1.

Introducere

ALIMENTE ECOLOGICE SAU ORGANICE sunt produsele de origine animală  sau

vegetală care au fost obţinute fără utilizarea substanţelor chimice sintetice sau a
componentelor modificate genetic, nu au fost expuse iradierii iar în urma producerii lor
mediul înconjurător nu a avut de suferit. Pentru a se considera organică, producţia agricolă sau
zootehnică trebuie să se desfăsoare conform principiilor ecologice minim o perioadă de timp
care diferă de la un produs la altul [2].
Carnea, ouăle, lactatele ecologice provin de la animale care nu au fost tratate cu
antibiotice  şi nu li s‐au administrat hormoni de creştere, iar condiţiile de igienă  şi alimentaţie
din fermă  sunt în conformitate cu reglementările în domeniu [2].
În ceea ce priveşte culturile vegetale ecologice, pentru acestea nu sunt utilizate
pesticide şi fertilizanţi obţinuţi prin metode artificiale [2].
De asemenea, atât în cazul sectorului animalier, cât  şi a celui vegetal produsele nu
sunt obţinute prin inginerie genetică [2].

2. Cererea de produse agroalimentare ecologice

Cererea de produse alimentare ecologice este în creştere continuă pe pieţele importante

ale lumii,iar concurenţa pe aceste pieţe se află şi ea în creştere. Principalele pieţe ale
produselor ecologice sunt în: SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda,
Elveţia, Danemarca, Suedia, Italia şi Austria [1].
Produsele ecologice încep să prindă contur şi pe piaţa produselor alimentare din
România. În perioada actual, cererea pentru produse ecologice se află într-o creştere
permanentă. În ultimii ani, consumatorii au manifestat un interes din ce în ce mai mare pentru
produsele ecologice, demostrând că sunt atenţi la ceea ce consumă pentru a avea o viaţă cât
mai sănătoasă [1].
În România, consumul de produse ecologice este foarte scăzut, sub 1% din totalul
alimentelor. În Germania, de exemplu, consumul este de 5%, iar în Anglia şi Austria de 3%.
Media Europei de Vest este de 3-5%, iar în Ungaria a ajuns la 2%", a declarat directorul
general al companiei distribuitoare de produse ecologice şi naturale, Natura Land, Radu
Panait[1].

1
 3. Politica UE cu privire la produsele agroalimentare ecologice

În ultimii ani, cererea consumatorilor europeni pentru produse ecologice a crescut

foarte mult. Prin produs „ecologic” înţelegem alimente şi produse agricole care au fost
obţinute fără a utiliza pesticide, îngrăşăminte chimice şi substanţe şi medicamente de uz zoo-
veterinar în cantităţi mari. Vânzările de produse agricole ecologice au crescut cu 40% pe an.
Pentru a încuraja agricultura biologică, Uniunea Europeană a elaborat un set de reglementări
în acest scop, reglementări ce cuprind inclusiv etichetarea acestor produse cu însemnul
„Agricultură biologică” [1].
Datorită reziduurilor rămase în sol de-a lungul timpului, produsele sunt considerate
ecologice abia după doi sau, în unele cazuri, mai mulţi ani din momentul în care fermierii
aplică principiile şi regulile agriculturii biologice. În această perioadă de tranziţie de la
agricultura intensivă la cea biologică, fermierii primesc ajutoare financiare din bugetul
Uniunii, fonduri ce ajung până la 8% din bugetul alocat agriculturii şi mediului. Fermierii pot
primi ajutoare de până la 900 de Euro pe hectar pentru a compensa pierderea de venit rezultată
din trecerea la agricultura biologică [1].
Politica Uniunii Europene privind diferite aspecte calitative ale produselor agricole şi
alimentare. Din anul 1990, Uniunea Europeană a introdus o serie de măsuri menite să
încurajeze fermierii să obţină produse de calitate şi să asigure consumatorii de siguranţa
produselor agroalimentare pe care le consumă. Există două aspecte ale calităţii produselor
agricole şi alimentare. Primul aspect este acela că aceste produse nu trebuie să conţină
substanţe nedorite, cum ar fi chimicalele, microbii şi alte produse utilizate în timpul
procesării. Al doilea aspect se referă la faptul că produsele trebuie să satisfacă gusturile atât de
subiective ale consumatorilor. Politica Uniunii Europene privind calitatea trebuie să ia în
considerare aceste două aspecte [1].
Uniunea Europeană promovează o politică a diversităţii calitative a produselor agricole
şi alimentare, pentru a satisface cerinţele în continuă schimbare ale consumatorilor.
Aprecierea calităţii unui produs are un caracter puternic subiectiv. Dacă la aceasta se mai
adaugă şi diversitatea modelelor de consum prezente în cele 15 state membre, o politică
armonioasă în domeniul calităţii şi în ceea ce priveşte compoziţia alimentelor este foarte greu
de îndeplinit. Uniunea Europeană operează cu principiul recunoaşterii mutuale, adică un stat
membru recunoaşte calitatea produselor alimentare din alte state membre, chiar dacă
modalitatea de preparare şi compoziţia sunt mult diferite de cele utilizate în statul respectiv
[1].

2
 Multe produse agricole şi alimentare sunt protejate prin reglementări speciale, cum
este cazul vinului şi băuturilor alcoolice tari. Trebuie respectate anumite reguli stricte privind
zona de provenienţă a vinului şi modalitatea de obţinere a acestuia. Reguli asemănătoare
există şi pentru bere [1].
Consumatorii beneficiază de asigurarea calităţii produselor agricole şi prin alte
reglementări indirecte. În legislaţia agricolă există reguli stricte cu privire la calitatea şi
practicile de cultură utilizate în obţinerea legumelor şi fructelor. Alte produse, cum ar fi
carnea de vită şi cerealele trebuie să respecte anumite specificaţii tehnice pentru a intra în
sistemul de intervenţii publice. Aceasta justifică faptul că fermierii nu produc doar pentru a
primi ajutorul financiar acordat din bugetul Uniunii, ci pentru a obţine bunuri de calitate care
pot fi vândute cu succes pe piaţă [1].
Programul de cercetare şi dezvoltare al Uniunii Europene finanţează proiecte
ştiinţifice ce au ca temă de cercetare valoarea nutriţională şi beneficiile aduse sănătăţii umane
de către alimente. În ultimii 10 ani, siguranţa alimentelor, sănătatea şi nutriţia au reprezentat o
parte importantă a programului de cercetare şi dezvoltare [1].
În urma acestor cercetări, s-au obţinut rezultate deosebite în domeniul
îmbunătăţirii valorii nutritive a alimentelor, reducerii reacţiilor alergice faţă de anumite
produse şi identificării factorilor care influenţează obezitatea [1].

4. Legislaţie referitoare la comerţul cu produse ecologice România –

UE

Obiectivele, principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse în

legislaţia comunitară şi naţională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea
metodei de producţie în sectorul de producţie vegetală, animalieră şi de acvacultură
reglementează şi următoarele aspecte legate de sistemul de agricultură ecologică: procesarea,
etichetarea, comerţul, importul, inspecţia şi certificarea [1].
Legislația națională este stabilită având la bază legislația europeană în ceea ce
privește produsele agricole ecologice și este disponibilă pe website-ul Ministerului
Agriculturii. Produsele ecologice beneficiază de un tratament special în UE începând cu anul
1991 prin aprobarea Regulamentului 2091/91 [1].

3
 Datorită schimbărilor accelerate în agricultura ecologică, dar mai ales a creşterii rapide
a cererii și consumului de produse ecologice, toate aceste acțiuni au dus la îmbunătăţiri
semnificative și în cadrul legislativ, aprobându-se noul regulament al Consiliului (CE)
834/2007 care reglementează producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice [1].
În anul 2008 este adoptat un nou Regulament al Comisiei (CE) nr. 889/2008. Ambele
regulamente sunt mult mai clare atât agricultorilor ecologici cât şi consumatorilor şi stabilesc
un set complet de obiective, principii şi reguli de bază pentru producţia ecologică, cultivarea
terenurilor și îngrijirea animalelor privind procesarea, distribuirea și controlul produselor
alimentare. Sunt mai uşor de înțeles şi vor permite un anumit grad de flexibilitate astfel încât
să fie luate în considerare diferenţele regionale climatice şi alte condiţii [1].

5. Asigurarea şi controlul calităţii produselor agroalimentare

ecologice

Importanţa calităţii în producerea alimentelor ecologice a fost subliniată şi în

capitolele anterioare. Cea ce este relevant şi un proces de monitorizare continua, este
asigurarea calităţii pe termen lung, lucru acre nu este posibil fără un sistem riguros
implementat de control al calităţii produselor agroalimentare ecologice. Este cu atât mai
necesar acest control, cu cât, alimentele ecologice, nefiind modificate chimic sau genetic, au
un grad de prospeţime sau un termen de valabilitate mai redus [1].
În ultimii 30 de ani. o serie de incidente, cum ar fi encefalopatia bovină spongiformă
(BSE), contaminarea produselor alimentare cu ingrediente derivate din organisme modificate
genetic, necesitatea diferenţierii produselor convenţionale de cele ecologice, criza gripei
aviare, etc. , au atras atenţia asupra unui aspect important pentru industria alimentara şi
anume trasabilitatea [1].
Trasabilitatea este definită ca fiind de pe o parte capacitatea de a reface lanţul
alimentar cuprinzând etape ca: recoltare, transport, depozitare, procesare, distribuţie şi
comercializare (trasabilitatea externă), iar pe de altă parte capacitatea de a trasa istoricul
produsului în oricare din etapele lanţului (trasabilitate internă). Pentru a fi capabili să traseze
istoricul unui produs şi să obţină informaţii relevante, producătorii trebuie să colecteze date pe
care să le păstreze sub forma de înregistrări în toate etapele procesului [1].

4
 6. Beneficiile alimentelor ecologice

Producţia de legume, fructe si carne organice nu foloseşte substanţe chimice

(pesticide, hormoni etc.), spre deosebire de cea obişnuită. Spre exemplu, mărul cultivat în
mod convenţional conţine în jur de 30 de substanţe artificiale, concentrate în coajă , chiar şi
după spălare [1].
Produsele organice conţin cu minim 50% mai multe vitamine, minerale, enzime  şi
fitoelemente comparativ cu cele convenţionale. Cromul este un micronutrient deficitar în dieta
modernă  şi se află  mai concentrat cu 78% mai mult în alimentele ecologice. Seleniul este un
antioxidant puternic care ne protejează de radicalii liberi şi are un nivel de concentrare mai
mare cu 400% în alimentele organice faţă  de cele convenţionale [1].
Calciul are biodisponibilitate cu 70% mai mare în alimentele ecologice. Litiul, folosit
în tratarea diverselor forme de depresie, este cu 200% mai concentrat în alimentele ecologice,
iar magneziul necesar sistemului muscular cu 140%. Alimentaţia organică este singurul mod
practic de evitare şi protest împotriva produselor modificate genetic. Lactatele, spre exemplu,
trebuie consumate cât mai naturale deoarece tot ce există  în supermarket provine din ferme în
care animalele sunt tratate  şi hrănite cu amestecuri de antibiotice, hormoni  şi alte
medicamente cu rol de creştere a producţiei. În plus, există  riscul hrănirii animalelor cu soia
modificată  genetic. Gustul şi aroma fructelor şi legumelor ecologice sunt mult mai autentice
faţă de ale celor crescute convenţional [1].

5
7. Bibliografie

1. 2. https://www.academia.edu/32679205/Lucrare_licenta_Agricultura_eco
2. https://www.apivs.ro/traditiisibiu.ro/activitati/Ghid%202_PRODUSE
%20ECOLOGICE.pdf