Organisme modificate genetic, intre stiinta si siguranta alimentara

Prolog
Din dorinta de a asigura hrana zilnica milioanelor de locuitori ai planetei, nu trebuie sa neglijam aspectul esential al securitatii
alimentare!

1.1. Premise
Inca de la inceputul ultimei decade a secolului trecut, eforturile de a obtine, prin tehnici de
inginerie genetica, culturi de plante modificate genetic, conduc la o explozie de cercetari si aplicatii la
scara larga in domeniu, de o parte si de cealalta a Atlanticului. In 1995, SUA autorizeaza comercializarea
de soia transgenica, urmata de alte numeroase state: Japonia 1996, Australia 1996, Marea Britanie 1996,
Comisia Europeana pentru Comercializarea in 1996. Totusi, dupa un an efervescent ca 1996, ianuarie
1997 produce o fisura in elanul general statul Luxemburg interzice importul plantelor transgenice, urmata
de alte tari europene: Austria, Italia, etc. Dupa ce firmele interesate in producerea si comercializarea
semintelor de plante modificate genetic, cunosc o dezvoltare exploziva, Europa parand sa fie cuprinsa de
un val de respingere.
1.2. Interese economice?
Securitatea, pe termen lung, a consumatorilor? Reticenta vechiului continent fata de progresul
exponential al SUA? Intrebari care inca asteapta raspuns. Este o tentativa de a privi catre 'maine' cu
limitarile practice ale perioadei prin care trecem. La nivel mondial, suprafata cultivata a crescut de 47 de
ori in 9 ani. In anul 2004, plantele modificate genetic au fost cultivate pe 81 milioane ha., in 17 tari de pe
6 continente.
FIG. 1- Principalele specii de plante modificate genetic cultivate
in lume in anul 2004 (81 milioane ha)
Soia 48,4 (60%)

Rapita 48,4 (60%)

Bumbac 9% (11%)

Porumb 19,3 (23%)

Pe parcursul celor 9 ani de la introducerea in cultura a planelor transgenice, suprafata cultivata a

crescut de 47 de ori - de la 1,7 milioane ha in anul 1996, la 81 milioane ha in anul 2005. Este vorba de un
ritm de crestere nemaiintalnit in domeniul tehnologiilor agricole.
In anul 2004, sase tari au cultivat 98% din suprafata mondiala de plante modificate genetic. Pe
primul loc se situeaza SUA, cu 47,6 milioane ha (59% din total), urmata de Argentina - 16,2 milioane ha,
Canada - 5,4 milioane ha, Brazilia - 5 milioane ha, China - 3,7 milioane ha si Paraguay - 1,2 milioane ha.

Restul de 1,9 milioane ha din suprafata a fost cultivata de unsprezece tari: India, Africa de Sud, Umguay,
Australia, Romania, Mexic, Spania, Filipine, Honduras, Columbia, Germania(Clive James, citat de
Adevarul economic nr. 12 din 5aprilie 2005).
FIG. 2 - Suprafata cultivata in lume in anul 2004 cu plante modificate gnetic
Argentina 16,2 (20%)

Va spune Romania 'da' plantelor transgenice?

Va ramane de partea batranului continent?
Lucrarea de fata nu isi propune sa dea raspunsuri niciuneia dintre acestea. Chiar daca cercetarea
intreprinsa de colectivul interdisciplinar nu isi va gasi un loc in atitudinea oficiala fata de aceasta
problema, din punct de vedere stiintific, speram sa suscite interesul. 727g64h
1.3.Legislatia Uniunii Eropene la care Romania a aderat incepand cu ianuarie 2007
Utilizarea plantelor modificate genetic, eliberarea lor in mediul inconjurator, cultivarea, importul
si in special utilizarea ca alimente sau ingrediente alimentare, sunt reglementate in cadrul UE de
proceduri stricte.
Primele instrumente legale comunitare (Directiva Consiliului nr. 90/220/EEC si Directiva
Consiliului 90/219/EEC) au fost adoptate in 1990 cu scopul specific de a proteja sanatatea umana,
sanatatea animala si mediul inconjurator.
In momentul de fata principalul act normativ comunitar, considerat ca fiind cadrul legal orizontal
pentru biotehnologie in UE, este Directiva Parlamentului European si a Consiliului nr. 2001/18/EC
referitoare la eliberarea intentionata in mediul inconjurator a plantelor modificate genetic.
Directiva 2001/18/EC abroga Directiva 90/220/EEC si intareste regulile existente asupra eliberarii
plantelor modificate genetic in mediul inconjurator, introducand, printre altele, principii pentru evaluarea
de risc asupra mediului, monitorizarea obligatorie post-market, obligativitatea furnizarii de informatii
catre public, obligativitatea trasabilitatii si etichetarii in toate stagiile introducerii pe piata.
Urmare a introducerii pe piata a plantelor modificate genetic ca sau in produse, notificatorul
trebuie sa asigure ca monitorizarea post-market si raporatrea sunt efectuate in conformitate cu conditiile
specificate in autorizatie.
Asa cum este aratat in Tabelul 1, un numar de 18 plantelor modificate genetic au fost autorizate

conform procedurii fostei Directive 90/220/EC.

Pana in momentul de fata au fost depuse peste 25 de solicitari de autorizare pentru introducerea pe
piata a plantelor modificate genetic, in baza Directivei 18/2001/EC (pentru informatii actualizate si
statutul dosarelor de solicitare consultati).
Tabelul 1. Plante modificate genetic aprobate pentru comercializare in UE conform Directivei
Consiliului nr. 90/220/EEC:
Produs

Notificator

Caracteristici

Decizia Comisiei
Nr/data

Garoafa

Florigene

Culoare modificata

Garoafa

Florigene

Durata de viata
modificata

Garoafa

Florigene

Culoare modificata

Monsanto

Exprimarea genei Bt
cry IA (b)
Toleranta la
glufosinat amoniu si
exprimarea genei Bt
cry IA(b)
Toleranta la
glufosinat amoniu

20.10.1998
(autorizarea Statelor
Membre)
20.10.1998
(autorizarea Statelor
Membre)
01.12.1997
(autorizarea Statelor
Membre)
98/294/EC 22
aprilie 1998
98/292/EC 22
aprilie 1998

Porumb
Porumb*

Linia

Zea mays L.
Linia MON810
Zea mays L.

Novartis

Linia Bt - 11
Porumb

Nap suedez de
primavara
Nap suedez

Nap suedez

Porumb

Cicoare**
Soia*

Nap suedez

Tutun

Zea mays L.
T25
Brassica napus
L. Ssp. oleifera
Brassica napus
L. Oleifera
Metzg. MS1,
RF2
Brassica napus
L. Oleifera
Metzg. MS1,
RF1
Zea mays L
linia Bt - 176

Cichorium
intybus
Glycine Max.
L. (Roundup
Ready)
Brassica napus
L. Oleifera
Metzg. MS1Bn
x RF1Bn
Variety ITB
1000 OX

AgrEvo

98/293/EC 22
aprilie 1998

Plant Genetic
Systems

Toleranta la
glufosinat amoniu
Toleranta la
glufosinat amoniu

98/291/EC 22
aprilie 1998
97/393/EC 6 iunie
1997

Plant Genetic
Systems

Toleranta la
glufosinat amoniu

97/392/EC 6 iunie
1997

Ciba - Geigy

97/98/EC 23
ianuarie 1997

Bejo Zaden
BV
Monsanto

Toleranta la
glufosinat amoniu si
exprimarea genei
endotoxine Bt
Toleranta la
glufosinat amoniu
Toleranta la Glyfosat

Plant Genetic
Systems

Toleranta la
glufosinat amoniu

96/158/EC 6
februarie 1996

SEITA

Toleranta la
Bomixynil

94/385/EC 8 iunie
1994

AgrEvo

96/424/EC 20 mai
1996
96/281/EC 3 aprilie
1996

* - nu este autorizat pentru cultivare in UE

** - doar pentru productia de seminte
Suplimentar fata de Directivele mentionate mai sus, au fost elaborate si implementate o serie de

acte normative verticale, ce se refera la aprobarea si utilizarea in siguranta a plantelor modificate genetic,
destinate consumului uman. Introducerea pe piata in cadrul Comunitatii a alimentelor noi sau a
ingredientelor alimentare noi, a fost, pana de curand reglementata de un act normativ vertical:
Regulamentul (EC) nr. 258/97 ce se refera in mod special la:
-

alimente si ingrediente alimentare continand sau constand din plantelor modificate genetic in
sensul Directivei 90/220/EEC;

alimente si ingrediente alimentare produse din, dar care nu contin plantelor modificate
genetic;

alimente si ingrediente alimentare cu structura moleculara primara modificata intentionat;

alimente si ingrediente alimentare ce constau din sau izolate din microorganisme sau alge;

alimente si ingrediente alimentare ce constau din sau izolate din, plante si ingrediente
alimentare izolate din animale, cu exceptia alimentelor si ingredientelor alimentare obtinute
prin practici traditionale de inmultire avand un istoric al utilizarii in siguranta ca aliment;

alimente si ingrediente alimentare la care a fost aplicat un proces de productie neutilizat in

mod curent, in cazul in care acel proces confera schimbari semnificative in compozitia sau
structura alimentelor sau ingredientelor alimentare ce le afecteaza valoarea nutritionala,
metabolismul sau nivelul de substante indezirabile.

Cerintele de etichetare au fost pentru prima data mentionate in Regulamentul (EC) nr. 258/97, dar
ulterior, au existat linii specifice de porumb sau soia modificate genetic, supuse etichetarii prin
introducerea Regulamentului Consiliului (EC) nr. 1139/98.
Prin Regulamentul (EC) nr. 258/97, au fost stabilite cerinte specifice de etichetare pentru a
asigura informarea consumatorului final cu privire la orice schimbare a caracteristicilor sau proprietatilor
alimentelor cum ar fi: compozitia, valoarea nutritionala, efectele nutritionale sau destinatia utilizarii
alimentului sau ingredientului alimentar. In momentul de fata au fost aprobate si pot fii introduse legal pe
piata UE 17 produse alimentare ce au suferit evenimente de transformare (Tabelul 2).Un tip de soia si un
tip de porumb modificate genetic au fost aprobate in baza Directivei 90/220/EEC inaintea intrarii in
vigoare a Regulamentului privind alimentele noi (258/97). Celelalte alimente procesate derivate din,
printre altele, 7 varietati de nap de camp modificat genetic, 5 de porumb modificat genetic au fost
notificate ca substantial echivalente in conformitate cu Regulamentul nr. 258/97 si autorizate prin
procedura simplificata.
Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1139/98 stabileste un model pentru
etichetare bazat pe principiul ca un aliment sau un ingredient alimentar modificat genetic nu este
considerat a fi echivalent cu unul nemodificat genetic daca proteina sau ADN-ul rezultate din
modificarea genetica sunt detectabile. Aditivii au fost exclusi din cerintele de etichetare pana cand a fost
introdus Regulamentul Comisiei (EC) nr. 50/2000. Actualizarea si completarea actelor normative ale UE
pe problematica plantelor modificate genetic a fost datorata mai multor motive cum ar fi: controversele
de opinie ale diferitelor asociatii de consumatori si utilizatori in legatura cu plantelor modificate genetic,
dificultatile in interpretarea si aplicarea instrumentelor legale, faptul ca nu exista legislatie europeana
referitoare la furaje modificate genetic.In final, in octombrie 2003, au fost publicate doua Regulamente ce
abroga sau amendeaza acte normative anterioare si furnizeaza linii directoare complete asupra acestei
problematici.
Tabelul 2. Alimentele modificate genetic autorizate in Uniunea Europeana (in iunie 2004).
Nr.

Evenimentul
de
transformare
GTS 40-3-2

Cultura

Solicitant

Caracteristici

Utilizarile potentiale

Data

Baza
Legala

Soia

Monsanto

Protectie impotriva
insectelor si toleranta la

Alimente din soia.

Bauturi din soia, tofu,

3.04.1996

Dir.
90/220/EEC

erbicide
2

Bt 176

Porumb

Ciba-Geigy

Protectie impotriva
insectelor si toleranta la
erbicide

TOPAS 19/2

Rapita

AgrEvo

Toleranta la erbicide

MS1/RF2

Rapita

Toleranta la erbicide

MS1/RF1

Rapita

GT 73

Rapita

Plant
Genetic
Systems
Plant
Genetic
Systems
Monsanto

MON 810

Porumb

Monsanto

T 25

Porumb

AgrEvo

Protectie impotriva
insectelor
Toleranta la erbicide

Bt 11

Porumb

Novartis

10

MON 809

Porumb

Pioneer

11

Rapita

12

Falcon GS
40/90
Liberator L62

13

MS8/RF3

Rapita

14

1445

Bumbac

Hoechst /
AgrEvo
Hoechst /
AgrEvo
Plant
Genetic
Systems
Monsanto

15

531

Bumbac

Monsanto

Toleranta la erbicide

16

pRF69/pRF93

Bacillus
subtilis

17

Bt11

Porumb

F.
Hoffmann LaRoche
Syngenta

Rapita

ulei de soia, faina de

soia, lecitina
Alimente din porumb.
Boabe, faina de
porumb, ulei, sirop,
zahar
Ulei de rapita.
Produsele cu ulei de
rapita pot include
alimente prajite,
produse gatite

art. 13
23.01.1997

Dir.
90/220/EEC
art. 13

24.06.1997

Reg. 258/97
art. 5
Reg. 258/97
art. 5

24.06.1997

Toleranta la erbicide

24.06.1997

Reg. 258/97
art. 5

Toleranta la erbicide

21.11.1997

Reg. 258/97
art. 5
Reg. 258/97
art. 5
Reg. 258/97
art. 5
Reg. 258/97
art. 5
Reg. 258/97
art. 5
Reg. 258/97
art. 5
Reg. 258/97
art. 5
Reg. 258/97
art. 5

Derivate din porumb.

Pot include ulei din
porumb, faina din
porumb, zahar si
sirop. Produsele cu
derivate din porumb
pot include alimente
gatite, bauturi

06.02.1998

Ulei de rapita.
Produsele cu ulei de
rapita pot include
alimente prajite,
produse gatite

08.11.1999

19.12.2002

Riboflavin

Ulei de bumbac.
Produsele cu ulei de
bumbac pot include
alimente prajite,
produse gatite
Vitamina B2

23.03.2000

Reg. 258/97
art. 5

Rezistent la insecte

Porumb dulce

19.05.2004

Reg. 258/97
art.7

Protectie impotriva
insectelor
Protectie impotriva
insectelor
Toleranta la erbicide
Toleranta la erbicide
Toleranta la erbicide

Toleranta la erbicide

06.02.1998
06.02.1998
23.10.1998

08.11.1999
26.04.2000

19.12.2002

Reg. 258/97
art. 5
Reg. 258/97
art. 5

Cele 2 Regulamente amintite sunt mult mai specifice: Regulamentul (EC) nr. 1829/2003 al
Parlamentului European si al Consiliului referitor la alimente si furaje modificate genetic
si Regulamentul (EC) nr 1830/2003 al Parlamentului European si al Consiliului referitor la trasabilitatea
si etichetarea plantelor modificate genetic si trasabilitatea alimentelor si furajelor produse din plantelor
modificate genetic ce amendeaza Directiva 2001/18/EC.
In Regulamentul (EC) nr. 1829/2003 au fost intarite si extinse regulile pentru evaluarea
sigurantei. Acest Regulament, introduce, pentru prima data, reguli specifice pentru furajele modificate
genetic si pastreaza cerintele de etichetare pentru alimentele si furajele modificate genetic.
Acest regulament implementeaza abordarea o singura cheie o singura usa: o singura
autorizatie acopera atat utilizarea ca aliment cat si ca furaj.
In Regulament au fost stabilite noi praguri minime pentru etichetare. Pragul de 1% stabilit de
Regulamentul (EC) 49/2000 pentru prezenta accidentala a plantelor modificate genetic aprobate, a fost
micsorat la 0,9%. Aditional, a fost stabilit pragul de 0,5% pentru prezenta accidentala a plantelor
modificate genetic neaprobate, ca o regula tranzitionala, conditionat de faptul ca aceste plantelor
modificate genetic sa fi beneficiat de o opinie favorabila din partea Comitetelor Stiintifice. Uniunea
Europeana recunoaste dreptul consumatorilor la informatie si etichetarea ca procedeu pentru a facilita o
alegere a unui produs in cunostinta de cauza. Din 1997 este obligatorie etichetarea pentru a indica
prezenta plantelor modificate genetic ca sau in produse.
O componenta integrala a procedurii legislative: Laboratorul Comunitar de Referinta (LCR). In

contextul Regulamentului (EC) nr. 1829/2003, Joint Research Center (JRC), asistat de Reteaua
Europeana a Laboratoarelor pentru plantelor modificate genetic (ENGL), a fost desemnat ca Laborator
Comunitar de Referinta (http://gmo-crl.jrc.it/).
LCR are mandatul pentru a evalua si valida metodele analitice pentru a asigura ca acestea sunt
cele mai potrivite si pentru a furniza asistenta stiintifica si tehnica in cazul disputelor.
Nevoia de armonizare si standardizare a procedurilor si performantelor in cadrul laboratoarelor
europene de control, a fost identificata de JRC drept un element esential pentru succesul controlului in
domeniul plantelor modificate genetic.
Reteaua Europeana a Laboratoarelor pentru plantelor modificate genetic (ENGL) a fost
inaugurata in decembrie 2002. Managementul si operatiunile de secretariat sunt coordonate de Comisia
Europeana (DG Joint Research Centre JRC). ENGL, ce a inclus initial 47 de laboratoare de control
din Statele Membre, a fost recent extinsa la 71. Presedentia si secretariatul acestei retele revine in
responsabilitatea Unitatii de Biotehnologie si plantelor modificate genetic din cadrul Institutului pentru
Protectia si Sanatatea Consumatorilor din cadrul JRC).
Scopul ENGL este de a crea o platforma unica pentru expertii ce sunt implicati in prelevarea,
detectia, identificarea si cuantificarea plantelor modificate genetic in seminte, alimente si furaje si unde
exista elemente tehnice si anume:
dezvoltarea metodelor pentru analize calitative si cantitative;
tehnologii de transfer, instruire si dezvoltarea capacitatii;
studii de validare si eficienta a metodelor pentru screening al diferitelor matrice pentru prezenta
sau pentru estimarea cantitatilor de plantelor modificate genetic;
materialul de referinta (responsabilitatea acestui pachet de lucru intra in atributiile Institutului
pentru Materiale de Referinta si Masuratori din cadrul JRC);
strategii de prelevare si proceduri pentru diferite bunuri modificate genetic (seminte, materii
prime, produse pentru consumatorii finali sau agenti economici ce prepara si furnizeaza alimente
catre populatie);
baze de date si cerinte pentru codurile unice de identificare ale plantelor modificate genetic.
1.4. Modificarea genetica a plantelor: principii generale de realizare.
Aplicatii si controverse
Vorbind in sens strict, organismele sau alimentele modificate genetic reprezinta o parte a naturii,
cauzata de transformari le spontane ale genelor (mutatii). De-a lungul ultimilor 10.000 de ani, specia
umana a accelerat aceste transformari prin metode de reproductie traditionale. Noile metode genetice
elaborate in ultimii 30 de ani (tabelul 3) se bazeaza pe mai buna cunoastere a genomului celulelor vii
(structura ADN) si a proteinelor sau enzimelor pe care acestea le exprima (FIG. 3).In continuare, am
invatat cum sa modificam genele prin metode enzimatice, precum si cum sa transferam si sa exprimam
genele in organismul - tinta (FIG. 4). Astfel, avem o capacitate in permanenta crestere de a accelera
reproducerea unor varietati de culturi noi si imbunatatite si de a introduce informatii genetice complet
noi, de exemplu, de la bacterii sau animale la plante.
Tabelul 3. Istoria alimentelor modificate genetic

1953

Este descrisa structura ADN

1968

Metode enzimatice de taiere sau recombinare a ADN-ului sau genelor (enzime de

restrictie si ligaze) care produc ADN-ul recombinat

1973

Metode de transfer ale genelor / ADN-ului in interiorul celulelor

1990

Primele Directive UE privind alimentele modificate genetic

1994

Comercializarea primelor alimente modificate genetic (tomate) in SUA

1995

Dezvoltarea fragmentelor de ADN pentru o usoara identificare a materialului genetic

1995

Dezvoltarea genomului primului organism

1996

Aprobarea de catre DE a soiei modificate genetic

1997

Aprobarea de catre DE a porumbului modificate genetic

1997

Directiva VE pentru alimente noi

1998

Oprirea temporara de catre DE a testarii pe teren a culturilor modificate genetic

2000

Dezvoltarea a aproximativ 40 de genomuri

2001

Dezvoltarea genomului uman

2002

In asteptare, Directive UE privind aprobarea, siguranta,trasabilitatea si etichetarea

alimentelor modificate genetic

ADN determina
caracteristicile
ereditare prin
coordonareaformarii
anumitor proteine. Un
fragment de ADN ce
poarta informatia
necesara pentru sinteza
unei anumite proteine
se numeste gena.

ADN actioneaza prin

intermediul ARN.
Fragmentele de baza
din moleculele ADNului reprezinta o
matrita pentru sinteza
ARNm.

ARNm se leaga de
ribozom, coordonand
legarea aminoacizilor.
Cele trei baze succesive
de ARNm codifica
aminoacizii care vor fi
adaugati la lantul
proteic

Lantul de aminoacizi
formeaza o structura
tridimensionala ce
contribuie la functiile si
proprietatile proteinei.

FIG. 3 Sinteza proteinelor

FIG.4 Agrobaterium infecteaza in mod natural unele tipuri de plante si introduce noul
ADN in interiorul acestora. Biologii utilizeaza forme speciale de Agrobacterium pentru a
modifica plantele din punct de vedere genetic

Unele dintre descoperirile majore care au condus la nivelul actual de cunostinte sunt:

- Elucidarea structurii duble helicoidale a ADN si a modului in care informatia genetica este
codificata prin secventele de nucleotide de-a lungul lantului ADN;
- Modul in care genele sunt exprimate de catre acizii ribonucleici mesageri (ARNm) in
proteinele specifice;
- Modul in care ADN poate fi modificat prin utilizarea unor enzime de restrictie, care extrag
anumite gene pe care le adauga genelor din cadrul ADN plasmidic, prin utilizarea ligazelor;
- In sfarsit, modul in care noul ADN recombinat poate fi introdus si exprimat intr-o celula-tinta,
prin utilizarea unui vector bacterian (Agrobacterium tumefaciens), a unei gene-pistol (metoda biolistica)
sau a microinjectiilor.
Intr-o lume in care cresterea populatiei este accelerata (se preconizeaza ca pana in anul 2050
populatia globului va numara aproximativ 10 miliarde de locuitori), iar productia agricola creste intr-un
ritm mai lent, este necesara gasirea unor solutii moderne prin care agricultura sa asigure cantitati
suficiente de hrana, o calitate corespunzatoare.
Agricultura traditionala se confrunta in prezent cu o serie de limitari extremde serioase:
- limitari ce tin de piata: in conditiile globalizarii, regulile unei piete libere ingradesc politicile locale de
preturi, acestea fiind dictate de tendintele si politicile internationalei;
- resursele naturale devin, din ce in ce mai mult, factori limitativi ai dezvoltarii agriculturii traditionale
datorita modificarilor c1imatice, a industrializarii si urbanizarii care determina deteriorari ale solului,
apei si a calitatii aerului;
- resursele biologice (genetice) sunt, in mod inevitabil, limitate. Astfel, desi considerata la inceput foarte
eficienta, obtinerea si eliberarea in mediu a plantelor ameliorate prin metode traditionale au devenit
extrem de incete, nefacand fata cerintelor, iar numarul de insusiri naturale care pot fi imbunatatite prin
aceste metode este foarte mic.
Specialistii considera ca pentru depasirea acestor probleme, pe langa imbunatatirea continua a
practicii agricole, exista doua solutii: gasirea unor surse alternative de hrana (de exemplu, valorificarea
resurselor marine) sau ameliorarea plantelor prin metode biotehnologice (Altman,1999).
Cu toate ca pentru unii oameni biotehnologia reprezinta un domeniu oarecum controversat, prin
integrarea metodelor biotehnologice cu metodele c1asice de ameliorare (atat la plante cat si la animale) se
pot obtine rezultate care sa multumeasca pe toata lumea, declansandu-se o adevarata revolutie 'verde' in
agricultura.
'Prima generatie' de cercetari in domeniul biotehnologiei vegetale a fost axata pe transferul de
gene in plante de interes economic care sa permita obtinerea unor beneficii mai mari in urma cultivarii
lor. De exemplu, au fost obtinute plante rezistente la atacul unor insecte sau la actiunea unor erbicide
ceea ce a condus la reducerea pierderilor datorate 'buruienilor 'sau daunatorilor precum si a cantitatilor de
compusi chimici aplicati culturilor de plante.
Utilizarea plantelor transgenice, limitata initial doar la loturi experimentale, s-a extins in ultimii
ani la suprafete semnificative, mai ales in SUA, Canada, Argentina, China si mai putin in Europa. Desi
cercetarile privind introducerea de noi gene de interes la plante va continua, este de asteptat ca 'noua
generatie' de cercetari in domeniul: biotehnologiilor vegetale sa aiba drept principal scop obtinerea de
plante transgenice 'sigure' pentru utilizarea lor in alimentatia omului, cu rezistenta la atacul fungilor
astfel incat sa nu se acumuleze compusi toxici pentru om (compusi de tipul aflatoxinelor), cu valoare
nutritiva superioara (cum ar fi imbunatatirea lor in vitamine, in uleiuri sau proteine care sa nu determine

reactii alergice la persoanele sensibile) sau capabile sa produca substante de interes medical (de exemplu,
vaccinuri 'comestibile').
1.5. Noi realizari privind culturile modificate genetic
A fost initiat procesul privind productia de culturi alimentare transgenice implicand transferul si
expresia doar a unei gene, fiind In curs de desfasurare si caracterizarea genomului mai multor culturi
(dintre plantele de cultura, doar genomul orezului a fost, pana acum, caracterizat in intregime). Totusi, in
perioada deceniilor viitoare, mai avem multe de invatat: modul de control al parametrilor privind calitatea
si sanatatea, noile tipuri de gene introduse pentru imbunatatirea acestor parametri. Cand vom intelege
interactiunile extrem de complexe dintre secventele ADN/gene, transformarile metabolice si efectele
acestora asupra calitatii si sanatatii? Cand vom fi pregatiti sa modificam si sa controlam caracteristicile
multigenetice? Cand vom fi martorii producerii primului animal transgenic?
1.5.1. Aplicatii in industria alimentara
- Utilizare pe scara larga a enzimelor si microorganimelor cu proteine modificate genetic;
- Succesiune completa a genomurilor majoritatii microorganismelor de productie
- Productie de enzime de catre culturile de camp modificate genetic;
1.5.2. Materii prime vegetale
- Diagnosticare a bolilor plantelor prin intermediul tehnologiei genetice;
- Producere de substante chimice speciale de catre culturile de celule vegetale;
- Utilizare generala a hibrizilor de plante in agricultura;
- Dezvoltare a unor metode de schimbare a proprietatilor poligenetice si a tolerantei plantelor la soluri
saraturate si la seceta;
1.5.3. Materii prime animale
- Diagnosticare a bolilor animalelor prin intermediul tehnologiei genetice;
- Producere a unor ingrediente din furaje modificate genetic;
- Producere de vaccinuri cu ajutorul animalelor modificate genetic;
- Clonare a genelor si schimbare a proprietatilor monogenetice la pestii crescuti in crescatorii.
1.5.4. Principii generale privind obtinerea plantelor transgenice
Plantele transgenice sunt obtinute in urma experimentelor 'in vitro' de transfer de material genetic
exogen: la nivelul lor s-au integrat in mod stabil secvente de ADN provenite de la alte organisme, care le
confera anumite insusiri fenotipice noi sau modificate. Obtinerea plantelor transgenice presupune o
metodologie specifica, cu etape distincte, care prezinta elemente comune pentru toate tipurile de plante
cu care se lucreaza. In cazul anumitor specii vegetale metodologia utilizata este modificata conform
particularitatilor acestora astfel incat rezultatul sa fie cel dorit.
Transferul de gene la plante a devenit datorita descoperirii si utilizarii sistemului de transformare
genetica prin intermediul bacteriilor din genul Agrobacterium

(A.Tumefaciens si A.rhizogenes). Rezultatele cercetarilor din domeniul geneticii vegetale, bazate in

primul rand pe folosirea plasmidelor Ti de la Agrobacteriumtumefaciens, se constituie intr-un material
faptic deosebit de bogat.
1.6. Siguranta si etichetarea alimentelor derivate din biotehnologiile moderne perspectiva
organizatiei mondiale a sanatatii (OMS)
Introducerea organismelor modificate genetic in mediul inconjurator si punerea pe piata a
alimentelor modificate genetic au dat nastere dezbaterilor publice in multe parti ale lumii. Aceste
dezbateri vor continua, probabil in contextul mult mai larg al altor utilizari ale biotehnologiei (ex:
medicina umana). Chiar daca problemele dezbatute sunt in mod frecvent foarte similare (costuri si
beneficii, probleme de siguranta), rezultatul dezbaterilor difera de la tara la tara.
Diferite organismelor modificate genetic includ gene diferite, inserate in mod diferit. Acest lucru
inseamna ca alimentele modificate genetic si siguranta acestora trebuie evaluate de la caz la caz.
Conform OMS, alimentele modificate genetic disponibile pe piata internationala au beneficiat de o
evaluare de risc pozitiva si nu este probabil sa prezinte riscuri asupra sanatatii umane. Aditional, nu au
fost observate efecte asupra sanatatii umane ca rezultat al consumului de astfel de alimente, de catre
populatie, in tarile in care au fost aprobate. Baza evaluarii sigurantei alimentelor modificate genetic
trebuie sa fie reprezentata de evaluarea de risc bazata pe principiile Codex Alimentarius si, daca este
necesar, monitorizarea post-market.
OMS, a fost activa in elaborarea principiilor si recomandarilor pentru evaluarea riscului si
siguranta alimentelor derivate din biotehnologie. Aceste studii sunt incorporate in ghiduri recunoscute la
nivel international.
Adunarea Expertilor asupra Aspectelor de Siguranta a Alimentelor Modificate Genetic de origine
non-animala (in cadrul FAO/WHO) organizata in anul 2000 arecunoscut utilizarea conceptului
echivalentei substantiale ca o abordare comparativa asupra asemanarilor si diferentelor intre alimentele
modificate genetic si cele conventionale.
Departamentul pentru Siguranta Alimentelor din cadrul OMS finalizeaza un studiu asupra
implicatiilor biotehnologiei alimentare moderne asupra dezvoltarii si sanatatii umane. Studiul include
aplicarea biotehnologiilor alimentare moderne asupra microorganismelor, plantelor si animalelor. O
abordare integrata a fost adoptata pentru a identifica elementele cheie cu impact direct sau indirect asupra
sanatatii umane. Principale aspecte:
-

Cercetare si Dezvoltare;

Impact asupra sanatatii (siguranta alimentelor si efecte asupra mediului inconjurator);

Securitatea alimentelor, costuri si acces la biotehnologie;

Probleme etice, legale si sociale;

Initiative de dezvoltare a capacitatii.

Raportul rezultat din procesele consultative va fi utilizat in mod direct de catre OMS in activitatile
viitoare cu privire la utilizarea si aplicarea biotehnologiilor moderne in dezvoltarea si sanatatea umana.
1.7. Studii asupra aparitiei de boli datorate consumului de alimente
ce contin plante modificate genetic

Arpad Pusztay, cetatean britanic de origine maghiara, cercetator la Rowett Research Institute din
Abardeen, Scotia, a afirmat in 1998, ca sobolanii hraniti cu alimente transgenice prezentau tulburari
imunitare alarmante. Ca urmare, o ancheta a fost deschisa asupra metodelor sale de cercetare.
Astfel la inceputul lui februarie 1999, un grup de oameni de stiinta, dintre care insa niciunul nu e
specialist in inginerie genetica, a semnat o petitie acuzandu-l pe patronul lui Pusztay de atitudine
discriminativa. Pusztay lucra cu lectinele, o familie de proteine insecticide ce se gasesc in anumite soiuri
de fasole. A imbogatit cu lectine un lot de cartofi, iar altul l-a modificat genetic ca sa poata produce
aceste proteine. A hranit sobolanii cu tuberculii modificati genetic si a observat o atrofiere a ficatului
rozatoarelor si, implicit, aparitia unor deficiente imunitare. Institutul scotian a cerut o ancheta
independenta care a negat concluziile lui Pusztay, dar profesorul Stanley Ewen de la Universitatea din
Abardeen a intreprins noi investigatii care au confirmat ipoteza cercetatorului de origine maghiara.
Numai ca nici studiile lui Pusztay, nici cele ale lui Ewen nu au fost publicate si nici supuse expertizei
unei terte parti, drept care, declara Ray Baker, responsabil al Consiliului Cercetarilor in Biotehnologie si
in Biologie: noi nu putem sa le evaluam pentru ca nu avem acces la date.
Opinia publica insa s-a aratat surda la sfaturile oamenilor de stiinta. Toata lumea e convinsa ca alimentele
transgenice sunt primejdioase, chiar daca ele nu au fost testate pe om. Pe de alta parte, gaz pese foc au
aruncat concluziile lui Robert Havenaar si ale colegilor sai de la Institutul de Nutritie din Zeist, Olanda,
care afirma:Genele rezistente la antibiotice pot trece din alimentele transgenice in bacteriile din
aparatul nostru digestiv, transformandu-le in bacterii inca necunoscute care pot sa provoace
organismului uman un rau inimaginabil. Pana acum, se credea ca genele modificate din alimentele
ingurgitate de om sunt indata distruse de enzimele din stomac.
Se pare ca nu este asa. Intre timp, Pusztay a fost integral reabilitat. Publicul britanic vede in fiecare
leguma modificata genetic cate un mic Frankenstein vegetal. E curenta de asemenea angoasa la adresa
retelelor de magazine alimentare ca nu cumva sa vanda, printre celelalte, produse fara eticheta modificat
genetic. Cu alte cuvinte, lumea pe acolo se confrunta cu o meteahna veche pe alte meleaguri: ce e pe
eticheta sa fie si in borcan. Prudenta e necesara, afirma Vivyan Howard, toxicopatolog la
Universitatea din Liverpool, deoarece e extrem de dificil de verificat daca omul este sau nu victima a
efectelor nefaste ale alimentelor transgenice. Primele semne nu ar aparea probabil decat dupa 20-30 de
ani cand ar putea fi afectate populatii intregi si nici o comparatie nu nu ar mai fi cu putinta'.
In Statele Unite, OMG-urile ocupa zeci de milioane de hectare, iar in 1999, mai mult de 50% din recolta
de soia a fost transgenica care a fost utilizata in hrana oamenilor sau a animalelor. Alte plante vizate sunt
porumbul, bumbacul, rapita. In aceasta tara, se crede ca prin 2010, intreaga recolta din toate speciile va
avea paternitate biotehnologica. Delegatii din 170 de tari intruniti la Cartagena de Indias, in Columbia,
intre 14-27 februarie 1999 au esuat in a stabili regulile comertului cu produse modificate genetic. Esecul
e imputat de multi Statelor Unite care favorizeaza rezolvarea disputelor prin Organizatia Mondiala a
Comertului. Protocolul riscului biotehnologic asupra caruia participantii nu au izbutit sa se puna de
acord, prevedea punerea in practica a unui principiu international de precautie in chestiunea consumului
de organisme modificate genetic atat in hrana oamenilor cat si a animalelor.