Ingineria genetică

Termenul de inginerie genetică părea, acum ceva timp, ca fiind desprins din domeniul
științifico-fantastic. Astăzi, a devenit o realitate bine conturată și cu rezultate promițătoare în
toate domeniile vieții cotidiene.
Ingineria genetică este o integrare a biologiei moleculare, a microbiologiei și a științelor
tehnice, cu ajutorul cărora puntem modifica calitățile unui organism, ca apoi să îl întrebuințăm în
industrie, sau în alte scopuri. În zilele noastre, suntem martorii unei revoluții în biologia
moleculară, a cărei aplicații se extind și în industrie, în agricultură și în medicină. 
Printre primele organisme modificate genetic s-au numărat bacteriile care produc
insulină, un hormon necesar tratării diabetului. Prin ingineria genetică s-au obținut şi diferite
soiuri de plante cu o productivitate mai bună, cu o mai bună rezistență la dăunători şi care
necesită mai puţine pesticide.
Ingineria genetică presupune manipularea directă a ADN-ului, acele scări elicoidale ale
acizilor nucleici care codifică software-ul vieții, reprezentat prin cele 4 baze azotate A-adenina,
C-citozina, G-guanina și T-timina care nu se pot combina decât într-un anumit mod.
Combinațiile acestor baze azotate în cadrul genelor, care, la rândul lor, produc proteine,
alcătuiesc arhitectura ADN-ului. Structura ADN-ului este codificată într-un limbaj unic,
indiferent că este vorba de cea mai simplă bacterie sau de cea mai evoluată fiinţă.

Anumite tehnici de inginerie genetică folosesc bacterii pentru introducerea unor gene noi
în genom. Agrobacterium tumefaciens, de exemplu, este utilizată frecvent în biotehnologie
pentru modificarea genomului unor specii de plante. Această metodă nu este însă foarte precisă,
astfel încât în prezent se preferă utilizarea unor noi metode de inginerie genetică care sunt mult
mai exacte, cum ar fi tehnica CRISPR Cas-9.
Ingineria genetică utilizează metode de cultură in vitro a celulelor și țesuturilor animale
și vegetale și tehnologia ADN-ului recombinat. Pe aceste metode se bazează hibridarea somatică
la plante și animale, haploidia prin androgeneză și ginogeneză experimentală, precum și
clonarea.
Tehnologia ingineriei genetice avansează rapid şi se pare că oamenii de știință vor putea
modifica tot mai ușor genomul organismelor. Cu toate acestea, rămâne de văzut cum vor fi
soluţionate implicațiile juridice și etice ale acestei tehnologii.
În opinia mea, ingineria genetică poate fi considerată morală având în vedere toate
aspectele pozitive pe care le-a adus omenirii, contribuind la creșterea calității vieții. Deși are și
efecte negative, datorită acesteia posibilitățile pe care la au oamenii s-au extins, creând un
orizont vast pentru cercetarea în mai multe domenii care ar duce la noi desoperiri.