Selectia naturala = supravietuirea si reproducerea unor variante

genetice in anumite conditii de mediu

Selectia nu pregateste organismele, nu are un scop, nici chiar
supravietuirea speciilor
Selectia naturala NU este morala sau imorala
NU se poate egala evolutie = progres
Desi evident evolutia este amorala (nu imorala), selectia naturala este
uneori considerata ca lege morala a naturii, care ar trebui sa ghideze si
comportamentul uman
Dintre toti factorii care modifica frecventa alelelor intr-o populatie
numai selectia naturala poate adapta populatia la conditiile de mediu
Selectia naturala acumuleaza si mentine genotipurile favorabile intr-o
populatie
Selectia naturala depinde de variabilitatea genetica ereditara existenta in
populatie la un moment dat
Macroevolutia = modificarea cumulativa, acumularea de modificari, pe
parcursul a numeroase episoade minore de speciatie, care duc la
modificari evolutive majore
Mecanismele: selectia neturala, mutatia, fluxul de gene,driftul genetic
Macroevoluia reprezint evolutia propriu-zis, n urma creia rezult
taxoni mari, de exemplu un regn, o clasa, o familie sau o increngatura.
Macroevoluia decurge n intervale foarte mari de timp, sute de mii sau
chiar zeci de milioane de ani, i nu este un proces deci
observabil.macroevoluiei= evoluia deasupra nivelului de specie.
Conform teoriei sintetice mecanismele microevoluiei sunt responsabile
i pentru macroevoluie, modificrile macroevolutive sunt alctuite din
evenimente microevolutive. Ideea nu este in totalitate acceptata daca
modificarile au loc prin
salturi sau gradat.
Microevoluia este procesul, n urma cruia au loc schimbri n cadrul
materialului genetic, n urma unor influene externe. Spre deosebire de
macroevolutie, care nu poate fi observata, microevoluia este un proces

biologic observabil i reprezint dovada schimbrii caracterelor

organismelor n timp. Microevoluia poate fi uneori confundat cu
adaptarea. Microevoluia este folosit att n evoluionism, ct i n
creaionismul tiinific. n urma microevoluiei apar noi subspecii,
uneori chiar specii. Microevoluia este cauza speciatiei.
Factorii darwinieni ai evolutiei:
A) Variatiile individuale = materia prima a evolutiei
- Variatii definite reactii asemanatoare ale indivizilor
aflati in conditii asemanatoare cu rol secundar in evolutie
Variatii bruste accidentale ,neimportante
Variatii nedefinite mici, cotinue, independente de mediu (factori
interni), utile, neutre sau daunatoare cele mai importante in evolutie
Variatiile corelative interdependenta dintre organe
B) Suprapopulatia fata de capacitatea biologica a mediului
C) Lupta pentru existenta supravietuire succes in reproducere
D) Selectia naturala - pastrarea variatiilor favorabile
E) Selectia sexuala lupta intre masculi, acceptarea preferentiala de
catre femele (dimorfism sexual)
Principalele caracteristici ale darwinismului
Selectia naturala a fost mijlocul principal, dar nu exclusiv de
modificare
Evolutia caracter gradat, lent rezultatul acumularii unor variatii mici
Specia realitate biologica, este arbitrara doar limita intre specie si
varietate
Neaga fixitatea speciei
Etapele evolutiei
1) sinteza abiogena a compusilor organici
Atmosfera primitiva (gaze din vulcanism): azot, amoniac, oxid si dioxid
de carbon, dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, metan, acid cianhidric,
vapori de apa, hidrogen, oxigen (cantitati mici din disocierea apei raze
UV)

Formarea hidrocarburilor (metan, etan, etilena, acetilena) din carburi

metalice + apa polimerizare in compusi organici cu molecule mai mari
Mediul acvatic = supa organica (Oparin si Haldane)
Sursa de energie descarcari electrice, raze UV
Verificarea experimentala, in vitro Stanley si Miller, 1951
Dintr-un amestec de: metan, amoniac, hidrogen si vapori de apa, supus
unor descarcari electrice s-au obtinut: aminoacizi (alanina, glicina),
prin polimerizarea carora se formeaza proteine, alti acizi aminici
(aspartic, glutamic), acizi organici (acetic, formic, propionic) si gaze
(oxid si dioxid de carbon, azot)
Alte sinteze: alcooli, vitamine, baze azotate, zaharuri (riboza),
clorofila, proteine
2) Formarea polimerilor macromoleculari polipeptide si
polinucleotide
Sursa de energie radiatii cu actiune ponderata IR si UV
Mecanismul dezhidratare, reactie catalizata de acidul cianhidric,
cianamida si cianogen
3) Agregarea compusilor macromoleculari prebiotici
Coacervatele protocelule, primele sisteme biologice
- formate din acizi nucleici si proteine apar asimilarea si diviziunea
Microsferele de protenoizi (Fox) aminoacizi inlantuiti la 65 120 grade
Celsius prin legaturi peptidice
4) Formarea membranei protocelulare
- creste stabilitatea agregatelor macromoleculare
- structura 2 straturi de molecule amfotere
5) Constituirea structurilor genetice (incerta)
Etapa definitorie in trecerea de la protobionte la eubionte, prin
autoreproducere
- formarea acizilor nucleici:
Baze azotate + zaharuri = nucleozide; Nucleozide + acid fosforic =
nucleotide; Polimerizarea nucleoridelor = polinucleotide formarea
structurilor bicatenare
Primul acid nucleic proto-ARN (ribozima autocataliza)
Aparitia transcriptiei sinteza ARN-polimerazelor

Dezvolatarea sistemului ARN proteine (ARNt; ARNm) Originea vietii

(biogeneza)

Speciaia reprezint procesul n urma cruia apar specii noi din cele
existente. Apariia unei specii noi se poate realiza prin fie transformarea
unei specii deja existente n alta, fie desfacerea unei specii n dou sau
mai multe specii noi. Cauz a speciaiei o reprezint microevoluia.
Exist 3 tipuri de speciaie: alopatrica, simpatrica, parapatrica.
Speciatia decurge la aparitia barierelor reproductive in functie de
caracteristicile ei genetice, dar si in functie de unele evenimente
intamplatoare, prin doua mecanisme:
Speciatia alopatrica
Speciatia simpatrica

Alopatric--Cel mai des ntlnit tip de speciaie, speciaia alopatric are

loc cand o specie este impartita in doua sau mai multe grupuri separate
geografic. Din cauza mutaiilor ce au loc la fiecare grup, acele populaii
evolueaz separat, pn caracterele ce le difereniaz devin att de
diferite nct nu mai pot fi considerate aceeai specie.
Simpatrica--Foarte rar ntlnit, speciaia simpatric nseamn c dou
populaii devin izolate din punct de vedere reproductiv, nefiind ns
izolate din punct de vedere geografic. Din cauza reproducerii selective,
se acumuleaz destule mutaii genetice, astfel nct s se separe specia
dat n mai multe specii diferite.
Speciatia alopatrica (gr. Allos = alt)
Izolarea reproductiva apare in timpul separarii fizice prin diferite
bariere: ex. Rauri, munti, deserturi etc.
Apare si efectul fondatorului
Separarea fizica este accidentala
Speciatia simpatrica:
Aparitia de noi specii in arealul speciei parentale nu exista bariere
geografice
Apare la paraziti,insecte fitofage etc.
Utilizarea unui nou habitat
Comportament nou mai ales de imperechere
Noi surse de hrana etc.
Teoria echilibrului punctat
Un astfel de echilibru are loc atunci cnd o anumit specie este supus
unei evolutii biologice semnificative ntr-un scurt interval de timp.
Similar, conform neliniaritii teoriei, specia poate evolua foarte puin
pentru o lung perioad de timp pn la urmtoarea "punctuaie".
Teoria neutralista a evolutiei
Modificarile la nivel molecular sunt rezultatul inputului mutational si al
unui proces continuu de extinctie si de fixare de alele
Substitutia genelor si polimorfismul genetic sunt 2 fatete ale aceluiasi
proces

inlocuirea genelor este gradata, are loc intr-o perioada lunga de timp iar
frecventa alelelor mutante fluctueaza continuu
Teoria neutralista NU exclude adaptarea
1983 Kimura populatia care nu se afla sub actiunea selectiei naturale
poate acumula numeroase alele neutre
Disputele dintre teoria sintetica si teoria neutralista sunt legate de
valoarea fitnessului mutatiilor neutre
Pentru ambele teorii majoritatea mutatiilor sunt daunatoare (deletorii)
Diferentele mutatii nedaunatoare: pentru neutralisti sunt neutre
selectiv; pentru neodarwinisti putine mutatii sunt neutre
Intelegerea evolutiei la nivel molecular
Clasificarea sistemelor
- izolate (teoretice, ideale)
- inchise (numai schimburi energetice, aprox., ex. Pamantul, termos)
- deschise schimb de materie si energie; sisteme fizice, toate sistemele
vii etc.
Sistemele biologice sunt sisteme deschise, informationale; datorita
modului lor de organizare ele au capacitatea de autoconservare,
autoreproducere, autoreglare si autodezvoltare de la forme simple spre
cele complexe de organizare; ele au un comportament antientropic si
finalizat care le asigura stabilitatea in relatiile lor cu alte sisteme
(Botnariuc, 1983)
Caracteristicile sistemelor vii
I. Caracterul istoric organizarea structurala si functionala = rezultatul
unui proces evolutiv
II. Caracterul informational receptioneaza, prelucreaza, acumuleaza si
transmit informatia catre alte sisteme (semnale fizice, chimice,
comportamentale)
Fidelitate
Redundanta
III. Integralitatea insusirile sistemului biologic nu pot fi reduse la suma
insusirilor partilor componente

Integralitatea unui biosistem evolueaza cu gradul de organizare, gradul

de interconectare a elementelor componente, cresterea cantitatii de
informatie
IV. Echilibrul dinamic cu mediul inconjurator comportamentul
antientropic
V. Organizarea structurala si functionala nu este rigida, fixa
permite sistemului realizarea unor stari diferite, a unor programe
diferite: Pentru sine = autoconservare (nutritie, aparare); inferioare =
programele subsistemelor; superioare = care asigura existenta
sistemului in care este integrat
VI. Caracteristica principala autoreglarea
- prin conexiune inversa (feed-back) dinamica
- Modificari functionale si/sau structurale adecvate modificarii
conditiilor externe
Conexiunea inversa poate fi negativa sau pozitiva
In autoreglare fiecare parametru este controlat pe mai multe cai rezulta
o mare stabilitate a biosistemelor
VII. Heterogenitatea
diversitatea interna
Evolueaza in timp
Orice sistem biologic tinde
spre heterogenitate optima
Tipuri de ierarhii:
1. Ierarhia taxonomica taxoni, se bazeaza pe gradul de inrudire a
entitatilor biologice
Include: subspecia, specia, genul, ordinul, familia, clasa, increngatura si
regnul
Reprezinta un sistem de ordonare si identificare a diversitatii formelor
de viata
2. Ierarhia somatica cuprinde sisteme nevii si vii de la paticule
subatomice la organism (niveluri de integrare)
- 3. Ierarhia organizatorica ierarhia nivelurilor de organizare: nivelul
individual, populational (sau al speciei), biocenotic, al biosferei
coexistenta

Nivelurile de organizare ale materiei vii (ierarhia organizatorica) se

disting prin caracteristici: structurale si functionale
Nivelul individual indivizii biologici = forma elementara si universala
de existenta a vietii
Evolutie: forme acelulare (virusuri) celulare pluricelulare
METABOLISM caracteristica functionala de baza
Nivelul populational sau al speciei unitatea elementara a evolutiei
- fiecare organism apartine unei populatii sau specii
- relatii intraspecifice determina organizarea structurala si functionala
a populatiei si o dinamica in timp (se va reveni !)
Biocenozele inglobeaza diferite populatii de organisme, apartinand
unor specii diferite, intre care exista:
- relatii interspecifice stau la baza fluxului de materie, energie si
informatie in cadrul biocenozelor
- sunt parti componente ale ecosistemelor
Nivelul biosferei = sistemul biologic global
- asigura desfasurarea circuitelor biochimice globale si mentinerea vietii
pe Terra
Biosfera + mediul abiotic (fizico-chimic) = ecosfera
Ecosistemul = unitatea organizatorica elementara a ecosferei, alcatuita
din biotop, ocupat de o biocenoza si capabil de realizarea unei
productivitati biologice
- Ierarhia sistemelor ecologice include sistemele biologice integrate in
mediul lor de viata

Adaptarea = concordanta dintre structura organismelor si

particularitatile fizice si biotice ale mediului lor de viata

Adaptarea rezultanta a selectiei naturale

Adaptarea componenta a evolutiei
Conceptia lui Racovita (1935) acomodarea = proces istoric realizat
prin: adaptare in sens strict + secluziune (reactii eliminatorii)
Forme graduale de adaptare:
1. Acomodarea modificari fenotipice (morfologice si/sau fiziologice),
reversibile, determinate de schimbarea ocazionala sau periodica a
conditiilor de mediu
2. Aclimatizarea transpunerea artificiala in conditii noi de mediu,
speciile se mentin numai in cultura (cartof, Ginko biloba etc.)
3. Naturalizarea modificarea provocata sau spontana a ariei
geografice, speciile se mentin in conditii naturale: gandacul de Colorado,
ciuma apelor
Grade de adaptare
Determinate de: norma de reactie = intervalul de valori in care se pot
inscrie fenotipurile unui genotip
Specii euribionte = euriapte suporta un spectru larg al factorilor de
mediu
Specii stenobionte = stenapte specializate
Exemple:Euriterme, Stenoterme, Criofile, Termofile: Nymphaea lotus
var. thermalis Baile Felix, Xerofile,
Eurihaline: pesti anadromi somonul; pesti catadromi: anghila
Forme particulare de adaptare:
Fata de factori fizici:
Homocromia culoarea asemanatoare mediului ex. Cameleonul
Homotipia culoarea si forma asemanatoare mediului Ex. Fluturele
Kallima inachis imita o frunza uscata; ortopterul Phyllium siccifolium
imita frunza verde; fasmidele imita crengute etc.
Fata de factori biotici:
Mimetismul asemanarea cu alte specii
Mimetismul batesian: specii comestibile imita specii necomestibile;
mimarea speciilor inzestrate cu arme de aparare aspectul viespiform al
unor fluturi sau diptere

Mimetismul mullerian: convergenta morfologica a unor specii

cohabitante pradatorii invata mai repede sa le evite (viespi, albine,
bondari)
Comensalismul utilizarea unei speci de catre alta specie pentru a
obtine hrana mai usor, aparare etc. Ex: speciile mirmecofile; speciile
foleofile (folosesc vizuinile)
Simbioza = mutualismul asocierea durabila a doua specii avantajoasa
pentru amandoua. Ex. Licheni, bacterii fixatoare de azot specii
leguminoase, micozize la diferite plante etc.
Parazitismul relatie antibiotica; duce la specializari extreme Ex. Viermi
paraziti; prionii proteine mutante interfereaza cu forma normala
(encefalita spongiforma = boala vacii nebune la bovine)
Echilibrul Hardy-Weinberg descrie o populatie ideala, ipotetica
Hardy-Weinberg face abstracie de efectele mutaiei i migraiei dintr-o
populaie, referindu-se la un caz teoretic, practic inexistent n natur.
Conform acestei legi, n populaiile mari n care indivizii se ncrucieaz
liber (= populaii panmictice) frecvena genelor i frecvena
genotipurilor se menin neschimbate de la o generaie la alta.
Conditiile pentru echilibrul Hardy-Weinberg:
1 populatii foarte mari cu cat o populatie este mai mica cu atat
creste efectul driftului genetic
2 lipsa migratiei (fluxului de gene)
3 lipsa mutatiilor
4 - incrucisare intamplatoare alegerea perechii sau imperecherea
intre rude (incest) modifica frecventa alelelor
5 lipsa selectiei naturale supravietuirea sau imperecherea diferita a
indivizilor schimba frecventa alelelor
Variabilitatea variatiile ereditare
I. MUTATIILE
Clasificare:
1. Mutatii punctiforme: substitutii, deletii, aditii, inversii

Din punct de vedere al efectului fenotipic: utile, neutre, daunatoare

Mutatii sunt daunatoare in stare homozigota si utile in stare heterozigota
Ex.; mutatia genei pentru hemoglobina homozigota = anemia
falciforma; heterozigota = rezistenta la malarie
2. Mutatii cromozomiale
Acestea nu afecteaz, n mod obinuit, structura genelor ci mai ales
legturile dintre ele. Sunt restructurri ale cromozomilor n urma crora
grupuri ntregi, mai mari sau mai mici de gene, sunt mutate de pe un
cromozom pe altul. Deci ceea ce se modific este mai ales poziia
reciproc i interaciunea genelor.
Remanieri cromozomiale = modificari ale structurii cromozomilor:
spontane sau induse de agenti mutageni (radiatii ionizante; substante
radiomimetice ex. Iperita)
Modificarea numarului de cromozomi = a gradului de ploidie
Monoploidia un singur complement cromozomial n
La plante apare spontan: apogamie (embrion dintr-o alta celula a sacului
embrionar); partenogeneza (oosfera nefecundata); androgeneza (nucleu
spermatic, sau in vitro)
La animale partenogeneza ovule diploide (meioza nereductionala)
sau refacerea starii diploide pe parcursul embriogenezei (cladocere,
rotifere, masculii albinelor, viespilor si furnicilor)
Poliploidia multiplicarea genomurilor
La plante spontan (temperatura scazuta), foarte frecventa
Rara la animale formarea accidentala a gametilor diploizi ex.
Drosophila
Poliploidia:
A. Autopoliploidia: 3x, 4x..aparitia gigantismului
Autoploiploizii cu grade impare: 3x, 5x, 7xpartial sterili
B. Aloploiploidia: multiplicarea genomurilor prin hibridare
C. Aneuploidia pierdere (oligosomie) sau multiplicare (polisomie) a
unor cromozomi
Ex. Datura stramonium 2n=12 12 variante de trisomie , fenotipic
distincte
La om trisomie 21 - mongolism

II. Recombinari genetice alaturi de mutatii principala sursa de

variatie cu rol in evolutie
1. Intercromozomiale disjunctia cromozomilor in meioza
La om: 2n= 46; n=23; g=223 (8.388.608);C=8.388.6082 > 7x1013 (70
de mii de miliarde)
2. Intracromozomiale crossin-over - meioza
III. Mutatii extracromozomiale ADN mitocondrial si plastidial se
mostenesc pe linie materna
Conceptul darwinist se distinge prin 4 idei:
1 organismele s-au modificat in timp, cele care traiesc astazi sunt
diferite de cele care au trait in timpuri stravechi, multe extincte; fosilele
sustin aceasta ipoteza
2 toate organismele provin din ancestori comuni prin ramificare;
populatiile evolueaza in timp spre specii noi; organismele inrudite se
aseamana datorita originii comune; speciile din zone geografice
apropiate se aseamana;
3 schimbarea are loc incet, intr-un timp indelungat; de aceea aparitia
unei specii noi este greu de observat; fosilele sustin ipoteza (in contrast ipoteza echilibrului intrerupt)
4 principalul mecanism al evolutiei este selectia naturala
Selecia natural este mecanismul fundamental al evoluiei speciilor de
plante i de animale, constnd n eliminarea (prin lupta pentru existen),
a indivizilor cu nsuiri necorespunztoare i pstrarea indivizilor cu
nsuiri avantajoase din punct de vedere biologic.
Teoria seleciei naturale a fost elaborat de Charles Darwin. Conform
acestei teorii, natura produce spontan variaii: - duntoare, - indiferente,
- avantajoase, iar varietile se contureaz ca specii n curs de formare.
Exist i fenomene evolutive care nu urmeaz mecanismul seleciei
naturale. n populaiile mici se manifest driftul genetic, supravieuirea
urmnd legile ntmplrii.
Principiile selectiei
Animalele pot da natere la mai muli urmai;

Dac exist mai muli urmai ai unui animal, atunci ntre acetia se va
ivi o lupt pentru resurse i supravieuire;
ntre membrii unei specii pot exista trsturi distincte (variatii),
Indivizii cu o trstur/variaie pot s se adapteze mai bine sau mai rau
la condiiile unui mediu n functie de trstura dat.

Principiile pe care este fundamentata selectia naturala:

principiul unicitatii (fiecare individ este unicat)
principiul divergentei speciile mai diferentiate pot exploata mai bine
resursele mediului
principiul gradualismului variatii mici, transformarea speciilor lenta si
progresiva
Tipuri de selectie naturala
a) selectia stabilizatoare sau centripeta (Simpson 1953)
Cand mediul este invariabil o perioada mai indelungata
Mentine tipul mediu
Specii pancronice -(specii relicte, fosile vii): Nautilus (320 Ma); reptila
Sphenodon punctatus Noua Zeelanda (240 MA); Latimerai chalumnae
(200 MA)
b) selectia directionala sau progresiva transformarea speciilor prin
anageneza
cand mediul se schimba orientat pentru o perioada lunga de timp
elimina variatiile de la una din extremitatile curbei, deplasand tipul
mediu spre sensul opus
Ex. Biston betularia
- forme rezistente la fungicide,erbicide, insecticide, antibiotice
c) selectia disruptiva sau centrifuga (Simpson) diversificarea
speciilor prin cladogeneza
In conditiile unui mediu eterogen, cu nise ecologice variate, ocupat de
populatii polimorfe

Elimina tipul mediu, intermediar, favorizeaza extremele

d) selectia balansata favorizeaza heterozigotii, in absenta unor presiuni
selective
-diplozii mentin
Driftul genetic
Driftul genetic reprezint schimbarea frecvenei alelelor de la o
generaie la alta, unde un rol important l joac modul arbitrar sau
hazardul prin care aceste alele se transmit de la prini la urmai. Tot
ansa este cea care, n unele cazuri, stabilete dac un individ
supravieuiete i se reproduce. Cnd forele selective sunt absente sau
relativ slabe, frecvena alelelor tinde s creasc sau s scad. Astfel,
driftul genetic poate s conduc la dispariia anumitor alele n favoarea
altora, o populaie ajungnd s se separe n dou populaii divergente cu
seturi diferite de alele.
Driftul genetic exista doua situatii in care driftul genetic poate
avea impact major asupra evolutiei unei populatii:
Efectul gatului de sticla reducerea drastica a marimii unei
populatii ex. Elefantul de mare din California care a fost vanat aproape
pana la extinctie (20 indivizi) variabilitate genetica redusa 24 locusuri
fara variatie
Efectul fondatorului:
Cand cativa indivizi dintr-o populatie devin izolati si stabilesc o noua
populatie speciile insulare