VARIABILITATEA EREDITARĂ A

ORGANISMELOR

Elaborat de: Buraga Cristina

Profesor:
 DE CE ESTE IMPORTANTĂ VARIAȚIA
GENETICĂ ÎNTR-O POPULAȚIE?

VARIAȚIE SUPRAVIEȚUIRE
SCHIMBAREA
FACTORILOR
DE MEDIU

FĂRĂ VARIAȚIE EXTINCȚIE!!

Variabilitatea descrie potențialul
sau capacitatea de a varia, de a fi
diferit.Comparativ cu variația,
variabilitatea genetică este mai
dificil de măsurat.La nivel
molecular, de ex. variabilitatea
genetică poate fi estimată prin
determinarea ratei mutațiilor.
Variabilitatea genetică(ereditară)
 afectează materialul ereditar(cromozomii, ADN-
ul);
 se datorează mutațiilor și recombinărilor
genetice;
 asigură adaptabilitatea populațiilor și evoluția
organismelor;
 se transmite descendenților în baza anumitor
legități.
 În mod surprinzător, în fiecare minut se nasc indivizi cu
un dispozitiv genetic unic. Acest lucru se datorează unei
anumite variabilități ereditare, a cărei valoare este
suficient de mare pentru dezvoltarea evolutivă nu numai a
unei unități de clasificare separate, ci și a întregii lumi. Să
vedem ce variație genetică, ce legi se supune și cum
afectează filogeneza.
Exemple de variații genetice pot fi anumite combinații
ale materialului genetic al părinților sau diferite tipuri de
procese de mutație în timpul perioadei de formare a
zigotului. În cea mai mare parte, unicitatea genotipului
diverselor organisme este cauzată de divergența genelor
într-o ordine aleatorie în timpul procesului de meioză.
Variabilitatea genetică poate fi :
 Mutațională- este determinată de modificări în structura genelor și/sau
cromozomilor care au loc spontan sau sub acțiunea diferitor factori de mediu;
 Recombinativă- este determinată de formarea noilor combinații genice în urma
distribuției cromozomilor în cadrul meiozei și fecundației(recombinare
intercromozomială) și/sau schimbului de segmente cromozomiale în cadrul
crossing-overului(recombinare intracromozomială).
 Exemple de variabilitate ereditară sunt foarte diverse și se găsesc adesea în viața
de zi cu zi. Una dintre cele mai elementare manifestări ale acestui tip de
variabilitate este că un copil poate fi foarte asemănător cu părinții prin anumite
semne. De exemplu, moșteniți părul întunecat al mamei și trăsăturile tatălui.
Acesta este un exemplu de variabilitate combinată. Dar trebuie avut în vedere că,
chiar și cu o similitudine puternică, descendenții nu vor fi o copie exactă a
părinților, atât în ​fenotipică, cât și în genotip.
 Un alt exemplu de variabilitate
ereditară poate fi un fenomen ca șase
fistule, care este o consecință a unei
mutații neașteptate. Sau o astfel de
boală neplăcută ca fenilcetonuria,
care se manifestă ca o încălcare a
metabolismului aminoacizilor.
 Unul dintre oamenii de știință care s-a
angajat activ în studierea unui astfel de
fenomen ca variabilitatea ereditară a fost N. I.
Vavilov.
N. I. Vavilov a susținut legea seriei omoloage
de variabilitate ereditară cu o anumită
formulă de calcul.

Cunoscând anumite modele, este posibil să se calculeze caracteristicile

moștenirii la speciile care posedă aceste serii. Pe această bază, a fost formată
una dintre legile fundamentale care interpretează modelele de moștenire, care
se numește legea seriilor omoloage de variabilitate ereditară. În prezent,
această lege este folosită în mod activ în genetică.
 Legea variației ereditare
Această lege, formulată pe teoria seriilor omoloage, sună astfel:
genurile și speciile care au un aparat genetic similar diferă în
variabilitatea lor în anumiți parametri. Pe baza acestui fapt, se
poate concluziona că cunoașterea anumitor forme în cadrul unei
specii particulare poate prevedea găsirea unor forme similare la
specii similare.
 Consecințele legii
Această lege, formulată de N. I. Vavilov, contribuie în multe privințe la
interpretarea caracteristicilor evoluției organismelor.
De exemplu, pe baza sa, se poate concluziona că la speciile care sunt
similare în aparatul lor genetic și care au o origine comună, pot apărea
aproximativ aceleași procese mutaționale. În plus, ca rezultat al multor ani
de cercetare, oamenii de știință au descoperit că chiar și astfel de unități
mari de clasificare ca și clase pot avea un așa-zis paralelism bazat pe
prezența seriilor omoloage.
De asemenea, merită remarcat faptul că acest fenomen este caracteristic nu
numai claselor superioare de organisme vii, ci și celor mai simple.
 Cu toate acestea, după cum s-a menționat mai sus,
variabilitatea ereditară nu are întotdeauna un efect
pozitiv pentru un anumit individ și descendenții
săi. De exemplu, diferite tipuri de mutații sau
comportamente non-standard ale genelor în
procesul de concepție și dezvoltare a embrionului
pot duce la abateri în dezvoltarea indivizilor de
diferite grade de complexitate. Luați în considerare
unele tipuri de boli genetice.
 VARIABILITATEA EREDITARE ÎN EVOLUȚIE
Variabilitatea este proprietatea principală și
foarte importantă a organismelor vii de a suferi
modificări în procesul de filogeneză. Fără o
astfel de caracteristică care permite să mențină
unicitatea materialului genetic și să vă adaptați
la caracteristicile unui anumit mediu,
organismele oricărei organizații ar fi
condamnate la moarte.
Datorită variabilității ereditare, există un factor
important de evoluție, cum ar fi selecția
naturală. Este tocmai pentru că fiecare individ
este unic în proprietățile sale genotipice și
fenotipice că numărul este reglementat în
natură, dar în același timp este posibil să se
evite dispariția completă a uneia sau a altei
unități de clasificare.
 Valoarea variabilității ereditare este neprețuită pentru
procesul evolutiv. La urma urmei, aceasta este cea mai
importantă caracteristică a organismelor de orice
complexitate și clasificare care permite un astfel de
fenomen ca diversitatea speciilor să existe. Variabilitatea
ereditară este, de asemenea, de mare importanță pentru
supraviețuirea speciei. Trăsături variabile ale
organismelor de forță de mediu pentru a se adapta
condițiilor existente. Fără o altă reflecție în genotip,
acest lucru ar fi imposibil și ar duce la dispariția speciei.