Sunteți pe pagina 1din 15

•un termen apărut recent (în jurul anului 1970) în vocabularul

savanților, este definit de către Comisia Europeană ca o


tehnologie care operează cu dimensiuni de ordinul
nanometrilor, dar nu depăseste dimensiunea de 100 nanometri.

În sens larg, nanotehnologia


reprezintă orice tehnologie al
cărei rezultat finit e de
ordin nanometric: particule fine,
sinteză chimică, microlitografie
avansată etc.
 După ce a revoluţionat domeniile informaticii, telecomunicaţiilor
şi medicinei, nanotehnologia începe să cocheteze şi cu industria
alimentară.
 Ciocolata, ketchupul sau apa purificată sunt printre primele
alimente care vor profita de nanotehnologii. Efectele asupra
organismului nu se cunosc încă, cercetarile toxicologice fiind
abia la început.
 Gustul alimentelor obţinute
prin nanotehnologie este
acelaşi, ceea ce se modifică
este structura moleculară a
unui ingredient din
compoziţia lor. Uleiul, ceaiul
chinezesc și băuturile
energizante incluzând
coenzima Q10 (utilă pentru
regenerarea celulelor) sunt
doar câteva exemple.
 CoQ10 se găsește în membranele multor organite.
Deoarece funcția sa principală în celule este de a genera
energie, cea mai mare concentrație se găsește pe
membrana interioara a mitocondrilor.
1. Nano - pâine cu ulei de peşte
 Cercetătorii s-au gândit sa facă pâine cu ulei de peşte, dar
care să nu aibă mirosul specific peştelui. A fost aleasă
pâinea ca „gazdă" pentru inocularea uleiului de peşte tocmai
pentru că este un produs ieftin si nelipsit din meniul zilnic.

2. Nano - maioneză cu mai puţine grăsimi


 Cercetătorii au descoperit nano-maioneza care va înlocui o
parte din uleiul folosit la preparare cu picături de apa.
Maioneza astfel obţinută va avea acelaşi gust, va fi la fel de
cremoasă, dar va avea mai puţine grăsimi.
3. Chipsuri cu nano-sare
 Cercetătorii au creat un sortiment nou de sare care are un
conţinut de sodiu mai redus. Nano-sarea are acelaşi gust,
dar mai puţină sare. În acest fel, chipsurile, al căror
principal cusur este cantitatea mare de sare, vor avea în
compoziţie nano-sare.
Domeniile potențiale de aplicare a nanotehnologiilor în
sectorul agroalimentar

•îmbunătățirea proprietăților mecanice și gustative a alimentelor

•modificarea valorii nutriționale

•pot fi utilizate în ambalarea alimentelor,


pentru asigurarea unei protecții mai bune (ex: nanoargint)

•pentru a detecta gradul de prosepțime a


produselor.
 Un exemplu de nanotehnologie în producţia de alimente este
utilizarea unui strat protector de ceară care să acopere fructele şi
legumele, pentru a extinde perioada de valabilitate. De asemenea,
în anumite sosuri pentru salate, aceasta poate fi utilizată pentru a
asigura consistenţa necesară, pentru a putea fi consumate în
totalitate, până la ultima picătură.
 Profesorul universitar dr. ing. Eden Mamut, de la Institutul de
Nanotehnologii și Surse Alternative de Energie din cadrul
Universitătii Ovidius din Constanța, a declarat că
nanoelementele sunt particule foarte mici, care transportă
substanțele active, adică E-urile, cele care măresc rezistentă în
timp a alimentului.

 În cadrul UE, în calitate de ingrediente sub formă nano


autorizate sunt doar 2 aditivi:

E 551 Dioxid De Siliciu – antiaglomerant, utilizat


frecvent în alimente sub formă de pudră, zahăr, sare,
condimente,
E 174 (nanoargint)– colorant ce poate fi utilizat în
produse tip Mentos
 Toți producătorii, care utilizează la fabricare aceste
ingrediente sub formă nano sunt obligați conform
regulamentului 1169/2011 să indice în mod clar prezența
acestora.
 Niciun produs alimentar obţinut prin intermediul
nanotehnologiei sau care conţine particule nano să nu fie
introdus pe piaţă decât după ce în prealabil a fost supus
unei evaluări a riscurilor şi dacă se va dovedi că este sigur.
 În ceea ce privește efectele asupra consumatorilor, niciun
studiu nu a reușit să demonstreze prezența evidentă a unor
riscuri, dar nivelul de cunoaștere a acestui domeniu este foarte
redus.
 Nanotehnologiile utilizează materiale la nanoscară, care sunt
extrem de mici, prin urmare, există îngrijorarea că ar putea
vătăma oamenii prin penetrarea barierelor de protecţie, cum ar
fi pielea, cauzând daune asupra corpului uman.
O altă problemă invocată de toxicologi este versatilitatea
buclucașelor particule care ajung în sânge, unde "se
poate întampla să fie asimilate nu doar de fagocite, dar
și de alte tipuri de celule", potrivit unui raport elvețian.

Un experiment recent a demonstrat în ce fel plamanii


cobailor se inflamează când sunt hrăniți cu dioxid de
titan de dimensiuni de 20 de nanometri, ceea ce nu se
întimpla în cazul particulelor mai mari.
Ce se întâmplă în sistemul digestiv?
Din cauza dimensiunilor mai mici decât a unui virus,
nanomaterialele pot pătrunde în corp prin căi diferite de
cele cunoscute pentru alte substanțe chimice. Astfel, ele
pot trece bariera membranei celulare și produce efecte
neașteptate și nedorite.
BIBLIOGRAFIE
 http://sanatate.bzi.ro/nanotehnologia-ne-schimba-viata-vezi-ce-
vom-manca-in-viitor-3169

 http://incont.stirileprotv.ro/social/ingredientele-nano-din-
alimente-evitate-pana-si-de-soareci-producatorii-mai-au-doar-cateva-
luni-la-dispozite.html