Produse alimentare obtinute din Organisme Modificate Genetic

Avantaje şi dezavantaje ale tehnicilor de modificare genetică a materiilor

prime alimentare
Progresele realizate în ultimii ani în ştiintă şi tehnologie au avut un impact
puternic asupra sectorului agricol şi al celui alimementar din întreaga lume. Metode
novatoare de productie şi de transformare au revolutionat numeroase sisteme traditionale,
precum şi capacitatea de producere a hranei pentru o populatie aflată în expansiune
continuă.
Aceste evenimente au generat numeroase schimbări în economie şi în organizarea
socială, dar şi în gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost bulversat de
progresele tehnologice care au permis nu doar obtinerea ameliorărilor genetice prin
selectie, ci şi crearea de noi combinatii genetice pentru a obtine vegetale, animale şi peşti
cu rezistentă şi productivitate mult mai mare.
Organismele modificate genetic (OMG), create de Statele Unite ale Americii şi
cultivate pe scară largă, acceptate de numeroase alte tări ale lumii, care le consideră o
rezolvare a problemei foametei, primite cu neîncredere de altii şi respinse cu vehementă
de organizatiile ecologiste, au devenit un subiect foarte controversat.
Biotehnologia modernă oferă noi posibilităti de dezvoltare în sectoare foarte
diverse, de la agricultură la productia farmaceutică, iar dezbaterile la nivel mondial
asupra organismelor modificate genetic sunt fără precedent în ultima perioadă şi au
polarizat atentia atât a oamenilor de ştiintă, a producătorilor de bunuri alimentare, a
consumatorilor, a grupurilor de apărare a interesului public, precum şi a puterilor publice
şi a decidentilor.
Punerea la punct a organismelor modificate genetic este astăzi, fără îndoială, un
subiect care ridică numeroase probleme de etică referitoare la domeniul agriculturii şi al
alimentatiei.
Plantele modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei
genetice. În ultimii ani, alături de metodele clasice de încrucişare a soiurilor sau de
utilizare a îngrăşămintelor, au apărut metode noi, care presupun folosirea unor tehnici
specifice ingineriei genetice. Toate aceste plante nou create de om nu există în natură, iar
impactul lor asupra mediului şi asupra fiintei umane nu este pe deplin cunoscut şi
controlat de specialişti.
Definitii ale organismelor modificate genetic:
1 ► în legislatia din România privind regimul de obtinere, testare, utilizare şi
comercializare a organismelor modificate genetic acestea sunt definite ca
reprezentând orice organism, cu exceptia celui uman, al cărui material genetic
a fost modificat altfel decât prin încrucişare şi/sau recombinare naturală sau
orice entitate biologică capabilă de reproducere sau de transferare de material
genetic (Legea nr. 214/2002 pentru aprobarea OG nr. 49/2000 privind regimul
de obtinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate
genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne şi a produselor rezultate din
acestea, publicată în MO nr. 316/14 mai 2002);
2 ► în Germania, organismele modificate genetic sunt considerate acele
organisme al căror material genetic a fost modificat într-un mod care nu
există în natură în conditii naturale sau de recombinare naturală. Organismul

1
 modificat genetic trebuie să fie o unitate capabilă de autoreplicare sau
transmitere a materialului genetic;
3 ► în Statele Unite, termenul de organism modificat genetic se referă la plante
şi la animale care contin gene transferate de la alte specii, pentru a obtine
anumite caractere, precum rezistenta la anumite pesticide şi ierbicid.
Transferul de gene apare şi în agricultura conventională, dar spre deosebire de
ingineria genetică, acesta are loc între indivizi apartinând aceleiaşi specii sau între specii
înrudite. Marea diversitate a speciilor de plante şi animale existente astăzi atestă faptul că
întotdeauna s-au produs modificări în zestrea genetică a acestora. Însă toate modificările
s-au produs treptat, de-a lungul unor perioade foarte mari de timp şi, un fapt care trebuie
retinut, fără interventia omului.
Ingineria genetică este deci o nouă tehnologie care implică manipularea genelor.
Datorită limbajului universal al genelor (codul genetic), oamenii de ştiintă pot transfera
gene între diferite specii care nu sunt înrudite (animale, plante, microorganisme). De
exemplu, genele unui peşte pot fi transferate la o plantă de tomate sau la căpşună, pentru
a le conferi rezistentă sporită la temperaturi foarte scăzute. Plantele obtinute prin astfel de
tehnici de inginerie sunt fortate să producă substantele chimice ale peştelui, tocmai
datorită acestui limbaj universal, acestea elaborând o substantă chimică pe care peştii o
produc în mod normal pentru a supravietui în apa rece.
Prin aceste noi tehnologii au fost create numeroase plante modificate genetic cu
importantă majoră în alimentatie, cum sunt porumbul şi cartofii rezistenti la insecte,
fasolea, soia tolerantă la glifosat, tomatele cu coacere întârziată şi continut ridicat de
substantă solidă.
În ultima perioadă au fost create şi organisme modificate genetic în scop
nutritional. Dacă plantele transgenice realizate în scop tehnologic constituie prima
generatie de alimente modificate genetic, modificările genetice care vizează
îmbunătătirea calitătii nutritive a alimentelor se constituie în a doua generatie de astfel de
produse. În cadrul acestei noi generatii de OMG se includ uleiurile a căror compozitie a
fost modificată în vederea îmbunătătirii raportului între acizii graşi saturati şi cei
nesaturati, orezul „auriu”, cu un continut mult mai ridicat de provitamina A, amidonul cu
proportia dintre amiloză şi amilopectină modificată în vederea creşterii capacitătii de
gelificare.
Specialiştii apreciază că prin utilizarea tehnicilor de inginerie genetică este posibil
să se strice hotarele pe care speciile le-au stabilit de-a lungul evolutiei. În opinia unora,
din cauza combinării genelor speciilor care nu se înrudesc, prin modificarea permanentă a
codului genetic, este foarte posibil ca noile organisme create să transmită prin ereditate
urmaşilor schimbările genetice induse.
Multi experti se tem că ingineria genetică va genera pierderea biodiversitătii,
înlăturând barierele care au protejat integritatea speciilor de-a lungul timpului. Studii
efectuate de aceştia demonstrează că introducerea masivă în circuitul agricol a plantelor
modificate genetic sau transgenice, rezistente la ierbicide va conduce la disparitia unor
vietuitoare care se hrănesc cu semintele provenite de la ierburi şi buruieni.
În ultimele decenii, înrăutătirea conditiilor pedoclimatice, diminuarea progresivă a
resurselor naturale şi explozia demografică au necesitat căutarea unor solutii de
diversificare a raselor de animale şi a soiurilor de plante, de sporire a productivitătii
culturilor prin creşterea rezistentei la dăunători şi la conditii de mediu neprielnice (frig,

2
 secetă, soluri sărace etc.), de modificare în sens favorabil a compozitiei chimice. Solutiile
s-au concretizat în aplicarea unor procedee ştiintifice de modificare a zestrei genetice.
Prin tehnicile de inginerie genetică, materialul genetic de interes este transferat de
la organismul donor la cel acceptor, în scopul obtinerii de organisme cu caracteristici noi,
utile. Aceste tehnici sunt următoarele:
0 - tehnici de recombinare a acizilor nucleici, care implică formarea de noi
combinatii ale materialului genetic, prin insertia moleculelor de acizi nucleici (obtinute
prin diferite tehnici în afara unui organism) într-un virus, bacterie sau alt sistem vector şi
încorporarea acestora într-un organism - gazdă, în care nu există în mod normal, dar care
este capabil să continue propagarea;
1 - tehnici care implică introducerea directă într-un microorganism a materialului
ereditar preparat în afara microorganismului;
2 - tehnici de fuziune celulară sau tehnici de hibridizare, în care celulele vii cu noi
combinatii de material genetic ereditar sunt formate prin fuziunea a două sau mai multe
celule, prin metode care nu au loc în mod natural.
Sustinătorii tehnicilor de modificare genetică afirmă că utilizarea acestora aduce
numeroase avantaje, mai ales pentru producătorii şi comerciantii de plante transgenice:
0 • reducerea costurilor, deoarece nu mai este necesară tratarea culturilor cu
îngrăşăminte chimice;
1 • creşterea rezistentei la actiunea dăunătorilor;
2 • obtinerea unor sporuri importante ale recoltelor;
3 • îmbunătătirea caracteristicilor organoleptice ale produselor (gust, culoare,
formă);
4 • prelungirea termenului de valabilitate a produselor, prin creşterea rezistentei la
păstrare.
Astfel, plantele transgenice nu mai trebuie tratate cu substante chimice, ele fiind
rezistente la actiunea dăunătorilor; în acest fel se obtin sporuri importante ale recoltelor,
dar şi produse care nu sunt toxice, ele nefiind tratate chimic. Pe de altă parte, în
ameliorarea clasică, prin diverse încrucişări şi hibridări, transferul genelor are loc în
cadrul unui proces ce durează ani multi, în timp ce prin tehnicile de inginerie genetică,
transferul genelor se face direct, rezultatul fiind acelaşi.
Modificările genetice pot genera însă şi numeroase efecte adverse asupra
sănătătii umane şi a mediului:
• efecte alergice şi toxice asupra oamenilor;
• afectiuni ale plantelor şi animalelor, inclusiv efecte alergice şi toxice;
• efecte asupra dinamicii populatiei de specii în mediul gazdă şi asupra diversitătii
genetice a fiecăreia dintre aceste populatii;
• sensibilitatea modificată a agentilor patogeni, facilitând răspândirea bolilor infectioase
sau crearea de noi vectori;
• diminuarea actiunii tratamentelor profilactice sau terapeutice medicale, veterinare sau
fitofarmaceutice prin transferul genelor care conferă rezistentă la antibioticele utilizate în
medicina umană sau veterinară;
• efecte asupra biogeochimiei, prin schimburi în descompunerea în sol a materialului
organic.
Pornind de la amenintările pe care OMG-urile le reprezintă pentru sistemul
imunitar uman şi pentru biodiversitatea planetei, cercetătorii din diverse domenii ale

3
cunoaşterii (patologie, agronomie), precum şi organizatiile ecologiste au creat un puternic
curent de opinie împotriva producerii plantelor transgenice, dar cu toate acestea, OMG-
urile se cultivă la scară largă în lume.
Principalii producători de organisme modificate genetic
Tările care produc organisme modificate genetic trebuie să dispună de
reglementări clare şi responsabile şi de organe autorizate care să garanteze că riscurile
sunt analizate într-o manieră ştiintifică şi că toate măsurile de securitate posibile sunt
adoptate, pe baza testelor realizate înainte de difuzarea produselor rezultate în urma
aplicării biotehnologiilor. De asemenea, se impune o monitorizare atentă odată ce aceste
produse au fost diseminate.
Statisticile demonstrează că suprafata cultivată cu OMG la nivel mondial în anul
2003 este estimată la aproximativ 68 milioane de hectare.
În Uniunea Europeană nu se cultivă plante modificate genetic, dar acestea ajung
în consumul populatiei prin intermediul importurilor.
Cea mai mare suprafată cultivată cu OMG se află în SUA, aproximativ 42,8 mil.
ha, reprezentând 63% din întreaga suprafată cultivată cu OMG pe plan mondial. De altfel,
SUA alocă fonduri impresionante pentru cercetare în domeniul ingineriei genetice
Pe locul doi se situează Argentina, cu o suprafată de aproximativ 14 mil. ha (21%
din total suprafată cultivată cu OMG), urmată de Canada cu 4,4 mil. ha (6%), Brazilia cu
3 mil. ha (aproximativ 5%), China cu 2,8 mil. ha (4%). Restul suprafetei, reprezentând
1% din total este cultivată de următoarele tări: Australia, Spania, Uruguay, România,
Columbia, Honduras, Filipine, India, Indonezia.
Cele patru mari culturi de plante modificate genetic cultivate în anul 2003 pe plan
mondial sunt: soia (41,4 mil. ha), porumb (15,5 mil. ha), bumbac (7,2 mil. ha) şi rapită
(3,6 mil. ha).
Soiurile modificate genetic, înregistrate în Catalogul oficial al României sunt:
cartoful, soia, sfecla de zahăr, porumbul.

4
 Nr. Specia Scopul modificării genetice
Crt.
1 Cartof Rezistentă la gândacul de Colorado
2 Soia Tolerantă la glifosat
3 Sfeclă de zahăr Tolerantă la glifosat
4 Porumb
1 • Tolerantă la glufosinat de amoniu
2 • Rezistentă la Ostrinia nubilalis
3 • Tolerantă la glifosat

Aspecte etice ale utilizării organismelor modificate genetic

Securitatea alimentatiei, a mediului şi problema organismelor modificate genetic sunt
strâns legate în mintea consumatorilor, care, prin cererea pe care o vor exprima pe piată, vor
influenta în mod semnificativ deciziile cu privire la viitorul acestei tehnologii.
Preocupările consumatorilor cu privire la organismele transgenice pot fi grupate în
următoarele categorii:
- siguranta sanitară a alimentelor – reprezintă una dintre cele mai importante preocupări ale
consumatorilor în legătură cu organismele modificate genetic. Având în vedere că unele
alimente care nu sunt modificate genetic ridică numeroase probleme de genul alergiilor, al
prezentei reziduurile de pesticide, al contaminărilor microbiologice, cu atât mai mult în cazul
mărfurilor alimentare obtinute prin utilizarea noilor tehnologii consumatorii dovedesc un
scepticism mai ridicat;
- impactul asupra mediului – o altă preocupare majoră a publicului este posibilitatea ca
organismele modificate genetic să perturbe echilibrul naturii. OMG sunt produse netraditionale a
căror eliberare în mediu poate genera modificarea ecosistemelor („poluarea genetică”). De
aceea, monitorizarea eliberării deliberate în mediu a acestor organisme devine o problemă atât
etică, cât şi tehnică;
- riscurile şi avantajele – sunt aspectele pe care consumatorii le compară atunci când îşi exprimă
punctul de vedere cu privire la OMG;
- transparenta – reprezintă un drept legitim al consumatorului de a obtine informatii privind
avantajele şi riscurile utilizării în agricultură a organismelor modificate genetic. Unul dintre cele
mai simple mijloace pentru respectarea transparentei este etichetarea produselor alimentare,
indiferent dacă sunt sau nu modificate genetic;
- responsabilitatea – consumatorii îşi doresc să fie implicati în stabilirea politicii care trebuie
urmată în cazul organismelor modificate genetic;
- echitatea – analiza etică ridică în primul rând problema cunoaşterii măsurii în care utilizarea
organismelor modificate genetic în agricultură poate fi orientată şi contribuie în mod real la
ameliorarea nutritiei şi sănătătii consumatorilor săraci, în special în tările aflate în curs de
dezvoltare. Până în prezent, utilizarea organismelor modificate genetic în agricultură a fost axată
în special pe reducerea costurilor la nivelul exploatării agricole, mai ales în tările în curs de
dezvoltare.
Anumite aspecte etice ale problemei mutatiilor genetice se situează în contextul celor
mai importante principii ale drepturilor omului:
1 • dreptul la o alimentatie suficientă şi corespunzătoare – se referă la disponibilitatea unei
alimentatii lipsite de substante nocive, în cantitate suficientă şi de o calitate adecvată satisfacerii
necesitătilor alimentare ale individului, precum şi la accesibilitatea sau posibilitatea de a obtine
această hrană într-o manieră durabilă şi care să nu împiedice respectarea celorlalte drepturi ale
omului. Comitetul drepturilor economice, sociale şi culturale şi Comisia drepturilor Omului din

5
cadrul Natiunilor Unite au abordat acest drept în cadrul summit-ului mondial privind
alimentatia;
1 • dreptul la o alegere în cunoştintă de cauză – derivă din conceptul etic al autonomiei
indivizilor. Alegerea în cunoştintă de cauză a consumatorilor este posibilă numai în conditiile
informării corecte, astfel încât aceştia să ştie ceea ce consumă. Acest principiu ar putea fi
aplicat, în primul rând, prin etichetarea produselor alimentare obtinute din OMG. Orice strategie
de informare a publicului trebuie să includă metode şi tehnici adecvate, care să se adreseze şi
grupurilor mai putin instruite şi mai defavorizate, astfel încât să li se ofere tuturor posibilitatea
de a adopta decizii în functie de propriile necesităti;
1 • dreptul la o participare democratică – corespunde necesitătii de dreptate şi echitate,
acestea fiind preocupările în ceea ce priveşte deciziile referitoare la problema organismelor
modificate genetic. Tuturor categoriilor sociale trebuie să li se ofere posibilitatea de a participa
la dezbaterile privind impactul OMG-urilor asupra vietii şi a mediului, precum şi la avantajele şi
dezavantajele pe care acestea le pot oferi. Prin deciziile adoptate în prezent nu trebuie să fie
afectat dreptul generatiilor viitoare de a-şi satisface nevoile specifice.
2
Cadrul legislativ al productiei şi comercializării produselor obtinute din organisme
modificate genetic
Oamenii de ştiintă au opinat cu multă convingere că există un risc iminent ca aceste
culturi modificate genetic, cultivate la scară largă, să contamineze culturile organice pe zone
întinse.
Organizatii precum Greenpeace, Friends of the Earth şi Biroul European de Mediu,
partizani ai agriculturii ecologice, au condamnat vehement recomandarea Comisiei Europene
asupra coexistentei dintre culturile modificate genetic şi cele nemodificate genetic şi decizia
acestei comisii de a lăsa numai în sarcina producătorilor de OMG-uri întreaga responsabilitate
de evitare a poluării genetice. Drept urmare, organizatiile neguvernamentale ecologiste au
solicitat guvernelor să adopte măsurile corespunzătoare pentru a preveni acest risc, prin crearea
unor zone necontaminate genetic şi adoptarea unei legislatii care să reglementeze regimul OMG-
urilor (obtinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea).
Toate măsurile adoptate sunt fundamentate pe principiul precautiei şi includ proceduri
detaliate de evaluare şi management al riscurilor asupra organismului uman şi a mediului.
Deoarece consumatorul are dreptul de a cunoaşte ce contine un aliment şi de a alege
mărfurile în cunoştintă de cauză, se impune ca etichetarea alimentelor modificate genetic să
devină obligatorie în toate tările care produc sau comercializează astfel de produse. În prezent
etichetarea OMG-urilor este obligatorie numai în statele Uniunii Europene.
Continutul informational al etichetei unui produs modificat genetic trebuie să facă
referire la următoarele aspecte:
0 - denumirea comună;
1 - denumirea ştiintifică;
2 - codul modificării genetice.
Spre deosebite de Uniunea Europeană, în SUA etichetarea alimentelor modificate genetic
nu este, în prezent, obligatorie. SUA a considerat politica UE de etichetare a produselor
modificate genetic drept o barieră netarifară în calea exporturilor de materii prime şi alimente.
În Japonia se întreprind demersuri pentru impunerea etichetării obligatorii a
organismelor modificate genetic.
Legislatia europeană nu interzice utilizarea OMG-urilor, ci stabileşte cadrul legislativ
care să asigure securitatea maximă pentru sănătatea omului şi a mediului. În tările Uniunii
Europene, activitătile de obtinere, testare, utilizare şi comercializare a OMG-urilor sunt supuse
unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare. De asemenea, a fost stabilit un
cadru juridic şi institutional care are drept scop eliminarea sau reducerea riscurile de producere a

6
 unor efecte negative asupra sănătătii oamenilor, echilibrului ecologic şi calitătii mediului
înconjurător. Astfel, în anul 2003, Comitetul Ştiintific pentru Plante al UE a propus scăderea
pragurilor de tolerantă la organismele modificate genetic.
Toate reglementările elaborate au la bază principiul precautiei şi includ proceduri
detaliate privind evaluarea şi managementul riscurilor.
Legislatia europeană a fost transpusă şi în România, în scopul responsabilizării tuturor
celor implicati în producerea şi/sau comercializarea de plante modificate genetic în problemele
legate de prevenirea afectării sănătătii şi vietii oamenilor sau a calitătii mediului.
În România, deoarece nu există în prezent nici un laborator specializat pentru analiza şi
depistarea prezentei OMG-urilor în produse alimentare, cadrul legislativ ar trebui să compenseze
acest neajuns, prin înăsprirea reglementările privind obligativitatea de a mentiona pe eticheta
produselor prezenta OMG-urilor.
Este evident că etichetarea alimentelor modificate genetic trebuie să devină obligatorie.
Consumatorul are dreptul de a cunoaşte ce contine un aliment şi de a alege în cunoştintă de
cauză produsele pe care le consumă.
În România a fost constituită Comisia Natională pentru Securitate Biologică, ca
autoritate natională abilitată să organizeze realizarea măsurilor prevăzute de lege şi să exercite
controlul privind regimul organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne
şi al produselor rezultate din acestea.
Cadrul legislativ referitor la problema obtinerii şi comercializării organismelor
modificate genetic cuprinde următoarele acte normative:
0 - OG nr. 49/2000 privind regimul de obtinere, testare, utilizare şi comercializare a
organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne şi a produselor rezultate
din acestea este primul act normativ care reglementează activitătile privind importul semintelor
de plante modificate genetic şi cultivarea acestora pe teritoriul României;
0 Legea nr. 214/2002 pentru aprobarea OG nr. 49/2000 privind regimul de obtinere,
testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile
biotehnologiei moderne şi a produselor rezultate din acestea include noile prevederi comunitare
apărute în acest domeniu, precum şi alte acte juridice ale unor conventii internationale la care
România este parte (Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea);
0 - HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor obtinute din alimente modificate
genetic sau care contin aditivi şi arome modificate genetic ori obtinute din organisme modificate
genetic;
0 Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calitătii,
comercializarea semintelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante;
Ordinul MAPAM (Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului) nr. 462/2003
privind evidenta agentilor economici (persoane fizice sau juridice, asociatii fără personalitate
juridică) de a declara la directiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judetene, respectiv a
municipiului Bucureşti, suprafetele cultivate cu plante modificate genetic şi productiile realizate.
Supravegherea calitătii produselor alimentare în scopul prevenirii afectării sănătătii sau
chiar vietii oamenilor şi calitătii mediului înconjurător, trebuie tratată cu maximă
responsabilitate. Consumatorul ar trebui să rămână în centrul preocupărilor autoritătilor de
specialitate, dar şi ale tuturor celorlalti factori de decizie.
Deşi nu s-a putut dovedi că alimentele obtinute din organisme modificate genetic
reprezintă solutia optimă pentru rezolvarea problemei alimentare, aceste produse tind să ocupe
un spatiu tot mai mare pe pietele multor tări, mai ales ale celor în curs de dezvoltare sau
subdezvoltate. Totuşi, având în vedere riscurile declarate de toxicitate şi de alergenitate, se
impune necesitatea realizării unor studii privind modificările pe care ar putea să aducă în
organismul uman un consum îndelungat de alimente modificate genetic.

7
 Ca urmare, materiile prime sau alimentele OMG pot fi controlate fie prin detectarea
ADN-ului, fie prin determinarea proteinei produse. Se pot utiliza următoarele metode:
- metoda ELISA (analiza de imunoabsorbtie enzimatică) care este adecvată la analiza
alimentelor OMG care contin proteine intacte (nedegradate);
- metoda PCR (reactia în lant a polimerazei) care se aplică pe seminte, făinuri, produse
procesate (lactate, pâine, carne, ulei nerafinat). Metoda utilizează fragmente sintetic ede ADN,
identice cu ADN-urile străine răspândite în cultură. În timpul analizei se amplifică secventa
ADN-ului care prezintă interes cu un factor de 10 9 până când detectarea este posibilă (de
exemplu, prin electroforeză);
- metoda cu biocip este cea mai modernă metodă de analiză a ADN. Suprafata biocipului
este nanoimprimată cu o grilă, iar biomoleculele legate de puntele grilei fromează o matrice
denumită secventă ADN (centrul senzitiv al biocipului). Aceste biocipuri sunt utilizate pentru
detectarea rapidă a ADN din OMG, respectiv se detectează orice transformare în expresia
genelor.

Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului

din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate
genetic şi trasabilitatea produselor destinate alimentatiei umane sau animale, produse
din organisme modificate genetic, si de modificare a Directivei 2001/18/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere

Tratatul de instituire a Comunitătii Europene, în special articolul 95 alineatul (1), având în
vedere propunerea Comisiei [1], având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social
European [2], având în vedere avizul Comitetului Regiunilor [3], hotărând în conformitate
cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratat [4],
întrucât:
(1) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie 2001
privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic [5] le impune
statelor membre să ia măsuri pentru a asigura trasabilitatea şi etichetarea organismelor
modificate genetic (OMG-uri) autorizate în toate etapele introducerii acestora pe piată.
(2) Diferentele dintre actele cu putere de lege şi actele administrative de drept intern privind
trasabilitatea şi etichetarea OMG-urilor care reprezintă produse sau sunt continute în
produse, precum şi trasabilitatea produselor alimentare şi a furajelor produse din OMG-uri
pot împiedica libera circulatie a acestora, creând conditii de concurentă inegală şi neloială.
Un cadru comunitar armonizat pentru trasabilitatea şi etichetarea OMG-urilor ar contribui la
functionarea eficientă a pietei interne. Directiva 2001/18/CE trebuie, prin urmare,
modificată corespunzător.
(3) Cerintele de trasabilitate pentru OMG-uri trebuie să faciliteze, pe de o parte, retragerea
produselor în cazurile în care se identifică efecte adverse neprevăzute asupra sănătătii
umane, sănătătii animale sau mediului, inclusiv asupra ecosistemelor şi, pe de altă parte,
concentrarea monitorizării în vederea examinării, în special, a efectelor asupra mediului.

8
Trasabilitatea trebuie, de asemenea, să faciliteze punerea în aplicare a măsurilor de
gestionare a riscurilor în conformitate cu principiul precautiei.
(4) Trebuie să se stabilească cerinte de trasabilitate aplicabile produselor alimentare şi
furajelor produse din OMG-uri, pentru a facilita etichetarea exactă a acestor produse, în
conformitate cu cerintele Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European şi
al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare şi furajele modificate
genetic [6], astfel încât operatorii şi consumatorii să aibă la dispozitie informatii exacte care
să permită exercitarea în mod eficient de către aceştia a libertătii de a alege, precum şi
controlul şi verificarea informatiilor continute pe etichete. Cerintele pentru produsele
alimentare şi furajele produse din OMG-uri trebuie să fie similare pentru a se evita
sincopele la nivelul informatiilor în cazurile de modificare a destinatiei acestora.
(5) Transmiterea şi detinerea de informatii conform cărora anumite produse contin sau sunt
formate din OMG-uri, şi identificatorii unici pentru respectivele OMG-uri oferă, în fiecare
etapă a introducerii acestora pe piată, baza unui sistem de trasabilitate şi etichetare adecvată
a OMG-urilor. Identificatorii pot fi utilizati pentru accesarea unor informatii specifice
privind OMG-urile, consemnate într-un registru, şi pentru a facilita identificarea, detectarea
şi monitorizarea acestora în conformitate cu Directiva 2001/18/CE.
(6) Transmiterea şi detinerea de informatii conform cărora anumite produse alimentare sau
furaje au fost produse din OMG-uri oferă, de asemenea, o bază pentru trasabilitatea
adecvată a produselor elaborate din OMG-uri.
(7) Legislatia comunitară privind OMG-urile utilizate ca furaje sau prezente în furaje
trebuie să se aplice şi furajelor destinate animalelor care nu sunt destinate productiei de
alimente.
(8) Trebuie elaborate linii directoare privind prelevarea de probe şi detectarea pentru a
facilita o abordare coordonată a activitătilor de control şi de inspectie şi pentru a le asigura
operatorilor siguranta juridică. Trebuie luate în considerare registrele care contin informatii
privind modificările genetice ale OMG-urilor, instituite de Comisie în conformitate cu
articolul 31 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE şi cu articolul 29 din Regulamentul (CE)
nr. 1829/2003.
(9) Statele membre trebuie să stabilească norme privind sanctiunile aplicabile în caz de
încălcare a dispozitiilor prezentului regulament.
(10) Este posibil ca unele urme de OMG-uri din produse să fie accidentale sau tehnic
inevitabile. De aceea, o astfel de prezentă a OMG-urilor nu trebuie să facă obiectul unor
cerinte de etichetare sau de trasabilitate. Prin urmare, este necesar să se fixeze o serie de
praguri pentru prezenta accidentală sau tehnic inevitabilă a materialelor constând din, care
contin sau produse din OMG-uri atât în cazul în care introducerea pe piată a acestor OMG-
uri este autorizată în Comunitate, cât şi dacă prezenta accidentală sau tehnic inevitabilă a
acestora este tolerată în temeiul articolului 47 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.
Trebuie, de asemenea, să se prevadă că, în situatiile în care nivelul combinat al prezentei
accidentale şi al celei tehnic inevitabile a materialului mentionat anterior într-un produs
alimentar sau într-un furaj sau într-o componentă a acestuia este mai mare decât pragul de
etichetare mentionat anterior, această prezentă trebuie indicată în conformitate cu
dispozitiile prezentului regulament şi trebuie adoptate norme de aplicare a acestuia.
(11) Este indispensabil să se asigure informarea completă şi fiabilă a consumatorilor asupra
OMG-urilor şi asupra produselor, produselor alimentare şi furajelor obtinute din acestea,
astfel încât să li se permită să aleagă produsele în cunoştintă de cauză.

9
(12) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate
în conformitate cu Decizia 1999/468/CEE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a
procedurilor pentru exercitarea competentelor de punere în aplicare conferite Comisiei [7].
(13) Trebuie instituite sisteme de elaborare şi atribuire a identificatorilor unici pentru OMG-
uri înainte ca măsurile privind trasabilitatea şi etichetarea să poată fi aplicate.
(14) Comisia trebuie să prezinte un raport Parlamentului European şi Consiliului privind
punerea în aplicare a prezentului regulament şi, în special, privind eficienta normelor de
trasabilitate şi de etichetare.
(15) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în
special în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Obiective
Prezentul regulament oferă un cadru pentru trasabilitatea produselor constând din sau care
contin organisme modificate genetic (OMG-uri), precum şi a produselor limentare şi a
furajelor produse din OMG-uri, având ca obiectiv facilitarea etichetării exacte, a
monitorizării efectelor asupra mediului şi, după caz, asupra sănătătii, şi a punerii în aplicare
a măsurilor adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv, dacă este necesar, retragerea
produselor.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament se aplică, în toate etapele introducerii pe piată:
(a) produselor constând din sau care contin OMG-uri, introduse pe piată în conformitate cu
legislatia comunitară;
(b) alimentelor produse din OMG-uri introduse pe piată în conformitate cu legislatia
comunitară;
(c) furajelor produse din OMG-uri introduse pe piată în conformitate cu legislatia
comunitară.
(2) Prezentul regulament nu se aplică produselor medicamentoase de uz uman sau veterinar
autorizate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 [8].
Articolul 3
Definitii
În sensul prezentului regulament:
1. "organism modificat genetic" sau "OMG" înseamnă un organism modificat genetic, astfel
cum este acesta definit la articolul 2 punctul (2) din Directiva 2001/18/CE, cu exceptia
organismelor obtinute prin tehnicile de modificare genetică enumerate în anexa IB la
Directiva 2001/18/CE;
2. "produs din OMG-uri" înseamnă derivat, integral sau partial, din OMG-uri, dar care nu
contine sau nu constă din OMG-uri;
3. "trasabilitate" înseamnă capacitatea de a urmări OMG-urile şi produsele elaborate din
OMG-uri în toate etapele introducerii acestora pe piată în lanturile de productie şi de
distributie;
4. "identificator unic" înseamnă un cod numeric sau alfanumeric simplu, care serveşte la
identificarea unui OMG pe baza evenimentului de transformare autorizat prin care a fost

10
dezvoltat acesta şi care oferă mijloacele de accesare a unor informatii specifice privind
respectivul OMG;
5. "operator" înseamnă o persoană fizică sau juridică care introduce pe piată un produs sau
care primeşte un produs care a fost introdus pe piată în Comunitate, fie dintr-un stat
membru, fie dintr-o tară tertă, în orice etapă din lantul de productie şi de distributie, dar nu
include şi consumatorul final;
6. "consumator final" înseamnă ultimul consumator, care nu va folosi produsul în cadrul
nici unei exploatări sau activităti comerciale;
7. "produse alimentare" înseamnă produse alimentare, astfel cum sunt acestea definite la
articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 [9];
8. "ingredient" înseamnă ingredient în sensul articolului 6 alineatul (4) din Directiva
2000/13/CE [10];
9. "furaje" înseamnă furaje, astfel cum sunt acestea definite la articolul 3 alineatul (4) din
Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
10. "introducere pe piată" înseamnă introducere pe piată, astfel cum este aceasta definită în
legislatia comunitară specială în conformitate cu care a fost autorizat produsul în cauză; în
celelalte cazuri, astfel cum este aceasta definită la articolul 2 alineatul (4) din Directiva
2001/18/CE;
11. "prima etapă a introducerii pe piată a unui produs" înseamnă tranzactia initială din
lanturile de productie şi de distributie prin care un produs este pus la dispozitia unei terte
părti;
12. "produs preambalat" înseamnă orice articol individual oferit spre vânzare care constă
dintr-un produs şi din ambalajul în care a fost introdus acesta înainte de a fi oferit spre
vânzare, indiferent dacă ambalajul respectiv cuprinde produsul integral sau doar partial, cu
conditia ca continutul acestuia să nu se poată altera decât dacă ambalajul este deschis sau
înlocuit.
Articolul 4
Cerinte de trasabilitate şi etichetare pentru produsele constând din sau care contin OMG-uri
A. TRASABILITATEA
(1) În prima etapă a introducerii pe piată a unui produs constând din sau care contine OMG-
uri, inclusiv a cantitătilor în vrac, operatorii se asigură că operatorului care primeşte
produsul îi sunt transmise în scris următoarele informatii:
(a) indicatia că acesta contine sau constă din OMG-uri;
(b) identificatorul/identificatorii unic(i) alocat/alocati OMG-urilor în cauză în conformitate
cu articolul 8.
(2) În toate etapele ulterioare ale introducerii pe piată a produselor prevăzute la alineatul
(1), operatorii se asigură că informatiile primite în conformitate cu alineatul (1) sunt
transmise în scris operatorilor care primesc produsele.
(3) În cazul produselor constând din sau care contin amestecuri de OMG-uri care urmează
să fie folosite exclusiv şi în mod direct ca produse alimentare sau furaje sau pentru
transformare, informatiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) pot fi înlocuite cu o declaratie
privind utilizarea dată de operator, însotită de o listă a identificatorilor unici atribuiti tuturor
OMG-urilor în cauză care au fost folosite pentru realizarea amestecului.
(4) Fără a aduce atingere articolului 6, operatorii dispun de sisteme şi proceduri
standardizate care să permită detinerea informatiilor prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) şi

11
identificarea, pe parcursul unei perioade de cinci ani după fiecare tranzactie, a operatorului
de la care au obtinut produsele prevăzute la alineatul (1) şi a celui la dispozitia căruia au
fost puse.
(5) Alineatele (1) – (4) nu aduc atingere altor cerinte speciale din legislatia comunitară.
B. ETICHETAREA
(6) Pentru produsele constând din sau care contin OMG-uri, operatorii se asigură că:
(a) în cazul produselor preambalate constând din sau care contin OMG-uri, pe etichetă
figurează mentiunea "Acest produs contine organisme modificate genetic" sau "Acest
produs contine [denumirea organismului/organismelor modificat(e) genetic]";
(b) în cazul produselor neambalate în prealabil oferite consumatorului final, pe prezentarea
produsului sau asociată acesteia, figurează cuvintele "Acest produs contine organisme
modificate genetic" sau "Acest produs contine [denumirea organismului/organismelor
modificat(e) genetic]".
Prezentul alineat nu aduce atingere altor cerinte speciale din legislatia comunitară.

C. DEROGĂRI
(7) Alineatele (1) – (6) nu se aplică urmelor de OMG-uri prezente în produse într-o
proportie care nu depăşeşte pragurile stabilite în conformitate cu articolul 21 alineatul (2)
sau (3) din Directiva 2001/18/CE şi în alte articole de legislatie comunitară, cu conditia ca
aceste urme de OMG-uri să fie accidentale sau tehnic inevitabile.
(8) Alineatele (1)-(6) nu se aplică urmelor de OMG-uri prezente în produsele destinate
utilizării directe ca produse alimentare sau ca furaje sau transformării într-o proportie care
nu depăşeşte pragurile stabilite pentru OMG-urile respective în conformitate cu articolul 12,
24 sau 47 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, cu conditia ca aceste urme de OMG-uri să
fie accidentale sau tehnic inevitabile.
Articolul 5
Cerinte privind trasabilitatea produselor destinate să fie produse alimentare şi furaje
produse din OMG-uri
(1) La introducerea pe piată a unui produs elaborat din OMG-uri, operatorii se asigură că
operatorului care primeşte produsul îi sunt transmise în scris următoarele informatii:
(a) o mentiune privind fiecare ingredient alimentar produs din OMG-uri;
(b) o mentiune privind fiecare material furajer sau aditiv produs din OMG-uri;
(c) în cazul produselor pentru care nu există o listă a ingredientelor, mentionarea faptului că
produsul este produs din OMG-uri.
(2) Fără a aduce atingere articolului 6, operatorii dispun de sisteme şi proceduri
standardizate care să le permită detinerea informatiilor prevăzute la alineatul (1) şi
identificarea, pe parcursul unei perioade de cinci ani după fiecare tranzactie, a operatorului
de la care au obtinut produsele prevăzute la alineatul (1) şi a celui căruia i-au fost puse la
dispozitie.
(3) Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere altor cerinte speciale din legislatia comunitară.
(4) Alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică urmelor de OMG-uri din produsele alimentare sau
furajele produse din OMG-uri, a căror proportie nu depăşeşte pragurile stabilite pentru
OMG-urile în cauză în conformitate cu articolul 12, 24 sau 47 din Regulamentul (CE) nr.
1829/2003, cu conditia ca aceste urme de OMG-uri să fie accidentale sau tehnic inevitabile.
Articolul 6

12
Derogări
(1) În cazurile în care legislatia comunitară prevede sisteme specifice de identificare, cum ar
fi numerotarea pe loturi în cazul produselor preambalate, operatorii nu au obligatia de a
păstra informatiile mentionate la articolul 4 alineatul (1), 4 alineatul (2), 4 alineatul (3) şi la
articolul 5 alineatul (1), cu conditia ca aceste informatii şi numărul lotului să fie marcate
clar pe ambalaj şi ca informatiile privind numerele loturilor să fie păstrate pe durata
prevăzută la articolul 4 alineatul (4) şi la articolul 5 alineatul (2).
(2) Alineatul (1) nu se aplică primei etape a introducerii pe piată a unui produs şi nici
producerii sau reconditionării unui produs.
Articolul 7
Modificarea Directivei 2001/18/CE
Directiva 2001/18/CE se modifică după cum urmează:
1. articolul 4 alineatul (6) se elimină;
2. la articolul 21, se adaugă următorul alineat:
"(3) În ceea ce priveşte produsele destinate transformării directe, alineatul (1) nu se aplică
urmelor de OMG-uri autorizate prezente într-o proportie care nu depăşeşte pragul de 0,9 %
sau pragurile mai reduse stabilite în conformitate cu dispozitiile articolului 30 alineatul (2),
cu conditia ca aceste urme să fie accidentale sau tehnic inevitabile."
Articolul 8
Identificatori unici
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2), Comisia:
(a) instituie, înainte de aplicarea articolelor 1-7, un dispozitiv care să permită elaborarea
unor identificatori unici şi atribuirea lor unor OMG-uri;
(b) adaptează, după caz, dispozitivul prevăzut la litera (a).
În acest sens, Comisia tine seama de progresele înregistrate în cadrul forumurilor
internationale.
Articolul 9
Măsuri de inspectie şi de control
(1) Statele membre se asigură că se iau măsurile de inspectie şi alte măsuri de control,
inclusiv controale prin prelevare de probe şi analize (calitative şi cantitative), după caz,
destinate asigurării respectării prezentului regulament. Măsurile de inspectie şi control pot
include, de asemenea, inspectii şi controale legate de detinerea unui produs.
(2) Înainte de aplicarea articolelor 1-7, Comisia elaborează şi publică, în conformitate cu
procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (3), linii directoare tehnice în materie de
prelevare de probe şi de analize, pentru a facilita o abordare coordonată a punerii în aplicare
a alineatul (1) din prezentul articol. La elaborarea liniilor directoare tehnice mentionate
anterior, Comisia ia în considerare activitatea autoritătilor nationale competente, a
comitetului prevăzut la articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 şi a
laboratorului comunitar de referintă instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.
(3) Pentru a ajuta statele membre să respecte obligatiile care rezultă din alineatele (1) şi (2),
Comisia asigură înfiintarea unui registru central la nivel comunitar, în care să figureze toate
informatiile secventiale disponibile şi materiale de referintă privind OMG-urile a căror
punere în circulatie este autorizată în Comunitate. Autoritătile competente ale statelor
membre au acces la registru. Registrul poate contine, de asemenea, dacă sunt disponibile,
informatii relevante privind OMG-urile care nu sunt autorizate în Comunitate.

13
Articolul 10
Comitetul
(1) Comisia este sprijinită de comitetul constituit în temeiul articolului 30 din Directiva
2001/18/CE.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din
Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozitiilor articolul 8 din directiva mentionată
anterior.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei
luni.
(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din
Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozitiilor articolul 8 din directiva mentionată
anterior.
(4) Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.
Articolul 11
Sanctiuni
Statele membre stabilesc normele privind sanctiunile aplicabile încălcărilor prezentului
regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sanctiunile
astfel prevăzute trebuie să fie eficiente, proportionale şi cu efect de descurajare. Statele
membre notifică dispozitiile mentionate anterior Comisiei până la 18 aprilie 2004 şi orice
modificare ulterioară a acestora în cel mai scurt timp.
Articolul 12
Clauza de revizuire
Până la 18 octombrie 2005, Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului un
raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce priveşte
articolul 4 alineatul (3) şi, după caz, prezintă o propunere în acest sens.
Articolul 13
Intrarea în vigoare
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.
(2) Articolele 1-7 şi articolul 9 alineatul (1) intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a măsurii prevăzute la articolul 8 litera
(a).
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate
statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 22 septembrie 2003.
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
P. Cox
Pentru Consiliu
Preşedintele
R. Buttiglione
[1] JO C 304 E, 30.10.2001, p. 327 şi JO C 331 E, 31.12.2002, p. 308.
[2] JO C 125, 27.5.2002, p. 69.

14
[3] JO C 278, 14.11.2002, p. 31.
[4] Avizul Parlamentului European din 3 iulie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial),
Pozitia comună a Consiliului din 17 martie 2003 (JO C 113 E, 13.5.2003, p. 21), Decizia
Parlamentului European din 2 iulie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia
Consiliului din 22 iulie 2003.
[5] JO L 106, 17.4.2001, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin
Decizia 2002/811/CE a Consiliului (JO L 280, 18.10.2002, p. 27).
[6] JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
[7] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
[8] Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 al Consiliului din 22 iulie 1993 de stabilire a
procedurilor Comunitătii privind autorizarea şi supravegherea produselor medicamentoase
de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agentii europene pentru evaluarea
medicamentelor (JO L 214, 24.8.1993, p. 1), regulament astfel cum a fost modificat ultima
dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).
[9] Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28
ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi cerintelor generale ale legislatiei în domeniul
alimentar, de instituire a Autoritătii Europene pentru Siguranta Alimentară şi de stabilire a
procedurilor referitoare la siguranta produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
[10] Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 de
apropiere a legislatiilor statelor membre privind etichetarea şi prezentarea produselor
alimentare, precum şi publicitatea acestora (JO L 109, 6.5.2000, p. 29). Directivă astfel cum
a fost modificată prin Directiva 2001/101/CE a Comisiei (JO L 310, 28.11.2001, p. 19).

15