UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Splaiul Independenţei Nr. 105, sector 5, 050097, BUCUREŞTI, ROMÂNIA
Tel.: + + 4021 318 0469; Fax:+ + 40 21 318 0498
www.fmvb.ro, e-mail: info@fmvb.ro

REFERAT LA DISCIPLINA

CREȘTEREA ANIMALELOR

Adaptarea genetică a populațiilor de animale

(Evoluția populațiilor)

STUDENT
STANCIU DIANA
GRUPA 3205

1
 CUPRINS

INTRODUCERE Pg. 3

CAPITOLUL 1
1.1 Generalități Pg. 4
1.2 Evoluția genetică Pg. 5

CONCLUZII Pg. 6

BIBLIOGRAFIE Pg. 6

2
 INTRODUCERE

Organismele vii locuiesc pe diverse ecosisteme de pe planetă, iar aceste medii naturale
prezintă o multitudine de provocări biotice și abiotice. Adaptarea este un proces evolutiv prin
care o specie devine mai capabilă să trăiască în astfel de medii provocatoare. Fiecare specie
care s-a adaptat cu succes la un anumit habitat posedă câteva trăsături unice de adaptare care
pot fi structurale, comportamentale și fiziologice sau pot implica parametri din istoria vieții.
Adaptările structurale sunt caracteristici morfologice ale unui organism (de exemplu, ciocurile
mari din anumite specii ale lui Darwin își măresc capacitatea de a crăpa semințe mai mari).

Toate adaptările ajută organismele să supraviețuiască în nișele lor ecologice. Trăsăturile

adaptative pot fi structurale, comportamentale sau fiziologice . Adaptările structurale sunt
caracteristici fizice ale unui organism, cum ar fi forma, acoperirea corpului, armamentul și
organizarea internă. Adaptările comportamentale sunt sisteme de comportament moștenite, fie
moștenite în detaliu ca instincte, fie ca o capacitate neuropsihologică de învățare. Exemplele
includ căutarea hranei, împerecherea. Adaptările fiziologice permit organismului să
îndeplinească funcții speciale, cum ar fi producerea de venin, diverse secreții și fototropism),
dar implică, de asemenea, funcții mai generale, cum ar fi creșterea și dezvoltarea, reglarea
temperaturii, echilibrul ionic și alte aspecte ale homeostaziei. Adaptarea afectează toate
aspectele vieții unui organism.
Următoarele definiții sunt date de biologul evoluționist Theodosius Dobzhansky:
 Adaptarea este procesul evolutiv prin care un organism devine mai capabil să trăiască
în habitatul sau în habitatele sale.
 Adaptabilitatea este starea de adaptare: gradul în care un organism este capabil să
trăiască și să se reproducă într-un anumit set de habitate.
 O trăsătură adaptativă este un aspect al modelului de dezvoltare al organismului care
permite sau mărește probabilitatea ca organismul respectiv să supraviețuiască și să se
reproducă.

3
CAPITOLUL 1- GENOMICA PROCESULUI DE ADAPTARE

1.1 GENERALITĂȚI

Adaptarea este procesul care face ca organismele să se potrivească mai bine habitatului lor.
De asemenea, termenul de adaptare se poate referi la o trăsătură importantă pentru
supraviețuirea unui organism. De exemplu, adaptarea dinților cailor la măcinarea ierbii. Prin
utilizarea termenului de adaptare pentru procesul evolutiv și a trăsăturii adaptive pentru
produs (partea sau funcția corporală), se pot distinge cele două sensuri ale cuvântului.
Adaptările sunt produse prin selecție naturală.
Adaptarea poate provoca fie câștigarea unei noi caracteristici, fie pierderea unei caracteristici
ancestrale. Un exemplu care arată ambele tipuri de schimbări este adaptarea bacteriană la
selecția antibioticelor, modificările genetice provocând rezistența la antibiotice atât
modificând ținta medicamentului, fie crescând activitatea transportatorilor care pompează
medicamentul din celulă.
În timpul evoluției, unele structuri își pot pierde funcția inițială și pot deveni structuri
vestigiale . Astfel de structuri pot avea o funcție mică sau deloc într-o specie actuală, dar au o
funcție clară în speciile ancestrale sau în alte specii strâns legate.
Cu toate acestea, multe trăsături care par a fi simple adaptări sunt de fapt exaptări : structuri
adaptate inițial pentru o funcție, dar care coincidențial au devenit oarecum utile pentru unele
alte funcții din proces.
Oamenii de știință care au studiat adaptarea înainte de dezvoltarea teoriei evolutive au inclus
Georges Louis Leclerc Comte de Buffon. El a fost un matematician francez care a crezut că
organismele s-au schimbat în timp, adaptându-se la mediile locațiilor lor geografice. Un alt
gânditor francez, Jean Baptiste Lamarck, a propus ca animalele să se poată adapta, să-și
transmită adaptările la urmașii lor și, prin urmare, să evolueze. Exemplul pe care l-a dat a
declarat că strămoșii girafelor s-ar fi putut adapta la o lipsă de hrană din copaci scurti,
întinzându-și gâtul pentru a ajunge la crengi mai înalte.
În gândirea lui Lamarck, urmașii unei girafe care îi întindeau gâtul ar moșteni apoi un gât
puțin mai lung. Lamarck a subliniat că comportamentele acționate în viața unei girafe ar
afecta urmașii acesteia. Cu toate acestea, a fost conceptul lui Darwin de selecție naturală, în
care trăsăturile favorabile ca un gât lung în girafe au supraviețuit nu din cauza abilităților
acvatice, ci pentru că doar girafele care aveau gâturi destul de lungi pentru a se hrăni au
supraviețuit suficient de mult pentru a se reproduce. Selecția naturală, așadar, oferă un
mecanism mai convingător pentru adaptare și evoluție decât teoriile lui Lamarck.
În biologie, adaptarea are trei semnificații înrudite. În primul rând, este procesul evolutiv
dinamic care adaptează organismele la mediul înconjurător, sporindu-le condiția evolutivă . În
al doilea rând, este un stat la care a ajuns populația în timpul acelui proces. În al treilea rând,
este o trăsătură fenotipică sau o trăsătură adaptivă , cu un rol funcțional în fiecare organism în
parte, care este menținut și a evoluat prin selecția naturală.

4
1.2 Evoluția genetică

Progresul în studiile genetice asupra evoluției adaptive până de curând a fost constrâns de
lipsa rezoluției și de absența unei perspective genomice. În mod ironic, majoritatea
cunoștințelor noastre despre astfel de mecanisme genetice s-au bazat doar pe câteva
organisme model care puteau fi crescute cu ușurință relativă în laborator, departe de mediul
lor natural. Caracterizarea genomică a populațiilor naturale a fost întotdeauna de dorit,
întrucât acestea oferă o gamă mai largă de fenotipuri de-a lungul perioadelor de evoluție care
permite o înțelegere mai realistă asupra originilor variației genetice și modul în care selecția
naturală determină evoluția adaptativă.
Metodele de secvențiere a generației următoare (NGS) nu numai că au făcut ca tehnicile
genetice existente să fie mai ieftine și mai rapide, dar au oferit oportunități ample pentru studii
genomice asupra oricărei specii interesante din punct de vedere ecologic. În plus,
disponibilitatea pe scară largă a acestor tehnologii a sporit și eforturile de colaborare ale
diverselor comunități de cercetare care lucrează într-un anumit system cu expertiză
multidimensională. Oportunitățile rentabile pentru grupurile de cercetare individuale de a crea
resurse genomice pentru speciile preferate schimbă peisajul de cercetare pentru mulți biologi
și ecologiști în evoluție.
Un obiectiv important în majoritatea studiilor actuale în domeniul geneticii adaptării este
identificarea lociurilor asociate cu fenotipurile adaptive. Aspectul provocator al restrângerii
regiunilor genomice de interes se face de obicei folosind trei abordări majore, și anume
genetica înainte, genetica inversă și studiile genelor candidate; fie singure, fie deseori
combinate.
Genetica anterioară este o metodă de identificare a regiunilor genomice de interes în cazurile
în care există cunoștințe prealabile cu privire la fenotipul asociat. Aceste abordări realizează
caracterizarea genetică a trăsăturii adaptive în cazurile în care răspunsul fenotipic la selecție a
fost deja cuantificat. Metodele includ cartografierea QTL21 folosind pedigree sau HĂRȚI de
asociere (GWAS), ambele ecranizând un număr mare de markeri moleculari de-a lungul
genomilor indivizilor care se segregă pentru caracteristicile de interes adaptive.
Genetica inversă este o metodă de identificare a genelor în cazurile în care nu există
cunoștințe prealabile cu privire la fenotipul asociat. Aceste metode nu necesită cuantificarea
trăsăturilor fenotipice și se bazează pe screeningul la nivelul genomului a markerilor pentru a
detecta amprentele de selecție. Alte abordări tradiționale de genetică inversă care nu sunt
menționate în această teză includ ecranele de mutageneză sau modificarea transgenică directă
a genelor candidate.

1
Locus de trăsătură cantitativă, o regiune genomică care este legată, sau conține factorii
genetici care controlează un anumit fenotip.
5
CONCLUZII

Multe specii suferă variații reversibile ca reactive la modificările mediului înconjurător,

datorate mai degrabă unor modificări ale cantității relative de variații genetice deja prezente la
fondul genetic al populației decât acumulării treptate a unor noi mutații genetice.
Adaptarea genetică se produce în principal prin mutația ADN - ului , fluxul de gene (mișcarea
de gene de la o populație la alta) și reproducerea sexuală. Datorită faptului că mediile sunt
instabile, populații care sunt variabile genetic va fi capabil să se adapteze la schimbare.
Trăsături genetice favorabile într-o populatie sunt determinate de mediul înconjurător.
Organismele care sunt mai capabile să se adapteze la mediul lor de a supraviețui pentru a
trece pe genele lor si trasaturi favorabile. Selecția sexuală este frecvent întâlnită în natură ca
animalele au tendința de a selecta colegii care au trasaturi care sunt favorabile. În ceea ce
femelele se împerechează mai des cu masculii considerate a avea trasaturi mai favorabile,
aceste gene apar mai des într-o populație în timp.

BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Evolu%C8%9Bie
https://www.nationalgeographic.org/encyclopedia/adaptation/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Evolu%C8%9Bie
https://uu.diva-portal.org/smash/get/diva2:909306/FULLTEXT01.pdf
https://books.google.ro/books?id=7Y_WDwAAQBAJ&pg=PA486&lpg=PA486&dq=adaptar
ea+genetic%C4%83+a+popula%C8%9Biilor+de+animale+(evolu%C8%9Bia+popula%C8%
9Biilor).&source=bl&ots=QAiqulLmeO&sig=ACfU3U3FFtitR85gUMjzOqAVX_cdlKvJ0g
&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwim6tqf1K3pAhXEy6YKHRHsAgoQ6AEwBXoECAkQAQ#
v=onepage&q=adaptarea%20genetic%C4%83%20a%20popula%C8%9Biilor%20de%20anim
ale%20(evolu%C8%9Bia%20popula%C8%9Biilor).&f=false