UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA

BUCURESTI

FACULTATEA DE AGRICULTURA

REFERAT LA GENETICA

TEMA: PLOIDIA LA SPECII AGRICOLE

GRUPA: 1201
IFR – ANUL II

1
 PLOIDIA LA SPECII AGRICOLE

Cel mai adesea , numărul de cromozomi din celule este constant ( diploid în
celulele somatice și haploid în celulele sexuale). Uneori, acest număr suferă modificări
(creșterea sau reducerea), ceea ce duce la o variație a numărului de cromozomi cu
implicații și asupra fenotipului indivizilor afectați. Această modificare a numărului de
cromozomi este cunoscută sub denumirea de ploidie.
In prezent se admite ca obisnuit schimbarile in numarul de cromozomi determina
aparitia a doua clase principale de variatii : euploidia si aneuploidia.
Euploidia. In cazul euploidiei cariotipul indivizilor este foarte exact , fie dintr-un
numar de baza de cromozomi , caracteristic speciei (fiecare cromozom este reprezentat
o singura data in fiecare set).
Indivizii afectati de euploidie se numesc euploizi. Euploizii difera fata de numarul
diploid , prin genomi intregi sau seturi de cromozomi.
Organismele euploide pot fi monoploide si poliploide.
Organismele monoploide poseda in celula somatica un singur numar de baza
sau numarul monoploid de cromozomi, la organismele monoploide , fiecare cromozom
este prezent in nucleu intr-un singur exemplar.
Organismele poliploide . Sunt acelea care in nucleii celulelor somatice au mai
mult decat doua seturi complete de cromozomi. Astfel sunt poliploizi: Triploizii (3x) ,
tetraploizii (4x) , pentaploizii(5x), hexaplooizii(6x), etc.
Dupa originea lor poliploizii se clasifica in 2 categorii : autopoliploizi si
allopoliploizi
Autopoliploizii rezulta in urma multiplicarii numarului seturilor de baza ale unei
specii diploide (cand cromozomii din cele trei , patru sau mai multe seturi sunt
homologi).De exemplu daca specia diploida are doi genomi simbolizati AA (2x),
autotriploidul va fi AAA (3x) , iar autotetraploidul AAAA (4x) , etc.
Allopoliploizii rezulta in urma hibridarii a doua specii urmata de dublarea
numarului de cromozomi . In acest caz seturile de cromozomi apartin unor surse diferite
, specii sau genuri , si pot sa nu manifeste niciun fel de homologie sau numai o
homologie partiala.
Aneuploidia. In cazul aneuploidiei , celulele somatice sau indivizii au unu, doi
sau cativai cromozomi intregi in plus sau in minus fata de numarul normal caracteristic
speciei. Indivizii cu asemenea variatii in numarul de cromozomi se numesc aneuploizi.
Aneuploidia poate aparea in celulele somatice si generative , mai ales datorita
castigarii sau pierderii unor cromozomi individuali.
Organismele aneuploide pot fi polisomice sau oligosomice.
Organismele polisomice (hiperploidie) . In celulele somatice organismele
polisomice poseda cativa cromozomi in plus fata de numarul diploid normal. Polisomicii
pot fi trisomici sau tetrasomici.

2
 Trisomicii poseda in celule si testuri un extracromozom homolog (total sau
partial) uneia dintre perechile de cromozomi sau disomici. Trisomicii se simbolizeaza
2n+2.
Organismele oligosomice (hipoploide) . Celulele acestor organisme sunt
deficiente pentru unul sau ambii membri ai unei perechi de cromozomi absenti ,
oligosomicii sunt monosomici sau nulisomici. Monosomicilor le lipseste un membru
dintr-o pereche (dintr-un set de cromozomi). Monosomicii se simbolizeaza 2n-1.
Nullisomicii le lipseste o pereche oarecare de cromozomi. Nullisomicii se simbolizeaza
2n-2.
Poliploidia la plante. Cercetarea cariotipului la diverse specii si genuri vegetale
a relevat faptul ca multe dintre ele sunt poliploide. Pentru numeroase astfel de
organisme procesul speciatiei implica una sau mai multe forme vechi, ancestrale , care
s-au unit prin hibridare , urmata de dublarea sau multiplicarea genomilor intr-un tip nou
amphiploid.
De aici se poate conclude ca poliploidia a avut un rol important in evolutia
plantelor.
Potrivit studiilor efectuate de numerosi citogenetici printre care G. L. Stebbins (intre
1938-1950), C. D. Darlington si colaboratorii (1945), G. Tischler (1950), A. Muntzing
(1956), speciile de plante superioare (Angiospermae) sunt poliploide in proportie de 30-
35%, cu variatii de la un grup de plante la altul.
Astfel studiul genurilor si speciilor de graminee ierboase perene a relevat faptul
ca circa 70% dintre acestea sunt poliploide.
Majoritatea sunt probabil allopoliploide , dar in formarea unora a contribuit si
allopoliploidia.
Ploidia este putin frecventa printre speciile de plante anuale si mult mai putin
printre speciile lemnoase. Se considera ca la baza aparitiei si perseverarii ploidiei sta
faptul ca hibrizii indepartati ai speciilor perene, chiar daca sunt sterili, pot supravetui
datorita perenitatii si inmultirii vegetative, in timp ce hibrizii steriliintre speciile anuale nu
pot supravetui si, ca urmare dispar. Datorita poliploidiei , speciile sau schimbat si au
evoluat, adaptandu-se la conditiile mediului ambiant.
Astfel din studiile efectuate de A. Love si D. Love (1949) reiese ca incepand din
zona temperata (Germania , regiunea Schleswig-Holstein) si pana inspre cercul polar
(insula Spitzbergen) , proportia speciilor poliploide este tot mai mare. Pe baza acestei
constatari s-a tras concluzia ca speciile poliploide (in aceasta zona predomina speciile
graminee ierboase perene) sunt adaptate conditiilor concrete de mediu , fiind mai
rezistente la temperaturi scazute, comparativ cu speciile diploide (anuale si lemnoase),
mai numeroase in zonele cu clima calda.
O frecventa mare de specii poliploide poseda familiile: Gramineae(aproximativ
75%) , Rosaceae, Polygonaceae, Malvaceae. In alte familii sunt poliploide doar speciile
din unele genuri sau numai anumite specii din unele genuri.

3
 De exemplu , in timp ce unele genuri sunt constituite numai din specii diploide , in
cadrul genului Solanum (dar si in genurile Beta , Chrysanthemum , Prunus, Rubus ,
Trifolium , etc.) , unele grupe de specii sunt poliploide iar altele sunt diploide. Familiile
Cucurbitaceae , Moraceae, Fagaceae s.a. sunt formate numai din genuri si specii
diploide. Evidentierea rolului poliploidizarii in aparitia unor valoroase specii de plante ,
din genurile de cea mai mare importanta pentru agricultura si horticultura este posibila
prin analiza cariologica si resinteza experimantala a acestora. In acest scop se
realizeaza hibridarea intre speciile diploide considerate ca stramosi posibili ai speciei
poliploide, care structural si fenotipic sunt asemanatoare sau identice cu speciile
poliploide naturale si mult deosebite de speciile genitoare diploide.
Pe cale experimentala , prin hibridari indepartate au fost resintetizate o serie de
specii poliploide din genurile Triticum , Nicotiana , Gossypium, Phleum, Prunus, Dahlia,
Solanum etc.
Inducerea experimentala a poliploidiei (autopoliploidie si alloploidie) este
considerata in prezent ca una dintre principalele metode de ameliorare a plantelor.
Aceasta metoda se aplica cu succes in ameliorarea graului , secarei , cartofului,
sfeclei, lalelei, zmeurului etc.
Autopoliploizii apar in urma dublarii genomilor proprii. Relevarea acestui fapt are
loc in meioza.
Autotriploizii au in nucleul somatic trei genomi, 3x. Autotriploizii pot aparea
spontan in descendenta speciilor diploide datorita unirii in procesul fecundarii a unui
gamet neredus , 2x, cu un gamet normal, x. In general, in natura autotriploidia la
plantele superioare este rara, datorita sterilitatii cauzate de anomaliile meiotice.
Tesuturile , organele si organismele autotriploide aparute spontan , pot
supravetui numai in cazul incare ele se inmultesc pe cale vegetativa, prin bulbi,
tuberculi, rizomi, butasi s.a.
Autotriploidia , asociata cu inmultirea asexuata , se intalneste la bananierul de
masa (comercial) Musa Esculentum , care este un hibrid triploid (cu X=11), la care
genotipurile triploide, 3x=33 cromozomi, au crestere luxurianta si produc delicioasele
fructe fara seminte , din cauza meiozei anormale (in timp ce tipurile diploide, 2x=22
cromozomi denumite ,,monkey bananas’’ produc fructe cu seminte , care sunt
consumate numai de mainute). La cartof (x=12), cateva specii spontane utilizate ca
donori de gene de adaptibiitate sunt triploide (3x=36), de exemplu , Solanum
chacoense, S. commersonii, S. chauca.
Tipuri triploide se gasesc si la pomi fructiferi , plante ornamentale , lamai, precum
si la plop etc. La plop, formele triploide cresc foarte repede si luxuriant , comparativ cu
formele diploide. La mar, Malus domestica (x=17), diverse sortimente sunt triploide
(3x=51) ; Gravenstein, Baldwin, Reinette de Canada, Belle de Boskoop, Brampley’s
Seedling, Blenheim Orange , Mutsu s.a. La par, Pyrus communis (x=17) sunt triploide
(3x=51) soiurile Beurre Diel, Beurre d’Amanlis, Pitmastron Duchess etc. Aceste soiuri isi
mentin caracteristicile triploide prin inmultirea vegetativa.

4
 Sunt autotriploide si unele dintre cele mai frumoase soiuri de plante ornamentale.
Dintre acestea mentionam lalelele (x=12, 3x=36), narcisele(x=7, 3x=21), zambilele (x=8,
3x=24), unele soiuri de cires japonez de ornament (x=8, 3x=24), de iris (3x=36), de
azalee etc.
Formele autotriploide beneficiaza alaturi de sporirea volumului nucleilor si
celulelor si de heterozigotie , factori care contribuie la cresterea volumului organelor
vegetative si la sporirea vitalitatii , comparativ cu formele diploide. In acelasi timp ,
datorita anomaliilor ce survin in meioza , autotriploizii nu formeaza gameti normali, fapt
ce inlatura fecundarea, favorizand in unele cazuri producerea unor fructe fara seminte
(mere, pere, banane, pepeni verzi fara samanta etc.)
La speciile ornamentale cum sunt: laleaua, crinul , zambila, azaleea, ciresul
japonez etc. autotriploidia determina formarea unor flori mai mari, iar sterilitatea asigura
persistenta florilor in stare proaspata o perioada mai lunga de timp.
Autotetraploizii rezulta in urma dublarii diploizilor sau prin unirea la fecundare a
unor gameti neredusi (2x+2x). Ca urmare aceste organisme au patru genomi similari in
nucleul somatic 4x.
Autotetraploidia poate aparea spontan in diverse populatii naturale, datorita unor
anomalii ivite in mitoza si meioza sau poate fi indusa experimental cu ajutorul unor
factori poliploidizanti (de exemplu cu ajutorul colchicinei).
Celulele somatice autotetraploide sunt, de obicei, mai mari, datorita unui nucleu
mai voluminos . Ca urmare si tesuturile si organele , iar in unele cazuri chiar
organismele in intregime , au dimensiuni mai mari . Pot avea dimensiuni mai mari
tulpinile , frunzele, radacinile, organele de fructificatie, graunciorii de polen, florile,
fructele, semintele, stomatele etc.. Cresterea volumului organelor vegetative au facut ca
autotriploizii /(autotetraploizii)
sa reprezinte excelente surse de nutreturi .

5
 De altfel specii furajere , cum sunt lucerna Medicago sativa (x=8; 4x=32), trifoiul
alb Trifolium repens (x=7; 4x=28), raigrasul Lolium perene (x=7; 4x=28) ; golomatul
Dactylis glomerata (x=7; 4x=28) si altele sunt autotetraploizi naturali, care au aparut
direct din diploizi fertili. Alte specii naturale autotetraploide sunt cartoful cultivat
Solanum tuberosum (x=12; 4x=48) , cafeaua Coffea arabica (x=11; 4x=44), arahidele
Arachis hypogaea (x=10; 4x=40), usturoiul Allium porrum (x=8; 4x=32) s.a.
Autotetraploidia determina formarea unor fructe gigantice la pomii si arbustii
fructiferi. Astfel soiurile autotetraploide de par (4x=68), ca Fertility, Bartlett, Anjou si
altele , de mar (4x=68) , ca McIntosh, Alpha 68 , de visin (4x=32) s.a. , unele forme de
zmeur Rubus idaeus (x=7 ; 4x=28) produc fructe mult mai mari compartiv cu formele
diploide. La vita de vie , autotetraploizii (x=19; 4x=76) produc forme uriase, cum sunt
Muscat gigas , Sultanina gigas etc.

6
 Intr-o serie de cazuri s-a constatat ca sporirea dimensiunilor formelor poate fi
asociata si cu o sinteza mai intensa a unor substante, ca vitamine, zaharuri, substante
colorante etc.
Un numar insemnat dintre speciile ornamentale sunt autotetraploide. Astfel, au
patru seturi de cromozomi speciile din genul Dahlia (x=8; 4x=32) si Delphinium (x=8;
4x=32), unele specii de iris (x=12; 4x=48) de Rhododendron (x=13; 4x=52), de Tulipa
(x=12; 4x=48), Primula sinensis (x=12 ; 4x=48) s.a. Florile speciilor autotetraploide sunt
mult mai mari compartiv cu cele dezvoltate de speciile diploide . Durata florilor la
formele autotetraploide este de asemenea mai lunga, datorita fertilitatii mai reduse
determinata de meioza mai putin regulata.
Introducerea autotetraploidiei la sfecla de zahar (x=9; 4x=36) a reprezentat o adevarata
revolutie pentru ameliorarea acestei specii, constituind un model de aplicare creatoare a
descoperirilor genetice. Primele forme autotetraploide de sfecla de zahar au fost
obtinute in anii 1939-1940. Formele autotetraploide au frunze, radacini si seminte mai
mari , dar sunt mai tardive si au un procent de zahar mai scazut, comparativ cu formele
diploide originare. In anul 1940, cercetatorii canadieni F. H. Peto si J. V. Boyes au
stabilit ca nivelul optim de poliploidie la sfecla de zahar este starea triploida (3x=27).
Primele soiuri poliploide la sfecla de zahar au fost folosite in productie in anul 1950
(soiul german Kleinwanzleben Polibeta, si in anul 1952 soiul japonez Nr. 1)Apoi
suprafetele cultivate cu sfecla de zahar triploida a crescut vertiginos.
Sunt larg raspanditi in cultura autotetraploizii artificiali de ridiche (Raphanus
sativus, x=9; 4x=36), cu radacini de 2-3 ori mai mari, mai precoce cu 5-10 zile
comparativ cu soiul originar diploid, varza (Brassica oleracea var. capitata , x=9;
4x=36), cu productii , vitamina C si alte substante in cantitati mai mari etc.
Mentionam ca la unele specii autopoliploidia spontana a atins nivele mai ridicate.
Astfel la capsun (genul Fragaria x=7) unele specii sunt 6-ploide sau 8-ploide, la
crizantema (genul Chrysunthemum , x=9) unele specii sunt 10-ploide, iar la Digitalis
(x=7) si Pelargonium (x=9) unele specii sunt 16 ploide.
Meioza la autotetraploizi este variabila, de la o desfasurare normala si pana la
una anormala.

Bibliografie
1. T. Craciun, I. Tomozei, N. Coles, A. Nasta - Genetica. Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1978