TEHNOLOGIA ALCOOLULUI RAFINAT

• ALCOOL RAFINAT 96 % vol. alc.

MATERII PRIME UTILIZATE ÎN INDUSTRIA ALCOOLULUI

• Noţiunea de alcool îşi are originea în cuvintele arabe: al (articol) şi cohool

(subtil), lucru subtil. Uzual, alcoolul produs pe cale industrială, este denumit
spirt, prin acesta înţelegându-se un amestec de alcool, apă şi alte elemente
volatile, aldehide, eteri, esteri, alţi alcooli şi apă, alcoolul etilic fiind
componentul principal. Denumirea ştiinţifică a spirtului este cea de alcool
etilic sau etanol.

• Alcoolul rafinat, care are un conţinut de peste 96% alcool etilic din volum,
este un lichid limpede, incolor, cu miros specific şi gust arzător. Se
amestecă în orice proporţie cu apa, este inflamabil, din această cauză,
trebuind să fie depozitat, manipulat şi transportat în condiţii speciale.

Materiile prime folosite pe plan mondial în industria spirtului sunt materiile care
conţin substanţe fermentescibile.

Acestea se împart în următoarele categorii:

• materii prime care conţin zahăr direct fermentescibil - din această

categorie fac parte: melasa (subprodus în care componentul principal este
zaharoza, rezultat la fabricarea zahărului din sfeclă de zahăr);

• materii prime care conţin amidon (amidonoase) - în această grupă sunt

cuprinse: cartofii, cerealele (porumb, grâu, secară, orz, ovăz, mei, frişcă);
tubercule de plante tropicale;

Pentru fabricarea spirtului, în ţara noastră, se utilizează, în principal melasa

(peste 50% din producţia de spirt se obţine din această materie primă), precum
şi porumbul şi cartofii.
Materii prime care conţin zahăr direct fermentescibil

• Melasa, este un subprodus care rezultă de la fabricarea zahărului din sfeclă

de zahăr sau trestie de zahăr.

• În procesul de obţinere al zahărului, zaharoza se extrage din sfecla tăiată

sub formă de tăiţei, prin difuzie cu ajutorul apei calde. Apoi, substanţele
minerale şi organice se precipită prin adăugare de lapte de var şi prin
saturare cu bioxid de carbon. Precipitatul se separă prin filtrare, iar siropul
de zahăr astfel purificat se concentrează până când începe cristalizarea.
Cristalizarea zahărului are loc în două sau trei etape.

• Zaharoza, care în ultima fază nu a mai cristalizat, împreună cu sărurile de

potasiu şi sodiu care nu au mai putut fi eliminate în procesul de fabricaţie
formează melasa.

• Din punct de vedere fizic, melasa se prezintă ca un lichid vâscos, având o

culoare brună-neagră.

• Melasele de calitate normală au un miros plăcut de cafea proaspăt prăjită şi

cu gust dulce-amărui. Greutatea specifică în raport cu apă este de 1,3-1,45.

• Greutatea melasei se exprimă în grade zaharometrice Balling (°Bllg) sau

Brix (Bx). Un grad zaharometric reprezintă 1 g de substanţă uscată
dizolvată în 100 g soluţie. Melasa are concentraţia cuprinsă între 75-80°Bx
(în 100 părţi melasă se găsesc 75-80 părţi substanţă uscată şi 20-25 părţi
apă).

Materii prime amidonoase

• Materiile prime amidonoase cele mai utilizate sunt porumbul şi cartoful.

• Porumbul (Zea mays L.) se foloseşte în alimentaţie, ca furaj şi în industria

spirtului, a amidonului, a dextrinei şi a berii.

• Boabele de porumb condiţionate (uscate artificial) după recoltare, conţin:

apă 12-15%; hidraţi de carbon 68-72%, proteină 9,5-11,5%; grăsime 4,1-
4,9%; celuloză 2,5-4,9%; substanţe minerale 1,4-1,8%. În general, pentru
 spirt se prelucrează porumb de calitate inferioară cu un conţinut etalon în
amidon de 56%.

• Cartoful, face parte din familia Solanaceae. Este o materie primă

amidonoasă ce se cultivă pe mari suprafeţe în ţara noastră. Comparativ cu
porumbul, cartoful prezintă următoarele avantaje: fierbe mult mai repede;
conţine cantităţi mari de substanţe nutritive necesare dezvoltării drojdiei;
duce la obţinerea unor plămezi cu fluiditate foarte mare.

• Cartofii conţin circa 25% substanţă uscată şi 75% apă. Valoarea industrială a
cartofilor este dată de conţinutul de amidon, care la rândul său este în
funcţie de soi.

Compoziţia chimică medie a cartofilor este următoarea: substanţe neazotoase

20,85% din care 18% amidon, 2,85% pentozani (zaharuri nefermenteşcibile),
substanţe azotoase 2,0%, grăsimi 0,15%, celuloză 1%, substanţe minerale 1%, apă
75%.
 FABRICAREA ALCOOLULUI DIN MELASĂ

Obţinerea alcoolului etilic din melasă se desfăşoară conform schemei tehnologice

prezentate în figura 1.

MELASĂ

RECEPŢIE

DEPOZITARE
PREPARAREA
CULTURII DE
DROJDIE PREGĂTIREA MELASEI PENTRU
INTRODUCEREA ÎN FABRICAŢIE

PREFERMENTARE

FERMENTARE CO2

DISTILARE BORHOT

ALCOOL BRUT

RAFINARE

ALCOOL ULEI DE
TEHNIC ALCOOL FUZEL
RAFINAT
• Principalele faze ale procesului tehnologic, în ordinea desfăşurării lor, sunt
următoarele:

• recepţia şi depozitarea melasei – parcursul acestei operaţii melasa este

supusă unor analize fizico-chimice pentru determinarea calităţii.

• Melasa se depozitează în rezervoare metalice de capacitate cuprinsă între

500-2000 t;

• pregătirea melasei pentru introducerea în fabricaţie – operaţiile de

pregătire constau în diluarea, neutralizarea, acidularea, adăugarea sărurilor
nutritive şi limpezirea melasei;

• prefermentarea – este procesul tehnologic în care are loc multiplicarea

drojdiei în cantitatea necesară care să asigure fermentarea plămezilor de
melasă. Prefermentarea este ultima fază de multiplicare masivă a drojdiilor
de cultură (cultura de drojdie);

• fermentarea plămezilor de melasă – în această fază are loc transformarea

de către drojdii a zahărului din plămezile de melasă în alcool şi CO2;

• distilarea plămezilor fermentate – prin distilarea plămezilor de melasă

rezultă alcoolul brut care are o concentraţie alcoolică de 80-85%; plămada
dezalcoolizată se numeşte borhot:

• rafinarea alcoolului brut – constă în îndepărtarea substanţelor volatile cu

punct de fierbere mai mic sau mai mare decât al alcoolului etilic.
 TEHNOLOGIA FABRICĂRII ALCOOLULUI ETILIC DIN MATERII PRIME
AMIDONOASE

Cartofi I Cartofi II

RECEPŢIE RECEPŢIE

TĂIERE MĂCINARE PRAF

APĂ FIERBERE

ABUR

ENZIME DE
ZAHARIFICARE LICHEFIERE ŞI
ZAHARIFICARE

DROJDIE FERMENTARE CO2

ABUR DISTILARE BORHOT

ALCOOL BRUT

RAFINARE

ALCOOL ULEI DE
TEHNIC ALCOOL FUZEL
RAFINAT
Procesul tehnologic cuprinde următoarele faze:

• Pregătirea materiei prime, care constă în curăţarea cerealelor sau spălarea

cartofilor înainte de introducerea în fabricaţie. Curăţarea cerealelor se
realizează în instalaţii speciale care îndepărtează praful, corpurile metalice,
precum şi corpurile străine cu dimensiuni mai mari decât ale bobului de
porumb. Spălarea cartofilor se realizează cu ajutorul spălătoarelor de
construcţie adecvată;

• Fierberea cerealelor sau a cartofilor, prin care se eliberează amidonul din

celulele endospermului, pentru a putea fi zaharificat. Pentru fierberea
cerealelor se folosesc recipiente speciale care lucrează sub presiune circa 4
at);

• Zaharificarea cartofilor sau a cerealelor dezagregate constă în scindarea

amidonului până la maltoză, care poate fi transformată de către drojdii în
glucoză şi aceasta din urmă în alcool şi bioxid de carbon.

Zaharificarea se realizează în cazane speciale sub acţiunea enzimelor amilolitice

(pentru lichefiere şi zaharificare), realizându-se astfel hidroliza amidonului până la
maltoză.

• Pentru fierberea cerealelor şi a cartofilor se foloseşte ca utilaj de bază

autaclava Henze.

• În cazul fierberii cartofilor sănătoşi se ajunge la o presiune de 3 atm; în

cazul cartofilor săraci în zaharuri sau cu coaja mai groasă se poate trece de
presiunea de 3 atm; în cazul utilizării cartofilor îngheţaţi se adaugă apă în
cantitate egală cu 20% din greutatea lor. Mai întâi se introduce apa în
fierbător şi apoi cartofii îngheţaţi. Durata fierberii poate fi cuprinsă între 35-
50 minute.

În cazul fierberii porumbului pentru fiecare 100 kg porumb se adaugă 280-300 l

apă. Durata de fierbere în această situaţie este de 2 ore; în primele 60 minute,
presiunea se ridică la 3 atm, în următoarele 30 minute la 3.5 atm, iar în ultima
jumătate de oră la 4 atm.

Pentru fermentatia plemezii obtinute din materii prime amidonoase se disting

trei faze şi anume:

• faza iniţială, care decurge în 22 ore;

• faza principală (tumultoasă), care decurge în 18 ore;

• faza finală, care decurge în 32 ore.

• Toate fazele se întrepătrund, ele pot fii deosebite doar prin procesele
predominante specifice fiecărei faze.

• Faza iniţială durează 22 ore. În această fază are loc multiplicarea celulelor
de drojdie şi transformarea maltozei în alcool şi dioxid de carbon în
proporţie de 45%.

• Faza principală durează 18-20 ore. În această etapă maltoza este

transformată de celulele de drojdie în alcool, dioxid de carbon şi o cantitate
de căldură care creşte temperatura plămezii. La începutul acestei faze,
temperatura ajunge la temperatura optimă pe care o menţinem în
continuare la această valoare cu ajutorul sistemului de răcire. Deoarece
concentraţia în alcool a plămezii ajunge la peste 5%, are loc încetarea
multiplicării celulelor de drojdie.

• În această fază plămada se încălzeşte până la 32°C şi se impune răcirea

acesteia. Răcirea se face moderat şi cu atenţie menţinându-se temperatura
plămezii la 30°C, deoarece drojdiile sunt sensibile la şocurile termice care ar
produce flocularea timpurie a drojdiilor.

• Tehnologia clasică de fementare indică folosirea de temperaturi optime de

28-30°C, iar tehnologiile recente care folosesc preparate enzimatice
microbiene, utilizează temperaturi mai ridicate de 35-36°C.

• La acestă temperatură ridicată are loc acţiunea amilazelor care pun la

dispoziţie drojdiilor mari cantităţi de glucide fermentiscibile.
Fermentaţia principală a plămezii durează până la epuizarea maltozei fiind
observată prin formarea unei cantităţi mai mari sau mai reduse de spumă,
datorită dioxidului de carbon degajat.

• Faza finală. Odată cu terminarea maltozei din plămadă, fermentaţia intră în

ultima fază care se caracterizează prin zaharificarea secundară a dextrinelor
limită, sub acţiunea amilozelor rămase în plămadă şi fermentarea maltozei
rezultate. Deoarece fermentarea dextrinelor limită decurge lent, această
fază finală durează 30-32 ore.

• Fermentaţia are loc la o temperatură de 27°C, deoarece la temperaturi mai

ridicate, maltoza se epuizează şi nu se poate transforma prin zaharificare
secundară. Are loc întreruperea activităţii de fermentare a drojdiilor, iar in
mediu rămân dextrine limită nefermentate.

• În decursul fermentaţiei finale temperatura nu trebuie să depăşească 27°C,

iar aciditatea să nu depăşească 0,3°Dlb. pentru a permite acţionarea în
condiţii optime a drojdiei asupra unui mediu sărac în zaharuri, cu
prevenirea infecţiilor.

• Fermentaţia se consideră finalizată când conţinutul de substanţă uscată

solubilă măsurată cu zaharometrul este aproximativ 0°Bllg, iar ultimele 2
măsurători dau rezultate identice.

• Plămada fermentată este trimisă la distilare sau în unele cazuri, în

rezervoare tampon.

• Aciditatea plãmezii se exprimã în practicã în grade Delbrück (°Dlb) care

reprezintã ml NaOH 1n necesar pentru neutralizarea acizilor din 20 ml
plãmadã. Aciditatea plãmezilor dulci din cartofi sau porumb este cuprinsă
între 0,1÷0,3°Dlb, ce corespunde la un pH de 5,3÷5,7.

• Concentraţia alcoolică a plămezii la finalul procesului de fermentare ajunge

la 7-8% vol. alcool.
 CARACTERISTICILE ALCOOLULUI RAFINAT
• Alcoolul rafinat obţinut este un lichid limpede, incolor, cu miros
caracteristic şi gust arzător, nu prezintă opalescenţă la amestecare cu apa
distilată în raport de 3:7.

Concentraţia alcoolică a spirtului rafinat se exprimă de obicei în procente

volumetrice de alcool (°Gay-Lussac) sau în grade dal.

• 1° Gay-Lussac =1 mL alcool absolut/100 mL lichid alcoolic;

• 1°dal=100 mL alcool absolut.

Se folosesc şi procente masice, trecerea de la procentele volumice la cele masice

făcându-se pe baza tabelelor de calcul.

Evidenţa cantitativă a alcoolului rafinat şi a subproduselor se face în grade dal sau

în mii de grade dal care se obţin cu formula:

• °dal =V(dal)  C(% vol.)

unde:

• V – volumul de alcool în decalitrii, (dal);

• C – concentraţia alcoolică în procente volum, (% vol.).