1.

Organismele modificate genetic

Organism Modificat Genetic sau transgenic este termenul cel mai

folosit pentru a definii o plantă de cultură sau un animal aparent normal,
cărora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetică li s-au
transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau
chiar gene umane, pentru a le conferi anumite proprietați noi.
Organismul modificat genetic este un organism al carui material
genetic a fost alterat folosind tehnici de inginerie genetică. Tehnicile
ingineriei genetice constau în izolarea segmentelor ADN ( materialul
genetic) de la o ființă vie (virusuri, bacterii, plante, animale și inclusiv
om) pentru a le introduce în materialul ereditar al alteia. Pentru asta,
genele care se doresc adăugate fie se atașează unui virus cu care
organismul este apoi contaminat, fie se introduc direct în nucleul unei
celule cu o seringă specială.
Noțiunea de organism modificat genetic este prezentată pe plan
național și internațional astfel:
 OMG sunt organisme al căror material genetic a fost modificat într-
un mod care nu exista în natura în conditii naturale sau de
recombinare naturală. Organismul modificat genetic trebuie să fie o
unitate capabilă de autoreplicare sau transmitere a materialului
genetic;
 organism modificat genetic se referă la plante și la animale care
conțin gene transferate de la alte specii, pentru a obține anumite
caractere, precum rezistența la anumite pesticide si ierbicide;
 organismul modificat generic este un organism care conține o
combinație nouă de material genetic, obținut prin tehnicile
biotehnologiilor moderne care îi conferă noi caracteristici.

1.1. Prezentare generala.

Cercetări privind primele organisme modificate genetic se

desfăsoara prin anii 70, iar primul animal obținut astfel a fost un șoricel,
prima plantă, tutunul, acesta fiind și primul introdus în mediul natural, în
1994. Toate acestea se întamplau în Europa. La câteva luni apare și prima
roșie modificată genetic, de data aceasta în SUA.
Tot aici, la scurt timp, apare și soia modificată genetic. Aceste
produse nu numai că apar ca organisme noi, dar ele sunt și introduse în
culturile agricole, deci în mediul natural.
 Se face distinctia între doua grupe principale de OMG-uri:
organisme hibride și transgenice. Asemanatoare din punctul de vedere al
modificărilor produse în structura lor intimă (deci și a posibilelor efecte,
asupra celor ce îngurgitează alimentele produse în acest mod) – ele diferă
doar din perspectiva mijloacelor și a metodelor de realizare a acestor
operații.
Astfel, semințele, plantele și alte organisme hibride, rezultă din
recombinarea genetică (încrucișare a genelor sau „crossing-over”), a
materialului genetic de la două soiuri diferite, ale aceleiași specii. Cel mai
cunoscut exemplu este oferit de vița-de-vie, ai cărei hibrizi rezultă din
doua sau mai multe soiuri, prin procesul binecunoscut al altoirii.
Hibridizarea este un proces, totuși, natural, cu minima intervenție
umană (acesta are loc doar la nivel de organism). În schimb, manipularea
genetică în laborator, implică un alt nivel de intervenție (cel genetic), prin
patrunderea în miezul celulei – cu obținerea organismelor transgenice.
Pentru obținerea unui organism modificat genetic (OMG), sunt
necesare parcurgerea mai multor etape: izolarea și multiplicarea genei de
interes; introducerea sa, prin vectori, în celula-gazdă; selectarea celulelor-
gazdă care au integrat transgena în genomul lor; obținerea unui nou
organism care conține ADN modificat sau recombinat; verificarea
transmiterii ereditare a caracterului nou transferat, la descendenți.
Plantele transgenice se obțin prin regenerarea de plante întregi,
pornind de la plantlele obținute prin cultivarea in vitro a celulelor-gazda
care au integrat transgena în genomul lor. Urmează apoi cultura plantelor
transgenice în sere sau camere de aclimatizare iar, în final, cultura
experimentală în camp.
Cea mai utilizată tehnică pentru multiplicarea unei gene este
tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction), prin care o secvență de
nucleotide este amplificată, cu ajutorul ADN-polimerazei care catalizează
reacția. Dupa fiecare ciclu de reacție, se dublează cantitatea de ADN
sintetizată în ciclul anterior.

Pentru a putea strabate membranele biologice, gena de interes

trebuie să fie integrata într-un vector molecular, cel mai adesea, un
plasmid. Este necesară apoi, o genă-marker pentru selectarea celulelor
care au integrat transgena în genomul lor.
Genele-marker cele mai utilizate codifică rezistența la un anumit
antibiotic.
Principalele cinci specii de plante modificate genetic, din punct de
vedere al suprafeței cultivate în lume sunt: soia (36,5%), porumbul
(12,4%), bumbacul (6,8%), rapița(3%).
O trasătura comuna a tuturor soiurilor de plante modificate,
aparținând generației a doua de biotehnologii, o reprezintă faptul ca

2
acestea au inserate în genomul lor și o secvență de gene menită sa inhibe
germinația oricaror semințe salvate după strângerea recoltei.
Si aceasta deoarece companiile producătoare au observat ca un
procent însemnat de fermieri (20-30% dintre cultivatorii de soia și un
mare număr de cultivatori de grâu) se reîntorc pe piața semințelor o dată
la 4-5 ani. Lucru care, cum era și firesc, trebuia remediat, deoarece marile
companii nu doresc să-și transfere o parte din profit fermierilor.
Cu alte cuvinte, există un conflict de interese în companiile
producătoare și fermieri, iar noi, consumatorii, suntem undeva la mijloc și
tot noi suntem cei care avem de suferit de pe urma acestei paranoia a
stiinței, cu implicații majore economice și uriașe interese financiare.

1.2. Etapele obţinerii OMG-urilor.

Alimentele modificate genetic (OMG) sunt produse ce au calitǎti

nutritive similare sau, uneori, chiar mai bune decat cele obținute prin
metodele clasice. "Noile alimente" sunt rezultatul ingineriei genetice.
Practic, obținerea unui OMG implică urmatoarele etape principale:
 omg-urile sunt definite ca reprezentând orice organism, cu excepția
celui uman, al cărui material genetic a fost modificat altfel încat
prin încrucisare și/sau recombinare naturală sau orice entitate
biologică capabilă de reproducere sau de transferare de material
genetic;
 identificarea și pregatirea (multiplicarea) genei de interes;
 introducerea ei (prin diverși vectori) în celula gazdă;
 selectarea celulelor gazdă care au integrat transgena în genomul
lor;
 obținerea, în cazul organismelor pluricelulare, a unui nou organism
pornind de la o singură celulă transgenizată;
 verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de transgenă,
la descendenței organismului transgenic.
Plantele modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor
ingineriei genetice. În ultimii ani, alături de metodele clasice de
încrucișare a soiurilor sau de utilizare a îngrașămintelor, au aparut metode
noi, care presupun folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice.
Toate aceste plante nou create de catre om nu există în natură, iar
impactul lor asupra mediului și asupra ființei umane nu este pe deplin
cunoscut și scapă cu totul sferei de control a „specialiștilor“.

3
 2. Ingineria genetica si organisme mogificate genetic.

În anul 1865, GREGOR MENDEL a comunicat rezultatul cercetărilor

sale privind hibridarea la plante, marcând începuturile geneticii, stiința
eredității.
El a fost primul naturalist care a aplicat cu succes teoria
probabilităților, pentru a explica fenomenul de dominanță și segregare a
factorilor ereditari la hibrizi, fiind considerat unul dintre fondatorii
geneticii ca stiință.

Cercetarile lui MENDEL au ramas necunoscute pâna în 1900, când au

fost redescoperite de HUGO de VRIES, CORRENS si TSCHERMACK,
simultan și independent unul de celalalt, moment care marchează cu
adevarat apariția geneticii ca stiință.
Dupa 1970 s-au dezvoltat considerabil cercetările de inginerie genetică
care își propune: izolarea și sinteza artificială a genelor, transferul
intraspecific și interspecific a genelor, de la organisme procariote la cele
eucariote și invers, manipularea materialului genetic la nivel celular prin
realizarea de haploizi prin androgeneză experimentala la plante, crearea
de microorganisme capabile să sintetizeze aminoacizi, proteine, hormoni,
vitamine, antibiotice, ș.a.

Cercetarile lui MENDEL au ramas necunoscute pâna în 1900, când au

fost redescoperite de HUGO de VRIES, CORRENS si TSCHERMACK,
simultan și independent unul de celalalt, moment care marchează cu
adevarat apariția geneticii ca stiință.
Dupa 1970 s-au dezvoltat considerabil cercetările de inginerie genetică
care își propune: izolarea și sinteza artificială a genelor, transferul
intraspecific și interspecific a genelor, de la organisme procariote la cele
eucariote și invers, manipularea materialului genetic la nivel celular prin
realizarea de haploizi prin androgeneză experimentala la plante, crearea
de microorganisme capabile să sintetizeze aminoacizi, proteine, hormoni,
vitamine, antibiotice, ș.a.
În 1981, BERG si GILBERT, au reusit să sintetizeze in vitro și să
construiască o moleculă de ADN-recombinant, prin care s-au demarat
spectaculos cercetarile în domeniul ingineriei genetice și ale
biotehnologiilor.
Dintre realizarile spectaculoase, în acest domeniu, din ultima jumătate
a secolului 20, merită menționate:
Dintre realizarile spectaculoase, în acest domeniu, din ultima jumătate
a secolului 20, merită menționate:
1951 - primul transfer de embrioni la o vaca;
1952 - primul vitel născut prin însămânțare artificială;

4
 1952 - prima clonare la amfibieni;
1952 - prima plantă regenerată in vitro;
1970 - prima plantă regenerată pornind de la protoplaști;
1972 - primul hibrid interspecific obținut prin fuziune de protoplaști
(la tutun);
1973 - identificarea plasmidului Ti (tumor inducting);
1978 – identificarea primei gene umane;
1983 – obținerea primei plante transgenice;
1984 - prima naștere umană, pornind de la un embrion congelat;
1985 - prima plantă transgenică rezistentă la o insectă;
1986 - prima clonare la mamifere, utilizând celule embrionare;
1987 - prima plantă transgenică rezistentă la ierbicid;
1983 - prima cereală transgenică;
1991 - prima utilizare a unui segment de ADN ca medicament;
1995 - primul copil pornind de la fecundarea in vitro a unui ovocit;
1997 - prima clonare somatică in vitro la mamifere (oaia Dolly);
2001 - descifrarea genomului uman (dupa Mihaela CORNEANU,
2001).

Prin tehnicile de inginerie genetică au fost obținute:

 plante rezistente la secetă și daunători;
 cereale cu un conținut crescut de proteine;
 cereale făra gluten;
 orez cu un conținut ridicat de vitamina A;
 semințe de rapiță cu acizi grași care pot fi utilizați în regimuri
dietetice;
 plante fără proteine alergene (kiwi fără proteina alergenă);
 bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi;
 tomate cu coacere în timpul transportului;
 cantitate crescută de lecitină (prezentă, în mod obișnuit, în
gălbenușul de ou și soia) din soia și care este utilizată ca emulgator
pentru margarină, ciocolată și alte produse alimentare;
 chimozină modificată genetic (în mod obișnuit, chimozină este o
enzimă extrasă din stomacul viteilor), care este utilizată în
producția de brânzeturi;
 vitamine și arome alimentare

2.1. Plantele modificate genetic.

Prima plantă modificată genetic a fost introdusă în mediu în 1994

în SUA. Deci foarte recent. Există 3 tipuri principale de asemenea plante
cultivate la nivel mondial:

5
 culturi insecticide: plantele funcționează ca un insecticid, omorând
insectele care care le consumă;
 culturi rezistente la un erbicid neselectiv, care în urma aplicării
distruge toată flora din câmpul agricol, cu excepția plantei
modificate genetic;
 culturi care combină ambele proprietăți.
Alte culturi modificate genetic includ plante rezistente la boli, sau
care au dezvoltate proprietățile nutritive:
 plante rezistente la secetă și daunători;
 cereale cu un conținut crescut de proteine;
 cereale fără gluten;
 orez cu un conținut ridicat de vitamina A;
 semințe de rapița cu acizi grași care pot fi utilizați în regimuri
dietetice;
 plante fără proteine alergene (kiwi fara proteina alergena);
 bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi;
 tomate cu coacere în timpul transportului;
 cantitate crescută de lecitină (prezentă, în mod obișnuit, în
gălbenușul de ou și soia) din soia și care este utilizată ca emulgator
pentru margarină,
 ciocolata și alte produse alimentare;

6
 Tabel 1. Tipuri de culturi modificate genetic
Cultura Caracteristici Regiuni/tari ce aproba
cultivarea
Porumb rezistenta la insecte; Argentina,SUA,
toleranta la ierbicide Canada,UE, Africa de Sud
Soia toleranta la ierbicide Argentina,SUA,
Canada,Africa de Sud, UE
(experimental)
Rapita toleranta la ierbicide; Canada,SUA
continut mai mare de
acizi grasi cu lant molecular
mai lung
Cicoare toleranta la ierbicide UE (numai pentru
reproducere)
Dovlecel rezistenta la virusuri Canada,SUA
Cartof rezistenta la insecte; Canada,SUA
toleranta la ierbicide

Sfecla de rezistenta la ierbicide; SUA (din 2008), Canada

zahar rezistenta la virusuri;
toleranta la seceta;
rezistenta la daunatori

2.2. OMG în domeniul creșterii animalelor

7
 Animalul modificat genetic reprezintă acel animal care a suferit în
mod deliberat modificări ale genomului, genomul fiind responsabil pentru
transmiterea ereditara a unor caracteristici specifice speciei. Genomul
animalelor manipulate genetic conține gene ce provin de la alte animale
din aceeași specie sau specii diferite.
Genele înmagazinează informația genetică necesară pentru
formarea și funcționarea normală a unui organism, însă ele pot fi
manipulate artificial astfel încât caracteristicile de baza ale animalului
care a suferit o astfel de operație să fie modificate.
Spre exemplu, unui embrion i se poate implanta o gena care să
sisteze funcționarea altor gene conținute în mod natural de către acesta.
Primul animal care a fost supus unor astfel de tratamente a fost
șoarecele, și mai apoi a fost urmat de către iepuri, porci, oi și bovine.
Aceste animale sunt produse acum la scară largă deoarece sunt
folosite în cercetările biologice și medicale, în producția de medicamente,
în medicină experimentală și în agricultură.
Un exemplu concret ar fi vitele modificate din punct de vedere
genetic pentru a produce lapte ce conține anumite proteine umane,
folosite în tratamentul emfizemelor umane, astfel reducându-se
considerabil costul tratamentului sau alte animale care au suferit
modificări la nivelul genomului astfel încât să dezvolte simptomele
anumitei boli și astfel să facă facilă studierea tratamentelor pentru
acestea.
Acest lucru a fost posibil datorită celor doi cercetători de renume
mondial, Watson și Crick, care în anul 1953 au descoperit structura ADN-
ului, ceea ce a făcut ca cercetariile din domeniul biologiei moleculare să
poată lua un avant considerabil.
Tehnologiile folosite au combinat tehnici și expertize din domenii
precum biochimie, genetica, biologie celulara, biologia dezvoltării și
microbiologie, iar prin intermediul acestora s-au produs progrese
extraordinare în recombinarea ADN-ului, clonarea genetică, analiza
expresiei genelor – procesul prin care ia naștere o proteină, hartă
genomică.
Principiul de baza al producerii de animale modificate genetic este
introducerea uneia sau mai multor gene de proveniență straină în ADN-ul
animalului care urmează să fie modificat. Genele introduse trebuie să fie
transmise în linia germinală astfel încât fiecare celula germinativă a
animalului să conțină același material genetic modificat.

3. Influenta organismelor modificate genetic asupra calității

materiilor prime de origine vegetală și animală.

8
 După ce ani de zile s-au obținut organisme modificate genetic în
beneficiul fermierilor și fabricanților de produse alimentare (generația I
de alimente modificate genetic), tehnicile de inginerie genetică au început
să fie folosite pentru modificarea calităților nutritive ale alimentelor, ceea
ce conduce la apariția celei de a doua generații de alimente modificate
genetic, alimente proiectate în beneficiul consumatorilor.
Modificările compoziționale sunt realizate cu scopul de a
îmbunătăți valoarea nutritivă a alimentelor sau calitățile de prelucrare ale
acestora.
Una dintre primele modificări genetice efectuate cu scop nutrițional
a vizat modificarea compoziției uleiurilor, având în vedere eficiența
dietelor bogate în acizi grași nesaturați, în special în acid linolenic, în
normalizarea dislipidemiilor. Uleiul de soia, palmier și rapiță prezintă, în
urma modificărilor genetice suferite de plantele din care este extras, un
raport îmbunătățit între acizii grași saturați și nesaturați. În aceste
condiții, nutriționiștii pot recomanda consumul de astfel de uleiuri pentru
a preveni apariția bolilor cardiovasculare și a reduce numarul persoanelor
afectate de ateroscleroză.
La vertebratele inferioare (pești, amfibieni) s-au obținut rezultate
bune prin injectarea ADN în citoplasma și nu în nucleu, ca la mamifere.
Aceasta din cauză ca enzimele care distrug ADN sunt mai puțin active la
vertebratele inferioare.
ADN-ul injectat este replicat foarte rapid în citoplasma de zece
până la cincizeci de ori. La Jouy-en-Josas, în Franța, s-au facut astfel de
injectări la păstrăv cu gena hormonului de creștere uman sau de șobolan.
S-a constatat ca cca 20% dintre ovulele injectate erau transgenice,
iar animalele obținute aveau un ritm de creștere mai intens.
La porcii transgenici cu gena hormonului de creștere s-a constatat o
creștere mai rapidă și o producție de carne mai fragedă, cu valoare
comerciala mai bună, iar animalul are capacitatea de a valorifica mai bine
furajele.
Totuși s-a observat că animalele transgenice prezintă unele
dificultăți fiziologice din cauza că produc hormonul de creștere
permanent, în timp ce în mod normal hormonul este produs doar în
primele doua luni de viața.

4. Argumente pro și contra.

9
 Argumente pro:
 sporirea randamentului culturilor prin utilizarea unor plante
transgenice va permite acoperirea necesarului de hrană al unei
populații în continua creștere fără extinderea suprafețelor agricole;
îmbunătățirea vitezei fotosintezei;
sporirea toleranței/rezistenței față de atacurile patogenilor și
dăunătorilor

 utilizarea anumitor plante modificate genetic poate ameliora și

randamentele culturilor practicate pe soluri improprii, atenuând
tendința de „convertire” a pădurilor în ferme.
 sporirea randamentului culturilor prin utilizarea unor plante
transgenice va permite acoperirea necesarului de hrană al unei
populații în continuă creștere fără extinderea suprafețelor agricole;
 diminuarea poluării mediului prin reducerea cantităţilor de
pesticide aplicate în culturi;

Argumente contra:
 îmbolnaviri ale oamenilor, incluzând efecte alergice sau toxicitate;
 pot provoca cancer și boli degenerative (fragmente de ADN străin
care nu pot fi digerate complet de sistemul digestiv, trec în sistemul
circulator combinandu-se cu ADN-ul propriu generand consecințe
neprevazute);
îmbolnăviri ale animalelor și plantelor, incluzând efecte de
toxicitate și unde este cazul, alergice (nașteri premature, avort,
infertilitate, deces).

 amplificarea problemelor cu dăunătorii deja existenţi: plantele de

cultură sunt capabile de a transfera gene la distanțe de kilometri la
specii înrudite, prin polenizarea mediată de vânt sau insecte, unele
dintre aceste specii putând fi buruieni cunoscute;

 prin folosirea OMG-urilor, plantele organice în circa 50-100 de ani

nu vor mai fi organice, îșii vor pierde puritatea;
unele plante modificate genetic au un nivel scăzut de nutrienți
esențiali.

BIBLIOGRAFIE

10
1. Microbiologie si ingeneria genetica, Moldoveanu D., Militaru C., Ed.
Fiat Lux, Bucuresti, 2004 ;

2. http://www.gmo-
compass.org/eng/database/plants/13.sugar_beet.html;

3. http://www.infomg.ro/web/ro/Home/FAQ/#faq_15;

4. http://www.ornl.gov/sci/techresources/Human_Genome/elsi/gmfoo
d.shtml;

11
12