Universitatea Politehnica București

Facultatea Ingineria Sistemelor Biotehnice

Proiect
Metode moderne de ambalare
,,ETICHETĂ PENTRU MUȘTAR KAMIS”

Pro coordonator:
Sl. dr. Ing. Gabriel-Alexandru Constantin
Student:
Oprea Dumitru Cătălin
CUPRINS:
Capitolul 1. Introducere
1.1. Memoriu justificativ
1.2. Prezentarea succintă a produsului (denumire, utilitate, structură
sortimentală)
1.3. Etapele elaborării unui ambalaj
Capitolul 2. Ambalajul şi designul de ambalaj
2.1. Analiza morfologică a soluţiilor de ambalare posibile şi tipuri de
ambalaje pentru produsul specificat. Alegerea ambalajului optim
2.2. Materialele folosite la fabricarea ambalajului
2.2.1. Modul de ambalare, închidere şi etanşare a produsului
2.2.2. Etichetare, transport
2.3. Sistemul bicomponent produs – ambalaj
2.4. Modul de îndeplinire a funcţiilor ambalajului de către ambalajul
proiectat
2.5. Elemente de etichetare. Proiectarea etichetei. Codul de bare
Capitolul 3. Indicatori de calitate ai unui ambalaj
3.1. Indicatori spațiali
3.2. Indicatori de masă
3.3. Indicatori de consum
3.4. Indicatori de productivitate a muncii la operația de ambalare
3.5. Factori care influențează menținerea calității produselor
Material grafic
1. Proiectarea etichetei primită prin tema de proiect în programul Adobe
Illustrator
Capitolul 1. Introducere
Calitatea produselor şi încrederea consumatorilor sunt pentru noi, cele mai importante
lucruri. De la începutul existenţei noastre investim cu succes, în mărci şi tehnologii noi,
propunându-ne drept scop principal, să oferim consumatorilor condimente de cea mai bună
calitate, selecţionate cu grijă, cele mai aromate şi cele care au un gust minunat. De aceea
condimentele Kamis sunt cele mai căutate şi cele mai cumpărate condimente din Polonia, iar
marca Kamis este etalonul condimentelor de cea mai bună calitate.
Kamis S.A. este liderul şi creatorul anumitei categorii de condimente în Polonia.
Societatea a fost înfiinţată în anul 1991 şi din primele zile ale existenţei sale este o firmă cu
capital sută la sută polonez iar marca Kamis este o marca poloneză cunoscută, prezentă în
fiecare magazin din Polonia, dar şi pe pieţe din Rusia, Ucraina, România.
Istoria firmei Kamis S.A. este istoria unei continue dezvoltări. Am fost primii pe piaţă
care am introdus spre vânzare amestec de plante aromatice şi condimente dar şi noi sortimente
precum: Kamis Fitup! – o linie de condimente cu adaos de fibre vegetale şi plante medicinale,
care într-un mod natural permit menţinerea unei siluete frumose, sau linia de condimente
Specialite, deosebită printr-un gust special, prin modul de prezentare şi printr-un ambalaj
plăcut. In momentul de faţă Kamis S.A. livrează pe piaţă în jur de 250 de produse şi peste 130
de produse specifice pentru piaţa de gastronomie profesională din Polonia, dar şi aproape 200
de produse pe pieţe din Rusia, Ucraina şi România.
Începând cu anul 2006 suntem prezenţi şi pe piaţa din Cehia şi Slovacia. Produsele
noastre sunt, printre altele, condimente omogene, nediferenţiate, amestec de condimente,
amestec de plante aromatice, plante aromatice omogene, legume uscate, săruri cu un gust
diferit, marinate, amestec pentru pane, muştar, oţet şi condimente universale, pe care
societatea noastră le oferă sub mărcile: Kamis, Galeo.
Beneficiarilor profesionali le este dedicat un serviciu specializat de producţie, marca
Kamis Gastronomia. Kamis S.A. este liderul categoriei de condimente şi muştar pe piaţa
poloneză. Acest fapt este confirmat de participarea pe piaţa produselor tradiţionale de
condimente, marca Kamis fiind cotată pe piaţă poloneză la nivelul de 46,8%, iar pe piaţa de
muştar acest indicator reprezintă 32,8% (sursa; MEMBR 2007).
Firma Kamis S.A. deţine una din cele mai moderne întreprinderi de producţie din
Europă, dispune de Laboratorul propriu de Control al Calităţii şi de Serviciu de Cercetare şi
Dezvoltare. Consumatorii noştri au deplină siguranţă că atunci, când cumpără produse Kamis
au în bucătăriile lor produse de cea mai înaltă calitate, care respectă toate normele poloneze şi
europene, produse cu un gust deosebit şi aromă intensă.
 1.1. Memoriu justificativ
Muştar Clasic – este un muştar potrivit de iute cu un gust clasic, o consistenţă densă şi
culoarea standard cu bucăţi vizibile mai întunecate, ale boabelor de muştar. Aroma şi gustul
inegalabile ale muştarului Kamis sunt meritul reţetelor unicat, soiului boabelor de muştar
selecţionate special, condimentelor alese cu mare grijă şi a altor componente de calitate
superioară.
În plus calitatea muştarului Kamis este şi rezultatul unui proces de producţie suficient
de lent şi a procedeului de dospire. Numai în acest fel toate componentele îşi pot dezvolta în
totalitate valorile sale gustative şi olfactive. Un borcan cu forma estetică, cu capacul asigurat
garantează, că fiecare muştar va rămâne neatins până în clipa în care va ajunge în mâinile
cumpărătorului.
1.2. Prezentarea succintă a produsului (denumire, utilitate, structură sortimentală)
 Denumire: „Muștar KAMIS”
.1. Utilitate: Se folosește de obicei ca și condiment folosit cu carne și brânzeturi, însă
muștarul este adăugat și la sandwich-uri, hamburgeri și hot dogi. Mai este utilizat și
pentru dressing-uri, sosuri.
 Structură sortimentală: Condimente

1.3. Etapele elaborării unui ambalaj

 Etapa zero
Obiectivul: Determinarea conceptului produsului
Sarcini:
 Formarea ipotezelor cu privire la consum
 Examinarea dorinţelor conştiente şi subconştiente ale consumatorului cu privire la
produs.
 Studiul produselor concurenţilor.
Sursă: Rezultatele cercetărilor proprii şi a cercetărilor din domeniul activităţii
companiei în cauză.
 Prima etapă
Obiectivul: Crearea presupusei imagini a produsului
Sarcini:
 Examinarea perceptiei emoţionale a produsului de către consumatorul potenţial
 Analiza imaginii necesare a producătorului, în percepţia consumatorului
 Sursa: Rezultatele cercetărilor proprii şi ipoteze.
 Etapa a doua
Obiectivul: Stabilirea priorităţilor
Sarcini:
 Alegerea conceptului de design, luarea în consideraţie a tradiţiilor şi legăturii cu
designul ambalajului anterior.
Sursă: Rezultatele cercetărilor proprii şi ipoteze.
 Etapa a treia
Obiectivul: Determinarea posibilităţilor de vizualizare
Sarcini:
 Selectarea percepţiei asociative a consumatorului potenţial.
 Selectarea imaginilor pentru vizualizarea aşteptărilor, asociaţiilor şi dorinţelor
consumatorului.
Sursă: Analiza percepţiei culorilor, formelor şi volumelor
 Etapa a patra
Obiectivul: Prelucrarea şi analiza materialului colectat
Sarcini:
 Examinarea culorilor şi a tonalităţilor, ce vor fi utilizate în elaborarea ambalajului.
 Scoaterea în evidenţă a elementelor fundamentale, care vor asigura transmiterea
dorinţelor, emoţiilor consumatorului potenţial.
 Generalizarea mijloacelor disponibile, pe care dorim să le utilizăm în elaborarea
designului de ambalaj.
Sursă: Teoria clasică a contrastelor de culori, contraste şi compozită.
 Etapa a cincea
Obiectivul: Trasarea sarcinii tehnice
Sarcini:
 Stabilirea obiectivelor şi priorităţilor de proiectare.
 Formularea limitelor estetice şi tehnice.
 Identificarea informaţiilor ce vor fi plasate pe ambalaj.
 Prezentarea materialelor şi sarcinilor designerului.
Sursă: Teoria clasică a contrastelor de culori, contraste şi compozită
 Etapa a şasea
Obiectivul: Evaluarea ambalajului şi selectarea variantei optime.
 Sarcini:
 Evaluarea individual a ambalajului (din punct de vedere al consumatorului)
 Evaluarea desegnului de ambalaj, de către personalul companiei, care a făcut comandă
 Evaluarea designului vizavi de produsele concurenţilor
Sursă: Metode de evaluare în condiţiile sălii de vânzare: iluminarea posibilă,
amplasarea.
Capitolul 2. Ambalajul şi designul de ambalaj
2.1. Analiza morfologică a soluţiilor de ambalare posibile şi tipuri de ambalaje
pentru produsul specificat. Alegerea ambalajului optim
Ambalajul este un material (hârtie, carton, masă plastic etc) în care se împachetează
ceva pentru a păstrat sau transportat.
Ambalajele se clasifică în funcţie de mai multe criterii, care suntutilizate frecvent în
practică:
 după modul de folosire;
 de unică folosinţă;
 refolosibile;
 după materialul folosit în confecţionarea ambalajelor:
 ambalaje din hârtie și carton;
 ambalaje din sticlă;
 ambalaje din metal;
 ambalaje dinmateriale plastice.
 ambalaje din lemn;
 ambalaje din materiale textile;
 ambalaje din material complexe.
 după sistemul de confecţionare:
 ambalaje fixe;
 ambalaje demontabile;
 ambalaje pliabile.
 după tip:
 plicuri, pungi, plase, lăzi, cutii, flacoane, borcane.
 după domeniul de utilizare:
 ambalaje de transport;
 ambalaje de desfacere;
 după specificul produsului ambalat;
 ambalaje pentru produse alimentare/nealimentare;
 ambalaje individuale;
 după gradul de rigiditate:
 ambalaje rigide/ semirigide/suple.
 după modul de circulaţie:
  ambalaje nerefolosibile F tip pierdut.
 după sistemul de confecţionare;
 ambalaje fixe;
 ambalaje demontabile;
 ambalaje pliante.
 după destinaţie:
 ambalaje pentru piaţa externă;
 ambalaje pentru piaţa internă.

Ambalajul se defineşte ca un mijloc (sau ansamblu de mijloace)destinat să cuprindă sau

să învelească un produs sau un ansamblu deproduse, pentru a le asigura protecţia temporară
din punct de vedere fizic,chimic, mecanic, biologic, în scopul menţinerii calităţii şi
integrităţiiacestora în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozităriişi
desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului degaranţie.
Operaţia de ambalareeste un procedeu sau o metodă prin care seasigură, cu ajutorul
ambalajului, protecţia temporară a produsului în timpulmanipulării, transportului, depozitării,
vânzării, contribuind la înlesnireaacestora, până la consumare sau până la expirarea
termenului de garanţie.
La fabricarea ambalajelor se foloseşte o gamă variată de materiale cuproprietăţi diferite,
ce corespund cerinţelor impuse ambalajelor şi care suntpotrivite uneia sau alteia dintre
grupele de mărfuri ce necesită ambalare.
Materialele pentru ambalaje se împart în 3 grupe în funcţie de tipulambalajului ce se
fabrică din ele, astfel:
 materiale pentru ambalaje exterioare ;
 materiale de protecţie, amplasate între produsul ambalat şi ambalajulexterior
(materiale de umplutură ) ;
 materiale pentru ambalaje de prezentare .

Alegerea unui material de ambalare se face ţinând cont de gradul deprotecţie pe care îl
asigură produsului, posibilităţile de transport, capacitateade a îndeplini funcţia de promovare a
vânzărilor şi ponderea costuluiambalajului în cadrul costului total al produsului.
Materialele pentru ambalarea alimentelor pot fi clasificate în două grupe principale, în
funcţie de perioada de timp de când sunt utilizate:
 materiale clasice de ambalare;
 materiale moderne de ambalare.
 2.2. Materialele folosite la fabricarea ambalajului
Materialul de ambalaj este materialul destinat pentru confecţionarea ambalajelor şi/sau
accesoriilor de ambalaj, în timp ce materialul de ambalare este materialul destinat să
învelească temporar produsul de ambalat.
Prin produs de ambalat se înţelege produsul care necesită o protecţie temporară de la
locul de producţie la locul de consum şi a cărui manipulare, transport, depozitare şi
desfacere trebuie înlesnite prin ambalare. Produsul ambalat reprezintă unitatea format din
produsul de ambalat şi ambalajul respectiv.
Ambalajul trebuie să reflecte exact ceea ce este produsul, pentru că altfel apare o lipsă
de credibilitate în faţa consumatorului.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească materialele utilizate la confecţionarea
ambalajelor sunt:
 să se prelucreze uşor;
 să nu fie higroscopice;
 să permit curăţirea şi dezinfectarea fără deteriorări;
 să nu fie prea grele în raport cu masa produselor ambulate;
 să nu posede şi să nu emane nici un fel de mirosuri;
 să nu reacţioneze cu produsele ambulate;
 să nu se deformeze în timpul depozitării şi transportului;
 să protejeze produsele de orice fel de vătămări;
 să reziste la tensiunile şi zdruncinăturile din timpul transportului;

Materialele de ambalaj şi ambalajele trebuie să fie curate, uscate, fără defecte mecanice,
să nu conţină substanţe dăunătoare sau alte mirosuri străine, şi să asigure calitatea şi
durabilitatea produsului.
Toate materialele de ambalaj precum şi ambalajele destinate pentru contactul direct cu
alimentele trebuie să aibă atestatele corespunzătoare. Materialele de ambalare şi ambalajele
trebuie să fie depozitate în condiţii în care să nu scadă calitatea iar înainte de utilizare să fie
verificate din punct de vedere al defectelor, curăţeniei şi mirosului.
Toate informaţiile necesare trebuie să fie tipărite astfel încât să fie imposibilă
schimbarea sau îndepărtarea lor fără a lăsa urme vizibile. Se impune păstrarea integrităţii
ambalajului. Cerneala sau tuşul care se folosesc pentru inscripţionarea ambalajului nu trebuie
să contamineze produsul.

2.2.1. Modul de ambalare, închidere şi etanşare a produsului

este ambalat de obicei in borcane fabricate din sticlă cu capacitatea de 185 g, închise
ermetic cu un capac de tablă prevăzut cu o granitură de cauciuc. De asemenea, mai poate fi
ambalat și in recipiente fabricate din polietilenă tereftalat cu capacitate de 500 g..
Ambalajele de desfacere din material plastic trebuie sa fie ca cele aflate in circuitul
comercial si sa fie avizate de ministerul Sanatatii.
 Sigilarea produsului este realizată printr-un capac rotund. Modalitatea de sigilare este
prin fixarea capacului de sticla.

2.2.2. Etichetare, transport

Pentru efectuarea operaţiei de etichetare sunt necesare etichete de diverse tipuri,
precum şi adezivi corespunzători care asigură fixarea etichetelor pe butelii sau ambalaje.
Hârtia folosită pentru etichete este de tip special (STAS 16353-70) cu proprietăţi
fizico-chimice reglementate. Este important ca în momentul aplicării adezivului
(cleiului) pe etichetă, aceasta să nu se deterioreze. Textul şi imaginile de pe etichetă
trebuie să fie rezistente la lumină, apă sau detergenţi.
Eticheta reprezintă totalitatea informaţiilor care însoţesc produsul alimentar și care
sunt de regulă înscrise pe amalaj și care oferă consumatorului detaliile privind caracteristicile
produsului cum ar fi data deexpirare, lista ingredientelor, numele și adresa producătorului etc.
Conform art. 3 al normelor metodologice privind etichetarea alimentelor (din HG 784
din 1996 modificată prin HG 953 din 1999), scopul etichetării alimentelor este de a furniza
consumatorilor toate informaţiile necesare, verificabile și ușor de cumpărat, pentru ca aceștia
să poată efectua în cunoștință de auză o alegere corectă, alegând acel produs care corespunde
cel mai bine cu nevoia lor, cu exigența lor, cu posibilitatea lor financiară, sau cu interesul lor
de moment. De asemenea, eticheta trebuie să informeze consumatorii asupra riscurilor la care
aceștia ar putea fi expuși.
Informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii la
achiziţionarea produselor, în privinţa:
 caracteristicilor alimentului, a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii,
durabilităţii, originii sau provenienţei, metodelor de fabricaţie sau de producţie;
 atribuirii de efecte sau proprietăţi pe care produsele nu le posedă;
 sugerării că alimentul are caracteristici speciale, atunci când în realitate toate
produsele similare au astfel de caracteristici.

Etichetarea nu trebuie să atribuie proprietăţi medicale alimentelor sau să facă referiri la

astfel de proprietăţi; sunt exceptate de la această interdicţie apele minerale medicinale
destinate bolnavilor cu anumite afecţiuni, precum şi orice aliment testat şi avizat ca având
proprietăţi medicale. Interdicţiile sau restricţiile prevăzute la alineatele precedente se aplică,
de asemenea:
  la prezentarea alimentelor, în special în ceea ce priveşte forma, aspectul sau ambalarea
acestora, materialul de ambalare utilizat, felul cum sunt aranjate, precum şi mediul în
care produsele sunt expuse;
 la publicitatea produselor.

Înscrisurile de pe etichetă nu trebuie să prezinte modificări - ştersături, înlocuiri sau

adăugari care pot induce în eroare consumatorul. Se interzice reetichetarea alimentelor.
Elementele informaţionale care se găsesc pe eticheta „Kamis” sunt următoarele:

 Denumirea produsului: Kamis;

 Numele și adresa producătorului, distribuitorului: McCormick & Company, Inc;
Șoseaua București-Ploiești, nr. 172-176, Willbrook Platinum Center, Clădirea B,
Intrarea B1, Etaj 3, București;
 Data de expirare: a se consuma de preferință înainte de ... ;
 Ingrediente: SEMINTE DE MUSTAR, apa, otet, zahar, sirop de glucoza -
fructoza, sare, condimente, CURCUMINA (E100)
 Valoarea nutritivă;
 Numărul standardului și al documentului de produs: ISO 22000 și ISO 14001
 Instrucțiuni de păstrare și utilizare: A se pastra in locuri racoroase ferite de
razele solare.

2.3. Sistemul bicomponent produs – ambalaj

Produsele alimentare moderne sunt într-o tot mai mare măsura un sistem bicomponent:
produs-ambalaj, în care cele două componente se intercondiţionează reciproc; în ţările
dezvoltate produsele finite circulă ca sistem bicomponent în proporţie de peste 90% şi numai
materiile prime circulă în vrac sau semivrac, ca produs propriu-zis.
Între ambalaj și produs se formează un sistem de intercondiționare reciprocă astfel
încât alegerea tipului de ambalaj si a metodei de ambalare trebuie sa se faca in functie de
caracteristicile de calitate ale celor doua componente: produs si ambalaj.
Marfa alimentară modernăse constituie ca sistem bicomponent, însemnând produsul,
alături de ambalajul individual.
2.4. Modul de îndeplinire a funcţiilor ambalajului de către ambalajul proiectat
Procesele de ambalare a muștarului Kamis urmăresc protecţia produsului, asigurarea
igienei şi o cât mai bună prezentare ( Modoran C, 2002 ).
 Principalele funcţii ale ambalajelor sunt:
a) funcţia de protecţie şi conservare;
b) funcţia de raţionalizare;
c) funcţia de reclamă şi promovare a vânzărilor (funcţia de marketing);
d) funcţia de confort;
e) funcţia de a conţine produsul.

a) Funcţia de protecţie şi conservare

Ambalajul trebuie să asigure păstrarea tuturor parametrilor calitativi ai produselor. Pe
timpul transportului, manipulării, depozitării produselor sunt supuse unor serii de solicitări
mecanice (tracţiune, frecare, lovituri, căderi, trepidaţii, vibraţii etc.). În aceste condiţii
ambalajele trebuie să fie capabile să preia aceste solicitări, protejând produsul.
b) Funcţia de raţionalizare
Raţionalizarea şi promovarea unor ambalaje tipizate, modulare, care să faciliteze
operaţiile de manipulare, transport şi depozitare, utilizarea unor materiale de amortizare şi
fixare, sunt aspecte care demonstreazã funcţia de raţionalizare a ambalajelor. Importanţa
acestei funcţii reiese din faptul că în timpul manipulării, sistemul marfă – ambalaj, este supus
la aproximativ 30-40 operaţii care, în funcţie de caz, pot ridica cheltuielile cu 15-40% din
costul produselor ambalate.
Această funcţie devine din ce în ce mai importantă, din mai multe motive: creşterea
volumului mărfurilor manipulate şi transportate, diversificarea mijloacelor de transport.
c)Funcţia de reclamă şi de promovare a vânzării (funcţia de marketing)
Ambalajul are o importantă funcţie de comunicare la prezentarea şi desfacerea
produselor.
Întrucât majoritatea produselor se vând ambalate este evident că ambalajul are şi un
dublu rol de promotor al vânzării şi de purtător al informaţiei către consumator. Ambalajul
reprezintă o interfaţă cu care consumatorul vine în contact direct, de aceea ambalajul trebuie
gândit pentru a atrage cumpărătorii şi pentru a declanşa actul de cumpărare.

Ambalajele sunt materiale care învelesc un produs sau un ansamblu de produse în

timpul manipulării, transportului, depozitării şi vânzării în scopul de a proteja, a conserva şi
prezenta produsele până la momentul consumării şi utilizării lor.
Ambalajul joacă un rol important în conservarea, protecția, siguranța și atragerea
consumatorilor pe piață. Ambalajele trebuie să îndeplinească două funcții de bază și anume:
să atragă atenția cumpărătorului și să fie funcțional. Tendințele de pe piața actuală reflectă
comoditatea și prospețimea, ceea ce presupune că produsele trebuie sa atragă atenția
consumatorului, să fie ușor de utilizat și să confere valoare (Richard Coles, 2005).
Scopul ambalajului este de a satisface cerințele și dorințele consumatorilor, de a
menține siguranța alimentară și de a reduce la minim impactul asupra mediului. Ambalajul
uşurează şi scurtează durata de aprovizionare a consumatorilor, creând posibilitatea de
autoservire, de informare a consumatorilor asupra conţinutului, modului de păstrare şi
apreciere a produsului, uşurând transportul către consumatori şi prezentarea produselor într-o
formă atrăgătoare.
Ambalajul utilizat la ambalarea berii reflectă trei tipuri de protecție:
protecția chimică- minimizarea modificărilor de compoziție declanșate de
umiditate și ultraviolete;
protecție biologică- împotriva microorganismelor
protecție fizică – împotriva șocurilor mecanice.
Ambalajul oferă consumatorului informații importante despre produs: greutatea,
volumul, ingrediente, detaliile producătorului, valoare nutritivă, termen de valabilitate, tăria
alcoolică.

2.5. Elemente de etichetare. Proiectarea etichetei. Codul de bare

Elementele de etichetare reprezintă totalitatea informaţiilor care însoţesc produsul
alimentar respective şi care sunt de regulă înscrise pe ambalaj şi care oferă consumatorului
detaliile privind caracteristicile produsului cum ar fi data de expirare, lista ingredientelor,
numele şi adresa producatorului etc.
Este foarte important ca să i se ofere consumatorului aceste informaţii, deoarece,
numai în urma cunoaşterii caracteristicilor alimentului respectiv, consumatorul poate lua o
hotărâre: să cumpere sau să nu cumpere acel aliment, şi să îl aleagă pe acel produs care
corespunde cu exigenţele sau pofta lui de moment.
Pentru identificarea uşoară a produselor ambalate şi, mai ales, a preţurilor
acestora, pe majoritatea produselor comercializate se aplică din ce în ce mai mult sistemul
de identificare automată prin codul de bare specific acestuia. Există mai multe sisteme de
simbolizare prin coduri de bare, dintre toate acestea codul European EAN (European
Article Numbering), fiind singurul standardizat.
În sistemul EAN, structura de codificare cuprinde 13 sau 8 caractere şi un ansamblu
de mai multe bare cu semnificaţie corespunzătoare caracterelor imprimate.
 Astfel, sistemul de codificare EAN 13 , conţine informaţiile următoare:
 un cod de ţară format din primele două cifre, prin care se identifica organizaţia
locală de codificare;
 un cod de fabricant format din următoarele cinci cifre, atribuit de organizaţia locală
 de codificare;
 un cod de produs alcătuit din următoarele cinci cifre, atribuit de producător;
 o cifră de control.
Pe lângă aceste cifre, codificarea mai conține trei grupuri a câte doua linii subtiri și
ceva mai lungi, care au rol de centrare în momentul citirii. Codul cu bare nu conține nici o
informație legată de prețul produsului, deoarece acesta variază de la un comerciant la
altul. La fiecare citire, casa interoghează calculatorul la care este legată privind numele
produsului ambalat și pretul corespunzător al acestuia (asociat codului cu bare) pe care le
tipărește apoi pe bon, utilizându-le în calculul sumei de încasat.
Fig.3.6. Schema de codificare a produselor naturale

Eticheta muștarului Kamis conţine toate elementele informaţionale obligatorii pe care

trebuie sa le aibă orice produs alimentar. Eticheta îndeplinește funcţia de informare și
protecţia consumatorului cât și funcţia de reclamă și promovare a produsului.
O portiune a sticlei prezintă informații despre numele produsului, greutatea
conținutului, a producătorului, importatorului și adresele acestora.
De asemenea pe aceasta portiune mai întâlnim și codul de bare al produsului și
valoarea caloriilor. Pe un alt perete este scrisă greutatea netă, tipul produsului, procentul de

grăsime și ingredientele.
Capitolul 3. Indicatori de calitate ai unui ambalaj
Indicatorii de calitate ai unui ambalaj se împart în două categorii:
a) indicatori tehnico-economici: caracteristicile constructive și tehnico-funcționale,
materialele, economicitatea;
b) indicatori de ordin estetic: raport formă-finalitate, formă-material, grafică, compoziție,
influența psihologică.
Pentru urmărirea circulației și a eficienței utilizării ambalajelor s-au stabilit o serie de
indicatori care se pot clasifica în cinci grupe:
a) indicatori spațiali;
b) indicatori de masă;
c) indicatori de consum de materiale;
d) indicatori de productivitate a muncii pentru operațiile de preambalare;
e) indicatori de apreciere a costurilor.
Eficiența economică a ambalajelor se poate urmări, astfel, încă din faza de proiectare a
acestora și până la ieșirea lor din uz.
3.1. Indicatori spațiali
Indicatorii spațiali reflectă gradul de ocupare a spațiului, informație care este importantă
pentru transport și pentru depozitare.
1. volumul util – este mai bun cu cat are valoare mai mare (Vu);
Vu = Vi/Vg∙100 (%)
2. volumul de depozitare – este mai bun cu cât are valoare mai scăzută (Vd);
Vd=Vp/Vg∙100 (%)
3. gradul de paletizare – este mai bun cu cat are valoare mai mare (Gp);
Gp = Aa/Ap∙100 (%)
4. suprafața interioară a ambalajului raportată la masa produsului ambalat – este mai
bun cu cât are valoare mai mică (Sm);
Sm = Ai/Mp∙100 (dm2 /kg)
5. suprafața exterioară a ambalajului raportată la numărul de unităților de produs din
ambalaj – este mai bun cu cât are valoare mai mică (Sp).
Sp = Ae/Np∙100 (dm2 /buc)
unde: Vi – volumul interior al ambalajului, în dm3 ;
Vg – volumul de gabarit al ambalajului în stare asamblată, în dm3 ;
Vp – volumul ambalajului în stare pliată sau demontată, în dm3 ;
Aa – aria zonei acoperite a platformei de transport de către baza ambalajelor, în m2 ;
 Ap – aria superioară a platformei paletei de transport, în m2 ;
Ae – aria suprafeței exterioare a ambalajului, în dm2 ;
Ai – aria suprafeței interioare a ambalajului;
Mp – masa produsului ambalat, în kg;
Np – numărul unităților de produs din ambalaj, în buc.

3.2. Indicatori de masă

Indicatorii de masă permit compararea ambalajelor după masa acestora:
1. masa ambalajelor raportată la volumul interior al acestora – Mv are valoare mai bună
cu cât este mai mică;
Mv = Ma/Vi (kg/dm3 )
2. masa ambalajului raportată la masa produsului ambalat – Mm este mai bun cu cât
valoarea indicată este mai mică ;
Mm = Ma/Mp∙100 (%)
3. masa ambalajului raportată la numărul de unități de produs din ambalaj – Mn este mai
bună cu cât valoarea lui este mai mica;
Mn = Ma/Np (kg/buc)
4. masa ambalajului raportată la masa brută a acestuia împreună cu conținutul – Mmb
este mai bună cu cât valoarea lui este mai mică.
Mmb = Ma/(Ma+Mp)∙100 (%)
unde: Ma este masa ambalajului.

3.3. Indicatori de consum

Indicatorii de consum oferă posibilitatea comparării diferitelor ambalaje în funcție de
consumul de materiale făcut pentru obținerea lor.
1. consumul de material pentru un ambalaj raportat la volumul său interior – valoarea
lui este mai bună cu cât este mai scăzută (Km);
Km= (Ma*Nc)/Vi (kg/dm3)
2. consumul de material pentru un ambalaj raportat la masa produsului ambalat – este cu
atât mai bună cu cât valoarea lui este mai mică (Kmp);
Kmp= (Ma*Nc)/ Mp (kg/kg)
3. consumul de material raport la numărul unităților de produs din ambalaj – este cu atât
mai bună cu cât valoarea lui este mai mică (Knp);
Knp= (Ma*Nc)/Np (kg/buc)
 4. numărul de ambalaje pe tona de produs – acest indice este cu atât mai bun cu cât
valoarea lui este mai mică (Nt).
Nt=1000/Mp (buc/t)
unde: Nc este norma de consum (coeficient supraunitar ce ține seama că pentru realizarea
unui ambalaj se consumă mai mult material decât masa ambalajului).

3.4. Indicatori de productivitate a muncii la operația de ambalare

Indicatorii de productivitate a muncii la operația de ambalare oferă posibilitatea analizei
și comparării ambalajelor după aptitudinea și ușurința cu care se efectuează operația:
1. masa produselor ambalate de un muncitor într-un schimb de lucru – este mai bun cu
cât valoarea este mai mare (Pm);
Pm = Mps/ (D*Ns) (kg/oră.om)
2. volumul produselor ambalate într-un schimb de lucru de un muncior – este cu atât mai
bun cu cât valoarea este mai mare (Pv);
Pv = Vps/ (D*Ns) (dm3 /oră.om)
3. numărul produselor ambalate de un muncitor într-un schimb – este mai bun cu cât
valoarea este mai mare (Pnp);
Pnp = Nps/ (D*Ns) (buc/oră.om)
4. numărul ambalajelor umplute de un lucrător într-un schimb (Pna) – este cu atât mai
bun cu cât valoarea lui este mai mare;
Pna = Nas/ (D*Ns) (buc/oră.om)
unde: Mps este masa produselor ambalate într-un schimb de lucru, în kg/schimb;
Vps - volumul produselor ambalate într-un schimb de lucru, în dm3 /schimb;
Nps – numărul produselor ambalate într-un schimb de lucru, în buc/schimb;
Nas – numărul ambalajelor umplute într-un schimb de lucru, în buc/schimb;
D – durata unui schimb de lucru, în ore;
Ns – numărul de lucrători ai echipei din schimbul de lucru, în oameni/schimb.

3.5. Factori care influențează menținerea calității produselor

Printre factorii care influențează caracteristicile produselor ambalate se pot enumera:
temperatura și fluctuațiile acesteia, umiditatea, circulația și împrospătarea aerului, lumina,
componența aerului ambiant, radiațiile, etc.

a. Temperatura
In general, in cazul produselor alimentare, prin scăderea temperaturii se prelungește de
câteva ori durata de păstrare a produselor ambalate. La 15ᵒC se micșorează metabolismul, prin
scăderea activității enzimatice și microbiene. Pentru aceste produse și, în special pentru
produsele horticole proaspete, temperaturile limitative sunt 0ᵒ–35(40)ᵒC. Oscilațiile
temperaturii nu trebuie să fie prea mari (1.5-2ᵒC) deoarece pot duce la creșterea
metabolismului, sporirea pierderilor de substanță uscată, iar la produsele ambalate pot
produce condensarea vaporilor din ambalaj ajutând la încolțirea sporilor de mucegai.
Importante sunt aici și temperatura inițială (ti) și temperatura de păstrare (tp) a
produselor care urmează a fi răcite, temperatura mediului de răcire (te), viteza specială de
răcire (), caracteristică fiecărui produs și timpul de răcire.
b. Umiditatea mediului ambiant
Dacă umiditatea relativă scade sub 80% (la legumele bulboase sub 60%) se ajunge la
pierderi mari, datorită evaporării. La umiditate relativă peste 95% se crează deja pericolul de
apariție a bolilor fiziologice și microbiene. Umiditatea trebuie corelată cu temperatura de
păstrare.
c. Circulația și împrospătarea aerului
Prin aceasta se realizează eliminarea gazelor, compușilor volatili rezultați din
metabolismul produselor alimentare (in special, produse horticole) depozitate, pentru a activa
răcirea acestora și a omogeniza temperatura din ambalaje. Suprafața deschisă a ambalajelor
trebuie să crească proporțional cu masa acestora, cu gradul de umplere cu produse. La
așezarea ambalajelor trebuie să se aibă în vedere ca aerisirea să se asigure unei cât mai mari
părți din suprafața exterioară a ambalajelor. Se pot realiza 30 – 40 schimburi/oră, la viteze ale
aerului de 0,25 – 0,5 m/s.
d. Lumina influențează negativ produsele (în special cele horticole după recoltare)
deoarece intensifică activitatea metabolică și degradează proteinele, lipidele, vitaminele și
pigmenții. In condiții reduse de lumină, produsele ambalate își mențin mai bine însușirile
calitative.
e. Compoziția atmosferei înconjurătoare
Creșterea până la aproximativ 10% a CO2 și reducerea O2 sub 5% influențează pozitiv
calitatea produselor horticole proaspete. Scăderea conținutului de O2 în atmosferă cu 20% sub
cel normal micșorează respirația fructelor și legumelor, iar la valoarea de circa 3% predomină
respirația anaerobă. Ridicarea conținutului de CO2 în incinta de păstrare a produselor
horticole duce, de asemenea, la micșorarea respirației, ridicând pierderile și înmuierea pulpei
fructelor și legumelor, dar concentrația prea ridicată de CO2 poate provoca defecte
fiziologice.
f. Influența radiației asupra calității unor produse alimentare ambalate este
semnificativă. Lumina solară influențează negativ prospețimea produselor horticole. Pe plan
mondial se fac tratamente cu raze gama pentru: întârzierea maturării fructelor (pere, căpșuni,
tomate); diminuarea deprecierilor calitative cauzate de microorganisme pe durata păstrării
(tomate, căpșuni, carne și produse din carne); distrugerea dăunătorilor animali din produsele
proaspete și deshidratate; prevenirea încolțirii legumelor în timpul păstrării (ceapa, usturoi,
cartofi); inactivarea enzimelor.
Material grafic
 Bibliografie
 Purcărea Anca- "Ambalajul – atitudinea pentru calitate: tehnologie, economie, mediu
", București, 1999.
 Constantin Banu - "Manualul inginerului de industrie alimentară", vol II, Editura
Tehnică București, 2002;
 Ambalaje si design in industria alimentara - Suport curs, Gh. VOICU.
 Tehnologii și control în industria fermentativă - Suport curs, Begea Mihaela