BIOCOMBUSTIBILI

-BIOETANOL-

 INTRODUCERE :

Bioetanolul este definit ca fiind etanol produs din biomasa si/sau fractia biodegradabila a
deseurilor, in vederea utilizarii ca biocarburant. Este un combustibil ecologic, formula chimica
fiind aceeasi cu cea a alcoolului etil.

Bioetanolul sau doar "etanol" este o sursa de energie 100% bio si regenerabila, este produs din
fermentarea de componente de zahar si amidon de plante, în principal, trestie de zahar si culturi,
cum ar fi cereale, folosind drojdie.porumb, cartofi, lapte, orez, struguri si, recent sfecla.

Este folosit astazi pentru o varietate de scopuri: combinat cu benzina se obtine un combustibil

extrem de durabil pentru industria de transport.

Este realizat in intregime din produse biologicesi ofera, astfel, un impact neutru asupra mediului.
Arderea bioetanol este absolut curata si genereaza numai vapori de caldura, apa si dioxid de
carbon. Dioxidul de carbon este absorbit de catre plante. Acesta este apoi prelucrat prin
fotosinteza pentru a ajuta plantele sa creasca. Acest ciclu infinit de creare si ardere de energie
face bioetanolul o sursa de combustibil neutru.

1
  MATERII PRIME :

Materia prima utilizata pentru producerea bioetanolului de prima generatie se refera in primul
rand la sursa de biomasa care, de asemenea, este sursa pentru nutritia oamenilor si animalelor.

Materia prima ce are la baza sucroza provine in principal din trestie de zahar , sfecla de zahar, si
sorg zaharat, in timp ce materia prima cu continut bogat in amidon provine din culturile
cerealiere precum porumb, grau, orz, ovaz, secara si culturile amidonoase – cartof, manioc.

2
 PROCEDEE DE FABRICATIE:

3
 a. Procesarea materiilor prime:

Din biomasa de sorg zaharat obtinuta in urma procesului

de maruntire se extrage un sirop cu continut ridicat de zaharuri care
este supus apoi procesului de fermentatie.

Reziduul sau pulpa (bagasa) ramasa dupa extractia sucului dulce din
tulpini contine celuloza in proportie de circa 31-35% si o serie de
alte glucide convertibile in bioetanol dupa hidroliza enzimatica cu
enzime specifice. Celuloza obtinuta din sorg este de calitate
asemanatoare cu cea din lemnul de foioase destinate productiei de
celuloza.

4
 Materia prima – sorgul zaharat – va fi receptionat, depozitat in
silozuri, cantarit, dupa care se va realiza macinarea acestuia cu ajutorul
unor masini speciale. Din silozuri materia prima este transportata cu
ajutorul unor benzi rulante si unor elevatoare catre punctul unde are loc macinarea ei.
In timpul depozitarii se vor asigura conditii de preintampinare a
procesului de putrezire, se va asigura o aerisire permanenta, si o
temperatura constanta.
Atat paniculul cat si tulpinile de sorg zaharat sunt strivite
cu ajutorul unor masini constituite din presa
cu tavalugi, filtrul grosier cu diametrul
porilor de 0.2 ÷ 0.4 mm, pompa,
rezervor intermediar, rezervor
de acumulare, presa pentru
presarea repetata a bagasei.
Pregatirea melasei in
vederea fermentatiei
cuprinde urmatoarele
operatii necesare pentru
transformarea melasei intr-
un mediu fermentabil.

Melasa ca atare este foarte vascoasa si are un continut ridicat de zahar. In aceste conditii
drojdiile nu pot transforma zaharul in alcool si dioxid de carbon. Pentru a realiza concentratia
optima de zahar si pentru a mari fluiditatea melasei aceasta se dilueaza cu apa.
Datorita reactiei usor alcaline a melasei este necesara neutralizarea si acidularea acesteia
pana la pH-ul de fermentatie de 4.5 – 5, uneori chiar la un pH mai scazut. De asemenea, este
necesara adaugarea de substante nutritive care contin azot, fosfor, magneziu pentru a compensa
deficitul substratului in aceste substante.
Melasa acidulata si imbogatita in substante nutritive este supusa in continuare operatiei
de limpezire, absolut necesara, deoarece suspensiile fine se depun pe membrana celulei de
drojdie impiedicand interactia zaharului si a celorlalte substante nutirtive cu celulele.

b. Fermentatia melasei :

Fermentarea este operatia tehnologica prin care zaharoza din melasa este transformata de
catre drojdii in alcool si dioxid de carbon ca produse principale, iar ca produse secundare se
obtin aldehide, esteri, alcooli superiori, alcool metilic, glicerina. Concentratia alcoolica a

5
plamezii fermentate variaza in limite largi cuprinse intre 6 si 12% in functie de felul materiei
prime si procesul tehnologic aplicat.
Fermentarea melasei se realizeaza in vase speciale numite fermentatoare (bioreactoare)
prevazute cu agitator cu elice, pompa cu circulatie, serpentine de racire sau un sistem exterior de
racire si conducte de captare a dioxidului de carbon.
Ca prim pas, se asigura umplerea fermentatorului cu melasa diluata, proportia de 1:4 fiind
reglata de dozatoare adecvate. In acelasi timp se pun in functiune regulatoarele de temperatura,
pH, de dozare a materialelor auxiliare (factori de crestere, substante nutritive si antispumante).
Printre factorii de care depinde calitatea si randamentul de obtinere a bioetanolului,
alaturi de calitatea materiei prime, alegerea si respectarea celui mai adecvat proces tehnologic,
un rol deosebit il are drojdia utilizata la fermentarea plamezilor.

c. Distilarea bioetanolului :

Alcoolul etilic si alti componenti volatili din plamada precum aldehide, esteri, alcooli
superiori, acizi volatili, se separa din plamada prin operatia de distilare. Distilarea se realizeaza
prin incalzirea pana la fierbere a plamezilor fermentate in instalatii speciale, prin care alcoolul
etilic si alti componenti volatili trec in faza de vapori si sunt apoi condensati prin racire cu apa.
Separarea alcoolului etilic din acest amestec se bazeaza pe diferenta de volatilitate dintre acesta
si apa.
Pentru a obtine un produs cu un continut ridicat in etanol sunt necesare distilari repetate
si odata cu cresterea continutului in alcool al lichidului supus distilarii se realizeaza o
concentrare din ce in ce mai redusa pana in momentul in care se ajunge la asa numitul punct
azeotropic, din care nu se mai poate realiza in continuare o concentrare prin distilare. Pentru
amestec acest punct azeotropic corespunde unei concentratii alcoolice de 97,17%vol.
In afara de alcool si apa prin distilarea plamezii fermentate trec in distilat si alte substante
volatile continute, cum ar aldehide, esteri, alcooli superiori, acizi volatili, alcool metilic, astfel
incat se obtine asa numitul alcool brut, care trebuie purificat in continuare prin operatia de
rafinare.

d. Rafinarea bioetanolului :

In urma distilarii rezulta ca produs intermediar alcoolul brut, care are o concentratie
alcoolica de 80÷85% vol. si contine o serie de impuritati, mai mult sau mai putin volatile, fie
provenite din plamada fermentata, fie formate chiar in cursul procesului de distilare. Rafinarea
reprezinta operatia de purificare si concentrare a alcoolului brut, in vederea obtinerii unui produs
de puritate superioara.
Pentru a se realiza o purificare avansata a alcoolului este necesar ca la rafinare sa se aiba
in vedere doua aspecte principale: temperaturile de fierbere ale impuritatilor si solubilitatile lor
in amestecul de alcool – apa.

6
 e. Anhidrizarea bioetanolului :

Operatia de anhidrizare este obligatorie pentru utilizarea bioetanolului ca biocarburant,

apa continuta de alcoolul rectificat diminuand performantele in procesul de combustie.

Anhidrizarea bioetanolului se poate realiza prin urmatoarele procedee:

  Distilare azeotropa cu benzen, tricloretilena, dietileter, n pentan;
  Distilare extractiva cu etilenglicol sau benzina;
  Pervaporatie prin procedee membranare.

 AVANTAJE:

Trebuie subliniat faptul ca bioetanolul este un combustibil regenerabil si nu este un

contributor net la emisiile de gaze cu efect
de sera. Acest lucru se datoreaza
faptului ca biomasa cultivata
pentru bioetanol este capabila sa
reabsoarba (prin fotosinteza)
dioxidul de carbon produs in
timpul arderii bioetanolului .
Astfel,
principalul avantaj al
biocombustibililor
este faptul ca sunt
neutri din punct de
vedere al efectului
de sera.
Biocombustibilii
sunt neutri pentru ca la
arderea lor se elibereaza in
atmosfera cantitatea echivalenta
de bioxid de carbon care a fost
fixata fotosintetic de plante cand
s-a produs materia prima vegetala
din care s-au obtinut biocombustibilii.

7
 Se vorbeste despre bioetanol ca despre solutia energetica a viitorului, deoarece constituie o
alternativa viabila la combustibilul conventional (benzina). Un alt avantaj este faptul ca are cifra
octanica mai mare decat a benzinei, ceea ce se traduce prin ardere mai eficienta si, implicit,
emisii toxice mai reduse.

 DEZAVANTAJE:

Desi bioetanolul este considerat o alternativa

verde, prietenoasa cu mediul, utilizarea lui la o
scara din ce in ce mai mare la nivel global poate crea
probleme legate de defrisari si
siguranta alimentara a populatiei.
Astfel, multe din culturile
agricole destinate pentru
consum sunt convertite in
culturi destinate pentru
biocombustibil.
De asemenea, bioetanolul
pur (E100) poate porni
autovehiculul mai greu la temperaturi
scazute, de aceea cel mai raspandit bioetanol
se gaseste in amestec (etanol+benzina in diferite
proportii).

PROPRIETATILE PRODUSULUI FINIT- BIOETANOLUL

8
 Bioetanolul se obţine din materii prime regenerabile şi nu din produse finite cum este

etanolul sintetic.

Utilizarea bioetanolului pentru motoare, constituie o variantă promiţătoare de

substituire a carburanţilor convenţionali, derivaţi din petrol, benzine, motorine.
Folosirea etanolului drept carburant este veche. În Europa s-a folosit, înca din 1902, dar
este rentabil numai în amestec cu benzina, lucru care a fost posibil după ce în Franţa s-a reuşit
să se obţină alcool absolut prin tehnologii mai eftine.
În intervalul 1935-1940 un numar de 14 ţări au consumat anual un total de peste un
milion de m3 etanol drept carburant, din care Franţa 370000 m 3, Germania 220000 m3,
Iugoslavia 4500 m3, Ungaria 10000 m3, Elveţia 11000 m3.
Etanolul este un adaos valoros la benzină prin îmbunătăţirea rulajului la kilometri, mai
mare decât cu benzina ca atare. De asemenea prin folosirea amestecului de benzină-etanol cu
peste 5%, nu mai este necesară adăugarea tetraetil-plumbului. Totodată se reduce conţinutul
de monoxid de carbon şi oxizi de azot din gazele de eşapament.
Etanolul absolut are temperatura de autoaprindere de 425 ºC, iar benzina normală 290
ºC. Prin adăugarea de 15% etanol în benzină, cifra octanică creşte de la 93 la 99. Puterea
calorică redusă a etanolului, în contrast cu a benzinei, se compensează prin faptul că amestecul
necesită o cantitate mai mică de aer şi se poate comprima mai puternic, astfel încât necesarul
de carburant al motorului OTTO rămâne practic acelaşi. S-a demonstrat că un adaos de 10%
etanol în benzină produce o creştere a randamentului de 10%.
Bioetanolul are o cifră octanică ridicată fapt ce previne detonaţiile şi elimină necesitatea
utilizării tetraetil plumbului sau MTBE pentru mărirea cifrei octanice.
Bioetanolul este biodegradabil şi nu este toxic.

Este amestecat şi distribuit la staţiile de benzină cu mijloacele clasice utilizate pentru

produse petroliere.
Bioetanolul promovează biotehnologiile.

1.1 IMPORTANŢA ŞI DOMENII DE UTILIZARE

9
 Etanolul, în calitate de carburant, poate fi utilizat ca atare sau în amestec cu benzina.
Singur, se foloseşte ca amestec azeotrop de 95,7% alcool (procente masice). În cazul
amestecurilor cu benzina se foloseşte etanol absolut, deoarece sistemul ternar etanol-apă-
benzină rezultat se separă la temperaturi joase.
Pentru folosirea bioetanolului în condiţii avantajoase s-au întreprins numeroase
cercetări, care au condus la elaborarea unor prototipuri de motoare şi automobile urmărindu-
se comportarea la pornire, în mers, consumul de energie şi emisile de gaze de eşapament.
Dintre alcoolii inferiori numai etanolul în stare anhidră şi la concentraţii relativ mici
formează cu motorina amestecuri omogene şi stabile
Etanolul fiind higroscopic, conţinutul de apă al amestecurilor motorină-etanol tinde să
crească în timp, ceea ce duce la separarea acestora. Faza separată alcool-apă se va depune la
baza recipientului.
Totodată etanolul introdus în motorine duce la modificarea proprietăţilor de bază ale
acestora. De exemplu viscozitatea unei motorine care conţine 20% etanol anhidru scade cu
circa 25%.
Pentru a se utiliza alcoolii ca substituienţi ai motorinei în motoarele diesel este necesar
adaosul de aditivi procetanici, care să confere amestecurilor valori ale indicilor cetanici de
ordinul 40.
Unele cercetări au arătat că motoarele care echipează autovehiculele pot funcţiona cu
amestecuri formate din 87% etanol, 12% nitrat de hexil, 1% ulei de ricin şi respectiv 83% etanol
şi 17% nitrat de izoamil. S-a arătat că dianitratul trietilen glicolului este un aditiv procetanic
eficient, concentraţia acestuia putându-se limita chiar la 4-5%, faţă de etanol.
Conversia etanolului la hidrocarburi are loc în prezenţă de catalizatori pe bază de zeoliţi,
de tipul mordeniţilor ZSM-5, care sunt aluminosilicaţi cristalini. Aceştia au printre altele
proprietatea de a transforma unii compuşi oxigenaţi în hidrocarburi alifatice şi pe acestea în
hidrocarburi aromatice.
În prezenţa zeolitului ZSM-5, metanolul, etanolul, propanolul şi eterii corespunzători se
convertesc într-o benzină bogată în hidrocarburi aromatice.
În procedeul Mobil, etanolul obţinut prin fermentaţie se poate converti catalitic într-o
singură treaptă în benzină sintetică, fie după epurare sau direct din amestecul etanol-apă.
Reacţia de convertire catalitică a etanolului în benzină sintetică este puternic exotermă
şi se folosesc reactoare adiabatice, motiv pentru care este de dorit ca instalaţiile să fie
integrate: - fermentaţie-distilare-conversie, pentru utilizarea energiei calorice la distilare.
Pentru ridicarea cifrei octanice a benzinei sintetice aceasta se poate aditiva cu gaze
saturate lichide.

10
În procedeul românesc ZECASIN, etanolul se converteşte cu randamente de peste 95% şi cu
selectivităţi ridicate la olefine, hidrocarburi aromatice şi benzine la temperaturi de 300...400 ºC
şi presiuni de 1-5 atmosfere.

1.2 CARACTERIZARE FIZICO-CHIMICĂ ŞI TEHNOLOGICĂ

Fiecare carburant are proprietăţile sale intrinseci care joacă un rol important în
determinarea performanţei motorului cu ardere internă, performanţa, care depinde de
calitatea carburantului.
Caracteristicile fizice şi chimice se referă la densitatea energetică, la căldura de
vaporizare, raportul molecular dintre reactanţi si produşii de combustie, energie specifică,
limita de imflamabilitate, viteza de transmitere a flamei (scântei) şi temperatura flamei, la
conţinutul de hidrogen şi carbon.
În tabelul 1, sunt prezentate caracteristicile etanolului, în tabelul 2 sunt prezentate
comparativ proprietaţile etanolului cu cele ale benzinei şi motorinei, iar în tabelul 3, sunt
prezentate caracteristicile de ardere ale etanolului comparativ cu cele ale benzinei şi motorinei.

Densitatea energetică
Diferenţa dintre densitatea energetică, masică şi cea volumică nu afectează major
performanţa motorului dar, afectează volumul şi greutatea rezervorului de combustibil cu care
este dotat autovehicolul care, la rândul său, afectează greutatea mijloculului de transport.
Prin greutatea suplimentară a rezervorului, eficienţa combustibilului, bioetanolul scade
cu numai 1%.

Căldura latenta masică de vaporizare

Bioetanolul are o căldură latentă masică de vaporizare mai mare decât benzina şi
motorina. Atunci când carburantul se vaporizează în curentul de aer necesar arderii, aerul se
răceste şi face ca o mai mare cantitate de carburant să ajungă în motor. Acesta conduce la
creşterea puterii produse de motor şi la scăderea temperaturii maxime de combustie şi a
sarcinii termice a motorului.

Temperatura flacărei

11
 O temperatură mai scăzută a flacărei va conduce la reducerea pierderii de căldură a
motorului şi la o creştere a eficienţii termice a acestuia.
Temperatura flacărei este de 1977°C la bioetanol, faţă de 2054 °C la benzină şi motorină.
ceea ce face ca eficienţa motorului să fie mai mare în cazul utilizării bioetanolului.

Raportul dintre gazele de ardere si reactanţii

Bioetanolul are un raport mai mare între conţinutul de hidrogen şi carbon decât benzina
si motorina, şi produce un volum mai mare de gaze pe unitatea de energie rezultată prin
ardere.
Bioetanolul va produce mai mult lucru mecanic în comparaţie cu benzina şi cu 1% mai
mult în comparaţie ca motorina.

Energia specifică
Ea se calculează ca raportul între valoarea minimă a căldurii de combustie şi raportul
dintre aer/combustibil. Această energie specifică reprezintă energia carburantului ce se
eliberează în camera de combustie, pe unitatea de aer introdus. Cu cât energia specifică este
mai mare, cu atât este mai mare şi energia generată de motor.
Cifra octanică
Din punct de vedere al cifrei octanice, alcoolii au o rezistenţă ridicată la autoaprindere şi la
arderea anormală cu detonaţie şi sunt, din acest punct de vedere, combustibili superiori pentru
motoarele cu aprindere prin scânteie, comparativ cu benzinele clasice.
Bioetanolul are proprietăţi excelente antişoc, ceea ce conduce la îmbunătăţirea
eficienţei motorului cu 6-10 %

Limitele de imflamabilitate
Odată aprins, bioetanolul arde mai repede decât benzina, având şi limite de
imflamabilitate mai mari.

12
 PROPRIETATILE MATERII PRIME

2.1 PROPRIETATILE MATERIEI PRIME – ZERUL

Zerul este fracţiunea apoasă care se separă din coagul în cursul prelucrării
prin metode convenţionale, în fabricarea brânzeturilor sau cazeinei. El reprezintă
aproximativ 85-90% din volumul laptelui utilizat pentru transformare în brânzeturi
fermentate şi conţine aproximativ 55% din substanţa uscată a laptelui. Astfel, în
zer se găsesc, uneori, într-o proporţie mai mare decît în lapte, proteine solubile,
substanţe minerale şi vitamine hidrosolubile.
Compoziţia zerului este redată în tabelul 2.1, şi 2.2.
Tabel nr. 2.1 - Compoziţia chimică zerului rezultat din prelucrarea laptelui de
vacă
Componente,% Zer dulce Zer acid
apă 93 - 94 94 - 95
substanţă uscată 6-7 5-6
materie grasă 0 – 0,3 0 – 0,1
proteine 0,8 – 0,1 0,8 – 0,1
lactoză 4,5 – 4,9 3,8 – 4,2
săruri minerale 0,5 – 0,7 0,7 – 0,8
acid lactic urme 0,8

Tabel nr. 2.2 - Compoziţia chimică a zerului rezultat din prelucrarea laptelui de
oaie
Zerul obţinut
Componente,%
Din fabricarea brânzei telemea Din fabricarea caşului
apa 92,8 97
substanţă uscată 7,2 8,1

13
 grasime 0,3 1,0
proteine 1,4 2,0
lactoză 4,7 4,7
săruri minerale 0,8 0,8

Se apreciază că, în prezent, se produc pe plan mondial peste 10 milioane

tone de brânzeturi la fabricaţia cărora rezultă aproximativ 85-90 milioane tone de
zer. La această cantitate se adaugă zerul rezultat la fabricarea cazeinei şi
produselor derivate (cazeinaţi, coprecipitate proteice). În plus, la separarea
proteinelor din lapte prin membrane, rezultă un produs denumit permeat (sau
ultrafiltrat) cu o compoziţie asemănătoare zerului.
Numai jumătate din cantitatea de zer produsă în întreaga lume este
întrebuinţată pentru alimentaţia umană sau pentru furajarea animalelor. Restul,
prin evacuarea sa în mediul înconjurător, pune complicate probleme de poluare,
accentuate de faptul că un litru de zer are un consum biochimic de oxigen (CBO)
de 50000 mg/l, comparativ cu 300 mg/l pentru afluentul evacuat din centrele
orăşeneşti.
Zerul ca şi laptele de altfel, este un mediu favorabil dezvoltării
microorganismelor. În funcţie de provenienţa zerului, microorganismele prezente
pot fi de naturi diverse, cele mai întîlnite fiind de tip: bacterii lactice, bacterii
coliforme, bacterii butirice, drojdii, mucegaiuri.
Datorită costului ridicat al tratamentului zerului în staţiile de epurare, în
unele ţări se practică folosirea zerului pentru irigarea terenurilor agricole şi
păşunilor, ori deversarea în cursurile de apă sau oceane. La început, utilizarea

14
zerului ca îngrăşămînt poate prezenta unele avantaje, însă, în timp, mineralizarea
progresivă a solului determină dificultăţi în cultivarea unor plante.
In ultimii ani s-a manifestat un interes major pentru folosirea zerului ca
furaj în zootehnie. Folosirea zerului brut ca furaj sau în alimentaţia umană este
dificilă din următoarele considerente:
 cantităţile de zer ce pot fi colectate în România sunt prea mici având în
vedere că producţia de brânzeturi nu se mai realizează în fabrici mari aşa
cum era cazul în economia centralizată sau aşa cum este în vest unde
există mari unităţi de fabricare a brânzeturilor;
 zerul ca şi laptele este un produs perisabil şi deci trebuie păstrat în
condiţii frigorifice, iar transportul lui la crescătorii de animale (porcine)
este costisitor, în raport cu preţul acestuia. Utilizarea lui în hrana
porcinelor ar fi economică în condiţiile în care fabrica de brânzeturi ar fi
în apropierea unei crescătorii de porcine;
 zerul, deşi este un subprodus cu valoare nutritivă ridicată, nu este
acceptat de consumatorii umani, deşi în multe ţări acesta este
recomandat în cazul bolnavilor cu nefrite cronice cu tendinţe spre
uremie, care trebuie să consume alimente sărace în proteine.
Fără îndoială că cele mai raţionale forme de valorificare a zerul sunt în
alimentaţia umană. În acest scop, el trebuie concentrat şi fracţionat pentru a fi
utilizat sub formă de alimente cu valoare nutritivă ridicată, sau ca un component
al acestora.
O prelucrare economică a zerului este posibilă numai în condiţii existenţei
unui sistem de colectare centralizată pentru zerul lichid şi parţial concentrat,

15
astfel încît să se trateze cantităţi de zer importante în instalaţiile de concentrare,
uscare sau fracţionare.
Prin rezolvarea unor probleme tehnice şi tehnologice, a cresc mult
producţia de zer fracţionat sub formă concentrată sau praf. În prezent, se obţine
zer acid, nehigroscopic, foarte dispersabil, cu multiple utilizări în industria
alimentară.
Procedeele ele separare prin membrană ca ultrafiltrarea, osmoză inversă,
electrodializa, precum şi schimbul ionic sau gelfiltrarea au fost aplicate şi Ia
tratarea zerului în instalaţii industriale de mare capacitate. Într-o serie de ţări sunt
în exploatare unităţi de ultrafiltrare care prelucrează 200000 1 zer pe zi,
producînd concentrate proteice, permeate şi produse pentru alimentaţia
sugarilor. Aceste procedee s-au extins deoarece consumă mai puţină energie decît
metodele tradiţionale de prelucrare, în condiţiile în care proteinele se obţin într-o
formă nedenaturată, la temperaturi de lucru de maximum 50...55°C. Pe de altă
parte s-au obţinut membrane de ultrafiltrare care lucrează într-un larg de meniu
de temperatură şi pH. O realizare nouă, remarcabilă este aplicarea oxidului de
zirconiu pe un suport de carbon. Sistemul rezultat este extrem de stabil la pH,
stres mecanic şi la temperaturi pînă la 400°C şi poate fi utilizat pentru lapte şi zer,
fiind posibilă dezinfectare membranelor.
Prin conversia lactozei din zer, în cursul proceselor de fermentate sau
hidroliză, se pot obţine biomasă (proteine unicelulare), metaboliţi (acid lactic şi
lactaţi, alcool etilic, vitamine, antibiotice) sau un sirop de glucoza şi galactoză cu
interesante domenii de utilizare.
În schema din figura 2.1 se prezintă posibilităţile de valorificare complexă a
zerulu

16
 Zer

Deproteinizare Separare Concentrare Fracţionarea substanţei

S.U. uscate Conversia lactozei
Demineralizare Particule Grăsime Osmoză inversă Recuperarea Recuperarea Demineraliza
de proteinelor lactozei re Fermentare Hidroliză
caseină
Fermentare Evaporare
Reîntroduce Smântâ termică Ultrafiltra Centri- Schimb Electro- Biomas Metabol
re în coagul nă Unt re Whey ionic dializă ă iţi
Aromatizare Uscare
Proteine Acid
Concentr Concentr Uscare unicelula lactic

17
Băuturi Zer concentrat re
at proteic at Lactoză Lactaţi
Zer praf
nedenatu proteic Etanol
rat denatura Zer Vit. B1, B12
t demineraliz Penicilină
Enzimatică Acidă Schimb
at praf
ionic

Reacţii chimice Sirop

Glucoză/
Galactoză
Uree Amoniac
Figura 1.1 – Schema de valorificare complexă a
zerului Lactosyl Lactat
uree de
amoniu
 Principalele direcţii de valorificare a zerului şi a constituienţilor săi nutritivi
sunt prezentate în următoarea enumerarea:
 Brânzeturi obţinute din zer;
 Obţinerea de produse concentrate din zer;
 Produse obţinute prin hidroliza zerului;
 Produs de tip jeleu din zer;
 Utilizarea zerului şi a produselor din zer pentru furajarea animalelor;
 Obţinerea de băuturi fermentate pe bază de zer;
 Obtinerea lactozei;
 Metaboliţi obţinuţi prin fermentarea zerului;
 Produse sub formă de pulbere din zer;
 Obţinerea de biomasă

A. Zerul concentrat
Se supune concentrării zerul proaspăt dulce degresat cu o aciditate de maxim
20°T. Concentrarea se poate face în raport de 1/6 până la 1/12, atunci când zerul
concentrat se foloseşte în scopuri alimentare. Concentrarea se face, de regulă într-o
instalaţie cu trei corpuri, temperatura în primul corp fiind de 75°C, în al doilea de
65°C iar în al treilea de 45°C. Controlul gradului de concentrare se face prin
determinarea greutăţii specifice existând o corelaţie între greutatea specifică şi
nivelul de substanţă uscată din zerul concentrat.

18
Tabelul nr. 2.3 - Corelaţia dintre greutatea specifică şi nivelul de substanţă
uscată
Greutate specifică Substanţă Greutatea specifică Substanţă
la 15°C uscată,% la 15°C uscată,%
1,025-1,028 (zer
5,5-6,5 1,200 44-47
proaspăt)
1,050 11-12 1,225 48-51
1,075 17-19 1250 52-55
1,100 21-25 1,275 56-60
1,125 29-32 1,300 62-66
1,150 34-37 - -
1,175 39-42 - -

Pe măsura concentrării zerului, consistenţa devine din ce în ce mai vâscoasă,

de la consistenţă siropoasă (concentrare 1:6 sau 38% substanţă uscată) până la
consistenţa de miere (concentrare 1:12 sau 74% substanţă uscată). Culoarea se
schimbă de la alb gălbui la galben verziu: la 80 – 84% substanţă uscată consistenţa
devine solidă.

Tabelul nr. 2.4 - Compoziţia chimică a zerlui concentrat

Grad de concentrare
Indicatorul
1:6 1:8 1:10 1:12
Substanţă uscată, % 38 51 63 74
Apă, % 62 49 37 26
Lactoză, % 29,4 38,9 47,5 55,3
Proteine, % 5,40 7,0 9,10 10,9
Săruri minerale, % 2,44 3,72 4,61 5,26
Grăsimi, % 0,80 1,40 2,0 2,50

19
 Zerul concentrat se utilizează în unele ţări ca preparat terapeutic şi de cură
sub diverse denumiri comerciale (MOLKUR, VAKROFIL, MOLKA).
Se mai poate obţine:
 zer concentrat cu zahăr, când în zerul iniţial se adaugă 6% zahăr şi
concentrarea se face până la 74% substanţă uscată;
 zer concentrat gelifiat care este zerul concentrat până la 36 – 60%
substanţă uscată şi apoi tratat cu 8 – 32% lactat de calciu;
 zer solid care este un zer concentrat până la 80 – 84% substanţă uscată
şi care se comercializează în ţările nordice ca brânză brună (Mysot,
Primost, Blaudet, Geitost) şi care conţine: 32,2% grăsime, 36,6% lactoză,
0,9% proteine, 13,8% umiditate, 8,5% alte substanţe (mare parte din
grăsime este adăugată).

B. Concentrate proteice din zer

Recuperarea proteinelor din zer sub formă de concentrate este importantă
cel puţin din două puncte de vedere:
 se pun în valoare proteine cu valoare biologică – nutriţională ridicată şi
cu bune proprietăţi funcţionale;
 se micşorează riscul poluării mediului în condiţiile deversării zerului în
apele de suprafaţă.
Procedeele moderne de valorificare a zerului realizează fracţionare
substanţei uscate (figura 1.2), prin separarea proteinelor prin diverse metode
(precipitare, ultrafiltrare, filtrare pe gel), fie prin demineralizare (prin schimb ionic
sau electrodializă).

20
 Din punct de vedere tehnologic concentratul proteic din zer se poate obţine
prin una din următoarele metode care sunt menţionate în continuare:
 Separarea proteinelor prin precipitare;
o Precipitarea prin încălzire şi modificarea pH-ului;

 Procedeul Genvrain;
 Procedeul Centri-Whey;
o Precipitarea cu alcooli;

o Precipitarea cu polifosfaţi;

o Precipitarea cu hexametafosfat de sodiu;

o Precipitarea cu feripolifosfat;

o Precipitarea cu acid poliacrilic;

o Precipitarea cu carboxi-metil celuloză (CMC);

 Separarea proteinelor prin ultrafiltrare;

 Separarea proteinelor prin gelfiltrare;
o Procedeul pe coloană (SEPHAMATIC);

o Procedeul centrifugal.

Aceste metode sunt descrise în amănunt în capitolul dedicat fracţionării

substanţei uscate precum şi în capitolul dedicat proceselor de osmoză şi
electrodializă ca procese ajutătoare la obţinerea concentratelor proteice.

Zerul lichid. Zerul lichid este folosit atât în furajarea porcilor cât ţi a
bovinelor. În cazul furajării porcilor, s-au constat creşteri importante de greutate,
când zerul a fost amestecat cu orz (8,4kg/zi zer şi 3,5kg/zi orz). Dacă se foloseşte
porumb este necesară o suplimentare cu proteine a raţie furajere. Se poate

21
aprecia că zeul lichid poate reprezenta până la 20% din totalul substanţei uscate
din raţie. Consumul unor cantităţi excesive de zer poate avea efecte laxative.
În cazul furajării vacilor, producţia de lapte nu a fost afectată, când apa
necesară animalelor a fost înlocuită, parţial sau total cu zer. Consumul de zer
reduce în măsură însemnată cantitatea de fân şi cereale din raţia furajeră. Zerul
dulce este mai bine asimilat de către animale în comparaţie cu zerul acid

C. Metaboliti obţinuti prin fermentarea zerului

Zerul reprezintă o materie primă valoroasă prin a cărei fermentare se obţin
o serie de metaboliţi printre care amintim:
 alcool etilic;
 butanol - acetonă;
 acetonă - alcool etilic;
 metan;
 acid acetic;
 vitamina B2;
 vitamina B12;
 alţi metaboliţi.

Alcoolul etilic sau bioetanolul.

Pentru producţia de alcool etilic prin fermentarea lactozei din zer, nu se pot
utiliza drojdii de tipul cerevisiae, obişnuite pentru fermentarea glucozei şi
zaharozei, deoarece acestea nu utilizează lactoza ca atare, ci numai glucidele
rezultate din hidroliza acesteia (în special glucoza). în mod curent, pentru

22
producţia de alcool din zer se utilizează drojdiile Kluyveromices fragilis şi Candida
pseudotropicalis (procedeul Carbery-lrlanda), cu un randament teoretic de 80% şi
Zimomonas (procedeul Dekaas-Fabriek-USA).
Zerul destinat fermentaţiei alcoolice este degresat prin centrifugare, adus la
pH=4,5 cu H2S04, încălzit la fierbere pentru coagularea proteinelor şi clarificat prin
centrifugare sau filtrare. Acest zer deproteinizat este inoculat cu cultură de
drojdie (umedă) în proporţie de 6 kg/1000 kg zer şi este lăsat să fermenteze 48-72
ore la 35oC. Zerul fermentat este apoi filtrat sau centrifugat pentru îndepărtarea
celulelor, iar lichidul se supune distilării-rafinării pentru recuperarea alcoolului.
Pentru minimaliza spumarea în timpul distilării, se adaugă o cantitate mică de
grăsime hidrogenata.

23
SCHEMA TEHNOLOGICA

Zer
H 2 SO 4 Cultura de
drojdie

Centrifugare

Zer degresat

Reglare PH=4.5

o
Incalzire T=30

Filtrare

Zer deproteinizat

Inoculare

Fermentare 35

Filtrare

24
  WEBOGRAFIE : Bioetanol

www.biofuelenergy.ro
www.green-report.ro
www.semineebio.ro
www.biofuels.dbioro.eu
www.wikipedia.ro
www.interagro.ro

25