneficieze
de tratamentele moderne și personalizate. Domeniul este, așadar, unul de mare
potențial pentru țara noastră și mă bucur că discutăm despre bunele practici
privitoare la medicamentele biologice”.
Despre medicamente biologice
Biotehnologia stă la baza fabricării a sute de medicamente, de care beneficiază, la
nivel mondial, peste 350 de milioane de pacienți. Acestea se folosesc în tratamentul
sau pentru prevenirea multor boli grave. Medicamentele biologice sunt alcătuite din
substanțe care sunt produse în mod natural în corpul uman, cum ar fi hormonul de
creștere, insulina, eritropoietina, enzimele, anticorpii etc. Acestea nu pot fi obținute
prin sinteză chimică, cum este cazul medicamentelor clasice, ci sunt produse de
către sisteme vii (celule vegetale sau animale, bacterii, virusuri și drojdii).

Medicamentele biologice se testează cu grijă în timpul producției, aproximativ 250

de teste fiind efectuate în timpul producerii unui medicament biologic, comparativ
cu aproximativ 50 de teste pentru un medicament chimic tradițional.

Spre deosebire de medicamentele clasice, care constau în molecule mici, produse

prin sinteză chimică, medicamentele biologice au, de multe ori, structură proteică,
complexă, fiind formate din lanțuri de aminoacizi așezate într-o structură
tridimensională complexă, ce nu pot fi asamblate decât de către organismele vii.
Medicamentele biologice sunt proteine, ele nu se pot administra pe cale orală. În
această situație ar fi digerate, descompuse, la fel cum se întâmplă cu proteinele din
alimente → acesta este motivul pentru care medicamentele biologice trebuie să fie
administrate prin injectare.

Ca orice substanță organică, medicamentul biologic se degradează rapid, în

general, dacă este păstrat sau transportat în condiții necorespunzătoare, în special
dacă este expus la temperaturi ridicate (medicamentele biologice se păstrează la
frigider și trebuie respectate cu grijă condițiile de manipulare specificate de
producător).

Medicamentele chimice pot fi aprobate fie de către autoritățile naționale ale

medicamentelor ale statelor membre ale UE, fie printr-o "procedura centralizată"
de aprobare desfășurată de Agenția Europeană pentru Medicamente.

Produsele medicamentoase biologice noi trebuie să urmeze procedura

centralizată, fiind analizate Comisia pentru Medicamente de Uz Uman (CHMP) a
European Medicines Agency's (EMA), care dă un aviz pozitiv sau negativ.
 Impactul biotehnologiilor asupra mediului

Cel mai important impact al culturilor biotehnologice asupra mediului a fost

determinat de adoptarea agriculturii fără arătură sau a agriculturii cu sistem
minimal de lucrări ale solului.

Practic, agricultura fără arătură sau cu sistem minimal de lucrări ale solului a dus
la o reducere la nivel mondial a cantităţii de dioxid de carbon (CO2) în anul
2015, echivalentul scoaterii din circulaţie a 7,8 milioane de autovehicule timp de
un an întreg.
Utilizarea de pesticide la
nivel mondial a scăzut cu
peste 8,9 % în cei 15 ani de
la introducerea culturilor
biotehnologice, conducând
la eliminarea de ingrediente
active care stau la baza
pesticidelor.
Culturile obţinute prin biotehnologie contribuie la.
-îmbunătăţirea calităţii apei, atât prin reducerea scurgerilor de erbicide şi
pesticide de pe câmpuri, cât şi prin reducerea, în viitor, a excreţiei de fosfor de
la animalele domestice, prin utilizarea hranei obţinute prin biotehnologie, care
conţine un nivel redus de fitaţi.

Rezultatele arată că:

biotehnologia agricolă aduce beneficii reale şi semnificative agricultorilor,
consumatorilor şi mediului
contribuie la construirea unui viitor mai sustenabil
consumatorii beneficiază de alimente sigure, sănătoase şi abundente, pentru
satisfacerea necesarului alimentar al unei populaţii în continuă creştere.
 Considerații privind biotehnologia protecției mediului

Pentru ca activitatea umană pe Pământ să rămînă în armonie cu întregul

sistem și să supravețuiască, ea trebuie să se adapteze cerințelor mediului
natural, reprezentat prin ecosferă. Degradarea mediului natural constituie un
indicator al stării actuale de inadaptare.

Acest fapt este cu atît mai elocvent dacă se constată că poluarea ambientală este
consecința directă asupra încărcării ciclului naturalși limitat al ecosistemului.

Abordarea problematicii proceselor caracteristice poluării de pe poziții pasive, de

constatare a efectelor distructive, fără aplicarea unor metode eficiente de prevenire
a cauzelor acestui fenomen global, generează amplificarea consecințelor negative,
prin declanșarea unor reacții de propagare determinate de interacțiunea permanentă
dintre agenții poluanți și mediul natural.
 Manipularea genetică, reprezintă unul dintre mijloacele biotehnologice prin
intermediul căruia se pot ameliora soiurile și rasele care pot duce la reducerea și
chiar la eliminarea efectelor negative pe care le produc anumite specii de agenți
patogeni și de biodăunători asupra producției agricole și zootehnice,precum și a
stării de sănătate a populațiilor umane.

Biotehnologiile – manipulare genetică sunt destinate:

 intensificării metabolismului specific celulei elementare, animale sau
microbiene, utilizate pentru conversia anumitor substraturi cu efect poluant asupra
mediului → în scopul obținerii de produse utile →bioreactoare, complet
automatizate și computerizate, care oferă numeroase avantaje tehnico-economice.
 Scopul biotehnologiei protecției mediului
- prevenție
- bioremediere a efectelor nocive caracteristice fenomenelor de poluare a
ecosistemelor.
Pentru aceasta, se utilizează anumite specii de organisme vii, care au
capacitate metabolică de a converti factorii poluanți în produse biogene, cu
proprietăți benefice pentru starea de sănătate a populațiilor umane, precum și
pentru menținereacalității mediului natural.

Biotehnologia protecției mediului - știința care promovează aplicarea

metodelor și procedeelor care utilizează sistemele biologice și procesele specifice
induse de acestea pentru controlul și gestionarea resurselor biotice și abiotice, în
scopul integrării armonioase a societății umane în mediul natural.
 Scopul și obiectivele biotehnologiei protecției mediului
Scopul biotehnologiei protecției mediului
-prevenirea sau remedierea efectelor nocive ale fenomenelor de poluare a
ecosistemelor, prin utilizarea unor specii de organisme vii care au capacitatea
metabolică de a converti factorii poluanți în produse biogene, cu proprietăți
benefice pentru starea de sănătate a populațiilor umane, precum și pentru
menținerea calității naturale a mediului ambiant.
Obiectivele biotehnologiei protecției mediului
-fundamentarea cunoașterii științifice a fenomenelor de poluare și a mecanismelor
de acțiune ale agenților poluanților asupra tuturor sistemelor biologice;

-promovarea celor mai avansate biotehnologii pentru minimizarea și chiar

eliminarea efectelor negative ale agenților poluanți;

-asigurarea cadrului logistic adecvat pentru elaborarea, testarea și aplicarea celor

mai performante biotehnologii, prin intermediul cărora să se realizează integrarea
dezvoltării tehnico-economice a societății umane în cadrul mediului natural, ca o
garanție a evoluției armonioase a sistemului OM-NATURĂ.
 Rolul biotehnologiei protecției mediului în dezvoltarea societății umane

Obiectul de bază a biotehnologiei - utilizarea entităților biologice de nivel

celular:
- organismelor macroscopice (de tipul plantelor sau animalelor);
- organismelor microscopice (categoria bacteriilor sau fungilor)

în scopul obținerii de produse biologic active (utile intereselor umane)

Aspectele referitoare la etica științifică a utilizării unor organisme modificate

genetic-GMO (Genetic Modified Organisms) → subiect de discuții (studii și
experimente care vizează aplicarea tehnicilor de inginerie genetică) →
modificarea genofondului anumitor specii de plante, animale și microorganisme→
care ar putea influența în mod negativ evoluția veții pe Terra.
 Importanța teoretică a biotehnologiei protecției mediului
Argumentarea științifică a proceselor intime care stau la baza declanșării
fenomenelor de poluare, pornind de la nivel molecular până la nivelul întregului
ecosistem în care se manifestă efectele ecotoxicologice.

Importanța practică a biotehnologiei protecției mediului

-aplicarea principiilor ipotetico-deductive în stabilirea subiectului de cercetare;

-elaboraea ipotezelor de lucru, care elimină apariția explicațiilor premature;
-dezvoltarea aspectelor teoretice detaliate privind subiectul cercetării;
-stabilirea protocolului de lucru;
-efectuarea experimentelor pe variante și repetiții, care să asigure obținerea unor
rezultate semnificative;
-confirmarea sau infirmarea ipotezei de lucru pe baza rezultatelor obținute în urma
analizei statistice;
-elaborarea unui cadru teoretic cu privire la subiectul cercetat.
 Caracterul interdisciplinar al biotehnologiei protecției mediului
Biotehnologia protecției mediului are un caracter multi și interdisciplinar atât
în privința:
- necesității studierii fenomenelor cu efecte ecologice determinate de
interacțiunea poluanților cu diferite componente ale ecosistemelor;
- sub aspect practic → transferului rezultatelor științifice (obținute în laborator)
sub forma unor aplicații biotehnologice, menite să restabilească echilibrele
ecologice afectate de fenomenul global al poluării.
- orice perturbare a echilibrului ecologic într-o anumită zonă a unui ecosistem,
datorită efectelor toxice ale agenților poluanți, se răsfrânge implicit asupra întregului
ecosistem în ansamblul său precum și asupra celorlalte sisteme adiacente;

- orice intervenție umană, prin mijloace biologice, în măsură să restabilească

echilibru ecologic din zona periclitată, trebuie analizată riguros, pentru a se aplica
biotehnologiile adecvate, care să asigure refacerea componentelor biotice și abiotice
afectate de poluare, fără a genera noi dezechilibre în dinamica ecosistemică.

Activitățile antropice sunt, în majoritatea lor, generatoare de efecte poluante,

ceea ce determină o nouă direcție de dezvoltare a biotehnologiei protecției mediului,
în sensul atenuării sau chiar al eliminării efectelor distructive ale agresiunii umane
asupra ecosistemelor.
Biotehnologiile mediului oferă beneficiile utilizării unor combinaţii de
microorganisme selectate pentru capacităţile lor sinergetice de a îmbunătăţi
calitatea apei, a solului şi a aerului. Utilizarea acestor tehnici la nivel de sistem
ecologic constă în optimizarea unor metode de implantare şi utilizare unor structuri
vii specializate, de la microbi până la plante şi peşti, pentru îmbunătăţirea calităţii
apei, solului şi aerului.

Inocularea de microorganisme pentru a obţine rezultate specifice nu este un concept

nou. Asemenea metode (bioaugmentare) se folosesc pentru producerea berii, a
diferitelor sortimente de brânză, a pâinii şi a multor altor produse alimentare →
se recomandă:
-stoparea utilizării substanţelor chimice pentru tratarea deşeurilor
-rezolvarea problemelor ecologice

având în vedere că beneficiile aduse de acestea sunt adesea de durată prea scurtă
faţă de efectele secundare cu efect negativ care pot interveni, determinând, astfel,
scăderea rentabilităţii metodelor.
-purificarea apei este realizată în cea mai mare parte de către comunităţi de
bacterii, nu doar de către o singură specie (o categorie de bacterii iniţiază procesul,
care este apoi continuat de alte familii de bacterii, absenţa unei specii din
ansamblul de bacterii micşorând capacitatea de purificare a întregului sistem)
- s-a demonstrat, că augmentarea bacteorologică poate mări rata biodegradării
hidrocarbonului

Spre deosebire de alte domenii ale biotehnologiei, în care ingineria genetică joacă
un rol important în crearea de noi structuri vii, principala preocupare a
biotehnologiei mediului este aceea de a asigura integrarea noilor structuri
biologice create în sistemul ecologic, fără a-i altera echilibrul.
Managementul mediului înconjurător - urmăreşte gestionarea economică şi
eficientă a resurselor biotehnologice utilizate în protecţia mediului, ceea ce a
implicat reconsiderarea unor puncte de vedere cu privire:
-la repartiţia structurilor vii în mediu, cum ar fi cel al generării spontane a tuturor
categoriilor de bacterii necesare în apele poluate sau în culturile acvatice, ipoteze
pe care studiile experimentale şi modelarea proceselor implicate le dovedesc
nefondate.

Modelarea unui proces din domeniul biotehnologiei mediului parcurge

următoarele etape:
–stabilirea scopului tratamentului dorit (eliminarea unei hidrocarburi specifice,
proces de nitrificare sau denitrificare etc.);
–identificarea condiţiilor de mediu în care se va desfăşura procesul şi integrarea
variabilelor şi parametrilor corespunzători în ecuaţiile ce definesc modelul;
–identificarea efectelor inhibitoare sau activatoare ale diferiţilor compuşi sau ale
diferitelor categorii de microorganisme existente sau care se pot adăuga pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de desfăşurare a procesului (o nitrificare eficientă, de
exemplu, necesită un nivel scăzut al BOD carbonic, necesitate ce poate fi
îndeplinită utilizând o anumită categorie de heterotrofe).
Microorganisme: Pseudomonas aeruginosa, un microb foarte versatil, care
poate biodegrada hidrocarburile şi poate îndeplini numeroase alte funcţii, dar
care poate produce, în acelaşi timp, maladii serioase la animale sau oameni, nu
ar trebui incluse sub nici o formă în produşii dispersaţi apoi în mediu şi nici nu
ar trebui lăsate la îndemâna nespecialiştilor.
Pseudomonas aeruginosa este o bacterie Gram-
negativă, în formă de bastonaș (bacil), comună, care
poate provoca boli la plante și animale, inclusiv
oameni.

O specie de importanță medicală considerabilă, P.

aeruginosa este un "patogen rezistent la terapie
multimedicamentoasă⁠ (multidrug resistant - MDR))"
prototipic, recunoscut pentru omniprezența sa,
mecanismele sale avansate de rezistență la
antibiotice intrinsec avansate, și asocierea sa cu boli
grave – în special infecții nosocomiale, cum ar
fi pneumonia asociata ventilatorului și diverse
sindroame de septicemie.
Problemele complexe privind protecţia mediului, caracteristice acestui sfârşit de
mileniu, au determinat apariţia unor noi ştiinţe interdisciplinare:
-ingineria ecologică
-modelarea ecologică
-managementul ecologic, ce permit obţinerea unor rezultate consistente în
problemele de protecţie a mediului.
 Poluarea caracteristici generale
În noaptea de 30 spre 31 ianuarie 2000, în urma topirii zăpezilor şi a unor ploi
abundente, digul unui iaz de decantare al S.C. Aurul S.A. din Baia Mare s-a rupt,
lăsând să se scurgă în râul Lăpuş o cantitate de 100.000 m3 de apă ce conţineau
între 50-100 tone de cianuri.

Unda de poluare s-a propagat apoi în Someş, Tisa şi Dunăre, afectând aproape
2000 km de râu, inclusiv în Ungaria şi Serbia.

În final, în intervalul 25-28 februarie valul de cianură a ajuns în Delta Dunării.

29 februarie, apa poluată a Dunării se varsă în Marea Neagră, având o
concentraţie de cianură de 45 de ori mai mare decât cantitatea maximă admisă.

Această catastrofă a atras atenţia opiniei publice mondiale timp de câteva

săptămâni, fiind calificată ‘cea mai mare catastrofă ecologică’ (calificare acordată
periodic diverselor catastrofe ecologice de proporţie). Dincolo de aspectele legate
de prezentarea în mass-media accidentul rămâne unul din marile dezastre
ecologice din ultimii ani.
Atenţia a fost focalizată
aproape exclusiv pe peştii
ucişi de cianuri, pe
concentraţia cianurilor în
apă şi pe concentraţiile
maxime admise în diferitele
ţări afectate de poluare.
Poluarea asociată cu metale
grele (cupru, cadmiu, plumb,
mangan, zinc etc.) a fost însă
menţionată doar în treacăt.
Poluarea - modificările factorilor de mediu, abiotici şi biotici, determinate de
introducerea în mediu a deşeurilor activităţii umane (materie sau energie degradată,
numite generic poluanţi).

Caracteristicile generale ale poluării:

1. Poluarea creşte exponenţial, datorită creşterii exponenţiale a populaţiei
umane, măririi şi diversificării necesităţilor umane şi dezvoltării de noi
tehnologii;

1. Nu se cunosc cu precizie limitele admisibile ale poluării, deoarece nu se

cunoaşte capacitatea de suport a ecosistemelor şi deci nici a ecosferei;

1. Există o tendinţă generală de subestimare a importanţei poluării, de întârziere

în elaborarea de mijloace de control şi de stabilire a valorilor limită admisibile.
Clasificarea tipurilor de poluare

1. după sursa de poluare

- difuză (scurgerile de apă de suprafaţă într-un lac de pe un teren agricol
învecinat tratat cu pesticide)
- punctiformă (coşul unei fabrici sau conducta de deversare a apei
menajere sau industriale netratate);
2. după natura agentului poluant
- chimică
- fizică
- biologică;
3. după compartimentul poluat
- poluarea atmosferei (aerului)
- pedosferei (solului şi sedimentelor)
- hidrosferei (apei)
A. agenţi poluanţi chimici:
•pesticide (insecticide, ierbicide, raticide, fungicide)
•hidrocarburi (petrol şi derivate)
•metale grele (de exemplu mercur, plumb, cadmiu)
•detergenţi
•îngrăşăminte (preponderent azot şi fosfor)

B. agenţi poluanţi fizici:

•poluare termică (în principal prin apa de răcire industrială deversată la
temperaturi mai mari decât cele din mediu)
•poluare sonoră
•izotopi radioactivi
•agenţi poluanţi biologici:
- agenţi patogeni
- paraziţi
 Poluarea aerului
Atmosfera - locul unde se produc reacţii chimice între diferite substanţe, cele mai
importante - oxigenul, dioxidul de carbon, azotul şi compuşii sulfului - fiind
degajate de organisme vii sau de fenomene naturale (erupţiile vulcanice). Poluarea
aerului este cea mai gravă problemă pe termen scurt şi mediu cu care se confruntă
societatea umană.
Exemplu
Se estimează că în ţările Uniunii Europene transportul contribuie cu 25% la
emisiile de CO2, având prin aceasta o contribuţie însemnată la producerea gazelor
de seră. Emisiile de CO2 diferă după mijlocul de transport utilizat. România se
aliniază din păcate şi ea la acest gen de poluare.

În Bucureşti de exemplu, numărul de autoturisme a crescut de peste 10 ori faţă de

1990 iar problemele cauzate de traficul auto nu vor face decât să se cronicizeze în
următorii ani.

Pentru reducerea emisiilor produse de automobile s-au realizat formule noi de

benzine, cu 90% mai puţin benzen şi alte componente toxice, precum şi
combustibili îmbunătăţiţi pentru motoare Diesel.
Pentru micşorarea emisiilor de SO2 se urmăreşte reducerea conţinutului de sulf a
combustibililor. S-au propus o serie de soluții: utilizarea convertoarelor catalitice
...dar alternativa cea mai la îndemână şi mai practică rămâne bicicleta.

Poluarea cu sulf în câteva ţări europene în 1988. Diferenţa se calculează scăzând

din cantitatea de sulf depusă cantitatea anuală degajată de acea ţară.

Degajări totale Depuneri totale

Ţara (mii tone) (mii tone) Diferenţa
Norvegia 37 210 +173
Austria 62 181 +119
Suedia 110 302 +192
Italia 1185 510 -675
Marea Britanie 1890 636 -1254
 Ploile acide
Caracterizarea pH-ului
Ploile acide se formează în troposferă, stratul inferior al atmosferei (primii 10-12
km), din oxizii de azot şi de sulf, reacţiile fiind declanşate de radiaţiile solare şi
favorizate de prezenţa oxigenului şi a apei din atmosferă. Acidul azotic şi cel
sulfuric astfel formaţi se integrează rapid norilor. Prin precipitaţii acizii ajung pe
suprafaţa plantelor, a solului sau în apă.
Măsura acidităţii apei este dată de indicele pH:
-pH-ul =7 apa este neutră
-pH<7 corespunde unui mediu acid
- pH>7 corespunde unui mediu bazic.

Ploi acide - pH-ul <de 5,7. O scădere a pH-ului cu o unitate reprezintă o creştere a
acidităţii de 10 ori. Picăturile acide se concentrează la baza norilor ceea ce le
conferă un grad deosebit de aciditate, care poate ajunge la valori ale pH-ului de 3
sau 4.
Precipitaţiile - amestec de picături formate în întreaga grosime a norilor, astfel că
acizii sunt diluaţi.
Ploile acide afectează regiunile situate preponderent în vecinătatea zonelor
industrializate, unde emisiile de oxizi de azot şi de sulf sunt puternice.

Efectul ploilor acide

-dacă ploile acide cad pe soluri bazice (cele bogate în calcare), aciditatea lor este
rapid neutralizată;
-în solurile uşor acide (ca cele ale pădurilor acizii sunt fie fixaţi de sol sau sunt
neutralizaţi de un schimb de cationi);
-în cazul în care precipitaţiile se scurg pe soluri îngheţate (saturate sau pe socluri
granitice nu au loc reacţii chimice de neutralizare în sol), apa ajunge în lacurile şi
râurile apropiate la fel de acidă ca şi în precipitaţii.

Un aport semnificativ de acizi poate avea un impact mare în special asupra apelor care
nu au capacitatea de a neutraliza acizii. Acesta este cazul lacurilor oligotrofe, unde
conţinutul în substanţe dizolvate este scăzut.
 Exemplu

Cele mai afectate păduri de ploile acide sunt:

-Marea Britanie, cu 57% din suprafaţa împădurită
-Polonia - afectate 77% din pădurile de conifere de peste 60 de ani
-Republica Cehă şi Slovacia.

Aluminiul eliberat de către acizi poate intra în competiţie cu calciul şi, fixându-se
pe rădăcinile fine, reduce cantitatea de calciu necesară în mod normal arborelui,
încetinindu-i creşterea.

Ploile acide sărăcesc de asemenea solul în o serie de metale vitale arborilor ca

magneziul, calciul şi sodiul. O valoare scăzută a pH-ului din sol şi o mare
concentraţie de aluminiu, au un efect negativ asupra microorganismelor din sol care
descompun materia organică şi eliberează substanţele nutritive.

Picăturile de apă acidă ajunse pe frunze afectează direct procesele ce se desfăşoară

acolo.
 Poluarea cu pesticide

Tipuri de pesticide
Pesticidele - compuşi chimici de sinteză cu mare eficacitate şi selectivitate în
distrugerea unor categorii de organisme vii considerate ca dăunătoare economiei
sau sănătăţii omului.
 Exemplu

Proprietăţile insecticide ale DDT (diclor-difenil-tricloretan) au fost descoperite în

1939. Țânţarul anofel (vectorul parazitului malariei) a fost intens combătut iar
malaria a fost eradicată din Europa, din zone unde era endemică, inclusiv lunca
inferioară a Dunării şi deltă. Se poate afirma că DDT a salvat viaţa a sute de
milioane de oameni.

Modificările în structura unei populaţii de insecte după

aplicarea de DDT
Producţia globală de pesticide a crescut de peste 10 ori, în ultimii 50 de ani şi se
preconizează să crească cu peste 270% până în anul 2050. În urmă cu 20 de ani,
cheltuielile la nivel global pentru producerea şi utilizarea pesticidelor au fost
estimate la 16 miliarde de dolari SUA. Statele Unite au cheltuit aproximativ o
treime din această sumă, urmate fiind de Japonia şi Franţ a. În fiecare an fermierii
din SUA utilizează aproximativ 440.000 tone de pesticide. Dacă împărţim
cantitatea de pesticide utilizată anual de SUA la populaţia acesteia, rezultă aproape
două kg de pesticide de persoană anual.
Reducerea dependenței de pesticide

Din păcate producerea şi utilizarea pesticidelor nu poate fi stopată, cel puţin

momentan.

Ce putem face pentru a reduce măcar efectele nocive ale poluării cu pesticide?
-se pot elimina substanţele cele mai periculoase din punct de vedere al toxicităţii
(duratei de timp cât persistă în mediu până a fi descompuse sau inactivate)
-sunt în curs de elaborare metode de combatere integrată ce implică utilizarea
limitată, raţională a pesticidelor
-se caută metode de combatere biologică, cum ar fi utilizarea paraziţilor şi
patogenilor speciilor ţintă.
Efectul COVID-19 asupra mediului în Italia: blocajul național duce la scăderea
semnificativă a emisiilor de dioxid de azot
Reducerea poluării