UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

TIMIŞOARA

Facultatea de Horticultură

PLANTE MODIFICATE GENETIC

REZISTENTE LA DAUNATORI
Disciplina Biotehnologii Vegetale

HORTI AN II IFR
STUDENT PINTEAN DENISA
Șef lucr.dr. Petolescu Cerasela
Plante modificate genetic rezistente la daunatori Student: Pintean Denisa

Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii, vegetale

sauanimale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenta. Dar numai
inultimele doua decenii, odata cu formdabilul avant al geneticii, el a reusit sa obtina, prin
manipularispecifice, mai intai in laborator, apoi si pe terenurile de cultura, organisme cu alte
caracteristici decatcele “naturale”. Acestea sunt denumite OMG sau GMO (de la englezescul
genetically modifiedorganisms), adica organisme genetic modificate.
Organismele modificate genetic (OMG) pot fi plante sau animale ale căror
caracteristicigenetice au fost modificate în laborator, pentru a le crește rezistența la secetă, la
dăunători, la ierbicideputernice, la salinitate, la aciditatea crescută a solului sau temperaturi
scăzute. Alteori, scopul modificării genetice este de a modifica proprietățile nutritive ale unor
culturi. De exemplu, poate fi crescut conținutul de proteine, de vitamine ori de acizi grași al
unor cereale, poatefi mărită concentrația de lecitină din soia sau pot fi obținute cereale fără
gluten.

Tehnologia prin care se obțin organismele modificate genetic este numită

“biotehnologiemodernă”. Tehnicile ingineriei genetice constau in izolarea segmentelor ADN
(materialul genetic) de la ofiinta vie (virusuri, bacterii, plante, animale si inclusiv om) pentru a
le introduce in materialul ereditaral alteia. Pentru asta, genele care se doresc adaugate fie se
ataseaza unui virus.
Notiunea de organism modificat genetic este prezentata pe plan national si international
astfel:
• OMG sunt organisme al caror material genetic a fost modificat intr-un mod care nu
exista in natura in conditii naturale sau de recombinare naturala. Organismul modificat
genetic trebuie safie o unitate capabila de autoreplicare sau transmitere a materialului
genetic;

1
Plante modificate genetic rezistente la daunatori Student: Pintean Denisa

• Organism modificat genetic se refera la plante si la animale care contin gene transferate
de la alte specii, pentru a obtine anumite caractere, precum rezistenta la anumite
pesticide si ierbicide.
• Organismul modificat generic este un organism care contine o combinatie noua de
material genetic, obtinut prin tehnicile biotehnologiilor moderne care ii confera noi
caracteristici.
Odata cu începutul anilor 1970, o serie de tehnici ale geniului genetic (adica manipularea
directa a genelor de catre om) permit extragerea unei gene din genomul unui organism
sireimplantarea ei în genomul unui alt organism, apartinând unei alte specii sau chiar altui regn.
Spre exemplu, o gena umana transferata în genomul unei bacterii, al unei unei plante sau al
unuianimal; o gena bacteriana transferata în genomul unei plante sau al unui animal s.a.m.d.
Acest transfer de gene este numit transgeneza pentru ca el presupune traversarea (transgresia)
barierelor care, pâna nu demult, împiedicau schimburile de gene între specii diferite, mai ales
între cele apartinând unor regnuri diferite.
Gena care codifica un caracter pe care dorim sa-1 transferam unui alt organism se numeste
genade interes, devenita în momentul transferului efectiv transgena, iar organismul receptor va
fi denumit organism transgenic.
Primul animal obtinut astfel a fost un soricel, prima planta, tutunul, acesta fiind si primul
introdus in mediul natural, in 1994. Toate acestea se intamplau in Europa. La cateva luni apare
si prima rosie modificata genetic, de data aceasta in SUA. Tot aici, la scurt timp, apare si soia
modificata genetic.
Aceste produse nu numai ca apar ca organisme noi, dar ele sunt si introduse in culturile
agricole, deci in mediul natural.
Se face distinctia intre doua grupe principale de OMG-uri: organisme hibride si transgenice.
Asemanatoare din punctul de vedere al modificarilor produse in structura lor intima
(deci si aposibilelor efecte, asupra celor ce ingurgiteaza alimentele produse in acest mod) –
ele difera doar din perspectiva mijloacelor si a metodelor de realizare a acestor operatii. Astfel,
semintele, plantele si alte organisme hibride, rezulta din recombinarea genetica
(incrucisare a genelor sau „crossing-over”), a materialului genetic de la doua soiuri diferite,
ale aceleiasi specii.
Cel mai cunoscut exemplu este oferit de vita- de-vie, ai carei hibrizi rezulta din doua sau
mai multe soiuri, prin procesul binecunoscut al altoirii.
Hibridizarea este un proces, totusi, natural, cu minima interventie umana (acesta are loc
doar lanivel de organism). In schimb, manipularea genetica in laborator, implica un alt nivel de
interventie (cel genetic), prin patrunderea in miezul celulei – cu obtinerea organismelor
transgenice.
Pentru obtinerea unui organism modificat genetic (OMG), sunt necesare parcurgerea
maimultor etape:
• izolarea si multiplicarea genei de interes; introducerea sa, prin vectori, in celula-
gazda;
• selectarea celulelor-gazda care au integrat transgena in genomul lor;

2
Plante modificate genetic rezistente la daunatori Student: Pintean Denisa

• obtinerea unui nou organism carecontine ADN modificat sau recombinat;

verificarea transmiterii ereditare a caracterului nou transferat, la descendenti.
Plantele transgenice se obtin prin regenerarea de plante intregi, pornind de
la plantuleleobtinute prin cultivarea in vitro a celulelor-gazda care au integrat transgena in
genomul lor. Urmeaza apoi cultura plantelor transgenice in sere sau camere de aclimatizare iar,
in final, cultura experimentalin camp.
Cea mai utilizata tehnica pentru multiplicarea unei gene este tehnica PCR (Polymerase
ChainReaction), prin care o secventa de nucleotide este amplificata, cu ajutorul ADN-
polimerazei carecatalizeaza reactia. Dupa fiecare ciclu de reactie, se dubleaza cantitatea de
ADN sintetizata in ciclulanterior.Pentru a putea strabate membranele biologice, gena de interes
trebuie sa fie integrata intr-unvector molecular, cel mai adesea, un plasmid. Este necesara apoi,
o gena-marker pentru selectareacelulelor care au integrat transgena in genomul lor.
Genele-marker cele mai utilizate codifica rezistenta la un anumit antibiotic. Principalele
cinci specii de plante modificate genetic, din punct de vedere al suprafetei cultivatein lume sunt:
soia (36,5%), porumbul (12,4%), bumbacul (6,8%), rapita(3%).
O trasatura comuna a tuturor soiurilor de plante modificate, apartinand generatiei a doua
de biotehnologii, o reprezinta faptul ca acestea au inserate in genomul lor si o secventa de gene
menita sa inhibe germinatia oricaror seminte salvate dupa strangerea recoltei. Si aceasta
deoarece companiile producatoare au observat ca un procent insemnat de fermieri (20-30%
dintre cultivatorii de soia si un mare numar de cultivatori de grau) se reintorc pe piata semintelor
o data la 4-5 ani. Lucru care, cum era si firesc, trebuia remediat, deoarece marile companii nu
doresc sa-si transfere o parte din profit fermierilor. Cu alte cuvinte, exista un conflict de interese
in companiile producatoare si fermieri, iarnoi, consumatorii, suntem undeva la mijloc si tot noi
suntem cei care avem de suferit de pe urma acestei paranoia a stiintei, cu implicatii majore
economice si uriase interese financiare.
Plantele modificate genetic au interesat până recent doar agricultura şi industria
alimentară, dar la începutul noului mileniu este deja evidentă tendinţa utilizării lor în multe alte
domenii: industria lemnului şi hârtiei, textilă, farmaceutică etc. Prin modificare genetică, pot fi
obţinute nu numai plante care cresc mai bine, ci şi produse vegetale cu însuşiri ameliorate. Se
anticipează că maximul de valoare potenţială adăugată plantelor de cultură transgenice rezidă
în modificările produselor finite. Exemple pentru astfel de modificări sunt: conţinutul de
amidon, proteine, uleiuri şi zaharuri; modificarea însuşirilor de panificaţie (la grâu); sporirea
conţinutului de caroten pentru corectarea deficitului de vitamina A la consumator; creşterea
duratei de păstrare a fructelor sau legumelor.
Unele dintre aplicaţiile curente ale transferului de gene la plante au ca scop deopotrivă
reducerea pierderilor de recoltă cauzate de patogeni şi atacul unor dăunători, şi protecţia
mediului, prin eliminarea necesităţii folosirii de pesticide şi fungicide pentru controlul lor. Aşa
cum reiese dintr-un raport recent, folosirea plantelor transgenice cu rezistenţă la dăunători
reprezintă peste un sfert din totalul cererilor pentru testarea în câmp.
Cele mai importante gene candidat pentru crearea de plante modificate genetic rezistente
la atacul de insecte sunt genele ce codifică proteinele cristaline insecticide de la Bacillus
thuringiensis (gene cunoscute sub denumirea Bt) şi cele ce codifică sinteza de inhibitori ai
proteazelor (prezenţi în numeroase specii de plante).

3
Plante modificate genetic rezistente la daunatori Student: Pintean Denisa

In B. thuringiensis, genele ce codifică sinteza toxinei (endotoxină) sunt prezente în

plasmide de dimensiuni mari. Există câteva variante ale genelor cry, produsul lor fiind toxic
pentru un grup foarte specific de insecte.

* δ-endotoxinele se acumulează în bacterii sub forma de cristale ce conţin precursorii

pentru adevărata toxină. Majoritatea speciilor de insecte sensibile au sucurile stomacale
alcaline, care dizolvă cristalele; acestea au de asemenea enzime pentru conversia precursorilor
toxinei în toxina activă.
** β-endotoxina este excretată din celulele bacteriene. Funcţia sa este aceea de a bloca mitoza.
Folosirea acestei proteine toxice este interzisă în Europa şi SUA, datorită potenţialului său de a
modifica cromozomii şi a efectelor toxice asupra embrionilor animalelor superioare.
Plantele transgenice cu rezistenţă la boli şi dăunători (aceasta fiind în fapt aplicaţia cea
mai importantă pentru agricultură în viitorul apropiat) sunt considerate ca fiind o componentă
majoră a agriculturii moderne, adică a unei agriculturi a cărei principală caracteristică este
creşterea productivităţii în condiţiile reducerii sau eliminării folosirii de substanţe chimice, cum
sunt pesticidele. Evident, orice societate umană îşi doreşte o agricultură care nu dăunează
mediului şi oferă produse mai sănătoase. Prin urmare, acesta ar fi un argument puternic pentru
introducerea în cultură a plantelor modificate genetic. Nu este vorba însă numai de plante
folosite ca hrană pentru om sau animale, ci şi de plante folosite în alte scopuri, de exemplu în
industria textilă, aşa cum este cazul bumbacului. Pentru moment, o certitudine este creşterea an
de an a numărului de specii de plante cultivate la care s-au obţinut forme transgenice, multe
dintre acestea aflându-se în faza testării în câmp sau fiind deja introduse în cultura comercială.

Cifrele pe care le oferă statisticile arată că cultivarea plantelor modificate genetic prin
introducerea genelor pentru rezistenţă la dăunători a determinat în anul 2002 reducerea cantităţii
de pesticide folosite pentru controlul lor cu 22-23 milioane de kilograme. De exemplu,

4
Plante modificate genetic rezistente la daunatori Student: Pintean Denisa

cultivarea soiului “Ingard” de bumbac modificat genetic, introdus în cultura comercială în

Australia în anul 1996, a determinat reducerea cu 40-60% a tratamentelor cu pesticide pentru
controlul dăunătorilor.

Porumb – hibrizi noi, rezistenti la daunatori.

Porumbul este cultivat ca planta alimentara, industriala si furajera. Cultura de porumb
realizeaza cea mai mare productie totala de pe mapamond. Prin usurinta cu care este produs,
recoltat si depozitat, porumbul a devenit de-a lungul timpului un reper in agricultura mondiala.

Caractere biologice:
Porumbul este o cereala originara din America de Sud, cultivata si la noi ca planta
alimentara, furajera si industriala.
Porumbul este o planta cu rezistenta buna la seceta si caldura, specie premergatoare
pentru multe plante.
Soiuri de porumb profitabile pentru recolte bogate:
Semintele de porumb CERA, PIONEER, OLT sunt foarte apreciate de fermieri, fiind
caracterizate de rezistenta la boli si daunatori si toleranta crescuta la seceta. Hibridul este sticlos
sau dentat, cu calitate Semolina (excelenta pentru morarit si panificatie), potrivit pentru boabe,
furaj, siloz sau biomasa.
Plantele de porumb transgenice rezistente la insecte, care exprimă genele cry derivate
de la bacteria B. thuringiensis (Bt), sunt cultivate pe suprafeţe din ce în ce mai mari în 16 ţări.
Sunt comercializaţi hibrizi care sintetizează proteine Cry1, rezistenţi la atacurile unor insecte
dăunătoare lepidoptere, şi hibrizi care sintetizează proteine Cry3, rezistenţi la viermele
rădăcinilor (Diabrotica sp.).

5
Plante modificate genetic rezistente la daunatori Student: Pintean Denisa

Prima generaţie de porumb Bt sintetizează proteina Cry1Ab, care este toxică pentru
larvele insectelor numite generic ”sfredelitorii porumbului” deoarece sapă galerii în tulpini şi
ştiuleţi, se hrănesc cu mătase şi panicule, determină căderea plantelor, reducerea fluxului
substanţelor nutritive şi, în final, reducerea producţiei sub potenţialul normal al culturilor. Din
această categorie fac parte Ostrinia nubilalis (sfredelitorul european al tulpinilor), cea mai
dăunătoare dintre insectele care atacă porumbul, Sesamia nonagrioides, Spodoptera littoralis şi
Helicoverpa zea.
Sfredelitorul european al tulpinilor este un dăunător economic important în principalele
regiuni în care se cultivă porumbul, dar apare mai frecvent în sudul şi în estul Europei, ca şi în
regiuni întinse din SUA şi din Canada. În anii în care atinge niveluri mari de infestare, poate
reduce recoltele cu 30%. În SUA, se estimează că suma costurilor combaterii sfredelitorului
european al tulpinilor şi valorii pagubelor produse de acesta este de aproximativ un miliard de
dolari anual. În Uniunea Europeană, Ostrinia nubilalis afectează culturile de pe 25% din
suprafaţa de13 milioane de hectare alocată porumbului. Se estimează că, anual, în funcţie de
nivelul infestării cu sfredelitor, se pierd între 5 şi 7% din potenţialul de producţie al acestor
culturi. Şi se mai estimează că, tot anual, nivelul de infestare cu acest dăunător, depăşeşte pragul
economic de dăunare pe 2,5 – 4,0 milioane de hectare alocate porumbului.

În România, companiile producătoare de sămânţă estimează că Ostrinia nubilalis

determină anual pagube în culturile de porumb de pe 0, 5 - 0,9 milioane de hectare. Cele mai
afectate culturi sunt cele din vestul, nord-vestul şi sudul ţării. Frecvenţa plantelor de porumb
atacate de Ostrinia nubilalis a variat în funcţie de an şi de amplasarea fermei. De exemplu, în
anul 2008, frecvenţa plantelor de porumb convenţional la care erau vizibile daune produse de
sfredelitor a fost 26,33% la Călăraşi (în sudul ţării), 19,8% la Gătaia (în vestul ţării) şi 17,67%
la Racoviţa (în sud-estul ţării). În anul 2009, în culturile de porumb convenţional, frecvenţa
atacului sfredelitorului a variat între 9,33%, la Jimbolia (în vestul ţării), şi 12,56%, la Şuţeşti –
Brăila (în sud-estul ţării).

6
Plante modificate genetic rezistente la daunatori Student: Pintean Denisa

Larvele dăunătorului au un comportament endofitic, săpând galerii în tulpinile de

porumb şi în ştiuleţi. Prima generaţie de larve de Ostrinia nubilalis provoacă daune hrănindu-
se cu frunze şi săpând tuneluri în tulpini. A doua generaţie de larve atacă şi ştiuleţii. Din această
cauză, combaterea chimică tradiţională este ineficientă pentru că, odată pătrunse în tulpinile
plantei, larvele devin inaccesibile pentru chimicalele aplicate. În plus, din cauza spectrului larg
de acţiune al unor chimicale sunt afectate şi organismele nevizate din mediu, iar respectivele
produse sunt mai puţin compatibile, sau chiar incompatibile, cu metodele de combatere
biologică folosite în managementul integrat al dăunătorilor.
Au fost raportate numeroase date care atestă beneficiile economice, pentru mediu şi
pentru sănătate asociate utilizării plantelor Bt. Aplicarea acestei tehnologii la porumb aduce
beneficii directe fermierilor şi consumatorilor şi indirecte mediului.
Beneficiile fermierilor sunt datorate limitării pierderilor de recoltă determinate de
dăunători. Consumatorilor li se oferă un porumb ce conţine cantităţi semnificativ mai mici de
micotoxine. În sfârşit, mediul este mai puţin poluat ca urmare a reducerii numărului de
tratamente cu insecticide. Există deja o istorie de utilizare sigură a plantelor Bt. O istorie bogată
în date care dovedesc că plantele Bt aflate în culturi comerciale nu sunt invazive, nu transferă
transgenele la speciile indigene şi nu au efecte, directe sau indirecte, asupra organismelor
nevizate şi ecosistemelor. Mai mult, până acum nu a fost semnalată apariţia rezistenţei
dăunătorilor vizaţi de modificarea genetică la proteinele insecticid sintetizate de aceste plante.

7
Plante modificate genetic rezistente la daunatori Student: Pintean Denisa

BIBLIOGRAFIE

• Abelson P. H., “A third technological revolution”, Science, 279, 2019,

1998
• Ahmed F. E. şi colab., “Detection of genetically modified organisms in
food”, Trends in biotechnology 5,215-230, 2002.
• Badea M. şi Săndulescu D., “Biotehnologii vegetale”, Fundaţia Biotech,
Bucureşti, 276-283, 2001.
• https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-
craiova/agricultural-accounting/plante-si-organisme-modificate-
genetic/20030743
• http://www.ecos-
magazine.com/uploads/1/2/2/0/122036/plantele_modificate_genetic_si_i
mpactul_lor_asupra_mediului.pdf
• Curs USAMVBT 2022 Biotehnologii Vegetalale, Unitatea de invatare 9.
Plante modificate genetic rezistente la daunatori.