Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau,

Facultatea de inginerie, specializarea IPA

Proiect
Tehnologii si utilaje in industria fermentativa.

Coor. As is . U n iv. D r. I ng. Mi rela Elen a Su cevean u .

1
 CUPRINS

Cap.1. Industria alcoolului............................................................................................... 4

1.1. Materii prime si auxiliare........................................................................................ 4
1.2. Fabricarea alcoolului din cartofi............................................................................. 6
Cap.2. Tehnologia fabricarii alcoolului din materii prime amidonoase ................... 9
2.1. Pregatirea cartofilor ................................................................................................ 9
2.2. Maruntirea cartofilor................................................................................................ 9
2.3. Fierberea cartofilor.................................................................................................. 10
2.4. Zaharificarea ............................................................................................................12
2.5. Procedeul de obtinere fara presiune a palmezilor din cartofi...................................15
2.6. Pregatirea drojdiei pentru fermentare ......................................................................16
2.7. Fermentarea plamezilor din materii prime amidonoase…………………………...19
Cap.3. Distilarea plamezilor fermentative ……………………………………………..22
3.1. Conducerea procesului de distilare ……………………………………………….26
Cap.4. Rafinarea alcoolului brut .....................................................................................26
4.1. Rafinarea discontinua .............................................................................................27
4.2. Rafinarea continua ..................................................................................................29
Cap.5. Valorificarea subproduselor si a deseurilor de al fabricarea alcoolului ..........30
5.1. Dioxidul de carbon ..................................................................................................31
5.2. Alcoolul tehnic ........................................................................................................32
5.3. U leiul de fuzel .......................................................................................................32
5.4. Borhotul din cartofi .................................................................................................33
Cap.6. Bilantul de masa ....................................................................................................34
Cap.7. Bibliografie............................................................................................................37

2
 TEHNOLOGIA DE OBTINERE A
ALCOOLULUI DIN CARTOF

S tu d en t :

3
 1. INDUSTRIA ALCOOLULUI

Alcoolul etilic se produce pe plan mondial, in cea mai mare parte, prin fermentarea
lichidelor care contin zahar, cu ajutorul drojdiei. Alcoolul etilic obtinut pe cale biotehnologica
mai poarta de numirea de bioalcool, deosebindu-se astfel de alcoolul etilic de sinteza.
Produsul fiinit obtinut din fabricile de alcool poarta denumirea de alcool etilic rafinat.

1.1. MATERII PRIME SI AUXILIARE

Materiile prime folosite la producera alcoolului prin fermentatie se poate clasifica

astfel :
-materii prime amidonoase :
-cereale : porumbul, secara, graul, orz, ovaz, orez, sorg etc. ;
-cartofi ;
-radacini si turberculi de plante tropicale : radacini de manioc, turberculi de batate etc. ;
-materii prime zaharoase :
-sfecla si trestia de zahar ;
-melasa din sfecla si trestia de zahar ;
-struguri, fructe, tescovine dulci etc. ;
-materii prime celulozice :
-deseuri din lemn de brad, molid, fag etc. ;
-lesii bisulfitice rezultate de la fabricarea celulozei ;
-materii prime care contin inulina si lichenina :
-tuberculi de topinambur ;
-radacini de cicoare ;
-muschi de Islanda.
Cele mai utilizate materii prime sunt cerealele,cartofii si melasa.

4
 Compozitia chimica a materiilor prime este prezentata in cele ce urmeaza.

Compozitia chimica a cartofilor (dupa Kreipe, 1972)

Tabelul 1.
Compusul Valori medii Limite de variatie
Umiditatea, % 75,0 68,0 – 85,0
Substante extractive neazotoase, 20,85 19,5 – 23,0
din care amidon, % 18,0 14,0 – 22,0
Proteine, % 2,0 0,7 – 3,7
Lipide, % 0,51 0,04 – 1,0
Celuloza, % 1,0 0,3 – 3,5
Substante minerale, % 1,0 0,5 – 1,0

La receptia cartofilor se determina continutul in amidon prin metoda polarimetrica (Ewers). In

locul continutului in amidon se foloseste, astazi, “substanta fermentescibila”, prin hidroliza
totala a materii prime cu enzyme adecvate si determinerea glucozei formate prin metoda
enzimatica (Senn, 1988).

Materii auxiliare. Cele mai folosite la fabricarea alcoolului sunt maltul verde,
preparatele enzimatice microbiene, sarurile nutritive so factorii de crestere, acidul sulphuric,
antispumantii, antisepticee si dezinfectantii.

1.2. FABRICAREA ALCOOLULUI DIN CARTOFI

5
 Fabricarea alcoolului din cartofi se poate face prin doua grupe de procedee :
-cu fierbere sub presiune a materii prime (HDV) ;
-fara fierbere sub presiune (DSA) .
Procedeele clasice de obtinerea alcoolului se bazeaza pe fierberea sub presiune a materiei
prime, care se face in scopul gelificarii si solubilizarii amidonului, astfel incat aceasta sa poate fi
atacata de catre amilaez la zazaharificare.
Aceste procedee prezinta urmatoarele dezavantaje:
- consumul de energie termica este ridicat (660 – 800 MJ / hl alcool absolute);
- modul de lucru este, de regula, discontinuu iar posibilitatile de recuperare a caldurii sut
reduse ;
- datorita solicitarii termice ridicate a materiei perme ( 150 ... 165° C) se formeaza
melanoidine si caramel ;
- Plamezile obtinute nu sunt omogene, iar borhotul rezultat are o valoare furajera mai
scazuta.
Procedeele de prelucrare fara presiune se bazeaza pe faptul ca energia termica necesara
pentru fierberea sub presiune este inlocuite, in mare parte, prin energia d maruntire a
materiei prime, astefel incat amidonul glanular sa poata fi fluidificat si zaharificat. Necesarul
de nergie electrica pentru maruntire variaza, in functie de gradul de maruntire dorit si de
procedeul folosit, intre 16 si 30 kWh / t cartofi, fiind mult mai scazut decat necesarul de
energie termica de la fierberea sub presiune. In fig. 1.2. este prezentat schema – bloc a unui
procedeu de fabricarea a alcoolului din cartofi fara fierbere sub presiune.
Depozitarea cartofilor se poate face in silozuri sau in magazii. In timpul depozitarii au loc
pierderi masice si in amidon, care sunt cu atat mai mari, cu cat creste umiditatea materiei
prime si temperatura de pastrare. In tabelul 2. se prezinta pierderile masice si in amidon, care
apar la depozitarea cartofilor.

Tabelul 2.
Indicatorul Initial Decembrie Ianuarie Februarie Martie Apri Mai Iunie

6
 lie
Masa, kg 100 2,3 2,9 3,4 4,1 4,9 7,3 12,0
Amidon :
-absolut, kg 17,7 17,1 16,8 16,7 16,6 16,3 15,8 14,7
-relativ, % 100 3,4 5,0 5,6 6,5 7,8 10,9 16,5

DROJDI CARTOFI APA PREP.ENZ.AMILOLITIC

SPALARE

7
 MACINARE

FIERBERE

ZAHARIFICARE

FERMENTARE

DISTILARE

ALCOOL BRUT

RECTIFICARE

BORHOT ALCOOL DIN CARTOFI

1.2. PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A ALCOOLULUI DIN CARTOFI

2.1. PREGATIREA CARTOFILOR

8
 Pregatirea cartofilor se realizeaza prin spalare cu apa pentru indepartarea impuritatilor
aderente (nisip, pamant, pietre, paie). Pentru acest scop, cartifii sunt preluati din magazia de
depozitare prin canale de transport hidraulic si adusi la un elevator care alimenteaza masina de
spalat cartofi. Acesta este prevazut cu doua sau trei compartimente pein care cartifii sunt
transportati cu ajutorul unui ax cu palete. Spalarea se face cu apa, care circula in contracurent cu
cartofii, iar corpurile grele trec prin fundul perforat al masinii si sunt colectate in camere de
unde se evacueaza periodic.
Cartofii spalati sunt preluati de un elevator, care ii reidica pana la cantarul automat de
cartofi. Din cantar cartofii sunt trecuti intr-un buncar care alimenteaza fierbatoarele prin
deschiderea unuei clapete.
Procedeele de fierbere si zaharificare continua a cartofilor necesita o maruntire prealabila
cat mai fina a acestora, care se realizeaza cu ajutorul unor mori cu ciocane sau a aunor razatoatre
de cartofi.

2.2. MARUNTIREA CARTOFILOR

Aplicarea procedeelor de prelucrare fara presiune necesita o maruntire optima a materiei

prime, astefel incat sa se obtina randamente maxime in alcool, cu un consum minim de energie.
In cadrul acestor procedee, energia termica necesara pentru fierberea sub presiune, care
este de circa 700 MJ / hl alcool, este inlocuita cu o cantitate mai mica de energie electrica pentru
maruntire, de 20 – 40 MJ = 5 – 10 kWh / hl alcool.
La maruntirea cartofilor, marimea finala a particulelor trebuie sa fie de 50 – 100 µm, iar
procentul de particule cu marimea de peste 1 µm trebuie sa fie de maximum 3 % .

2.3. FIERBERA CARTOFILOR

9
 Operatia de fierbere este necesara deoarece amidonul natural din cartofi nu poate fi
atacat de amilazele din malt, fara o prealabila gelifiere si solubilizare care se realizeaza prin
fierbere sub persiune. In figura 2.3. este prezentata schema procesului tehnologic de
fierberea a cartifilor.

Fig.2.3. Schema procesului

tehnologic de fierbere
1-cantar ; 2-rezervor de alimentare ; 3,5,6,7-
conducte ; 4-fierbator ; 8-zaharificator ; 9-prinzator de amidon.
Gelifierea amidonului se face prin imbibarea cu apa si incalzirea la temperatura de
gelifiere, care este in functie de felul amidonului. Aastefel pentru amidonul din cartofi,
temperatura de gelifiere este de 65°C.
Pentru fierbere se folosesc instalatii de fierbere sub peresiune de forma cilindro-
conica, confectionata din table de otel care rezista la 6÷7 at. Partea conica este mult mai
inalta, reprezentand 2/3÷3/4 din inaltime, astefel incat sa se poata goli complet fierbatorul la
sfarsitul operatiei. Fierbatoarele pot fi alimentate cu abur atat pe la partea superioara cat si
pe la partea inferioara. Capacitatea fierbatoarelor variaza intre 500 si 1500 L.
In functie de felul su capacitatea materiei prime, regimul de fierbere difera ca durata,
temperatura maxima, cantitatea de apa adaugata la fierbere si modul de introducere a
aburului in fierbator.

10
 Aatfel, cartofii necesita o durata mai scurta si o temperatura maxima de fierbere mai
scazuta. Regimul de fierbere difera in functie de calitatea cartofilor . Aatfel, cartofii inghetati
sau alterati se fierb la o temperatura mai scazuta decat cei sanatosi.
Pentru o gelifierea cat mai completa a amidonului si eviatrea inchiderii la culoare prin
formarea melanoidinelor si caramelului este necesara in timpul fierberii, prezenta unei
cantitatii suficiente de apa. In timp ce cartofii proaspeti contin suficienta apa pentru
fierbere, la fierberea cartofilor uscati trebuie sa se adauge o cantitate corespunzatoare de apa.
Operatia de fiebere decurge in doua faze :
- incalzirea produsului pana la temperature de fierbere;
- mentinerea temperaturii maxime de fierbere.
Presiunea maxima de fierbere si durata ei de mentinere depinde de felul si structura
materiei prime, insa trebuie sa se respecte foarte exact durata totala de fierbere si cea de
mentinere la presiune maxima :
- durata totala de fierbere, minute 4 at/ 60÷90, 5 at/50÷80, 6 at/40÷70
- durata de mentinere a presiunii maxime, minute 20÷30, 10÷20, 5÷10
Fierberea se eferctueaza cu abur la presiune de pana la 6 bari, in autoclave verticale
cilindro conice de tip Henze(fig.2.3.1.) avand capacitati de 5÷7 m³.

Fig.2.3.1. Autoclav Henze pentru fierberea cartofilor

1-corpul aparatului ; 2-varful conului ; 3-capacul fierbatorului ; 4-supapa de siguranta ; 5-
recordul pentru aburul de circulatie ; 6-manometru ; 7-racord ; 8-ventil ; 9-conducta.

11
 2.4. ZAHARIFICAREA CARTOFILOR

Dupa ce amidonul din cartofi a fost gelificat si ssolubilizat prin fierberea sub presiune,
masa fiarta obtinuta este supusa in continuare operatiei de zaharificare, prin care se
realizeaza transformarea amidonului in glucide fermentescibile de catre drojdie.

Fig.2.4.Schema tehnologica de zaharificare

1-fierbator ; 2-zaharificator ; 3-rezervor.

Operatia de zaharificare mai este denumita si plamadire, intrucat se obtine o plamada

care contine toate componentele insolubile ale materiei perime si a maltului. Zaharificarea se
poare realiza in trei moduri de agentul de zaharificare :
- cu malt vede ;
- cu preparate enzimatice microbiene ;
- cu acizi minerali.
In fabricele de alocool este cea mai raspandita zaharificare pe cale enzimatica cu ajutorul
maltului verde sau a preparatelor enzimatice microbiene.
Actiunea de zaharificare a maltului verde se datoreaza continutului sau in
enzimeamilolice, inprincipal α si β- amilaza, care actioneaza asupra celor doua componente
ale amidonului solubil – amiloza si amilopectina pe care le transforma in glucide
fermentescibile.

12
 In plamezile din materiile perime amodonoase, in care amidonul este gelificat si
solubilizat in prealabil prin fierberea sub presiune, conditiile optime de temperatura si pH
pentru cele doua enzime sunt urmatoatrele :
-temperaturaoptima, in °C α-amilaza/55÷57 β-amilaza/50÷55
- pH-ul optim 4,6÷5,0 5,0÷5,7
Plamezile din materii peime amidonoase au un pH de 4,9÷5,6 in medie 5,3 favorabile
actiunii optime a celor doua enzime, fara a fi necesar corectii de pH al plamezilor. In cazul
utilizarii preparatelor enzimatice microbiene este necesar sa se asigure temperaturile si
pH-ul optim recomandat de firma furnizoare de enzyme.
Procesul de hidroliza a amidonului catalizat de cele doua amilaze din malt se
desfasoara printr-o serie de etape de produse intermediare (amilodextrine, eritrodextrine,
achrodextrine, maltodextrine), care se pot recunoaste prin coloratiaobtinuta cu o solutie de
Lugol. Zaharificarea se considera terminata cand plamada nu mai da coloratie cu iodul, deci
vand nu ramane decat achrodextrine si maltoza.
Pentru zaharificare se utilizeaza si preparate enzimatice de origine microbiana au fost
elaborate si tehnologiile de aplicare a acestor preparate, rezultand o serie de variante
tehnologice de obtinere a plamezilor din materii prime amidonoase.
Procesul tehnologic de zaharificare a plamezilor sin materii prime amidonaoase se
realizeaza in zaharificator, utilaj care are i capacitate egala cu a unui fierbator sau a 2÷3
fierbatoare. In zaharificator au loc urmatoarele operatii:
- racirea plamezii fierte pana la temperature de fluidificare (75÷80°C) sau de zaharificare
(55÷60°C) ;
- amestecare cu laptele de slad ;
- zaharificarea propriu-zisa ;
- racirea plamezii dulci pana la temperatura de insamantare cu drojdie (30°C) ;
- insamantarea cu drojdie sub forma de plamada de drojdie.

13
 In conducerea practica a operatiei de zaharificare trebuie sa se aiba in vedere
urmatoarele :
- sa se creeze conditii optime de temperature pentru actiunea de fluidificare si de zaharificare
produsa de amilaze;
- termorezistenta a celor diua amilaze la temperatura de zaharificare ;
- pH-ul optim al plamezilor ;
- eviatrea contaminarilor cu microorganisme staine;
- simplificarea a cat posibil a operatiei.

In timpul operatiei de zaharificare se controleza:

- gradul de zaharificare ;
- gradul Balling si coeficientul calitaiv al plamezii ;
- aciditatea si pH-ul ;
- puterea amilolica aplamezii dulci.
In vederea controlului zaharificarii se filtreaza o portiune dein plamada dulce, examinandu-
se atat rezidul cat si filtratul limpede obtinut. In rezidul spalat bine cu apa trebuie sa se gaseasca
numai coji, fara amidon aderent si sa obtina cu iodul o coloratie rosiatica sau galbuie. Filtratul
trebuie sa aiba o culoare galbena deschisa si gustul dulce si sa nu dea coloratie cu iodul, care ar
indica o zaharificare incompleta.
Gradul de zaharificare se controleza cu o solutie de oid-iodura de potasiu care se prepara
dizolvand 1g iod si 2g iodura de poatsiu in 300ml de apa distilata.
In filtratul limpede se determina in primul rand continutul in extract al plamezii(gradul
zaharometric) cu ajutorul zahrometrului Balling sau prin alte metode cunoscute.
Gradele zaharometrice Balling exprima in procente masice totalitatea fermentescibile din
extractul plamezii, avand astefel aceeasi semnificatie cu gradul final de fermentare folosit in
industria berii. Coeficientul calitaiv al plamezii (Q) se poate determina pe cale chimica sau
printr-o proba de fermentare si prezinta urmatoarele valorii :
- pentru plamezi din cartofi Q=79÷ 85%
Aciditatea plamezii se explrima in practica in grade Delbrück (° D) care reprezinta ml
NaOH 1n necesar pentru neutralizarea acizilor din 20 ml plamada. Aciditatea plamezilor dulci
din cartofi variaza intre 0,1÷0,3°D, ce corespunde la un pH de 5,3÷5,7.

14
 Controlul puterii amilolitice a plamezii zaharificate este necesar pentru a se constata
daca mai exisata suficiente amilaze active necesare pentru zaharificarea secundara a dextrinelor
limitate la fermentare si se face astefel :
- se introduc in 5 eprubete cate 10 ml plamada de amidon solubil 2% ;
- se adauga 0,25 ; 0,5 ; 0.75 ; 1,0 si 1,25 ml plamada dulce filtrata, se amesteca si se tin
eprubetele timp de 60 minute intr-o baie de apa cu temperatura de 35°C ;
- se racesc eprubetele in pa arece, se adauga cate 0,5 ml iod n/50, se agiat si se observa
coloratia formata ;
- daca se obtine o coloratie galbena in proba cu 0,5 ml plamada, inseamna ca zaharificarea a
fost bine condusa ; daca aceasta culoare apare de abia in eprubeta cu 0,75 ml plamada,
rezulta ca activitatea amilazica este slaba, acest fapt datorandu-se folosirii unui malt sarac
sau a unor temperaturi prea ridicare la zaharificare.
Plamada dulce este supusa si unui control microbiologic pentru depistarea
eventualelor contaminari. Controlul microbiologic la zaharificare ne poate indica daca
contaminarea ci bacterii din aceasta faza a procesului tehnologic.

2.5. PROCEDEE DE OBTINERE FARA PRESIUNE A PLAMEZILOR DIN

CARTOFI

In functie de modul in care se realizeaza maruntirea, diferitele procedee de obtinere fara

presiune (DSA) a plamezilor din cartofi se pot clasifica astfel :
- procedee DSA cu macinare uscata .
Acest procedeu se pot folosi, in practica, astfel:
- fara recircularea borhotului ;
- cu recircularea borhotului (SRV) .
Procedeele DSA cu macinare uscata . In fig. 2.5. este prezentat procedeul Grosse –
Lohmann – Spradau, care a fost utilizat initial pentru cartofi. El ofera avantajul ca procesul
de plamadire are loc concomitant cu cel de hidratate si de racier. Ca vas de plamadire se
foloseste fiergatorul Henze sxistent, care, de regula, nu are agitator. Pentru o amestecare

15
optima a fainii ce apa si enzima de fluidifivare, este necesara folosirea unei pompe de
recirculare.
Cartofii spalati sunt trecuti printr-o moara cu ciocane tip Mahl – Jet S, iar terciul
rezultat este pompat apoi in fierbatorul Henze, unde are loc fluidificarea la 82°C cu
Termamyl. Plamada este trecuta apoi in zaharificator, in care se face racirea si zaharificarea
cu SAN si Fungamyl, dupa care se lucreaza ca la procedeul clasic.
.

Fig. 2.5. Procedeul Grosse-

Lohmann- Sararau:
1-transportor; 2-moara; 3,5-pompe; 4-fierbator Henze; 6-zaharificator

2.6.PREGATIREA DROJDIEI PENTRU FE RMENTARE

Fermentarea plamezilor dulci din materii prime amidonoase se realizeaza cu ajutorul

drojdiilor, care datorita complexului enzimatic continut, transforma zaharul din plamada in
alcool etilic si dioxid de carbon.
Drojdiile utilizate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
- sa aiba o putere alcooligena ridicata ;
- sa se poata acomoda la plamezile acide din cartofi ;
- sa declanseza rapid fermentatia ;
- sa formeze o cantitae redusa de spuma la fermentare ;
- sa produca o cantitate mica de hidrogen sulfurat si alte substabte de gust si aroma nedorita.

16
 Drojdiile utilizate la fermentarea plamezilor din industrai alcoolului se pot folosi sub
forma de :
- drojdii lichide (cultivate in fabrica) ;
- drojdii uscate ;
- drojdii comprimate(drojdia de panificatie).
Sub aspectul capacitatii de fermentare, drojdia pentru alcool trebuie sa fermenteza
cat mai complet glucidele din plamezi, intr-un timp cat mai scurt, deci cu o viteza mare,
pentru ca procesun de fermentare sa fie rentabil.
Cultura de prductie se obtine pe plamezi speciale pentru drojdie, preparate din
materii perime amidonaoase de calitate, prelucrarea hidrotermica si zaharificare. Plamezile
speciale, in vederea crearii unor conditii de dezvoltare selictiva numai a drojdiilor de cultura,
se acidifica prin adaos de acid sulfuric sau prin acidificare biologica prin fermentatie lactica.
In ultimu ttimp au aparut o serie de pereparate comerciale de drojdie uscata ce pot fi
utilizate drept culturi starter la fabricarea alcoolului care prezinta anumite avantaje in
utilizarea lor :
- o pornire rapida a fermentatiei ;
- un randament optim de transformare a zaharului in alcool ;
- o cantitate constanta a produsului obtinut.
Doza de drojdie uscata este de 10÷20 g/hl plamada, un gram de preparat cantinand
20÷25 x 10 ٩ celule de drojdie. Preparatul uscat, dupa o scurta faza de hidratare, se intriduce
in plamada zaharificata in care trebuie sa se distribuie cat mai uniform, pentru ca fermentatia
sa porneasca in intreaga masa de plamada.
Cercetarile efectuate in industria alcoolului au condus la itilizarea drojdiilor
imobilizate, realizandu-se o crestere cu 20÷25% a productiei de alcool. Imobilizarea
celulelor de drojdie se face prin inglobarea lor in geluri de diferite naturi, care reprezinta
materiale inerte in raport cu produsele din mediu.
Se intrebuinteaza pentru imobilizari :
- k-carageenan ;
- alginat de aluminiu ;
- alginat de calciu ;
- polimeri sintetici ;

17
- parasilicati.
La pregatirea palmezii de drojdie deosebim doua procedee principale :
- procedeul clasic ;
- procedeul simplificat cu acid sulfuric.
Procedeul classic. Acest procedeu se caracterizeaza prin scoaterea unei portiuni din
plamada dulce (5÷10%) si pregatirea ei in mod special pentru cultivarea drojdiei prin
acidulare si adios de substanta nutritive.
Pregatirea plamezii de drojdie cuprinde trei faze principale:
- prepararea plamezii speciale ;
- acidularea palmezii speciale ;
- prefermentarea.
Portiunea de plamad dulce (5-10%), adusa din plamada zaharificata se filtreaza si se
adauga 4÷6% malt verde sub forma de lapte de slad, in cazul cartofilor, si cica 10% la
prelucrarea porumbului, pentru imbogatirea ei in substante nutritive. Se zaharifica apoi
plamada timp de 60 minute la 60÷62°C si se raceste rapid la temperatura de insamantare cu
drojdii de 28÷30°C. Plamada astefel obtinuta are o concentratie de 20÷22° Bllg. Acidularae
plamezii speciale se poate face cu acizi organici sau anorganici. Cacacteristic pentru
procedeul clasic este acidularea prin fermentatie lactica a plamezii speciale timp de 20÷24
ore la temperatura de 50÷55°C prin insamantare cu Bacillus Delbrücki. Prin acidulare
trebuie sa se ajunga in plamada la o aciditate de 1,8÷2°D. Dupa acidulare plamada speciala
se raceste repede la temperatura de 28÷30°C, la care se face insamantarea cu drojdii.
La prefermentare, plamada speciala acidulata si racita se insamanteaza apoi cu o
cultura pura de laborator (circa 5 litri), obtinuta prin multiplicarea drojdiei in conditii sterile
pe must de malt sau chiar pe melasa. In timpul perfermentarii drojdia se multiplica de cica 7
ori, formandu-se 7÷8% alcool vol., astefel incat gradul Balling al plamezii speciale scade de
la valoarea initiala de 20°Bllg la 5÷6°Bllg. Durata prefermentarii este de 20÷24 ore.
Procedeul simplificat cu acid sulfuric. Dupa aceste procedeu pregatirea plamezii de
drojdie se face astefel: o portiune mica (4÷5%) din plamada principala se insamanteaza cu o
cultura pura de drojdie obtinuta in laborator, se aciduleaza cu acid sulfuric pana la pH 3,5 si
se trefermenteaza timp de 20÷24 ore la temperatura de 26÷28° C. Plamada de drojdie astfel

18
 obtinuta, cu un extract de 6÷8°Bllg serveste apoi pentru insamantarea plamezii dulci racite la
30°C.

2.7. FERMENTAREA PLAMEZILOR DIN MATERII PRIME

AMIDONOASE

Fermentarea reprezinta una din operatiile tehnologice cele mai importante de la

fabricarea alcoolului in care se pot reflecta atat neajunsurile produse anterior la fierbere si
zagarificare cat si la deficientele care pot sa apara in timpul acestei operatii.
Principalele cerinte care se impun la fermentare sunt urmatoarele :
- sa se lucreze cu o drojdie viguroasa la temepraturi optime de fermenatre ;
- sa se realizeze un grad de fermentare corespunzator intr-un timp cat mai scutr posibil ;
- plamada sa fie ferita de contaminari cu microorganisme straine.
Fermentarea plamezilor din cartofi este de durata indelungata de circa 72 ore, datorita
zaharificarii secundare a dextrinelor limita si comporta trei faza care se intrepatrund :
- faza initiala 20 ore
- faza principala 18 ore
- faza finala 34 ore
Total 72 ore
Faza intiala, care dureaza 18÷20 ore, se caracterizeaza in special prin multiplicarea
drojdiei si prin fermentatea a circa 40% din maltoza. Prin folosirea unor culture pure de drojdie
vigurasa, fermentatia se instaleaza rapid, astefel incat se modifica déjà in faza intiala echilibrul
stability la zaharificare intre maltoza si dextrine.
Faza principala, care dureaza 18÷20 ore, se carcaterizeaza prin fermentatia intensa a
maltozei, cu formare de alcool, doixid ce carbon si caldura. Datorita cresterii concentratiei
alcoolice a plamezii peste 5%, inceteaza practic in aceasta faza multiplicarea drojdiei. In timpul
fermentarii crezte temperature plamezii si este si este necesara racirea linurilor de fermentare,
astefel incat temperatura de fermentare sa nu depaseasca 34°C. Faza principala dureaza atat timp
cat in substrat se afla maltoza.

19
 Faza finala a fermentatiei incepe dupa ce s-a terminat maltoza din plamada si se
caracterizeaza indeosebi prin zaharificarea secundara a deztrinelor limita sub actiunea
amilazelor ramase in plamada si fermentarea maltozei rezulate. Intrucat procesul de zaharificare
secundara a dextrinelor decurge lent, faza finala de fermentare are durata cea mai lunga de
32÷34 ore. In aceasta faza temperatura optima a plamezii este de 27°C. Fermentatia se considera
terminata cand extractul aparent al plamezii, deternimat cu ajutorul zaharomentrului Balling nu
se mai modifica in ultimele 4 ore de fermentare.
La sfarsitul fermentatiei plamada se poate trimite direct la distilare sau intr-un rezervor
tampon, iar linul de fermentatie se spala si se dezinfecteaza, acordandu-se o atentie deosebita
evacuarii dioxudului de carbon.
In scopul cresterii productivitatii linurilor de fermentare sau a prelucrarii unor materii
prime care se degradeaza rapid, se poate scurta durata de fermentare de la 72 ore la 48 ore sau
chiar 36 ore, prin urmatoarele masuri tehnologice :
- folosirea preparatelor enzimatice microbiene, care pein hidroliza mai avansata a amidonului,
conduce la scurtatea fazei finale de fermentatie ;
- conducerea fermentatiei la temperaturi mai ridicate de 35÷36°C cu asigurarea unor masuri
speciale pentru eviatrea contaminarilor cu microorganisme straine ;
- utilizarea unei cantitati mai mari de plamada de drojdie de la 10÷15% din cantiatea totala de
plamada ;
- folosirea de borhot lichid recirculat (max. 60%) la obtinerea plamezii prin care se declanseaza
mai rapid fermentatia, scurtandu-se faza initiala pana la 2÷3 ore.
In scopul desfasuratii normale a procesului de fermentatie se controleaza :
- temperatura plamezii ;
- concentratia in extract a plamezii ;
- pH-ul plamezii ;
- puritatea microbiologica a fermentatiei. La sfarsitul procesului de fermentatie se determina
concentratia aocoolica a plamezii fermentate, prin distilare, aceasta variind intre 6÷12% vol.
Alcool.
Fermentarea plamezii din cartofi are loc in vase speciale, denumite linuri de fermentare,
prevazute cu serpentine de racire si conducte de captare a dioxidului de carbon. Linurile de
fermentare pot avea forma cilindrica (verticala sau orizontala) sau paralelipipedica (caseta).

20
 Fig.2.7. Linuri fe fermentare a plamezii zaharificate(verticale si paralelipipedice)
1-lin ; 2-zaharificator ; 3-cap[acul superior de vizitare ; 4-capacul inferior de vizare ; 5-conducta
de evacuare a dioxidului de carbon ; 6-conducta de abur ; 7-supapa hidraulica de suprapresiune si
vid ; 8-tija pentru fixarea termometrului ; 9-instalatia de racire interioara ; 10-racordul de apa
recepentru alimentare ; 11-racordul pentru iesirea apei racite din serpentina ; 12-conducta de
evacuare a plamezii fermentate.
In majoritatea cazurilor cand linurile se amplaseaza intr-o constructie existenta se alege
forma paralelipipedica, aceasta forma permitand utilizarea economica a spatiului de productie.
Volumul linurilor metalice care se construiesc este corelat cu capacitatea de productie a
fabricii.
Racirea linurilor se realizeaza prin stropirea in exterior a peretilor in cazul linurilor
cilindrice verticale si de capacitate mica sau prin serpentine care se monteaza in interiorul linului
de fermentare de mare capacitate.
Sistemul de racire este alcatuit din serpentine de cupru cu diametrul de 30÷40 mm. Aceste
se monteaza sub forma unei spirale in linurile cilindrice sau a unor registre in linurile
paralelupipedice. Suprafata de racire necesara este de 0,3÷0,4 m²pentru 1 m³ de plamada in
fermentare.
Pierderile in alcool prin antrenare cu dioxid de carbon sunt in medie de 0,7% putand sa
ajunga pana la 1,4% din alcool produs in lincul de fermentare.
Pentru recuperarea alcoolului antrenat se foloseste spalatoare speciale de dioxid de carbon,
cu talere sau umpluturi, care functioneaza pe principiul coloanelor de distilare.
Fermentarea normala a plamezilor de cartofi se caracterizeaza prin degajarea regulata si
uniforma, in bule mari, a bioxidului de carbon in timpul fazei principale a fermentarii. Prin
spargerea bulelor de dioxid de carbon se formeaza unde la suprafata plamezii. Acest gen de
fermentatie este numit fermentatie ondulata. Spre deosebire de fermentatia ondulata caracteristica
fabricelor care manifesta permanent grila pentru desfasurarea in bune conditii a procesului
tehnologic, se cunosc doua genuri de fermentatie anormala, si anume :
- fermentarea cu coborare si ridicarea plamezii ;
- fermentarea cu formare de spuma .
Fermentarea cu coborare si ridicarea plamezii este caracteristica plamezilor de cartofi cu
vascozitate mare. In aceste plamezi bulele de dioxid de carbon nu se pot ridica la suprafata, din
cauza vascozitatii mari, ele se adauga in profunzime plamezii intr-un volum mare de gaze care
rabufneste apoi la suprafata. Pentru a evita producerea unei astfel de fermentatii, cand fabricele
de alcool au si materii prime care dau plamezi vascoase, acestea trebuind prelucrate impreuna cu
cartofi de calitate.

21
 Fermentarea cu formare de spuma se caracterizeaza prin aceea ca la suprafata plamezii in
fermentare, in faza principala se produce o spuma persistenta din bule de dioxid de carbon.
Bulele n se sparg si stratul se ingroasa mereu, putand ajunge la o grosime de 1÷1,5 m, ceea ce
reprezinta 40% din grosimea staratului de plamada aflata in lin. Spuma incepe sa se formeze cand
temperatura in linul de fermentare este de 24÷25°C si cand extractul plamezii scade cu circa o
treime din valoarea initeala. Cauzele acestui tip de fermentare sunt legate de drojdia si de
materiile prime folosite in procesul tehnologic. Masura indicata pentru combaterea spumei consta
in folosirea de antispumanti, cum sunt acizii grasi, uleiul de floarea-soarelui, etc. Pentru eviatrea
formarii spumei in timpul fermentatiei sunt eficiente urmatoarele masuri :
- cartofii timpuri sau soiurile care spumeaza la fermentare sa se fiarba mai mult timp ;
- cartofii sa se plamadeasca la o temperatura mai ridicata pentru a se obtine o plamada fluida ;
- sa se prelucreze in amestec mai multe varietati de cartofi :
- sa se prelucreze, desi prezinta inconveniente, cartofii in amestec cu porumbul ;
- sa se schimbe cultura de drojdii pentru insamantare.
Controlul fermentatiei. Atat in timpul desfasurarii fermentatiei cat si la sfarsitul acesteua
se efectueaza un control complex al plamezilor, care are drept scop asigurarea desfasurarii
normale a procesului de fermentare si obtinere in final de randamente corespunzatoare. Se
controleza temperatura, aciditatea, concentratia plamezii, puritatea microbiologica, zaharul
rezidual, continutul in alcool al plamezii finale.

3. DISTILAREA PLAMEZILOR FERMENTATE

Plamada fermentata este un amestec apos de diferite substante aflate in solutie sau in
suspensie, enele dintre ele fiind substante nefermenscibile provenite din materii prime si
auxiliare, iar altele produse ale fermentatiei alcoolice.
Din materiile perime raman in solutie in plamada fermentata cantitati mici de zahar
rizidual, dexrtine nezaharificate, acizi organici, grasimi, substante azotoase neasimilate de
drojdie, saruri minerale, iar la suspensie coji si proteine coagulate.
In timpul fermentatiei alcoolice se formeaza ca produse principale alcool etilic si dioxid de
carbon, iar ca produse secundare aldehide, esteri, alcoolo superiori, alcool metilic, glicerina, s.a.
De asemenea, plamada fermentata mai contine drojdii si eventual microorganisme de
contaminare.
Concentratia alcoolica a plamezii fermentate variaza in limite largi cuprinse intre 6 si 12%
in functie de felul materiei prime si procesul tehnologic aplicat.
Alcoolul etilic si alti componenti volatili din plamada ca :aldehidele, esteri, alcooli
superiori, furfural, acizi volatili, se separa din plamada prin operatia de distilare.
Distilarea se realizeaza prin incalzirea pana la fierbere si fierberea plamezilor fermentate
in instalatii speciale, prin care alcoolul etilic si alti componenti volatili trec in faza de vapori si
sunt apoi condensati prin racire cu apa.
Pentru a intelege mai bine procesul de separare a alcoolului din plamada prin distilare se
poate asimila plamada fermentata cu un amestec binar miscibil format din alcool etilic si apa,
avand o cencentratie alcoolica egala cu a plamezii fermentate.

22
 Separarea alcoolului etilic din acest amestec se bazeaza pe diferenta de volatilitate dintre
aceasta si apa. Astfel, alcoolul etilic este mai volatil decat apa, avand o temepratura de fierbere de
78,39°C, in timp ce temperatura de fierbere a apei este de 100°C , la presiunea atmosferica.
Intrucat separarea componentilor din amestec prin distilare se face in ordinea volatilitatii
lor, distilind mai intai cei cu volatilitatea mai ridicata, deci cu temperatura de fierbere mai
scazuta, inseamna ca vaporii rezultati prin fierberea amestecului de alcool si apa vor fi mai bogati
in alcool etilic, iar amestecul supus distilarii se va epuiza treptat in alcool.
Pentru a obtine un produs cu un continut redicat in alcool sunt necesar distilari repetate si
odata cu cresterea continutului in alcool al lichidului supus distilarii se realizeaza o concentratie
din ce in ce mai redusa pana la momentul in care se ajunge la asa numitul punct azeotropic, din
care nu se poate realiza in continuare o concentartie prin distilare. Pentru amestecul de alcool
etilic si apa acest punct azeotropic corespunde unei concentratii alcoolice de 97,17% vol. Sau
95,57% masic.
Din acet motiv, pe calea distilarii repetate se poate obtine un alcool cu concentratia
maxima in alcool de 97,2% vol.
In afara de alcool si apa prin distilarea plamezii fermentate trec in distilat si alte substante
volatile continute, cam ar fi aldehide, esteri, alcooli superiori, acizi volatili, alcool metilic, s.a.,
care ii confera un gust si un miros neplacut, astfel incat se obtine asa numitul alcool brut, care
trebuie purificat in continuare prin operatia de rafinare. Reziduul fara alcool rezultat de la
distilare este denumit borhot.
Operatia de distilare a plamezii fermentative se realizeaza in instalatii cu functionare
continua in care procesul fizic care are loc este urmatorul :
- plamada fermentata preincalzita intra pe la partea superioara a unei coloane de plamada
prevazuta cu talere cu clopote si se scurge prin coloana cu vitez constanta in contracurent cu
aburul care se introduce pe la baza coloanei;
- pe masura ce urca in coloana vaporii se imbogatesc treptat in alcool, prin vaporizari repetate de
component volatil (alcool) si condensarile repetate de component mai putin volatil (apa)
rezultand pe l partea superioara a coloanei de plamada vapori alcoolici cu concentratia in alcool
in echilibru cu cea a plamezii fermentate, care sunt concentrati suplimenar pana la taria necesara
a alcoolului brut intr0o coloana de concentrare ;
- prin scurgerea plamezii de pe un taler pe altul se realizeaza epuizarea treptata a plamezii in
alcool,rezultand pe la baza coloanei un reziduu dezalcoolizat – bothotul.
Instalatiile de distilare continua a plamezilor fermentate, care dateaza de peste 100 ani,
se poat imparti, in functie de modul de ampalasare a celor doua coloane, de plamada si de
concentrare, in doua grupe :
- instalatii cu doua coloane suprapuse ;
- instalatii cu doua coloane alaturate.
Inastalatia cu doua coloane suprapusa se prezinta in figura in fig. 3.
Cu ajutorul pompei cu piston 1 plamada fermentata este introdusa in deflegmatorul 2 al
coloanei de distilare 3 unde se preincalzeste pana in apropierea punctului de fierbere pe seama
vaporilor alcoolici care se condenseaza partial in deflegmator. Plamada preincalzita se introduce
apoi pe talerul superior al coloanei de plamada 3a, incalzita la baza cu abur direct, in care se
realizeaza epuizarea plamezii in alcool,rezultand pe la partea inferioara borhotul, care este
evacuat din coloana cu ajutorul rehulator de borhot 4.
Regulatorul de borhot joca rol de zavot hidraulic, mentinand in spatiul de la baza coloanei un
nivel constant de plamada si nepermitand astfel aburul sa iasa odata cu borhotul. Astfel, la

23
scaderea nivelului plamezii la baza coloanei, flotorul regulatorului coboara si inchide evacuarea
borhotului si invers.
Vaporii alcoolici rzultati din coloana de plamada, care este prevazuta cu 12 – 16 talere cu
clopote, trec apoi in coloana de concentrare 3b, prevazuta de obicei cu talere cu sita, in care se
realizeaza concentrarea vapotilor de alcool brut. Vaporii de alcool brut trec apoi in deflegmatorul
2, in care se realizeaza o condensare partiala a componentului mai putin volatil, pe seama
plamezii care se preincalzeste si eventual a apei de racire. In acest fel deflegmatorul realizeaza o
concentratie suplimentara a vaporilor prin condensarea componentului mai putin volatile care se
reintorc in coloana sub forma de reflux extreme printr-o conducta speciala.
Astfel, in figura s-a prezentat un deflegmator paralelipipedic, racit cu plamada in zona 2a ai
cu apa in zona 2b, care se monteaza direct deasupra coloanei de concentrare.
Vaporii de alcool brut deflegmati sunt trecuti apoi in condensator tacitor 5, in care se face
condensarea in partea superioara multitubulara 5a si racirea in partea inferioara 5b, alcoolul brut
circuland prin serpentina. In scopul economisirii de apa de racire, aceasta trece in continuare la
racirea deflegmatorului 2a.
Alcoolul brut obtinut, cu o concentratie alcoolica de 80÷85% vol., este trecut apoi la felinrul
de control 6, unde se poate citi taria alcoolica si temperatura cu ajutorul unui termoalcoolmetru si
in continuare in filtrul de alcool 7, unde se separa pe baza de diferenta de densitate impuritatile
mecanice din alcool. Separarea acestor impuritati cat si omogenizarea care se realizeaza in filtru
sunt necesare pentru operatia urmatoare de masurare a cantitatii si concentratiei alcoolului brut,
care se realizeaza cu ajutorul unui aparat special de control numit Siemens. Acesta inregistraza cu
ajutorul a doua contuare atat cantiatarea de alcool trecuta (in litri) cat si gradele dal (1°dal = 0,1
litri alcool absolut) si indica in permanenta pe o scara gradata concentratia alcoolica in procente
de volum.
De la aparatul de control alcoolul brut este trecut prin conducte la rezervorul de colectare a
alcoolului brut.
Aceasta instalatie cu coloanele suprapuse are avantajul ca sa manipuleze mai usor, deoarece
extragerea alcoolului si concentrarea lui se fac intr-o singura instalatie, iar consumul de abur si
pierderile in alcool sunt mai mici. Datorita acestor avantaje este instalatia cea mai raspandita de
distilare.
Ca dezavantaje s-ar putea mentiona inaltimea mare a instalatie cat si faptul ca se obtine un
borhot mai diluat, cu gust mai putin palcut, deoarece refluxul de la deflegmator curge prin
coloana si dilueaza suplimentar borhotul.

Fig. 3. Instalatia de distilare cu doau coloane suprapuse

24
 Instalatia cu doua coloane alaturate se prezinta in figura 3.1.
Plamada perfermentata, preincalzita in deflegmatorul 5 al instalatiei, intra pe la partea
inferioara a coloanei de palmada 1, care este incalzita pe la baza cu abur direct. In coloana se
realizeaza epuizarea plamezii in alcool, obtinandu-se pe la baza borhot care se evacueaza prin
regulatorul de borhot 2. Din coloana de plamada rezulta pe la partea superioara vapori de alcool
diluat, care sunt trecuti prin separatorul de picaturi 6 in coloana de concentrare 3. In aceasta
coloana se face, in partea inferioara 3a, epuizarea lichidului in alcool, obtinandu-se pe la baza un
lichid fara alcool denumit apa de luter, care se evacueaza prin intermediul regulatorului 4, iar la
partea superioara 3a se concentreaza vapori de alcool brut, care sunt in continuare trecuti in
deflegmatorul 5, in condensatorul racitor 7, in felinarul de control 8 si apoi in filtru de alcool brut
9.

Fig. 3.1. Instalatia de distilare cu doua coloane alaturate

Borhotul rezultat din aceasta instalatie este mai concentrat, deoarece se evacueaza separat apa
de luter provenita din refluxul coloanei 3.
Aceasta instalatie se manifesta mai greu deoarece trebuie sa fie incalzite cu abur si
supravegheate doau coloane. Instalatia necesuta un consum mai mare de abur si pierderile de
alcool sunt mai mari, deoarece se poate pierde alcool si perin apa de luter de la cea de-a doua
coloana.
Datorita acestor dezavantaje importante, instalatia de distilare cu doau coloane este putin
utilizata in practica.

25
 3.1.CONDUCEREA PROCESULUI DE DISTILARE

Inainte de punerea in functiune, se umple cu apa coloana de distilare 2, in care se introduce

abur, pentru a constata daca exista neetanseitati pe la flanse. Daca etansarea coloanei de abur este
buna, se demonteaza vizuarele din dreptul talerelor pentru scurgerea apei si apoi se minteaza din
nou.
Se umple apoi coloana cu plamada cu ajutorul pompei 1, se deschide aburul pentru incalzirea
coloanei, care este terminata cand conducta de alcool de la condensatorul racit la felinarul de
control se incalzeste. Se deschide robinetele de apa de racire a condensatorului racitor si a
deflegmatorului si se regleaza astfel debitul de alimentare cu plamada incat in coloana se
realizeze regimul normal de functionare. Printr-o corelare a debitului de plamada, aburul si apa de
racire trebuie sa se ajunga la un debit constant de alcool la felinarul de control, a carui tarie
trebuie sa fie de 80÷85% vol. Alcool, cu temperatura de 15÷17°C.
Prin automatizarea complexa a instalatiei se asigura un regim optim de functionare.
Principalii parametrii care se pot regla automat sunt : debitul de alimentare a coloanei cu
plamada, debitul si presiunea aburului, temperatura si debitul apei de racire, concentratia si
temperatura alcoolului brut.
Scoaterea temporara sin functionare a instalatiei de distilare se face oprindu-se mai intai
pompa de plamada si apoi accesul aburului. Dupa de a scazut presiunea din coloana se inchide si
apa de racire, care incalzeste plamada acumulata la baza coloanei, iar in momentul in care a
inceput sa curga alcool la felinarul de conrol se porneste si pompa de palmada.
In cazul opririlor de lunga durata este necesar ca dupa oprirea pompei de plamada sa se
fiarba plamada din coloana pana cand la felinarul de control nu se mai constata prezenta
alcoolului, dupa care se inchide accesul aburului si a apei de racire.

4.RAFINAREA ALCOOLULUI BRUT

In urma distilarii rezultate ca produs intermediar alcoolul brut, care are o concentratie
alcoolica de 80÷85% vol. si contine o serie de impuritati, mai mult sau mai putin volatile, fie
provenite din plamada fermentata, fie formate chiar in cursul procesului de distilare.
Rafinarea reprezinta operatia de purificare si concentrare a alcoolului brut, in vederea obtinerii
unui produs de puritate superioara denumit alcool etilic rafinat.
Prin rafinare alcoolul se concentreaza, devenind limpede, fara gust si miros strain. Alcoolul
rafinat trebuie sa aiba o concentratie alcoolica de minimum 96%, nu trebuie sa contina alcool
metilic si furfural, iar continutul sau in acizi, esteri, aldehide si alcooli superiori trebuie sa fie
foarte scazut.
Pentru a se realiza o purificare avansata a alcoolului este necesar ca la rafinare sa se aiba in
vedere doua aspecte principale : temperatura de fierbere ale impuritatilor si solubilitatile lor in
amestecul de alcool – apa.
Impuritatile din alcoolul brut au temperaturi de fierbere repartizate intre 20,2°C (aldehida
acetica) si 16,6°C (furfural), insa in realitate distilarea lor se face intr-un domeniu de temperaturi

26
mult mai restrans, deoarece majoritatea formeaza amestecuri azeotrope cu apa, cu temperaturi de
fierbere mult mai joase decat a substantei pure.
Impuritatile se vor repartiza in coloane in functie de temperaturile lor de fierbere si
solubilitatea lor, astfel :
- impuritatile mai volatile decat alcoolul etilic vor fi ridicate de vaporii alcoolici spre partea
superioara a coloanei, unde vor fi evacuati in stare de vapori sub forma de frunti ;
- impuritatile mai putin volatile se vor concentra spre partea inferioara a coloanei formand cozile.
Asadar prin rafinarea alcoolului brut se obtine trei fractiuni :
- fruntile ;
- alcoolul rafinat ;
- cozile.

Operatia de rafinare a alcoolului brut se executa in instalatii speciale, care in functie de

constructie si modul de functionare, sunt de doua feluri :
- instalatii cu functionare discontinua (periodica) ;
- instalatii cu functionare continua.

4.1. RAFINAREA DISCONTINUA

Se realizeaza in instalatii speciale, figura 4.1.

Se compune din blaza 1, coloana de rafinare 2, deflegmatorul 3, condensatorul racitor 4,
felinarul de control6 si regulatorul de abur 7. Blaza 1 este prevazuta cu o serpentina de incalzire
indirecta cu abur 8, un batator de abur direct 9, un racord de umplere 10 si de evacuare a aperi de
luter 11, un manometru 12, o sticla de nivel 13.
Coloana de rafinare 2 este formata din 40÷50 talere cu sita care permite obtinerea unuei alcool
rafinat cu tarie de minimum 96% vol. alcool.

Fig. 4.1.Instalatia de rafinare discontinua

27
 Conducerea rafinarii discontinue se realizeaza astfel :
- se introduce in blaza o cantitate masurata de alcool brut si se dilueaza timp de 10÷20 munute si
apoi cu abur indirect 30÷60 minute pana ce se incalzeste mai mult de 2/3 din coloana, ceea ce
arata ca vaporii alcoolici au ajuns in deflegmator ;
- se da drumul apoi la debit maxim de apa de racire in condensator si deflegmator, realizandu-se o
condensare totala a vaporilor alcoolici ce intra in deflegmator, care se introduc in coloana sub
forma de reflux extrem. Prin aceasta franare a distilar, care dureazan 1÷3 ore, se realizeaza o
marire a concentratiei alcoolice spre varful coloanei, impedicandu-se ridicarea impuritatilor grele
si concentrandu-se in varful coloanei fruntile ;
- se micsoreaza apoi debitul apei de racire si se incepe colectarea alcoolului frunti, timp de 2÷3
ore, care are la inceput o concentratie alcoolica de 92÷94% vol. si o culoare verzui,iar spre sfarsit
devine incolor, iar concentratia creste la 95÷96% alcool vol. ;
- se distila in continuare alcoolul rafinat, care trebuie sa aiba concentratia alcoolica de minimum
96% vol. La inceput se lucreza la capacitatea maxima a coloanei, apoi pe masura ce se
micsoreaza continutul blazei in alcool, se mareste treptat debitul de apa racita, astfel incat sa ne
se produca o scadere a concentratiei alcoolice pe talere. Distilarea alcoolului rafinat dureaza circa
40 ore ;
- in momentul in care concentratia alcoolica la felinarul de control scade si se constata
organoleptic aparitia cozilor, incepe colectarea acestora, operatia care dureaza 1÷2 ore ;
- cand la felinarul de control alcoolul devine tulbure, datorita prezentei uleiului de fuzel, care in
solutie alcoolica diluata emulsioneaza, se poate colecta si acesta, trimitandu-se direct intr-un
rezervor separat, fara a se mai trece prin aparatul de control. Uleiul de fuzel poate fi purificat in
continuare cu ajutorul separatoarelor de ulei de fuzel sau prin tratare cu o sulutie de clorura de
sodiu, astfel incat concentratia sa in ulei de fuzel sa fie de minimum 85% ;
- la sfarsitul rafinarii, cand concentratia lichidului de la felinarul de control scafe sub 2% alcool
vol. se goleste apa de luter din blaza si se incepe o noua sarja. Durata totala a unei sarje este circa
48 ore.
Alcoolul etilic rafinat este trecut in aparate de control speciale pentru alcool rafinat si apoi
in rezervoarele de depozitare, iar alcoolul frunti si cozi sunt trecute prin aparatul de control
aferent intr-un rezervor de depozitare formand alcoolul tehnic.
Rafinarea discontinua are dezavantajul unei productivitati mai scazute, a unui consum
specific de abur mai ridicat si a unor pierderi mai mari de alcool.

28
 4.2. RAFINAREA CONTINUA

Cele mai raspandite instalatii de rafinare a alcoolului brut sunt instalatiile cu doua coloane tip
Barbet, care se caracterizeaza printr-o productivitate mai ridicata, un consum mai redus de abur si
obtinerea unuei alcool de calitate superiora, constanta, cu pierderi mai scazute in alcool.
Schema instalatiei de rafinare continua tip Barbet este prevazuta in figura 4.2.
Alcoolul brut diluat cu apa de luter in rezervorul 1 este preincalzit in schimbatorul de caldira
2 cu apa de luter fierbinte de la coloana de rafinare si intra apoi in mijlocul coloanei de frunti sau
epurare 3.
In coloana de frunti se realizeaza in partea inferioara telerului de alimentare 3a antrenarea
aldehidelor si esterilor care formeaza fruntile din alcoolul brut, care se concentreaza in partea
superioara a coloanei 3b si in deflegmatorul 4, sunt trecute apoi in condensatorul racitor 5 si apoi
la felinarul de frunti 6. Pe la partea inferioara rezulta un lichid alcoolic eliberat de frunti, denumit
epurat, cu o tarie alcoolica de circa 40%vol. care trece apoi in coloana de rafinare.
Coloana de epurare este prevazuta de obicei cu 12 talere in partea inferioara de epuizare si
12 talere in partea superioara de cocentrare a fruntilor. Epuratul rezultata din coloana de frunti
este introdus pe talerul de alimentare a coloanei de rafinare 7. Aceasta este incalzita la baza cu
abur direct care epuizeaza total epuratorul in alcool in zona 7a obtinandu-se pe la baza apei de
luter care se evacueaza prin regulator de apa de luter 8.
Vaporii alcoolici rezultati din epurat care mai contin inca resturi de frunti, se concentreaza la
partea superioara a coloanei de rafinare 7b pe un numar mare de talere (50÷60) si sunt trecuti
apoi in deflegmatorul 9 unde se face concentrarea resturilor de frunti, care sunt trecute in
condensatorul 10 si reintoarse in coloana de frunti 3.
Alcoolul rafinat se separa sub forma lichida de pe talerele primului segment de sus al
coloanei de rafinare si este trecut in racitor de alcool rafinat 11 si apoi la felinarul de contol 12,
dupa care ajunge la aparatul de control si in rezervorul de alcool rafinat.
O parte din impuritatile grele se separa sub forma lichida ca ulei de fuzel de pe talerele
coloanei de rafinare unde concentratia alcoolica este de 47÷48% vol. Uleiul de fuzel rezultat este
trecut in racitorul 13, apoi la felinarul de control 14 si in final la separatorul de ulei de fuzel 15,
lichidul alcoolic separat de ulei reintorcandu-se in coloana pentru recuperarea alcoolului.
Alcoolul cozi se colecteaza tot sub forma lichida de pe talerele inferioare ale zonei 7b a
coloanei de rafinare si este trecut tot in racitorul 13 si apoi la felinarul de cozi 16.
In practica fruntile de la felinarul 6 si cozile de la felinarul 16 sunt trecute impreuna la celasi
aparat de control a calitatilor rezultate si apoi in rezervorul de depozitare a alcoolului tehnic. In
unele cazuri se renuta in practica la co9lectarea uneiului de fuzel, care se evacueaza astfel cu apa
de luter. Apa de luter contine acizi volatili si alte substante mai putin volatile decat alcoolul etilic.
Continutul in alcool al apei de luter trebuie sa fie de max. 0,1%.

29
 Fig. 4.2. Instalatia de rafinare continua (tip Barbet)

Printr-o exploatare corecta a instalatiei, respectandu-se debitele de alimentare su alcool brut,

abur si apa de racire cat si debitele de scurgere a alcoolului rafinat, fruntilor si cozilor se obtine
un produs de calitate superioara, iar pierderile in alcool se pot produce mult sub limita de 1,4%,
chiar pana la 0,2%.
Depozitarea alcoolului rafinat si a subproduselor
Atat alcoolul rafinat cat si suprobusele (alcool tehnic, ulei de fuzel) sunt depozitate in
rezervoare speciale amplasate intr-un depozit de alcool, separat de sectiile de productie,cu care
comunica prin conducte. Depozitarea alcoolului trebuie efectuata cu grija pentru a evita pierderile
in alcool, respectandu-se strict normele de protectie a muncii si paza contra incendiilor. In acest
scop este necesar sa depozitul sa fie bine izolat pentru areduce cat mai mult pierderile prin
evaporarea in timpul verii. Rezervoarele de alcool se pot amplasa si in aer liber.
Pentrudepozitarea alcoolului si a asubproduselor se folosesc rezervoare de forma cilindrica
(verticale sau orizontale).

5.VALORIFICAREA SUBPRODUSE LOR SI A DESEURILOR DE LA

FABRICAREA ALCOOLULUI

Din procesul tehnologic de fabricare a alcoolului din melasa si materii prime amidonoase
rezultate ca principale subproduse dioxidul de carbon , alcoolul tehnic (frunti si cozi) si uleiul de
fuzel, iar ca deseuri recuperabile borhoturile de cereale, cartofi si melasa.
Prin valorificarea intergrala si complexa a subproduselor si deseurilor rezultate, fabricile de
alcool beneficiaza de avantaje economice apreciabile, rezolvandu-se partial sau chiar integral si
problema apelor riziduale.

30
 5.1. DIOXIDUL DE CARBON

In timpul fermentarii plamezilor din materii prime amidonoase se degaja dioxid de carbon,
care antreneaza si cantitati mici de alcool, produse secundare de fermentatie cat si apa din
plamada, impuritati care formeaza o,5÷1% din cantitatea de gaz degajata.
Cantitatea de dioxid de carbon care rezulta teoretic prin fermentare reprezinta 48,8% din
masa de glucoza fermentata, 50,3% din masa maltozei si 54,3% din masa amidonului prelucrat.
Daca se admite ca arndamentul practic in alcool reprezinta 90% din cel teoretic vor rezulta
urmatoarele cantitati de dioxid de carbon :
- din 100 kg glucoza sau fructoza 43,9 kg CO2
- din 100 kg maltoza sau zaharoza 45,5 kg CO2
- din 100 kg amidon say dextrine 48,9 kg CO2
Cantitatea recuperabila de dioxid de carbon depinde de material prima folosita, procesul
tehnologic aplicat si marimea linurilor de fermentare. Astfel, la prelucrarea cartofilor prin
procedeul discontinuu, dioxidul de carbon este recuperat in proportie de circa 70%. In cazul
fermentarii continue a plamezilor cantitatea recuperabila este mult mai mare.
Dioxidul de carbon poate fi prelucrat in urmatoarele moduri :
- prin purificare, comprimare si eventual lichifiere pentru fabricarea bauturilor racoritoare
carbogazoase si in alte industrii ;
- pentru fabricarea carbonatului de calciu sau a catbonatului de amoniu.
Procesul tehnologic de purificare, comprimare si lichefiere a dioxidului de carbon se
realizeaza cu ajutorul unor instalatii speciale prezentate la fermentarea berii.
Dioxidul de carbon lichid trebuie sa aiba o puritate de minimum 98%, sa contina maximum
0,1% apa, sa nu contina urme de ulei si alte gaze si sa nu prezinte mirosuri straine. El se livreaza
in butelii speciale din otel cu capacitatea de incarcare de 10 si 20 kg, rezistente la presiune
ridicata pana la 100 at.
Dioxidul de carbon se mai foloseste in industria carnii pentru aomarea porcilor, la fabricarea
ghetii carbonice (prin evaporarea dioxidului de carbon lichid in aparate speciale, cand are loc
racirea puternica si solidificarea la temperatuira de – 78,9°C), care se utilizeaza la transportul
alimentelor cu perisabilitate ridicata, in industria metalurgica la turnarea metalelor, in industria
constructoare de masini la sudura in atmosfera de dioxid de carbon, in medicina, cercetare, etc.
Carbonatul de calciu se obtine in fabricele de alcool, folosind ca materii prime varul si
dioxidul de carbon rezultat de la fermentatie. Stingerea varului se efectrueaza cu apa calda cu
temperatura de 65÷70°C, care sa permita obtinerea unei temperaturi optime de stingere 18÷20%
s.u. Dupa stingere paltele de var este filtrat grosier si fin pentru separarea sterilului (parti
insolubile) si introdus in vase de carbonare, in care se produce pe la partea inferioara sub agitare
dioxidul de carbon.
Operatia de carbonare are loc la temperaturi de 50÷60°C timp de 20÷60 minute, obtinandu-
se o suspensie de carbonat de calciu care este concentrata mai intai prin fixarea sub vid pana la
50% s.u. si apoi uscarea in instalatii tip tunel pana la o umiditate finala de 0,4÷0,6%.
Dupa uscare produsul este macinat intr-o moara cu discuri, ambalat in saci, depozitat si
livrat la beneficiari.
Carbonatul de calciu se fabrica in lai multe tipuri : A, B, C, I, in functie de gradul de puritate
si destinatie. Astfel, tipurile A si I sunt folosite in industria de cosmetice, antibiotice si industria
electrotehnica, tipul B in industria materialelor plastice si a cauciucului, iar tipul C de puritate
mai redusa este destinat altor utilizari.

31
 In functie de tipul carbonatului de calciu fabricat, sconsumul specific de dioxid ce carbon
variaza intre 1000÷3500 kg/tona de produs finit.
Carbonatul de amoniu se obtine in urma reactiei dintre dioxidul de carbon si amoniac. Pe
aceasta cale se obtine teoretic 2,17 tone carbonat de amoniu la o tona de CO2, randamentul
practic este de 2t/t de CO2.
Carbonatul de amoniu se foloseste ca adaos la furajarea animaleleor, in cazul hranei sarace
in proteine, avand un coeficient ridicat de asimilare de circa 80%.

5.2. ALCOOLUL TEHNIC

Alcoolul tehnic (frunti si cozi) reprezinta amestecul de alcool frunti si cozi rezultat in
instalatiile de rafinare, in care predomina fruntile. Alcoolul tehnic este folosit in industria
lacurilor si vopselelor sau la fabricarea alcoolului denaturat.
In compozitia chimica a fruntilor intra :
- alcoolul etilic 93÷97%
- aldehide 0,3÷0,5%
- esteri 0,3÷2,6%
- metanol 0,4÷1,5%
- acizi organici volatili 0,07÷0,009%
Fruntile obtinute de la rafinar si pot intoarce la fermentare sau la distilare. Prin reintoarcerea
fruntilor in plamezi la inceputul fermentarii se limiteaza formarea de noi produse secundare de
fermentatie ce conduce la cresterea randamentului in alcool, iar prin intoarcerea lor la distilare se
ftaneaza procesul de formare a esterilor, iar unii acizi trec in borhot.
La rafinarea alcoolului brut din catofi in instalatii perodice, cantitatea de frunti este de 3,5%,
iar i cele continue 2,6% fata de alcoolul absolut.

5.3.ULEIUL DE FUZEL

Uleiil de fuzel este un produs rezultat de la rafinarea alcoolului brut, format din impuritati
cu volatilitate mai redusa din care predomina alcoolii superiori : amilic, izoamilic, azobuti ;ic,
propilic. Alaturi de alcooli superiori, se gasesc cantitati mai mici de esteri ai acestora, acizi
organici volatili si furfural. Pentru livrare, el trebuia sa aiba o puritate de minumum 85%. Se
intrebuinteaza ca dizolvant, ca atare, sau dupa esterificare cu acizi organici. In industria
alimentara, se utilizeaza esterii alcoolilor amilic si butilic pentru aromatizarea bomboanelor.
Compozitia chimica a uleiului de fuzel variaza in functie de materia prima folosita astfel :

Componente, % masic Cartofi

- alcool n- propilic 14,7
- alcool izobutilic 14,2
- alcool n- butilic 1,1
- alcool n- amilic 13,8
- alcool izoamilic 56,2

32
 5.4.BORHOTUL DIN CARTOFI

Borhotul din cartofi rezultat de la distilarea plamezilor fermentate contine atat substante
nefermentescibile din material prima (celuloza, proteine, pectine, grasimi, acizi nevolatili,
substante minerale), resturi de amidon, dextrine si uneori chiar maltoza nefermentata, produse
secundare nevolatile ale fermentatiei alcoolice (glicerina, acid lactic) cat si cellule de drojdii.
Borhotul din cartofi, rezultat de la distilarea plamezilor fermentate, prezinta compozitia chimica
prezentata in tabelul 3.

Tabelul 3.
Componente Borhotul din cartofi
Substanta organica, % s.u. 87,4
Proteina bruta, % s.u. 27,0
Grasime bruta, % s.u. 2,7
Celuloza, % s.u. 8,1
Substante neazotoase,% s.u. 49,9
Substante minerale, % s.u. 12,6
Substante uscata, % s.u. 6,0

Datorita substantelor nutritive pe care le contine, in special a substantelor azotoase asimilabile,

borhotul din cartofi constitue un furaj valoros. Acesta se poate folosi in stare proaspata, imbogatit
in vitamine sau in lactat de amoniu sau sub forma de boprhot uscat. Digestibilitatea principalelor
componente ale borhotului pentru animale si pasari este prezentat in tabelul 3. El mai poate fi
folosit la obtinerea preparatelor enzimatice fungicene, a drojdiei de panificatie si furajere, a unor
antibiotice (biomicina), a cleiului de borhot.

33
 6.BILANT DE MASA

Capacitatea de productie : 5 tone/zi.

5 tone/zi = 5000 kg/zi.

MATERIALE CANTITATEA MATERIALE CANTITATEA TOTAL

INTRATE IESITE PIERDERI
CARTOFI 7696,15 BORHOT 5511,01
APA 1921,63 PRODUS 5010,02
FINIT
(ALCOOLUL
DIN CARTOFI)
DROJDII 633,475
PREP.ENZ. 0,99
AMILOLITIC
TOTAL 10252,24 10521,03 0,2926

η=Cpf / Cmp
η= 5010,02 / 7696,15 = 65,09%
Csp =Cmp / Cpf
Csp cartofi = 7696,15 / 5010,02 = 1,53
Csp drojdii = 633,475 / 5010,02 = 0,12
Csp apa = 1921,94 / 5010,02 = 0,38
Csp prep.enz. = 0,99 / 5010,02 = 0,00019

34
1)AB- RECTIFICARE(0,2%)- AC
AB=AC+0,2 / 100 *AB = AC / 1-0,002 = 5000 / 0,998 = 5010,02
2)Din « Manualul inginerului » :100L alcool brut se obtine 110L borhot.
AF- DISTILARE(0,1%)- B
-AB
AF=B+AB+0,1 / 100*A = (B+AB )/ 1-0,001= (5511,01+5010,02) / 0,999= 10531,56
3)D-AZ- FERMENTARE(0,25%)- AF
A+AZ=AF+0,25 / 100*D+AZ =AF /1-0,0025 = 10531,56 / 0,9975= 10557,95
D = 6 / 100*10557,95 = 633,475
AZ = 10557,95- 633,475 = 9924,47
4)AF- PE-ZAHARIFICARE(0,5%)-AZ-APA
AF+PE=AZ+APA+0,5/100*AF+PE
AF+PE=AZ+APA /1-0,005=(9924,47+1984,89) / 0,995=11969,20
PE=0,01 / 100*9924,47=0,99
APA=20 / 100*9924,47=1984,89
AF+0,99=11969,20
AF=11968,21
5)AM-FIERBERE(1%)-AF
AM=AF+1 /100*AM
AM=AF / 1-0,001=11968,21 / 0,999=11980,19
6)AS-APA-MACINARE(0,2%)-AM
AS+APA=AM+0,2 /100*AS+APA
AS+APA=AM / 1-0,002=11980,19 / 0,998=12004,19
APA=20 / 100*11980,13=2396,02
2396,02+AS=12004,19
AS=9608,17
7)C-APA-SPALARE(1%)- AS
C+APA=AS+1 /100 *C+APA
C+APA=AS /1-0,001=9608,17 / 0,999=9617,78
APA=20 /100*9608,17=1921,63
C+1921,63=9617,78

35
C=7696,15

AB-alcool brut
AC-alcool cartofi
AF-alcool fermentat
B-borhot
D-drojdie
AZ-alcool zaharificat
AF-alcoool fermentat
AF-alcool fiert
PE-preparat enzymatic
AM-alcool macinat
AS-alcool spalat
C-cartofi

36
 7. BIBLIOGRAFIE

1. Biotehnologii in industria alimentara/ Banu Constantin, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1999,

vol.2 ;
2. Manualul inginerului de industria alimentara/ coord. Constantin Banu, Ed. Tehnica,
Bucuresti, 2002, vol II ;
3. Materii prime si tehnologii generale/ Valentin Nedeff, Ed. Universitatea din Bacau, 1998 ;
4. Tehnologii si utilaje in industria alcoolului si a drojdiei/ Adriana Dabija, Ed. Alma Mater,
Bacau, 2002 .

37